ORGINEA CRIMINOLOGICA

Criminalitatea ca fenomen social a aparut odata cu structurarea primelor comunitati umane arhaice
deoarece anterior acestui fapt istoric, spunea un mare criminology Kimberg “acolo unde nu exista
morala si norme,nu exista crime.”
Primele preocupari pentru pedepsirea unor comportamente individuale considerate periculoase au fost
determinate de necesitatea autoprotejarii comunitatii umane protejate constituite in conditii natural,
vitrege, reactia grupurilor aflate in perciol, fiind determinate de aceea ce criminologii numesc “starea de
risc”
Prima mentiune istorica vorbita, referitoare la reprimarea criminalitatii se refera la Legea Talionului care
razbatea chiar pana in perioada Babilonului – Codul lui Hammurabi
“Unitur quia pecattum est”-pedepsele erau considerate ca o veritabila retributive pentru raul provocat
(ca o ispasire a pacatului savarsit)
Pedepsele se diferentiau in functie de pozitia sociala a inculpatului
Intentia era consacrata ca forma de vinovatie,fiind pedepsite doar delictele premeditate.
Ulterior apar si in Regatul Nou al Egiptului pedeapsa pentru rebeliune si impotriva statului, omucidere,
viol,furt din mormintele regale.
Pentru judecatorii corupti pedeapsa capital era executata prin sinucidere impusa
Legile ebraice-pedeapsa cu moartea pentru rapirea de personae,idolatria,incestul,vrajitoria,omuciderea.
Se exevuta prin lapidare (omor cu pietre), familia care suferise ofensa (razbunarea sangelui)
In Grecia Antica- filosofii Dracon si Solon, Socrate, Platon si Aristotel
“acela care vrea sa pedepseasca in mod judiciar nu pedepseste din pricina faptei rele care este un lucru
trecut, ci pedepseste in vederea viitorului, pentru ca vinovatul sa nu mai cada in greseala si pentru ca
pedeapsa lui sa-I infraneze pe ceilalti”-Platon
Aristotel- se evidentiaza importanta rolului preventive al pedepsei prin raportare la cauzalitati care tin
de efectul saraciei si al mizeriei sociale.
Stau si baze furnizate de istoria medicine legale-consultarea in calitate de expert a lui Hipocrate in mai
multe cazuri de crima si Antistius care a examinat ranile imparatului Caesar

APARITIA SI EVOLUTIA

Majoritatea doctrinarilor intemeietori- medical Italian Caesare Lombrosso 1835-1909

Tomas Morus/mijlocul secolului XV-XVI, in lucrarea Utopia si in care insistaasupra necesitatii prevenirii
infractunii prin masuri economice si sociale.
Montesquieu- Despre spiritual legilor “un legiuitor bun nu va cauta atat sa pedepseasca infractiunile, cat
sa le previna. Se va stradui mai mult sa imbunatateasca moravurile decat sa le aplice pedepse.”
Caesare Beccalia elaboreaza o lucrare numita “Despre infractiuni si pedepse”. Traind in a doua jumatate
a secolului 18 in care are ca tema predilecta “Atacul virulent asupra arbitrariului care domina justitia
pedand impotriva dreptului inchizitoral sau divin si in favoarea dreptului natural in virtutea caruis toti
oamenii trebuiau sa fie egali in fata legii avand aceleasi drepturi si obligatii” Insa, essential in opera sa
exista ideea raportarea pedepsei la pericolul social al faptei si la vinovatia faptuitorului, puncte care au
fost importante in lucrarea sa “Omul delicvent”. Se pune accent pe imaginea model a infractorului
descriind-o ca pe o fiinta destinata sa comita delicate din cauza unor stigmata fizice si psihice innascute.
Este parintele criminologiei antropologice
Enriko Ferri care in lucrarea sa “Sociologia Ccriminala” 1881 analizeaza rolul factorilor sociali in geneza
criminalitatii, deplasand practice cauzalitatea actului criminal de la individ la societate.
Este numit “intemeietorul criminologiei sociologice”
Raffello Garofaro in lucrarea “Criminologia” si care este caracteristica principal teoria criminalitatii
naturle independente in spatiu si in timp, incercand sa se desprinda atat de viziunea individualista
apartinand lui Lombrosso cat si de cea sociala apartinand lui Ferri (oamenii apartinand soclii pozitiviste a
criminologiei). Scoli in Franta si Germania/Franz Von Liszt care a militate in principal in favoarea
importantei cercetarilor criminologice si aplicarii practice a acestora, si a sustinut implicarea unei stiinte
totale a dreptului penal care sa reuneasca si antropologia criminologice, psihologia dar si statistica
criminologica.
Inceptului secolului 19-29 inepand nu 1900-1911 s-au desprins usor,usor criminologii specializate,
biologica, psiholiogica, sociologica, organizate sub auspiciul societatii international de sociologice, si
ulterior sprijinite si dezvoltate sub egida ONU.

OBIECTUL CRIMINOLOGIEI

De precizat ca, de-a lungul timpului obiectul criminologiei a fost considerat unul singural, variind in
functie de teoris imbratisata. Astfel incat initial s-a apreciat ca obiectul criminologiei este studiul
infractorului (adeptii antropologiei criminologiei), studiul era indreptat catre subiectul active al
infractiunii, apreciindu-se ca personalitates individului era cauza exclusiva a savarsirii faptelor anti
sociale. Se utilizau cuvintele: infractor, criminal, deviant, anormal. Ulterior, au existat curentul potrivit
caruis obiectul criminologiei era constituit exclusive pe fapte antisocial. Aici, adeptii sociologiei
crimnologice insistau pe conduit ilicita, infractionala si extrainfractionala, apreciindu-se ca obiect al
criminologiei este orice incalcare a normelor constituite de societate.
Ulterior, au devenit cercetarile de ordin static obiect, pentru ca intr-un final, dupa cel de-al doilea Razboi
Mondial sa se abandoneze teoriile cauzale sis a se pledeze la analiza cauzelor criminalitatii. Sintetic
vorbind, obiectul poate fi definit ca atare: criminalitatea ca foemen social, infractiunea, infractorul,
victim si reactia sociala impotriva criminalitatii.

Criminalitatea- se apreciaza ca ea reprzinta un system cu proprietati si functii proprii care pote avea o
impartire tripartita
1. Criminalitate reala – care este un concept cantitativ ce presupune totalitatea faptelor penale
savarsite pe un anumit teoritoriu, intr-o perioada de timp dereminata
2. Criminalitate parenta – care curpinde totalitatea infractiunilor semnalate sistemului judiciar si
inregistrate ca atare
3. Criminalitate legala- reprezinta totalitatea faptelor oenale pentru care s-au pronuntat hotarari
de condamnare ramase definitive

Rezulta un element important Crifra Neagra a Criminalitatii – diferenta dintre criminalitatea reala sic ea
aparenta (faptele antisocial care din diverse motive nu ajung la cunostiinta organelor judiciare)
Infractiune- reprezinta manifestarea particulara a fenomenului infractional avand identitate,
perticularitati si functii proprii
Infractorul- din punct de vedere criminologic, conceptul are o semnificatie complexa datorita
conditionarilor bio-psiho-sociale care il determina pe om a incalce legea
Victima infractiunii- relatie complexa intre faptuitor si victim in producerea actului infractional,
contributia victimei fiind parte in sfera unui model causal complex
Reactia sociala impotriva criminalitatii-intervine atat ante factum prin programe si masuri de prevenire,
cat si post factum prin infaptuirea justitiei, resocializarea si reinsertia sociala a infractorilor

SCOPUL CRIMINOLOGIEI
Putem vorbi de un scop general care este contituit de fundamnatarea unei politici generale eficiente in
masura sa determine prevenirea si combaterea fenomenului infractional, dar si de un scop imediat,
stability de cauzei care defineste producerea infractionalitatii

FUNCTII
1. Descritiva- se refera la observarea si colectarea datelor referitoare la :criminalitate si criminali,
tipologiile infractorilor si ale comportamentelor infractionale, caractristicile psiho-psihice si
evolutia criminale dar si starea faptelor antisocial comise.
Operam cu 4 concepte: mediul fizic sau geographic, social, personal, terenul trasaturile mediului
(ereditate, mutatii genetice, modificari intervenite asupra fatului, fatpri diversi, personalitatea)
Actul infractional – raspunsul pe care personalitatea il da anumitor situatii precriminale

2. Explicative- explicarea naturii, a esentei, a cauzelor si a conditiilor care avertizeaza fenomentul

infractional
3. Predictiva – presupune anticiparea unor modificari in dinamica fenomenului infrational, atat in
privinta tipologiilor infractionale, cat si a autori,or implicate
4. Profilactica- se refera la identificarea si sinttizarea reultatelor cercetarilor criminologice pentru a
putea eficientiza prevenirea si combaterea fenomenului infractional

CONCLUZIA

Criminologia este stiinta xare studiaza fenomenul social al criminalitatii in scopul prevenirii si
combaterii acesteia