Recenzie „Plînsul lui Nietzsche”

FRIEDRICH NIETZSCHE:
"Se poate aprecia calitatea unui
om după cantitatea de
singurătate pe care o poate
suporta."

”Plînsul lui Nietzsche” este un roman istoric şi de ficţiune care incearcă să redea o
reîntîlnire a filosofiei şi a psihologiei, de data aceasta însă pe poziţii de rivalitate. Se pare că în
aceast roman autorul incearca prin prisma lui Nietzsche – filosof care a marcat Europa şi a
medicului Joseph Breuer mentorul lui Freud, să redea o luptă a filiosofiei şi a psihologiei în care
ambele îsi folosesc toate metodele acumulate pînă acum, pentru a înerca să vindece suferinţa
umană.
Actiunea începe într-o zi de octombrie 1882, Josef Breurer, un genial medic psihiatru,
medic personal al multor personalităţi vieneze, printre care se numară Brahms, Brucke şi
Brentano, stă la o cafea în compania unei tinere doamne pe care însă nu o cunoaşte, dar care l-a
invitat pentru un lucru ce nu poate să aştepte, pentru o „Chestiune Germana”. Numele ei este
Lou Salome, o doamnă deosebit de frumoasă. Această doamnă afirmă că îi este frică pentru un
prieten apropiat, şi că se consideră intr-o orarecare măsură cauza stării lui actuale. Lou Salome
avea dreptate atunci cînd a afirmat că este vorba de o „Chestiune Germană”, deoarece prietenul
ei era Friedrich Nietzsche. Ea descrie starea lui ca o stare de prostație, o indiferenţă totală faţă de
lumea inconjurătoare, o stare care se manifestă printr-o multitudine impresionanta de simptome:
dureri de cap, orbire partiala, greață, insomnie, febră, anorexie, și care-l face să-și asume doze
periculoase de morfină ..
Josef Breuer, respectat medic evreu, viitorul părintele al psihanalizei, un om cu
comportament impecabil, cu toate acestea, împovărat de standardele vieții burgheze și de
căsătorie, de asemenia profund tulburat de frumoasa Bertha, pacienta lui timp de doi ani, acceptă
cu mult entuziasm să trateze, poate cel mai renumit pacient al lui. Breuer, de fapt, depune

Chişinau, 2017 Pîrău Alexandru

 Recenzie „Plînsul lui Nietzsche”

filosoful grijii sale, bazată pe credința că vindecarea trupului trece prin suflet. Și între el și
Nietzsche, pe parcursul mai multor sesiuni, se va stabili un dialog strâns și angajarea în timpul
căreia Breuer va încerca să ajungă la rădăcinile răului întunecat al filozofului și să-l facă să-și
deschidă inima.
În continuare pe parcursul întilnirilor Breuer, îndemnat şi de prietenul sau Sigmunt Freud
ajunge la convingerea că totuşi ar putea avea el un mai mare folos din discuţiile cu Nietzsche. El
accepta entuziasmat indeile oarecum existenţialiste ale lui Nietzsche, dar ajutat de Sigmunt
Freud le experimentează în hipnoză.
În acceastă carte Irvin Yalom îşi descrie defapt convingerile sale existenţialiste şi
psihanalitice. Aici se ilustrează intr-o manieră narativă că filosofia oferă sensuri iar psihologia
metode. Cred totuşi că această carte trebue citită doar impreună cu principalele opere ale lui
Nietzsche şi ale psihanalizei.

Chişinau, 2017 Pîrău Alexandru