Varianta 1+?

1. CALEA PIRAMIDALĂ: PARTICULARITĂȚILE ANATOMO-FIZIOLOGIE, EXAMENUL NEUROLOGIC. SINDROMUL DE

NEURON MOTOR CENTRAL
Motilitatea se realizează datorită la 3 sisteme:
- motilitate voluntară: conștientă, prin sistemul piramidal
- motilitate involuntară: inconștientă, prin sistemul extrapiramidal
- motoneuroni periferici: în coarnele anterioare ale măduvei spinării
Neuronul motor central
Este format din căile motorii: calea piramidală (pleacă din cortexul cerebral), din celulele Betz din aria 4 Brodmann. În cortex nu este
o localizare strictă a centrului motor, reprezentată de analizatorul cortical motor, care include: nucleul central și celulele ce
îndeplinesc aceeași funcție, situate pe alte câmpuri corticale. Sunt circa 25000 celule Betz. Este prezentă somatotopia, similară ca la
sensibilitate. Astfel partea superioară a cortexului corespunde membrului inferior, iar circumvoluțiunea precentrală corespunde
membrului superior, capului și trunchiului.
În componența tractului piramidal, pleacă fibrele cortico-nucleare ce se termină în nucleii nervilor motorii cranieni situația în
trunchiul cerebral, destinați pentru inervarea mușchilor feței, masticatori, laringelui și faringelui.
La nivelul lobului paracentral, în apropierea proiecției membrului inferior se formează fibrele tractului cortico-lombo-sacral pentru
inervarea somatică piramidală voluntară a organelor situate în bazinul pelvian (rect, vezica urinară, organe genitale).
Fasciculul piramidal coboară de la cortex, formând coroana radiată, trece prin brațul posterior al capsulei interne.
Ulterior trece prin trunchiul cerebral (peduncul cerebral), unde fibrele cortico-nucleare dețin partea internă a piciorului, iar fibrele
cortico-spinale sunt destinate membrului superior și inferior.
Toți nervii motori din trunchiul cerebral se mențin într-o legătură bilaterală cu cortexul cerebral, excepție fiind nervul hipoglos (XII) și
nucleul dorsal al nervului facial.
Fasciculul piramidal la limita dintre bulbul rahidian și măduva spinării 80% se încrucișează, formând fasciculul piramidal încrucișat, iar
20% fasciculul piramidal direct. Cel încrucișat se află în cordonul lateral în MS, 25% se termină în motoneuronii din coarnele
anterioare, 75% ajung indirect la motoneuroni prin celulele intercalate. Fasciculul piramidal direct coboară în cordonul anterior,
pleacă prin comisura anterioară spre cornul anterior din partea opusă.
În coarnele anterioare sunt tipuri de celule diferențiate: somatomotorii, alfa și intercalate (Renshaw).
Celulele afla-somatomotorii se dispun în grupuri: antero-medial (la nivelul toracelui, inervează mușchii lungi ai spatelui), antero-
lateral (inervează mușchii abdominali și intercostali), 5 grupuri nucleare (la nivel cervical și lombar, 2 nuclei mediali – inervează
mușchii proximali, 2 nuclei laterali – inervează mușchii distali, 1 nucleu central – din C3-C5 inervează diafragma toracică, iar din L2-S2
inervează diafragma pelviană).
Motilitatea se realizează prin arcul reflex medular, care constă din cale aferentă senzitivă, eferentă motorie și motoneuron motor
situat în coarnele anterioare medulare. Axonii celulelor coarnelor anterioare, părăsind MS, formează nervul spinal, ce se desparte în
ramuri ventrale și inervează mușchii mâinilor, picioarelor, trunchi.
Sindromul neuronului motor central
Lezarea fasciculului piramidal la nivelul scoarței, trunchiului sau MS. Include paralizie, cu interesarea motilității voluntare. Simptome:
hipertonus muscular, hiperreflexie osteotendinoasă, clonusul labei piciorului și rotulei, diminuarea sau abolirea reflexelor cutanate
abdominale și cremaster, reflexe patologice pozitive (Babinski, Oppenheim, Gordon, Rossolimo), sinkinezii.
2. SIMPTOMATOLOGIA AFECTĂRII ÎN SECȚIUNE TRANSVERSĂ COMPLETĂ A MĂDUVEI SPINĂRII LA NIV TORACIC
Afectarea de secțiune transversală medulară se manifestă prin paraplegie sau tetraplegie, însoțite de dereglări ale sensibilității de tip
conductor sublezional, atât profund (cordon posterior Goll și Burdach) cât și superficial (cordoane laterale – tract spinotalamic),
tulburări vegetative trofice.
Toracic T1-2: paraplegie spastică inferioară, dereglarea sensibilității superficiale și profunde de tip conductor, abolirea reflexelor
abdominale și sfincteriene
3. LOBUL PARIETAL AL SCOARȚEI CEREBRALE: SEMNE DE AFECTARE. SEMIOLOGIA APRAXIILOR
I. Semne de iritare:
- crize jacksoniene senzoriale (fenomene paroxistice contralaterale în funcție de somatotopie)
II. Semne de lezare:
- hemihipoestezii contralaterale
- sdr. Gerstmann
- ataxie parietală (în coordonarea pseudo-cerebeloasa)
- astereognozie (apraxie sau cecitate tactilă)
- neglijența spațială unilaterală, deficite de percepție a spațiului
sdr. Anton-Babinski (nu-și recunoaște defectul)
- afazia amnestică (uită denumirea obiectelor) și afazia semantică (uită legătura între cuvinte)
- deficit sau pierderea memoriei topografice (incapacitatea de a descrie verbal caracteristicile spațiale ale mediului
familiar, între camere și obiectele din casa bolnavului) ș.a.
Apraxia = incapacitatea de a realiza gesturile adecvate unui scop, în absenţa oricăror tulburări neurologice elementare
(deficit motor, de coordonare, tulburări de sensibilitate ,mişcări involuntare). Lezarea emisferului dominant determină
apraxie bilaterală, pe când cea a emisferului nedominant determină apraxie unilaterală.
Clasificare:
I) Apraxia ideatorie: leziunile interesează centrul ideator parietal; este perturbat însuşi planul general de execuţie a
actului motor. Bolnavul poate executa acte simple, dar nu şi complexe, a căror secvenţă logică,armonioasă e perturbată.
Este însă capabil de acte complexe, prin imitaţie. Se însoţeşte frecvent cu afazie.Bolnavul se opreşte la actele
componente de gesturi sau nu respectă ordinea normală a gesturilor
II) Apraxia ideomotorie: leziunile interesează căile care unesc cei doi centrii;interesează atât actele simple cât şi pe cele
complicate; se face remarcată numai la actele motorii comandate, nu şi la cele spontane sau automate.
III) Apraxia melokinetică (inervatorie Kleist): leziuni ale centrului ideomotor frontal; este de obicei unilaterală, posibil cu
interesarea unui singur grup muscular. Mişcările automate şi cele voluntare sunt afectate.
IV) Apraxia constructivă Kleist: pacientul nu poate ordona spaţial actele motorii necesare creării unei forme; se
manifestă la desenat, mai ales la comandă.

Forme particulare:
I) Apraxia buco-facială (buco-facio-linguală): este frecvent asociată cu afazia Broca; bonavul nu poate efectua mişcări
voluntare comandate ale feţei, gurii, limbii; acestea se pot însă executa reflex sau automat.
II) Apraxia trunchiului: dificultate la aşezare, ridicare din pat, răsucire în pat,la păşire înainte-înapoi
III) Apraxia mersului: bolnavul îşi pierde iniţiativa şi abilitatea la mers.
IV) Apraxia de îmbrăcare : imposibilitatea de a se îmbrăca/dezbrăca;însoţită de tulburări ale orientării stânga-dreapta
V) Apraxia amuzică: este o apraxie melokinetică pe muşchii laringelui. Bolnavul (care putea cânta înainte) nu mai poate
cânta.

4. PERECHEA A VII DE N CRANIENI. SEMNE DE AFECTARE.

Nervul facial VII
Inervează mușchii mimici ai feței, pavilionului urechii, craniului. Este format din 2 neuroni. Neuronul central se află în
partea inferioară a circumvoluțiunii precentrale, axonii fiind în calea cortico-nucleară, se îndreaptă spre protuberanță, se
termină în nucleii nervilor faciali. Corpii celulari motorii periferici formează nucleii nervilor faciali situați în partea
inferioară a protuberanței. Axonii formează o rădăcină comună, ce iese din protuberanță la nivelul unghiului ponto-
cerebelos împreună cu nervul vestibulo-cohlear, nervul intermediar, scăriței și marele nerv pietros superficial. Acești
nervi intră în conductul auditiv intern, traversează canalul Fallope și părăsesc craniul prin gaura stilomastoidiană. La
nivelul lojei parotidiene facialul formează așa-numita pes anserinus major (laba de gâscă), care mai departe asigură
inervația mușchilor mimici expresivi.
În canalul Fallope (canalul nervului facial) se desprind nervii:
- pietros superficial mare: se termină în glanda lacrimală și săculețul lacrima. În caz de lezare apare xeroftalmie (uscarea
conjunctivei și corneei), iar dacă este excitare atunci apare sindromul lacrimilor de crocodil (lacrimare abundentă).
- mușchiului scăriței: asigură condițiile optime auditive. În lezare apare paralizie, care generează hiperacuzie (recepție
violentă a sunetelor).
- coarda timpanului: asigură recepția gustativă de pe suprafața celor 2/3 anterioare a limbii, conține fibre secretoare
salivare.
Semne de lezare
Prozoplegie – paralizia mușchilor mimici.
Asimetria feței, jumătatea feței din partea nervului afectat devine amimică.
Pliurile hemifrunții și plicele nazo-labiale sunt șterse.
Lagoftalmie – ochiul nu poate fi închis complet.
Unghiul gurii pe partea bolnavă se plasează mai jos în raport cu partea sănătoasă.
Charles Bell – rugându-l pe bolnav să închidă ochii, din partea bolnavă g.o. este supus devierii fiziologice: în sus și în
afară.
Sindrom Millard-Gubler – manifestări piramidale, atunci când fibrele radiculare se includ în procesul de leziune nucleară
la nivelul protuberanței, cu apariția paraliziei mușchilor mimici expresivi.
Sindrom Foville – afectare asociată și motilității oculare, provocând strabism convergent, paralizia văzului în direcția
focarului de afectare.
În caz de lezare a căii corticonucleare, paralizia mușchilor mimici din partea opusă focarului ține doar de grupul lor
inferior. Din această parte se instalează și hemiplegia sau hemipareza. Acest lucru se explică prin faptul că nucleul motor
al nervului facial face legătură bilaterală cu cortexul doar pentru porțiunile lui superioare, cele inferioare având legătură
doar cu cea contralaterală.

Varianta 2
1. NEURONUL MOTOR PERIFERIC: ANATOMIE, SEMNE CLINICE (SINDROM DE NEURON MOTOR PERIFERIC)
Neuronul motor periferic este situat în coarnele anterioare ale MS, axonul trecând în rădăcinele anterioare și nervi periferici. Este
unica legătură eferentă a sistemului nervos cu mușchii.
Sindromul neuronului motor periferic
Lezarea cornului sau a axonului cauzează denervarea motorie a mușchiului. Sindromul constă din paralizia mușchilor (paralizie
flască). Deosebim simptome: atrofie musculară, fasciculații musculare, hipotonie musculară, abolirea reflexelor osteotendinoase,
reacție de degenerescență.

2. SIMPTOMATOLOGIA AFECTĂRII ÎN SECȚIUNE TRANSVERSĂ COMPLETĂ A MĂDUVEI SPINĂRII LA DIVERSE NIVELE: CERVICAL
Afectarea de secțiune transversală medulară se manifestă prin paraplegie sau tetraplegie, însoțite de dereglări ale sensibilității de tip
conductor sublezional, atât profund (cordon posterior Goll și Burdach) cât și superficial (cordoane laterale – tract spinotalamic),
tulburări vegetative trofice.
Cervical superior C2-C4: tetraplegie spastică, pareza sternocleidomastoidian și trapez, pareza diafragmului (n. frenic), tulburări
respiratorii (n. intercostali)
Cervical inferior C5-C8: tetraplecie spastico-amiotrofică în membrele superioare și paraplegie spastică inferioară asociată cu
dereglări ale sensibilității de tip conductor, sindrom Claud Bernard-Horner (afectare coarne laterale vegetative C8-D1)

3. LOBUL FRONTAL AL SCOARȚEI CEREBRALE: SEMNE DE AFECTARE

I. Semnele de afectare sunt reperezentate de pareze și paralizii:
- pareza facială centrală și hemipareza centrală hemilaterală.
- afectarea regiunii premotorie: 1. Shiffing (pierderea abilității de a trece rapid de la o mișcare la alta)
2. Apraxia mersului (inițiere, magnet, foarfece, prehensiune – apucare forțată)
3. Sdr. Hipertonic-hipokinetic
4. Pareza privirii
5. Afazia motorie – Broca: vorbire silabistă,monotonă, emboli verbali, parafrazii (schimbă litere sau silabe)
- afectarea lobului frontal:
1. Hiposmie
2. Anosmie
3. Scăderea acuității vizuale
4. Sdr. Foster-Kennedy – atrofia nervului optic pe partea afectării, staza papilară la ochiul opus, anosmie uni- sau
bilaterală.
- afectarea regiunii anterioare a lobului frontal:
1. Tulburări de comportament
2. Hiperactivitate
3. Face glume urâte
4. Vorbește necenzurat
5. Lipsa rușinii în public
6. Sdr. apatico-akinetic-abolic (lipsa de initiativa)
7. Tulburări de comportament
8. Tulburări de personalitate: tip I și tip II.
II. Semne de iritare a lob frontal
1. Criza jacksoniană motorie
2. Crize motorii generalizate
3. La afectarea operculului masticație involuntară.
 4. PERECHEA A V DE N CRANIENI. SEMNE DE AFECTARE.
Nervul trigemen V
Asigură partea senzitivă somatică a feței și cavității bucale, fibre motorii pentru mușchii masticatori, multe fibre
vegetative.
Componenta senzitivă este formată din 3 neuroni. Primul neuron se află în ganglionul semilunar (Gasser), în foseta
Meckel de pe temporal. Dendritele se îndreaptă spre tegumentele feței, mucoasei cavității bucale, conjunctiva și
corneea, meningele. Axonii pătrund în protuberanță și se termină în nucleul tractului spinal, fiind al doilea neuron. Aici
există somatotopie (zonele Zelder). Axonii neuronului doi, trec pe partea opusă, în componența lemnisculului medial se
îndreaptă spre talamus optic, fiind corpul celular al neuronului trei, axonii căruia se îndreaptă spre cortex, terminându-
se în partea inferioară a circumvoluțiunii postcentrale.
Nervul trigemen are 3 ramuri:
- oftalmică: sensibilitatea frunții, palpebra superioară, unghi intern ochi, mucoasa superioară cavității nazale, meninge,
os frontal și periost.
- maxilară: regiunile temporală și zigomatică, mucoasa cavității sfenoidului, nasului, faringelui, văl palatin, amigdale,
buza superioară, dinții superiori.
- mandibulară: ramură mixtă, se formează din fibre senzitive și motorii. Inervează partea inferioară a feței, bărbia, buza
inferioară, urechea externă, mucoasa fundului gurii, limbii, dinții inferiori, mușchii masticatori (maseter, temporal,
pterigoid, mielohioid).
Semne de lezare
Dereglări segmentare ale sensibilității.
Dacă suferă ramura oftalmică, se pierd reflexele cornean și supraorbicular.
Dacă suferă ramura mandibulară, dispare reflexul mandibular.
Dacă suferă ganglionul semilunar, suferă toate ramurile.
Lezarea fibrelor motorii duce la pareză, paralizie de tip periferic a mușchilor masticatori. Apare hipotrofie, mandibula se
deplasează în direcția mușchilor lezați. La excitarea neuronilor motori, apare o încordare tonică pronunțată a mușchilor
masticatori (trismus).
Leziunea unilaterală a căilor corticonucleare nu provoacă manifestări clinice, căci nucleii motorii ai trigemenului au
legătură bilaterală cu cortexul.

Varianta 3=9
1. CĂILE CONDUCTIVE ALE SENSIBILITĂȚII SUPERFICIALE. FELURILE DE DEREGLARE A SENSIBILITĂȚII.
Sensibilitatea – proprietatea organismului de a recepționa excitările provenite din mediul extern sau organe și de a răspunde prin
diverse reacții. Sensibilitate superficială – senzațiile provenite de la receptori externi (durere, termic și tactil). Este sensibilitate
epicritică, fină. Calea sensibilității superficiale: Este format din 3 neuroni. Primul neuron se află în ganglionul spinal. Axonul acestuia
trec prin radiculele posterioare în măduva spinării, în cordonul posterior, formând sinapsă cu al doilea neuron în cornul posterior.
Dendritele pleacă spre dermatomul corespunzător nervului spinal (dermatomul este zona inervației cutanate a unui ganglion
intervertebral). Axonul neuronului doi trece prin comisura anterioară, de partea opusă, în cordonul lateral. Această trecere se face
oblic, cu 1-2 segmente mai sus. Axonul se ridică în sus, trece prin trunchiul cerebral până la nucleii ventro-laterali ai talamusului,
constituind al treilea neuron. Această cale constituie tractul spino-talamic. În bulb, tractul se află dorsal de olive, iar la nivelul punții
și mezencefalului, dorsal de lemniscul medial. Axonul neuronului trei urmează spre cortex, trecând prin brațul posterior al capsulei
interne, posterior de tractul piramidal. Aceasta constituie tractul talamo-cortical, care se ramidică formând corona radiata, și ajunge
la circumvoluțiunea postcentrală a lobului parietal. În ariile senzoriale corticale, are loc repartizarea somatotopică a căilor
conductive, astfel în partea superioară avem sensibilitatea membrului inferior, iar în partea inferioară pentru față, membrul
superior, cutia toracică și abdomen.
Feluri de dereglare a sensibilității: - hiperestezie: recepție mai intensă - hipoestezie: recepție mai slabă - anestezie: lipsa recepției -
hiperpatie: modificarea pragului recepției - dizestezie: dacă este aplicată căldură, bolnavul percepe rece, și invers - poliestezie: o
senzație dureroasă înglobează mai multe excitații - parestezie: senzații anormale precum amorțeală, înțepături, furnicături - algie
talamică: durere cu caracter special, spontan, cu hiperpatie. Se intensifică la orice excitație în jumătatea corpului opusă leziunii -
algie fantomă: la excitarea talamusului optic, apar dureri în membrul amputat - cauzalgie: dureri difuze vegetative fără a cunoaște
cauza
2. SIMPTOMATOLOGIA AF IN SECTIUNE TRANSVERSA COMPLETE A MADUVEI SPINARII LA NIVEL LOMBAR.
Afectarea de secțiune transversală medulară se manifestă prin paraplegie sau tetraplegie, însoțite de dereglări ale sensibilității de tip
conductor sublezional, atât profund (cordon posterior Goll și Burdach) cât și superficial (cordoane laterale – tract spinotalamic),
tulburări vegetative trofice.
Lombar L1-4: paraplegie flască inferioară cu dereglarea sensibilității de tip conductor, dereglări sfincteriene Epiconus L5-S2: paralizii
în membrele inferioare ce intersectează musculatura distală, reflex achilian abolit, tulburări de sensibilitate, tulburări sfincteriene
3. LOBUL OCCIPITAL AL SCOARTEI CEREBRALE: SEMNE DE AFECTARE. AGNOZIILE.
I. Semne de iritare: - halucinații vizuale
II. Semne de lezare: - Agnozie vizuală (simultanognozie – nu vede 2 părți integru, prozognozie – nu recunoaște fețele) - Sdr. Balent: -
simultanognozie, - pareza psihică a privirii, - ataxie optică - Hemianopsiile omonime (contralateral focarului) - Metamorfopsii
(perceperea greșită a obiectului) - Acromatopsie (perceperea greșită a culorilor) - Scotoame (negative sau pozitive) - Fotopsii - Iluzii
optice - Akinetopsii (nu poate urmări mișcarea) - Palinopsie (când persistă imaginea câteva minute în fața ochilor)
Gnozia este o funcţie integrativă, graţie căreia individul recunoaşte obiectele şi fenomenele din mediul extern şi intern şi recunoaşte
semnificaţia lor pe baza calităţilor senzitivo-senzoriale ale acestora.
Agnozia este acea stare în care bolnavul, deşi în deplinătatea facultăţilor mintale şi cu organele senzitivo-senzoriale intacte, nu poate
recunoaşte obiecte, fenomene, semnificaţia acestora, deşi îi erau cunoscute anterior.
Clasificare: I) Agnozii tactile (astereognozii): deficit de recunoaştere a obiectelor prin pipăire, cu ochii închişi, în lipsa tulburărilor
elementare de sensibilitate. Apar în leziuni ale lobului parietal şi girusului supramarginal A) Primare: 1. Ahilognozia: bolnavul nu
recunoaşte materialul din care e făcut obiectul. 2. Amorfognozia: nu recunoaşte forma şi dimensiunea obiectului. B) Secundare:
asimbolia tactilă – hilognozia şi morfognozia sunt intacte, dar nu este recunoscut obiectul. II) Agnozii vizuale: pierderea capacităţii de
recunoaştere a obiectelor cu ajutorul vederii, deşi nu există modificări senzitivo-senzoriale sau mintale. - pentru obiecte - pentru
imagini - spaţială - a simbolurilor grafice - asociativă - pentru fizionomii (prosopagnozie) - cecitatea psihică – nu este posibilă
recunoaşterea obiectului exclusiv prin vedere, fiind necesară recurgerea la alte mijloace senzitivo-senzoriale (pipăit,auz,miros) - în
cecitatea corticală se pierde complet orice senzaţie şi percepţie vizuală III) Agnozii auditive: imposibilitatea recunoaşterii sunetelor şi
a semnificaţiei lor. A) Surditatea psihică totală ( agnozia auditivă completă): se face perceperea, compararea intensităţilor,
localizarea sunetelor spaţial, dar este imposibilă identificarea naturii, provenienţei şi semnificaţiei lor. B) Surditatea verbală (agnozia
verbală pură): nu sunt înţelese cuvintele. C) Amuzia (agnozia muzicală). IV) Agnozia imaginilor corporale: sunt pierdute percepţia,
recunoaşterea şi reprezentarea în fiecare moment a existenţei corporale în întregime şi pe segmente: A) Asomatognozie -
>nerecunoaşterea părţilor corpului B) Autotopoagnozie ->imposibilitatea de a descrie părţile corpului C) Agnozie digitală (nu-şi
distinge degetele între ele) – sdr. Gerstman : agnozie digitală, dezorientare stânga – dreapta, acalculie, agrafie.

4. PERECHEA A 2 DE N CRANIENI. SEMNE DE AFECTARE.

Perechea II. Reprezintă un fascicul de substanță albă, de fibre nervoase și își ia începutul de la celulele retinei oculare. Retina e
constituită din 3 straturi de neuroni. Primii neuroni – conuri și bastonașe, se îndreaptă spre stratul de pigment. Axonii celulelor
optice transmit excitația neuronului II al retinei celulelor bipolare. Neuritul central al celulelor bipolare face legatură cu neuronul III
al retinei celulelor ganglionare. Axonii celulelor ganglionare formează nervul optic. N.optic pătrunde în cavitatea craniului prin
foramen optic, se îndreaptă spre baza creierului și anterior de șaua turcească formează intersecția nervilor optici (chiasma). Se
intersectează numai fibrele, care iau începutul de la părțile interne a retinei. Până la intersecție, fibrele se numesc nerv optic, iar
după intersecție – bandeleta optică. Fibrele ei se convoacă în câteva structuri nervoase, cele mai multe în corpul geniculat lateral,
restul – în pulvinar thalami și tuberculii cvadrigemeni anteriori ai mezencefalului. Fibrele nervoase terminate în tuberculi
cvadrigemen prezintă partea aferentă a arcului reflex al pupilei. Fibrele din tub. cvadr. se îndreaptă spre nucl. Iacubovici, de aici –
fibre spre mușchiul sfincter al pupilei. În caz de afectare a unui segment din aceștia – dispare reflexul pupilar. Următorul neuron al
căilor optice e situat în corp geniculat lateral. Axonii lui – fascicul central optic (fascicul Gratiolet) și se termină în partea medială a
cortexului occipital, în regiunea scizurii calcarine. Semne de afectare: - în caz de lezare a n.optic – orbirea ochiului respectiv
(amauroza), dar cu păstrarea reacției pupilare la lumină - ambliopie – diminuarea acuității vizuale. În caz de afectare a chiasmei
optice  hemianopsie bitemporală - hemianopsie binazală – lezarea bilaterală a fibrelor neintersectate - hemianopsii omonime -
lezarea tractului optic, corp geniculat lateral, capsula internă, fascicul Gratiolet, reg.calcarină. (la lezarea pe dreapta, hemianopsia e
pe stânga și invers).

Varianta 4=10
1. CAILE CONDUCTIVE ALE SENSIBILITATII PROFUNDE. TIPURILE DE DEREGLARE A SENSIBILITATII.
Sensibilitatea – proprietatea organismului de a recepționa excitările provenite din mediul extern sau organe și de a răspunde prin
diverse reacții. Sensibilitatea profundă – reprezintă simțurile poziției corpului și extremităților (mio-artro-kinetic), oferă simțul de
localizare, stereognozia.
Calea sensibilității profunde: Primul neuron se află în ganglionul spinal. Axonii trec prin radiculele posterioare în măduva spinării, în
cordonul posterior, apoi în componența fasciculelor Goll și Burdach se ridică în sus până la bulbul rahidian. Neuronul doi se află în
nucleii canalului gracilis (Goll) și cuneat (Burdach). Axonii acestora trec pe partea opusă, se ridică mai sus, iar la nivelul punții se
asociează cu fibrele sensibilității superficiale, ajungând la talamus, constituind al treilea neuron. Aceasta constituie tractul bulbo-
talamic (lemniscul medial). Axonii neuronului trei trec în cortexul parietal. Fibrele aferente se termină în circumvoluțiunea
postcentrală a lobului parietal și precentrală. Aceasta constituie tractul talamo-cortical. Tipuri de dereglare a sensibilității: Clasificare
topografică: - periferic: mononeural, multineural, polineural, plexal - segmentar (dermatomer): ganglionar (erupții herpes Zoster),
radicular (semne de elongație), coarne posterioare (disociat), comisural (siringomielie) - conductiv (prezența nivelului de afectare):
cordoane posterioare (ataxie senzitivă), sindrom BrownSequard (semisecțiune transversă), secțiune transversă completă, truncular,
talamic, capsular - cortical – functional

2. SINDROAMELE ALTERNE. NOTIUNI GNEERALE. CLASIFICARE. SDR WALLENBERG

Sindromul altern exprimă o afectare a unui oarecare nerv cranian sau a nucleului lui permanent de aceeași parte cu
leziunea și cu o hemipareză sau hemiplegie centrală din partea contralaterală a corpului, ce apare în urma afectării căilor
piramidale, încrucișate mai jos de focarul afectării.
Clasificare:
- pedunculare
- protuberanțiene
- bulbare
Sindroame alterne pedunculare
Apar în lezarea peduncurilor cerebrali.
Sindromul Weber se manifestă prin leziunea omolaterală a nervului oculomotor III cu hemipareză sau hemiplegie
centrală contralaterală.
Sindromul Benedikt este o asociere a leziunii omolaterale a nervului III cu hemisindromul extrapiramidal, manifestat prin
mișcări coreoatetozice și tremurături tip parkinsonian din partea contralaterală a corpului.
Sindrom Tiurc se manifestă prin leziunea omolaterală periferică a nervului trohlear și prin hemipareză sau hemiplegie
cetrală contralaterală.
Sindroame alterne protuberanțiene
Apar în leziunea protuberanței.
Sindrom Rimon-Sestan se caracterizează prin pareza omolaterală a văzului, asociată cu ataxie și coreoatetoză din aceeași
parte și printr-o hemipareză centrală și hemianestezie contralaterală.
Sindrom Miliar-Gubler constă din leziunea periferică omolaterală a nervului facial și hemipareză centrală contralaterală a
corpului.
Sindrom Foville este o leziune a nervului trohlear IV, ce se asociează cu o paralizie tip periferic a nervului facial, ambele
de aceeași parte cu leziunea, și o hemiplegie sau hemipareză centrală contralaterală a corpului.
Sindroame alterne bulbare
Apar la leziunea bulbului rahidian.
Sindrom Wallenberg constă din paralizia periferică a unui hemivăl palatin și corzii vocale omolaterale, din hemianestezia
vestibulului faringian și faringelui, din hemianestezie pe față, sindrom Claude
Sindrom Jackson este constituit din simptomele alterării omonime periferice a nervului hipoglos și dintr-o hemiplegie
sau hemipareză centrală contralaterală a corpului.
Sindrom Avellis se amnifestă prin afectarea nervilor glosofaringian, vag și hipoglos de tip periferic, aranjați pe partea
leziunii, și printr-o hemipareză sau hemiplegie centrală contralaterală a corpului.
Bernard-Horner, sindrom vestibular, hemiataxie, dereglări de respirație (toate omolaterale leziunii). Din partea opusă
focarului apare hemiplegia centrală, hemianalgezia și termoanestezie.
Sindrom Schmidt este o lezare periferică omonimă a nervilor glosofaringian, vag, accesor, hipoglos și o hemipareză sau
hemiplegie centrală contralaterală a corpului.

3. BULBUL RAHIDIAN, N CRANIENI IX, X, XII: PARTIC ANATOMO-FIZ, SEMNELE DE AFECTARE.

Bulbul rahidian (medulla oblongata)
Așezat în etajul superior al cavității craniene, partea cranială a canalului rahidian. Continuarea măduvei spinării. Este de
forma unui trunchi de con cu baza mare, așezată cranial. Pe fața anterioară este șanțul median ventral, pe laturile căruia
sunt două cordoane (piramidele bulbare), care se găsesc în continuarea cordoanelor ventrale ale măduvei. Pe fața
posterioară este șanțul median dorsal, iar pe laturile lui se află cordoanele formade de fasciculele lui Goll și Burdach,
separate prin șanțul intermedia dorsal. Pe părțile laterale, lateral de șanțul colateral ventral, sunt cordoanele laterale ale
bulbului. În jumătatea cranială a bulbului, cordoanele formate de fasciculele Goll și Burdach se depărtează de linia
mediană, orientându-se oblic în sus și lateral, determinând în prelungirea canalului epedimar formarea ventriculului IV.
Structura bulbului rahidian presupune existența ventricului IV și prezența celor două substanțe (albă și cenușie).
Substanţele albă şi cenuşie care se găsesc în alcătuirea bulbului, sunt expuse într-un mod caracteristic. Datorită
încrucișării fibrelor nervoase care formează piramidele anterioare, substanţa albă a bulbului străbate prin masa de
substanţă cenuşie, pe care o fragmentează. Se formează astfel fragmente de substanţă cenuşie înconjurate de fascicule
de substanţă albă. Aceste fragmente se numesc centri sau nuclei bulbari. Din fragmentarea coloanelor ventrale se
formează nuclei motori, din fragmentarea coloanelor dorsale, nuclei senzitivi, iar din a celor laterale, nuclei vegetativi.
Funcţia de conducere este realizată prin fasciculele care trec prin bulb, venind de la măduvă sau encefal, sau care
pornesc din bulb spre măduvă sau encefal. Bulbul reprezintă locul de trecere al căilor senzitive şi motoare dintre măduvă
şi restul encefalului. El conduce excitaţiile care vin din măduva spinării şi trec la diferite segmente ale encefalului; de
asemenea conduce impulsurile motoare care iau naştere la diferite niveluri ale encefalului şi trec la măduva spinării
pentru a ajunge la organele efectuare. Caracteristic în această conducere este faptul că ea se face încrucişat, adică trece
dintr-o parte în alta. Aceasta se poate constata astfel: secţionând jumătatea dreaptă a bulbului, se produce paralizia
muşchilor din jumătatea stângă a corpului.
Ca centru nervos, bulbul joacă un rol important în organism. El realizează, prin centrii săi, funcţiile principalelor organe
ale corpului. Particularitatea acestor centri este automatismul sau capacitatea de a se excita în urma modificărilor care
au loc în celula nervoasă însăşi.
Între centrii bulbari, cei mai importanţi sunt centrii unor funcţii vitale (centrii respiratori, centrii cardiaci, centrii
vasomotori), centrii unor funcţii digestive (centrul salivaţiei, centrul deglutiţiei, centrul masticaţiei, centrul suptului),
centrii unor funcţii metabolice (centrul glicozuric), centrii unor reflexe de apărare (centrul strănutului, centrul tusei,
centrul clipitului), centrii tonusului muscular.
Nervul glosofaringian IX
Conține 4 feluri de fibre: senzitive, motorii, gustative și secretoare.
Partea senzitivă: compusă din 3 neuroni. Corpul celular al primului neuron se află în ganglionii superior și inferior dintr-o
parte și alta a găurii rupte posterioare. Dendritele se îndreaptă spre periferie, finisându-se în receptorii în treimea
posterioară a limbii, văl palatin, vestibul faringian, faringe, epiglotă. Axonii pătrund în bulb, unde se termină în nucleul
ariei cenușii, constituind al doilea neuron. Axonii acestuia trec pe partea opusă, se finisează în talamus, constituind al
treilea neuron. Axonii trec prin brațul posterior al capsulei interne, se îndreaptă spre partea posterioară a
circumvoluțiunii postcentrale a cortexului.
Partea gustativă: constă din 3 neuroni. Fibrele culeg simțul gustativ de pe treimea posterioară a limbii și vălului lingual, și
sunt dendritea ale celulelor nervoase din ganglionul inferior, fiind primul neuron. Axonii se finisează în nucleul tractului
solitar (al doilea neuron), din bulbul rahidian. Axonii acestui nucleu pleacă spre nucleii mediali și ventrali ai talamusului,
constituind al treilea neuron. Axonii pleacă spre cortex (opercul temporal, girus parahipocampal).
Partea motorie: constă din 2 neuroni. Neuronul central este reprezentat de celule nervoase ale porțiunii inferioare a
circumvoluțiunii precentrale, axonul trece prin calea cortico-nucleară spre nucleul ambiguu, unde se află corpul celular al
motoneuronului periferic. Axonii motoneuronului părăsesc cavitatea craniului prin gaura ruptă posterioară, asigurând
inervația mușchilor: constrictor superior al faringelui, stilofaringe.
Partea secretorie: fibrele parasimpatice încep de la partea anterioară a hipotalamusului, se termină în nucleul salivator
inferior, de la care este controlată secreția glandei parotide.
Semne de lezare
Hipognezie sau agnezie – pierderea sensibilității pe partea superioară a faringelui.
Dureri în rădăcina limbii sau amigdale, care se răspândesc
Nervul vag X
Conține fibre senzitive, motorii și vegetative.
Partea senzitivă: primii neuroni sunt situați în ganglionii superior și inferior. Dendritele se îndreaptă spre periferie, se
termină cu receptori în pahimeningele fosei craniene posterioar. Axonii se îndreaptă spre bulb în nucleul aripii cenușii,
unde se finisează constituind al doilea neuron. Axonii pleacă în talamus constituind al treilea neuron. Din talamus,
trecând prin capsula internă, fibrele neuronului III se proiectează pe porțiunea inferioară a circumvoluțiunii postcentrale
a cortexului.
Partea motorie: compusă din 2 neuroni. Neuronul central se află în partea inferioară a circumvoluțiunii precentrale.
Axonii făcând parte din calea cortico-nucleară, se termină în nucleul ambiguu, constituind al doilea neuron. Axonii
părăsesc prin gaura ruptă posterioară cavitatea craniană și se îndreaptă spre mușchii striați ai faringelui, văl palatin,
laringe.
Partea vegetativă: fibrele parasimpatice merg de la partea anterioară a hipotalamusului spre nucleul dorsal al nervului
vag, iar de la el spre mușchii inimii, netezi ai organelor interne. Excitarea provoacă bradicardie, dilatarea vaselor,
constricția bronhiilor, activitarea peristaltismului intestinal.
Semne de lezare
Se dereglează deglutiția pentru lichide
Vorbire nazonată
Glas răgușit
Afonie
Asfixie
Tahicardie sau bradicardie
Nervul hipoglos XII
Inervează mușchiul limbii, nerv motor. Este compus din 2 neuroni. Neuronul central este localizat în porțiunea inferioară
a circumvoluțiunii precentrale a cortexului. Axonii în componența căii cortico-nucleae, trec prin genunchiul capsulei
interne, pedunculii cerebrali, protuberanță, și se termină în bulb. Aici, în nucleul nervului hipoglos din partea opusă, se
află corpii celulari ai motoneuronilor periferici. Axonii părăsesc bulbul la nivelul șanțului preolivar, apoi craniul prin
canalul hipoglos, și se îndreaptă spre mușchii limbii.
Semne de lezare
Paralizie sau pareză periferică din partea omolaterală focarului.
Atrofia hemilimbii, mucoasa fiind zbârcită.
Fibrilații musculare.
În protruzia limbii are loc deviere spre partea paralizată.
Leziunea bilaterală provoacă glosoplegie, anartrie (dereglarea funcțiilor de masticație, deglutiție și articularea
cuvintelor).
În paralizie centrală la lezarea căii cortico-nucleare, are loc deplasarea în partea opusă focarului. În paralizia periferică,
are loc deplasarea în direcția focarului.

4. LOBUL FRONTAL AL SCOARTEI CEREBRALE: SEMNE DE AFECTARE.

I. Semnele de afectare sunt reperezentate de pareze și paralizii:
- pareza facială centrală și hemipareza centrală hemilaterală.
- afectarea regiunii premotorie: 1. Shiffing (pierderea abilității de a trece rapid de la o mișcare la alta)
2. Apraxia mersului (inițiere, magnet, foarfece, prehensiune – apucare forțată)
3. Sdr. Hipertonic-hipokinetic
4. Pareza privirii
5. Afazia motorie – Broca: vorbire silabistă,monotonă, emboli verbali, parafrazii (schimbă litere sau silabe)
- afectarea lobului frontal:
1. Hiposmie
2. Anosmie
3. Scăderea acuității vizuale
4. Sdr. Foster-Kennedy – atrofia nervului optic pe partea afectării, staza papilară la ochiul opus, anosmie uni- sau
bilaterală.
- afectarea regiunii anterioare a lobului frontal:
1. Tulburări de comportament
2. Hiperactivitate
3. Face glume urâte
4. Vorbește necenzurat
5. Lipsa rușinii în public
6. Sdr. apatico-akinetic-abolic (lipsa de initiativa)
7. Tulburări de comportament
8. Tulburări de personalitate: tip I și tip II.
II. Semne de iritare a lob frontal
1. Criza jacksoniană motorie
2. Crize motorii generalizate
3. La afectarea operculului masticație involuntară.

Varianta 5
1. CEREBELUL: ANATOMIE, FIZIOLOGIE. SEMIOLOGIA AFECTĂRII CEREBELULUI: ATAXIE, DISMETRIE, ASINERGIE,
ADIADOHOKINEZIE, TREMOR INTENȚIONAT, TULBURĂRI DE LIMBAJ ȘI SCRIS. METODICA EXAMENULUI CLINIC
Anatomie
Localizat în fosa posterioară. Pe fața inferioare are 3 perechi de pedunculi: superiori, mijlocii și inferiori. Aceștia asigură
legătura cu structurile albe și cenușii ale mezencefalului, punții și bulbului rahidian. Macroscopic aspect de fluture,
având partea medială vermisul, și 2 părți laterale emisferele cerebelului.
În componența cerebelului este substanță albă și cenușie. Substanța albă se aseamnănă cu coroana unui arbore.
Substanța cenușie la suprafață formează cortexul, iar în profunzime 4 perechi de nuclei. În structura vermisului sunt 2
nuclei fastigiali, iar în componența emisferelor – nucleii globusus, embolifom, dințat.
Citoarhitectonic, deosebim: strat molecular, stratul celulelor Purkinje, stratul granul, centrul medular. Celule Purkinje
primesc excitații din stratul granular și molecular. Axonul celulei Purkinje se îndreaptă spre interiorul cerebelului, făcând
legături cu celulele nucleilor: dințat, emboliform, globosus, fastigii. Fibrele eferente pornesc pe calea pedunculului
cerebelos superior spre mezencefal.
Conexiunile cerebelului
Prin pedunculi superior, mijlocii și interior cerebelul asigură legătura cu structurile trunchiului cerebral, sistem
extrapiramidal, cortex cerebral și măduva spinării.
Pedunculii cerebeloși superior au în componența lor fibrele provenite din nucleii proprii (dințat), ce se îndreaptă spre
nucleul roșu de partea opusă, formând încrucișarea lui Werneking.
Prin reîncrucișarea fasciculului rubro-spinal (Forell) se realizează legătura cerebelului cu MS.
Pedunculul cerebelos mijlociu realizează conexiunile ponto-cerebeloase, care preiau informația sosită prin fibre cortico-
pontine.
Pedunculul cerebelos inferior este străbătut de fibre, de aduc informații senzitive prin tractul spino-cerebelos dorsal
(Flechsig), fibrele Goll și Burdach. Asigură legătura cu formațiune olivei inferioare și substanța reticulată bulbară.
Cortexul vermisului are legături cu musculatura axială. Emisferele cerebelului cu musculatura membrelor.
Fiziologie
Rolul cerebelului este de a menține tonusul muscular, coordonarea mișcărilor pentru stațiune și mers, executarea fină
superioară a mișcărilor. Fiecare act motor voluntar participă grupele de mușchi: agoniști, antagoniști, sinergiști.
Semiologia afectării cerebelului
Ataxia – tulburarea coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase și centri nervoși
Asinergia – tulburarea proceselor de coordonare a mișcărilor care stau la baza actelor complexe de mișcare
(incapacitatea de a îndeplini simultan diferite mișcări elementare)
Adiadohokinezia – incapacitatea de a efectua mişcări rapide in grupurilede muşchi antagonişti (mişcări de pronaţie ,
supinaţie ale mâinilor)
Tremor intenționat – manifestat în timpul mișcărilor voluntare și este evident mai ales spre sfârșitul unei mișcări
(exemplu: punerea ochelarilor la ochi)
Tulburări de limbaj și scris – tulburărilor de limbaj cuprinde comunicarea verbală cât şi cea nonverbală, adică toate
deficienţele de înţelegere şi exprimare orală, de scriere şi citire, de mimică şi gestică. Prin tulburările limbajului
înţelegem toate abaterile de la limbajul normal. Tulburările de limbaj pot apărea atât pe fondul intelectului normal, cât
şi la deficienţii mintal sau senzorial, cu deosebirea că la cei din urmă ele sunt mai frecvente şi mai profunde. Exemple:
dislalie, rinolalie, disartrie, bâlbâială, logonevroza, tahi/bradilalie, afonie, disfonie, alexie, dislexie, alalie, afazie, mutism,
dislogie etc.

2. Perechea a VII DE N CRANIENI. SEMNE DE AFECTARE.

Nervul facial VII
Inervează mușchii mimici ai feței, pavilionului urechii, craniului. Este format din 2 neuroni. Neuronul central se află în
partea inferioară a circumvoluțiunii precentrale, axonii fiind în calea cortico-nucleară, se îndreaptă spre protuberanță, se
termină în nucleii nervilor faciali. Corpii celulari motorii periferici formează nucleii nervilor faciali situați în partea
inferioară a protuberanței. Axonii formează o rădăcină comună, ce iese din protuberanță la nivelul unghiului ponto-
cerebelos împreună cu nervul vestibulo-cohlear, nervul intermediar, scăriței și marele nerv pietros superficial. Acești
nervi intră în conductul auditiv intern, traversează canalul Fallope și părăsesc craniul prin gaura stilomastoidiană. La
nivelul lojei parotidiene facialul formează așa-numita pes anserinus major (laba de gâscă), care mai departe asigură
inervația mușchilor mimici expresivi.
În canalul Fallope (canalul nervului facial) se desprind nervii:
- pietros superficial mare: se termină în glanda lacrimală și săculețul lacrima. În caz de lezare apare xeroftalmie (uscarea
conjunctivei și corneei), iar dacă este excitare atunci apare sindromul lacrimilor de crocodil (lacrimare abundentă).
- mușchiului scăriței: asigură condițiile optime auditive. În lezare apare paralizie, care generează hiperacuzie (recepție
violentă a sunetelor).
- coarda timpanului: asigură recepția gustativă de pe suprafața celor 2/3 anterioare a limbii, conține fibre secretoare
salivare.
Semne de lezare
Prozoplegie – paralizia mușchilor mimici.
Asimetria feței, jumătatea feței din partea nervului afectat devine amimică.
Pliurile hemifrunții și plicele nazo-labiale sunt șterse.
Lagoftalmie – ochiul nu poate fi închis complet.
Unghiul gurii pe partea bolnavă se plasează mai jos în raport cu partea sănătoasă.
Charles Bell – rugându-l pe bolnav să închidă ochii, din partea bolnavă g.o. este supus devierii fiziologice: în sus și în
afară.
Sindrom Millard-Gubler – manifestări piramidale, atunci când fibrele radiculare se includ în procesul de leziune nucleară
la nivelul protuberanței, cu apariția paraliziei mușchilor mimici expresivi.
Sindrom Foville – afectare asociată și motilității oculare, provocând strabism convergent, paralizia văzului în direcția
focarului de afectare.
În caz de lezare a căii corticonucleare, paralizia mușchilor mimici din partea opusă focarului ține doar de grupul lor
inferior. Din această parte se instalează și hemiplegia sau hemipareza. Acest lucru se explică prin faptul că nucleul motor
al nervului facial face legătură bilaterală cu cortexul doar pentru porțiunile lui superioare, cele inferioare având legătură
doar cu cea contralaterală.

3. SINDROMUL AFECTĂRII SPINĂRII ÎN SEMISECȚIUNE TRANSVERSĂ LA NIV CERVICAL

Sindrom Brown-Sequard: pierderea sensibilității și motilității din cauza hemisecțiunii laterale a MS. Se manifestă prin hemiplegie
ipsilaterală cu durere contralaterală și dereglări de sensibilitate (temperatura contralateral, din cauza încrucișării fibrelor tractului
spino-talamic, locul leziunii este cu câteva segmente mai sus). Deosebim sindromul neuronului motor periferic, din cauza distrugerii
neuronilor din coarnele anterioare. Este pierdută sensibilitatea kinestezică, vibratorie, tactilă de aceeași parte cu leziunea.
Sindromul apare din cauza: traumelor, tumoare, hernii, hemoragii, infecții.

4. SINDROAMELE ALTERNE. NOȚIUNI GENERALE. CLASIFICARE. SINDROMUL WALLENBERG.

SINDROMUL altern exprimă o afectare a unui oarecare nerv cranian sau a nucleului lui permanent de aceeași parte cu
leziunea și cu o hemipareză sau hemiplegie centrală din partea contralaterală a corpului, ce apare în urma afectării căilor
piramidale, încrucișate mai jos de focarul afectării.
Clasificare:
- pedunculare
- protuberanțiene
- bulbare
Sindroame alterne pedunculare
Apar în lezarea peduncurilor cerebrali.
Sindromul Weber se manifestă prin leziunea omolaterală a nervului oculomotor III cu hemipareză sau hemiplegie
centrală contralaterală.
Sindromul Benedikt este o asociere a leziunii omolaterale a nervului III cu hemisindromul extrapiramidal, manifestat prin
mișcări coreoatetozice și tremurături tip parkinsonian din partea contralaterală a corpului.
Sindrom Tiurc se manifestă prin leziunea omolaterală periferică a nervului trohlear și prin hemipareză sau hemiplegie
cetrală contralaterală.
Sindroame alterne protuberanțiene
Apar în leziunea protuberanței.
Sindrom Rimon-Sestan se caracterizează prin pareza omolaterală a văzului, asociată cu ataxie și coreoatetoză din aceeași
parte și printr-o hemipareză centrală și hemianestezie contralaterală.
Sindrom Miliar-Gubler constă din leziunea periferică omolaterală a nervului facial și hemipareză centrală contralaterală a
corpului.
Sindrom Foville este o leziune a nervului trohlear IV, ce se asociează cu o paralizie tip periferic a nervului facial, ambele
de aceeași parte cu leziunea, și o hemiplegie sau hemipareză centrală contralaterală a corpului.
Sindroame alterne bulbare
Apar la leziunea bulbului rahidian.
Sindrom Wallenberg constă din paralizia periferică a unui hemivăl palatin și corzii vocale omolaterale, din hemianestezia
vestibulului faringian și faringelui, din hemianestezie pe față, sindrom Claude
Sindrom Jackson este constituit din simptomele alterării omonime periferice a nervului hipoglos și dintr-o hemiplegie
sau hemipareză centrală contralaterală a corpului.
Sindrom Avellis se amnifestă prin afectarea nervilor glosofaringian, vag și hipoglos de tip periferic, aranjați pe partea
leziunii, și printr-o hemipareză sau hemiplegie centrală contralaterală a corpului.
Bernard-Horner, sindrom vestibular, hemiataxie, dereglări de respirație (toate omolaterale leziunii). Din partea opusă
focarului apare hemiplegia centrală, hemianalgezia și termoanestezie.
Sindrom Schmidt este o lezare periferică omonimă a nervilor glosofaringian, vag, accesor, hipoglos și o hemipareză sau
hemiplegie centrală contralaterală a corpului.

Varianta 12=6
1. SISTEMUL EXTRAPIRAMIDAL: ANATOMIE, FIZIOLOGIE. SINDROAMELE HIPERTONICE-HIPOKINETIC ȘI
HIPERKINETIC-HIPOTONIC
Anatomie
Sistemul extrapiramidal include: arii corticale, formațiuni subcorticale, formațiuni din trunchiul cerebral.
Ariile corticale sunt din lobul parietal, temporal și occipital.
Formațiunile subcorticale sunt reprezentate de nucleii corpului striat: nucleul caudat și nucleul lenticular.
Nucleul caudat – masă de substanță cenușie, sub formă de virgulă cu 3 porțiuni – cap, corp și coadă.
Nucleii extrapiramidali ai talamusului: nucleul ventral anterior, intermediar și centro-median Lewys.
Caudatul cuprinde 2 tipuri de celule: mici și gigantice. Ambele conțin serotonină (5-TH), noradrenalină (NA), acetilcolină (Ach),
dopamină (DA) și acid gama-amino-butiric (GABA).
Nucleul lenticular – lateral de caudat și talamus, separat prin capsulă internă. Forma de piramidă, la bază este de culoare închisă
(putamen), și la vârf mai deschis (palid). Palidul se împarte în 2 porțiuni: internă (globus medialis) și externă (globus lateralis). Palidul
conține pigment galben și cantitate mărită de GABA.
Formațiunile trunchiului cerebral
Nucleul roșu – la hotarul diencefal-mezencefal, are formă ovală, culoare roșietică. Are 2 poriuni de neuroni: paleorubrum (cea mai
veche filogenetic, neuroni mari, puțin pigment, ocupă polul inferior nucleului), și neorubrum (neuroni mici, mult pigment, ocupă
polul superior).
Substanța neagră – transversal pe suprafața dintre fața medială și laterală ale pedunculilor cerebrali. Are 2 zone: dorsală (neagră,
dopaminergică, furnizor principal pentru corp striat) și ventrală (roșie-închisă, colinergică).
Oliva bulbară – lamă de substanță cenușie.
Nucleii vestibulari – situați în partea inferioară a protuberanței și superioară a bulbului (Deiters, Roller și Bechterew). Rol în formarea
echilibrului.
Conexiunile sistemului extrapiramidal
Circuite închise (modalitate prin care circuitul se închide la nivelul aceleiași formațiuni, de unde a plecat aferența sa)
- cortico-strio-cortical: frânează mișcările involuntare, anormale
- nigro-strio-nigral: cale dopaminergică, întreruperea produce scăderea concentrației de dopamină în neostriat
- strio-palido-intralaminostriat: trece prin fasciculul talamic
Circuite deschise (structura extrapiramidală se conectează cu cortex, MS)
- nigro-caudato-palido-talamo-cortico-piramido-spinal: activitatea centrală extrapiramidală ajunge la nivelul motoneuronilor afla din
cornul anterior al MS
- nigro-caudato-palido-talamo-cortico-tegmento-spinal: căi multisinaptice, controlează activitatea motoneuronilor gama
- rubro-tegmento-spinal
În cornul anterior sunt celule afla, ce reprezintă neuronii motorii periferici și celule gama pentru tonus funcțional. Celulele alfa
produc contracție bruscă. Celulele gama fac ca mușchii să se contracte pe o lungime prestabilită. Formațiunile extrapiramidale
exercită asupra celulelor afla și gama atât efect stimulator cât și inhibitor.
Fiziologie și biochimie
Sistemul motor extrapiramidal filogenetic este cel mai vechi. Asigură motricitatea, la om fiind cale secundară, în important în
reglarea tonusului muscular, mișcărilor automate, inhibiția mișcărilor involuntare.
În funcționarea sistemului sunt importanți neuromediatorii. Nucleii bazali conțin cea mai mare concentrație de dopamină (nuclei
bazali, locul niger), acetilcolină, GABA. Dopamina este importantă în sistemul nigro-striat, fiind sintetizată de neuronii substanței
negre, și se acumulează în caudat și putamen. Scăderea acesteia în substanța neagră produce sindrom Parkinson. Fiind eliberată în
caudat, dopamina este inactivată enzimatic de COMT (catecolometiltransferaza), și recaptată de neuroni dopaminergici. Dopamina
nu trece bariera hematoencefalică. Din această cauză, în Parkinson, se administrează precursorul acesteia L-Dopa. Se adaugă și
inhibitorul decarboxilazei, pentru a scade efectele secundare periferice.
Sindrom hipertonic-hipokinetic
Sindromul Parkinson, caracterizat prin rigiditate plastică, asociată cu încetinirea mișcărilor voluntare (akinezie) și tremurături.
Sindrom hipotonic-hiperkinetic
Domină mișcările involuntare de tip coreic, atetozic, coreo-atetozic, hemibalic. Mișcările sunt însoțite de hipotonie.

2. SINDROMUL AFECTĂRII MĂDUVEI SPINĂRII ÎN SEMISECȚIUNE TRANSVERSĂ LA NIVEL CERVICAL

Sindrom Brown-Sequard: pierderea sensibilității și motilității din cauza hemisecțiunii laterale a MS. Se manifestă prin hemiplegie
ipsilaterală cu durere contralaterală și dereglări de sensibilitate (temperatura contralateral, din cauza încrucișării fibrelor tractului
spino-talamic, locul leziunii este cu câteva segmente mai sus). Deosebim sindromul neuronului motor periferic, din cauza distrugerii
neuronilor din coarnele anterioare. Este pierdută sensibilitatea kinestezică, vibratorie, tactilă de aceeași parte cu leziunea.
Sindromul apare din cauza: traumelor, tumoare, hernii, hemoragii, infecții.

3. NERVII OCULOMOTORI III, IV, VI: PARTIC ANATOMO-FIZ, SEMNE DE AFECTARE

Semne de afectare
Nervul oculomotor III
Inervează mușchii externi ai g.o, cu excepția extern drept și oblic superior, ridicător al pleoapei superioare, sfincterul
pupilei, mușchi ciliar.
Este alcătuit din 2 neuroni. Neuronul central este în regiunea inferioară a circomvoluțiunii precentrale, axonii acestuia
intră în tractul cortico-nuclear. Neuronul periferic este reprezentat de 5 nuclei, care sunt localizați în pedunculi cerebrali,
la nivelul tuberculilor cvadrigemeni anteriori ai mezencefalului.
Semne de afectare
Semnul clinic principal care permite diferențierea leziunii nucleare de cea a nervului, este starea de inervație a
ridicătorului pleoapei superioare și a dreptului intern al g.o.
Strabism divergent - în leziunea nucleului suferă toți mușchii externi pe partea afectată, cu excepția dreptului intern,
care se deconectează pe partea opusă. Respectiv g.o din partea opusă este deviat în afară pe contul dreptului extern.
Oftalmoplegie extern – dereglarea funcției mușchilor externi.
Sindrom altern Weber – atunci când în afecțiunea nucleară se include și pedunculul cerebral, este o afectare a nervului
III de tip periferic pe partea respectivă și hemiplegie centrală pe partea opusă.
Sindrom Benedict – focarul patologic este în partea dorso-medială a mezencefalului, leziunea nervului III tip periferic,
așezat pe partea respectivă a focarului, coreoatetoză cu tremor intenționat în extremitățile din partea opusă.
Oftalmoplegie internă: midriază (dilatarea pupilei, în urma paraliziei iridoconstrictorului), se dereglează reacția și
acomodarea la lumină, anizocorie (papile de diferite dimensiuni).
Ptoză (pareza mușchiului ridicător al pleoapei superioare).
Nervul trohlear IV
Inervează mușchiul oblic superior (întoarce g.o. în jos și în afară).
Este alcătuit din 2 neuroni. Neuronul central este reprezentat de celule corticale din partea inferioară a circomvoluțiunii
precentrale, axonii cărora fac parte din calea cortico-nucleară, și ajung la nucleul perechii a IV pe ambele părți. Apoi
axonii se plasează în pedunculii cerebrali la nivelul tuberculilor cvadrigemeni posteriori ai mezencefalului, constituind
neuronul periferic. De aici fibrele trec prin substanța cenușie centrală, coboară către văl medular unde se intersectează,
apoi apar în urma tuberculilor cvadrigemeni posteriori și coboară la baza creierului. Aici nervul trohlear se deplasează
spre peretele lateral al sinusului cavernos, pătrunde în orbită prin fisura orbitală superioară, inervând mușchiul.
Semne de afectare
Limitarea mișcărilor g.o. în jos și în afară
Diplopie (percepere dublă a imaginii unui obiect) la privire pe verticală în jos și ceva într-o parte.
Nervul abducens VI
Inervează mușchiul drept extern, responsabil pentru mișcarea de abducție a g.o. Este format din 2 neuroni. Neuronul
central se află în partea inferioară a circumvoluțiunii precentrale, axonii trec în calea corticonucleară, ajungând spre
nucleul nervului abducens, care se află în puntea Varolio, constituind neuronul periferic. Fibrele trec prin fanta
sfenoidală, pătrund în orbită și inervează mușchiul drept extern.
Semne de lezare
Se include în aranoidită, tumori, intoxicații, traumatisme
Strabism convergent
Diplopie pe orizontală
Sindrom altern Foville (simptome de afectare a nervului abducens cu paralizie facială periferică omolaterală și o
hemiplegie centrală din partea opusă focarului).

4. LOBUL TEMPORAL AL SCOARȚEI CEREBRALE: SEMNE DE AFECTARE

I. Semne de iritare:
- Halucinatii:
Olfactive (afectarea gyrusului hipocampic)
Gustative (în crize uncinate)
Auditive (afectarea bilaterală a gyrusurilor Henschle)
Hemianopsie în cadranul superior (omonima)
Epilepsie temporală
Stare de vis
Stări paroxistice de pierdere a conștiinței
Fenomene de „deja vu” și „jamais vu”.

II. Semne de lezare:

- Agnozie (olfactivă, gustativă, auditivă) hiposmie, aguezie, hipoacuzie sau surditate.
- Afazia senzorială Wernicke (adică cuvinte pronunțate corect, dar fără logică)
- Tulburări de memorie.