Sunteți pe pagina 1din 3

ISDR

REFORMELE LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT

REFORMELE LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT

Gravele crize din deceniile patru si cinci ale secolului al XVIII-lea caracterizate prin
exploatarea salbatica a taranilor si incercarea boierilor de a-i transforma in robi, au avut ca efect
fuga taranilor de pe mosii si depopularea unor zone. Sarcinile fiscale grele, datorate
nesfarsitelor schimbari de domnii, care se cumparau de la Poarta Otomana, au adus la
degringolad economica. La acestea s-a adaugat si criza sistemului judiciar, datorata sistemului
desuet si inegalitatilor dintre partile din procese, multitudinea sistemelor de drept (obicei, drept
canonic si laic, drept domnesc, boieresc, taranesc).
Ideologia reformista s-a concretizat in Tarile Romane in varianta ei conservatoare, numita
despotism luminat. Cei doi domni Macrovordati, Nicolae si fiul sau Constantin, pe timpul
domniei lor in Tara Romaneasca si Moldova, au introdus o serie de reforme ce le poarta numele.
Actiunea a inceput in a treia domnie a lui Constantin Mavrocordat (1739-1749), cand s-a
elaborat un plan ce a fost aplicat in anul urmator alipirii Olteniei de Tara Romaneasca, in anul
1739. Acest plan avea forma unei constitutii de ansamblu, care a fost transbordata si in
Moldova in domnia urmatoare (1741-1743). La aceasta constitutie s-au adaugat unele
hrisoave, porunci domnesti, hotarari soborniceti sau ale Adunarilor pe stri pana in anul 1749.
Constitutia a fost promulgata in 7 februarie 1741 si este aplicata prima data in Moldova fiind
supusa dezbaterii si imbunatatirii continutului in cadrul Adunarilor pe stri, in anii 1741, 1745
si 1749. Activitatea ce l-a propulsat Constantin Mavrocordat in filele istoriei luminate a
reprezentat o adevarata reforma cu continut social, fiscal, judiciar, administrative si military.
REFORMA SOCIALA
Reforma sociala s-a initiat prin desfiintarea rumniei si veciniei. In Tara Romaneasca,
rumnia a fost desfiintata si inlocuita cu starea de clca, prin Hotararea Obtetii
Adunari din 5 august 1746. Prin aceasta hotarare, boierii ramaneau proprietari ereditari,
iar rumnii primeau dreptul de a se rascumpara, platind cate zece taleri de cap. Astfel,
taranii deveneau liberi, dar fara pamant in proprietate, care urma sa fie folosit in
schimbul a douasprezece zile de clac. Desfiintarea veciniei in Moldova s-a facut la 6
aprilie 1749, dar dreptul de stramutare de pe mosii era limitat, iar zilele de clac erau
stabilite la douazeci si patru; in schimb, tarnii moldoveni nu plateau taxe pentru
eliberare. Se poate aprecia ca prin aceasta reforma taranii deveniti liberi au ramas in
continuare pe mosii, iar zilele de clac au fost marite din ce in ce mai mult, exploatarea
taranimii incepand sa aiba trasaturi capitaliste.
REFORMA FISCALA
Prin masurile fiscale, marii boieri ai tarii, dregatorii si mazilii au fost scutiti de impozite
si dari catre stat. In acelasi timp, taranii erau obligati sa plateasca banii steagului si
capitaia, intr-o suma fixa de 105 parale pe fiecare familie, sau 35 de parale pentru
nefamilisti, suma care se achita in patru rate anuale numite sferturi. Taranii au primit
fiecare, in urma unui recensamant, o fisa de impunere, prin aceasta fiind feriti de
abuzurile agentilor fiscali. Dregatorii si agentii fiscali primeau leafa pentru serviciile
de strangere a darilor si nu puteau cere dari abuzive de la tarani, toate sumele fiind
varsate la trezoreria statului. Chiar si preotii care nu stiau carte erau trecuti la

1
ISDR
REFORMELE LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT

impozitare, prin aceasta obligandu-i sa se ridice din punct de vedere al pregatirii.


Fiecare localitate era recenzata, iar slujbaul visteriei, vatmanul sau vornicelul,
intocmea o lista de cisluire, in urma careia fiecare cap de familie primea o petece,
respective o fisa cu impozitul ce trebuia achitat. Ispravnicii trebuiau sa faca ulterior un
control, cerctur, pentru a vedea daca toti locuitorii aveau fisele de impozitare. Ei
faceau, de asemenea, recensaminte fiscale, pe care le raportau cancelariei domnesti. In
Moldova, inspectorii fiscali se numeau zapcii. Cele mai mari perturbari erau in
cazurile in care taranii isi schimbau domiciliul, domnitorul cerand limitarea unor
asemenea tendinte.
REFORMA JUSTITIEI
Dupa anul 1741, organizarea justitiei centrale si locale a intrat in atentia domnitorului
pentru a fi reformata. Ca urmare, s-au inmultit instantele de judecata si s-a renuntat la
normele Obiceiului pamantului, care erau interpretate in mod subiectiv. Dintre boierii
fara dregatorii au fost numiti judecatori, functie care a devenit o profesie ce depindea
de o pregatire stiintifica. Intre septembrie 1741 si martie 1743, domnitorul a trimis
tuturor ispravnicilor circulare cu privire la atributiunile judecatorilor, procedura
scrisa ce trebuia folosita in mod obligatoriu, modul de redactare si consemnare a
hotararilor, precum si procedura de ascultare a partilor. Domnul a hotarat ca dreptatea
sa nu se vanda, procedura sa fie consemnata in cartea de judecata, respective
hotararile instantelor, sa fie inscrise in register duble, din care unul era trimis la domnie,
iar celalalt era lasat la isprvnicie.
Judecatorii nu puteau refuza judecarea unei pricini, iar judecata din capitalele de judet
s-a stabilit sa fie de fond. Divanul era instanta de apel, dar putea judeca unele pricini si
in fond. Atributii judecatoresti aveau si marii dregatori, iar pentru decongestionarea
Divanului a fost constituita la Iasi o instanta formata din trei judecatori, cu competente
similare cu cele ale Divanului. Intre functiile domnului intra si aceea de a studia, tria si
repartiza plangerile adresate Divanului, trimitandu-le catre judecatori. Punerea in
executare a unei hotarari a Divanului realiza pint-o dispozitie domneasca, care era
inscrisa intr-o carte domneasca.
REFORMA ADMINISTRATIVA
Masurile luate de domnitorul Constantin Mavrocordat pe linia activitatii administrative
urmareau sa elimine suprapunerea atributiunlor administratiei centrale si locale. In
aceste conditii, ispravnicii au luat locul prclabilor, carora li s-au fixat atributiunile in
mod clar. Ispravnicii trebuiau sa intocmeasca rapoarte catre domnitor, in limba romana,
in care sa detalieze modul cum se aplica masurile luate de domn. Prin aceasta s-a format
un limbaj si o terminologie specifice administratiei in limba romana, s-a uniformizat
practica elaborarii actelor administrative si notariale, au fost create arhive unde se
puteau gasi copii autentice ale unor acte importante ale persoanelor fizice si juridice.
Faptul ca inlocuirea ispravnicilor din functie crea obligatia acestora de a lasa
inlocuitorilor toate instructiunile a statornicit principiul continuitatii in administratie,
eliminandu-se marile abuzuri din acest domeniu.

2
ISDR
REFORMELE LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT

REFORMA MILITARA
In primul rand trebuie avut in vedere ca domnitorul Constantin Mavrocorda a fost un
mare fanariot sprijinit de Poarta, avand interesul sa dispuna masuri convenabile
acesteia. In acest context, desfiintarea armatei permanente este pe deplin in concordanta
cu interesele otomane, care vedeau in aceasta masura eliminarea unei surse de
primejdie. Odata cu micsorarea costurilor intretinerii unei armate, domnitorul a luat
masura diminuarii aparatului de stat, prin reducerea numarului slujitorilor de la curte,
care mareau cheltuielile. Pentru realizarea ordinii interne, in fiecare judet functona cate
un steag, respectiv o formatie politieneasca subordonata ispravnicului, precum si in
capitala, cu rol de aparare a domnitorului. Aceste steaguri erau platite din cisle, nu din
vistieria statului.