INGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALA ULCEROASA

DEFINITIE
Boala ulceroasa este o ulcerație pe stomac(pe mica,marea curbura,antrul piloric),pe
porțiunea inferioara a esofagului sau pe duden.Boala interesează ingregul
organism.Ulceratia e favorizata de secreția gastrica crescuta de Hcl și aproape
întotdeauna de infecția locala cu Helicobacter PYLORI
Este cea mai frecventa boala digestiva,fiind corelata cu condițiile geografice(zone
industrializate)și condiții de stres.localizarea ulcerului pe duoden este mai frecventa
decât localizarea gastrica.
CIRCUMSTANTE DE APARITIE
 Persoane cu orar neregulat de alimentație,exces de condimente,alcool și
tutun
 Persoane cu teren ereditar
 Persoane cu stres fizic și psihic
 Persoane cu tratamente cronice cu aspirina,corticoizi,antiinflamatoare
nesteroidiene
 Frecventa mai mare la bărbați
 Incidenta maxima la persoanele cu vârsta intre 55-60 de ani,pt localizarea
gastrica a ulcerului
MANIFESTARI DE DEPENDENTA(semne/simptome) Durere epigastrica care
apare la 2-3 ore după mese(mica periodicitate),care se calmează după alimentație
Durerea apare în pusee dureroase,toamna și primăvara(marea periodicitate)urmate
de perioadele de remisiune Pirozis
 Vărsături postprandiale
 Scădere ponderala
 Astenie
OBIECTIVE DE INGRIJIRE
Pacientul sa prezinte stare de confort fizic și psihic
Prelungirea perioadelor de remisiune
Pacientul sa se alimenteze corespunzător perioadei de evoluție a bolii,nevoilor sale
cantitative și calitative
Pacientul sa fie conștient ca prin modul sau de viata,de alimentație,poate preveni
apariția complicațiilor

INTERVENTII
Asistenta:
 Asigura repausul fizic și psihic al pacientului(12-14 ore/zi repaus la
pat,repaus obligatoriu postprandial)în perioada dureroasa
 Asigura dieta de protecție gastrica individualizata în funcție de fazele
evolutive ale bolii,alimentația fiind repartizata în 5-7 mese/zi,astfel:
In faza dureroasa-supe de zarzavat strecurate,lapte îndoit cu ceai,la care treptat se
adaugă supa crema de zarzavat,piure de zarzavat,sufleuri,soteuri,brânza de
vaci,pâine veche ,făinoase fierte în lapte și apoi-carne fiarta de pasare sau vita
In faza de acalmie sunt permise:laptele dulce,făinoase fierte în lapte,ou fiert moale
sau sub forma de ochi romanesc,carne de vita sau pasare fiarta sau la grătar,pâine
veche de o zi,supe de zarzavat,legume sub forma de
piureuri,sufleuri,biscuiți,prăjituri de casa,fructe coapte
Următoarele alimente sunt interzise:laptele bătut,iaurtul,carnea grasa,legumele
tari(varza,castraveți,fasole),pâine neagra,cafeaua,ciocolata,supele de carne,sosuri
cu prăjeli,alimente reci sau fierbinți
 Pregătește pacientul fizic și psihic pentru explorări funcționale și îl îngrijește
după examinare(examenul radiologic cu sulfat de bariu,fibroscopie
esogastroduodenala cu biopsie,chimism gastric,recoltează materii fecale pentru
proba Adler
 Administrează medicația prescrisa respectând ritmul și modul de
administrare:medicația anti secretoare înaintea meselor,medicația antiacida și
alcalinizanta la 1-2 ore după mese:pentru a evita recidivele este necesara eradicarea
germenului HELICOBACTER PYLORI prin administrarea unui antibiotic adecvat
 Supraveghează pulsul,TA,apetitul,semnele de deshidratare,scaunul,greutatea
corporala și le notează în FO
 Face bilanțul zilnic intre lichidele ingerate și cele excretate
 Pregătește pacientul pre operator,când se impune necesitatea operației
chirurgicale
 Educa pacientul pentru a recunoaște semnele complicațiilor(scaun
melenic,caracterul durerii în caz de perforație,vărsăturile alimentare cu conținut
vechi în caz de stenoza pilorica)
 Educa pacientul pentru a respecta alimentația recomandata și renunța la
obiceiurile dăunătoare(alcool și tutun)
Glaucomul
Glaucomul este o boala cronică ce afectează nervul optic şi duce fără tratament la
pierderea ireversibilă a vederii. Este considerată a doua cauză de orbire din lume.
Cauza cea mai frecventă este creşterea presiunii intraoculare, dar există şi forme de
glaucom în care presiunea intraoculară este normală. Există mai mulţi factori
favorizanţi care duc la apariţia glaucomului: diabetul, ereditatea, anumite forme de
cataractă, forma anatomică a părţii anterioare a globului ocular, tratamente
corticoterapice, traumatisme etc..
Cele mai importante tipuri de glaucom sunt: glaucom cu unghi deschis, glaucom cu
unghi închis, glaucomul congenital, glaucomul secundar după alte afecţiuni oculare
sau generale.
Simptomele bolii: sunt de multe ori nesemnificative, uneori inexistente, doar cu
scăderea ireversibilă a vederii în stadiile tardive ale bolii, de aceea pacienţii trebuie
investigaţi din punct de vedere oftalmologic la intervale de timp regulate, mai ales
după vârsta de 60 de ani. Afectarea vederii se face dinspre periferie spre zona
centrală, cuprinzând-o în fazele tardive. In glaucomul cu unghi închis pot apărea
dureri intense oculare şi perioculare cu scăderea bruscă a vederii. Deoarece
presiunea intraoculară creşte brusc, uneori durerea poate fi însoţită şi de senzaţie de
greaţă, vomă, cefalee intensă, simptome care pot mima o colică biliară sau o
afecţiune digestivă. Creşterea mare a presiunii intraoculare necesită un tratament de
urgenţă, mai ales în primele 24 de ore de la debut.
Diagnosticul bolii: de glaucom se pune de medicul specialist oftalmolog prin
examinarea polului anterior al globului ocular, măsurarea tensiunii introculare( valori
normale până la 21mm Hg), examinarea fundului de ochi şi al capului nervului optic,
examinarea câmpului vizual, în anumite condiţii probe de provocare a creşterii
presiunii intraoculare cu supraveghere, metode imagistice de observare a nervului
optic şi a structurii acestuia, gonioscopia.
Tratamentul în glaucom constă în: tratament medicamentos local sau general şi
tratament chirurgical clasic sau laser. Tratamentul medicamentos se indică în special
în forma cronică de glaucom, mai ales în cel cu unghi deschis, care nu evoluează cu
creşterea bruscă a presiunii intraoculare. Există mai multe clase de picături care se
indică, cu monitorizarea periodică a presiunii intraoculare şi a câmpului vizual. În
cazul formei de glaucom cu unghi închis în care presiunea intraoculară poate să
crească brusc în anumite condiţii declanşante, tratamentul este atât local cu picături,
general cu anumite medicamente perfuzabile, cât şi chirurgical. Tratamentul
chirurgical este laser, cu efect limitat în timp, iar mai apoi şi clasic, constând în
efectuarea unei căi artificiale de drenaj a lichidului din interiorul globului ocular, care
prin acumulare este responsabil de producerea bolii.
Prevenirea glaucomului: poate fi luată în calcul mai ales la persoanele cu risc
cardiovascular înalt. S-a constatat că o viaţă mai puţin sedentară, cu o activitate
fizică intensă reduce riscul apariţiei glaucomului chiar la persoane cu factori de risc
mai mari sau cu antecedente ereditare în familie. Factorul vascular are un rol
însemnat în patogenia glaucomului, mai ales în forma cu presiune intraoculară
normală, chiar dacă până în prezent nu se cunoaşte în totalitate.
Fiind o boală gravă, invalidantă, glaucomul necesită de multe ori dispensarizarea
bolnavilor, cu controale regulate oftalmologice, cu posibilitatea menţinerii unei vederi
bune, utile, pe o perioadă lungă de timp.
3.1 Definiţie
Termenul de epistaxis defineşte din punct de vedere etimologic o scurgere picătură cu
picătură. Medical el defineste toate formele de hemoragie endonazală, pentru formele
cele mai grave folosindu-se mai mult termenul de rinoragie.
3.2 Etiopatogenie
A. Epistaxisuri de natură locală- cauzele de natură locală ajung la un procent aproximativ
de 95%, ca urmare a unor particularităţi de structură anatomică şi condiţii fiziopatologice
ale nasului.Ele pot fi datorate:
- Traumatismelor - la aproximativ 1 cm de marginea narinei, în partea inferioară a
septului nazal se află cunoscuta pată vasculară Kisselbach.
- Inflamaţiilor generale
- Inflamaţiile locale
- Tumori
B. Epistaxisuri de natură generală sunt şi ele numeroase, epistaxisul fiind simptomul unei
afecţiuni generale a organismului sau semnalul unei boli infecţioase. Aceste afectiuni se
datoreaza unor:
- Cauze hemopatice
- Cauze endocrine
- Cauze cardio-vasculare.
3.3 Clasificarea epistaxisului
A. In funcţie de cantitatea de sânge pierdută întâlnim:
- Rinoragie uşoară sau benignă, cu sângerare în cantitate mică, de cele mai multe ori
oprindu-se spontan;
- Rinoragie mijlocie, cu scurgere de sânge destul de abundentă, fie continuă, fie cu
întreruperi, sau o rinoragie mai puţin abundentă dar prelungită in timp;
- Rinoragie severă sau malignă, cu sângerare impresionantă, uneori cataclismică,
putând duce la exitus în câteva minute sau putând da naştere unor complicaţii deosebite
prin spolierea de sânge a organismului.
B. In funcţie de sediul sângerării avem epistaxis:
- Unilateral(cel mai frecvent);
- Bilateral
- Anterior-de obicei la nivelul petei vasculare Kisselback;
- Posterior- in regiunea arterei sfenopalatină;
- Difuz- în general de cauza hemopatică.
Sondajul vezical reprezinta introducerea unei sonde sau cateter prin uretra in vezica
urinara realizand astfel o comunicatie intre interiorul vezicii si mediul extern.
SCOPUL: 1. explorator – cand se efectueaza pentru recoltarea unei cantitati de urina in
vederea examenelor de laborator sau cand se efectueaza pentru depistarea unor
modificari patologice ale uretrei si vezicii urinare;
2. terapeutic – cand se efectueaza pentru evacuarea continutului vezicii in situatia
cand aceasta nu se face spontan sau pentru executarea unor procedee terapeutice
prin sonda;
Pregatirea materialelor:
– musama si aleza, manusi de cauciuc sterile, 2 sonde Foley lungi de aproximativ 15
cm, cu varful usor indoit complet rotunjit avand 1-2 orificii laterale aproape de varf;
1-2 eprubete pentru urocultura, medii de cultura in functie de germenii cautati, ser
fiziologic, casoleta cu tampoane de vata sterile, 2 pense hemostatice sterile, materiale
pentru toaleta organelor genitale, tavita renala, bazinet, recipient pentru recoltarea
urinei;

– medicamente: ulei de parafina steril, oxiceanura de mercur 1 la 5000;

Pregatirea pacientei:
– se anunta bolnava, i se explica necesitata tehnici;

– se izoleaza patul cu un paravan, se protejeaza cu musama si aleza;

– pacienta este asezata in decubit dorsal cu genunchii departati (pozitie

ginecologica);

– se indeparteaza perna si patura;

– se acopera pacienta lasand libera regiunea genitala;

– se aseaza bazinetul si se efectueaza toaleta organelor genitale externe;

– se indeparteaza bazinetul si se aseaza intre coapsele pacientei, tavita renala.

A. Tehnica efectuarii sondajului la femei

– sondajul se efectueaza in conditii de asepsie perfecta atat pentru pacienta cat si
pentru mainile celui ce-l efectueaza si pentru instrumentar;

– asistenta imbraca manusile de cauciuc sterile;

– evidentiaza meatul urinar (locul pe unde iese urina);

– dezinfecteaza cu oxiceanura de mercur orificiul uretral, de sus in jos in directia

anusului;

– operatia se face de 2-3 ori;

– scoate sonda cu o pensa anatomica sterila si o prinde intre degetul mediu si inelar
ale mainii drepte;

– lubrifiaza sonda cu ulei steril;

– sonda va fi orientata cu varful in sus si se introduce in uretra 4-5 cm;

– paralel cu inaintare sondei, extremitatea libera a acesteia va fi coborata printr-o

miscare in forma de arc pentru a-i usura trecerea/inaintarea ei prin vezica;

– primele picaturi de urina se lase sa se scurga in tavita renala apoi urina se

colecteaza in recipientele pregatite in functie de scop sau intr-un recipient de
colectare;

– dupa ce urina a fost recoltata, capatul liber al il pensam cu o pensa hemostatica iar
extragerea sondei se va face cu aceleasi miscari in sens invers;

Ingrijirea ulterioara a pacientei:

– se efectueaza toaleta regiunii vulvare

– pacienta este ajutata sa se imbrace si sa se instaleze comod in pat;

– va fi supravegheata in continuare;

– tehnica se noteaza in F.O. a bolnavului precizand: numele celui care a efectuat-o,

cantitatea de urina recoltata si aspectul macroscopic al urinei;

B. Tehnica efectuarii sondajului la barbat:

– pregatirea instrumentelor si a materialelor sunt aceleasi ca si pentru sondajul
vezical al femei;

Pregatirea psihica a pacientului:

– pacientul este anuntat explicandu-i-se inofensivitatea tehnicii;

– bolnavul este asezat in decubit dorsal cu picioarele intinse si usor departate;

– se izoleaza patul cu un paravan;

– se acopera bolnavul lasand libera numai regiunea genitala;

– se face toaleta organelor genitale externe;

– sub bazinul bolnavului se aseaza o perna tare, musama si aleza;

– se aseaza tavita renala intre coapsele bolnavului;

Efectuarea tehnicii:
– asistenta imbraca manusile de cauciuc sterile;

– alege sonda cu care efectueaza sondajul folosind o pensa anatomica sterila;

– sonda este lubrifiata;

– asistenta dezinfecteaza meatul urinar cu ser fiziologic steril si oxiceanura de

mercur;

– intre degetele inelar si mic ale mainii drepte se prinde extremitatea libera a sondei
si cu ajutorul unei pense sterile tinuta in aceiasi mana apuca sonda in imediata
vecinatate a varfului;

– introduce varful sondei in meatul urinar si impinge usor cu pensa in timp ce cu

mana stanga intinde penisul cat mai bine pentru ca sa dispara cutele transversale ale
mucoasei uretrale care ar putea impiedica patrunderea sondei in vezica;

– daca pe parcursul inaintarii sondei aceasta intalneste obstacole anatomice sau

functionale sau daca se produc spasme, asistenta retrage sonda si pregateste o alta de
calibru mai mic (sonda Thieman);

– patrunderea sondei in vezica se semnaleaza prin scurgerea urinei prin sonda;

– sonda se fixeaza cu leucoplast pana se evacueaza urina;

– urina se recolteaza in eprubetele sau recipientele pregatite in functie de examenele

de laborator ce se vor efectua;

– restul urinei se capteaza in tavita renala sau intr-un alt recipient;

– indepartarea sondei se va face cu ajutorul unei pense anatomice dupa ce

extremitatea libera a fost inchisa prin comprimare;

Ingrijirea ulterioara a pacientului:

– dupa indepartarea sondei se efectueaza toaleta organelor genitale externe;

– pacientul este ajutat sa se imbrace si se schimba lenjeria de pat daca este nevoie;

– tehnica se noteaza in F.O. a bolnavului mentionand cantitatea de urina recoltata,

aspectul macroscopic, numele persoanei care a efectuat-o si eventualele accidente sau
incidente;

COMPLICATII

Dupa sondaj pot aparea 2 categorii de complicatii: imediate si tardive;

Complicatii imediate:
1. Lezarea traumatica a mucoasei uretrale. Aceasta se obtine prin hemoragie de
diferite grade. In aceasta situatie se impune introducerea imediata a tehnicii.

2. Crearea unei cai false prin fortarea sondei – se previne prin efectuarea sondajului
cu blandete, cu rabdare, fara sa se forteze inaintarea sondei.

3. Astuparea sondei in cursul evacuarii vezicii – ne dam seama dupa intreruperea

curentului de urina. Sonda se destupa prin insuflare de aer sau injectarea a cativa ml
de solutie dezinfectanta.

Complicatii tardive:
Infectii – prin introducerea germenilor patogeni prin intermediul manevrelor si
instrumentelor nesterile.

PRECIZARI

1. Nu se vor exercita presiuni externe asupra hipogastrului pentru a accelera

evacuarea urinei. Continutul vezical trebuie sa se evacueze singur datorita elasticitatii
vezicii urinare.

2. Golirea brusca a vezicii destinse in special la persoanele in varsta poate provoca

hemoragie. De aceea evacuarea se va face incet iar daca vezica nu a fost prea destinsa,
se va face partial, urmand ca restul de urina sa se elimine printr-un nou sondaj dar
dupa cateva ore.