În grădina Ghetsemani

Vasile Voiculescu

- poezie interbelică, tradițională -

1. Date despre autor și operă

Poezia „ În grădina Ghetsemani” face parte din volumul „Pârgă”, primul volum semnificativ pentru
opera lui Vasile Voiculescu. Poemul abundă în elemente ale tradiţionalismului, atât prin izvorul de
inspiraţie din scrierile religioase, cât şi prin amprenta sămănătoristă a imaginilor poetice, confirmând
faptul că ortodoxismul constituie coordonata fundamentală a spiritualităţii româneşti.

2. Titlu
Titlul ilustrează nu numai cadrul fizic în care Iisus se roagă divinităţii, ci sugerează şi spaţiul sacru al
purificării spirituale, prin care Fiul lui Dumnezeu absolvă omenirea de păcate.

3. Tema
Tema poeziei este condiția umană. Aceasta constituie o dramă existențială ce folosește motive și
scene biblice ca alegorii ale neliniștilor omului în aspirația sa către Dumnezeu.

4. Sursa de inspirație
Sursa de inspirație pentru această poezie este Sfânta Evanghelie după Matei. Este prezentat
momentul în care, după Cina cea de Taină, Iisus și ucenicii săi au mers în grădina Ghetsemani. Iisus cere
apostolilor să vegheze în timp ce el se roagă. Iuda, însă, pleacă după soldații romani. După ce se roagă,
Iisus îi găsește pe ucenici adormiți și mai repetă de două ori rugăciunea.

5. Structura şi compoziţia textului poetic

Poezia este structurată în patru catrene, organizate în jurul simbolului biblic „paharul”, precum şi a
elementelor ce ţin de natura duală a lui Iisus, de om şi de Fiu al lui Dumnezeu.

6. Semnificații
În strofa întâi, incipitul poeziei este definit printr-un enunţ edificator, care concentrează esenţa
duală a lui Iisus, umană şi sacră: „Isus lupta cu soarta şi nu primea paharul”. Conştient de menirea ce Îi
este hărăzită, el se roagă Tatălui pentru a fi ajutat să „bea” cupa păcatelor omenirii, dar omenescul „se-
mpotrivea întruna”.

Strofa a doua debutează cu metafora „o mână nendurată”. Aceasta insinuează porunca divină
dată Fiului, „îmbiindu-l” să preia păcatele omenirii. Setea „uriaşă” sugerează dorinţa Iui Iisus de a-şi
împlini destinul. În același timp, „nu voia s-atingă infama băutură” din cauza slăbiciunii umane pentru
chinurile pe care urma să le îndure.

În grădina Ghetsemani - pagina 1

 În strofa a treia, metaforele „apa ei verzuie” şi „veninul groaznic” sugerează patimile pe care
Iisus le va îndura pentru „mierea” şi „dulceaţa” întrezărite după purificarea omenirii prin jertfa divină.
Astfel, este profilată fericirea după aşezarea Sa „de-a dreapta Tatălui”. Cu toate acestea, teama de
moarte este greu de învins din cauza slăbiciunii umane. Iisus omite, pentru moment, pilda divină că
mântuirea omenirii prin pătimire Îl binecuvântează cu viaţa veşnică.

În strofa a patra, suferinţele lui Iisus sunt apocaliptice. Personificarea hiperbolizată a măslinilor
oferă o imagine terifiantă a întregului univers. Finalul poeziei anticipează chinurile lui Iisus: martiriul
(moarte îndurată de cineva pentru convingerile sale) şi moartea Fiului. Metafora uliilor care se rotesc lacomi aşteptând
„prada” sugerează sfârşitul dramatic al lui Iisus.

7. Limbaj/ Expresivitatea stilistică

Expresivitatea stilistică a poeziei sporeşte emoţia artistică a cititorului prin figuri semantice.
Metaforele insistă asupra menirii divine, dar şi asupra chinurilor umane ale lui Iisus. Epitetele aflate în
opoziţie, „sudori de sânge” şi „chipu-i alb”, compun latura duală a lui Iisus. Oximoronul „sub veninul
groaznic simţea că e dulceaţă” reiterează (repetă) lupta dintre materie şi spirit. Personificarea măslinilor
oferă dimensiuni cosmice zbuciumului divin.

Ambiguitatea stilistică rezultă din interpretarea diferită a sintagmei „bătăi de aripi” întrucât ea
poate semnifica prezenţa îngerilor ca mesageri divini. O altă interpretare accentuează sugestia morţii
prin prezenţa uliilor.

8. Prozodia
Prozodia conservă tehnica tradiţionalistă a versificaţiei, prin măsura versurilor de 14 silabe, ritmul
iambic şi rima încrucişată.

9. Concluzie
În concluzie, esența atitudinii lirice a lui V. Voiculescu rezultă din credința în posibilitatea
răscumpărării ființei umane, a salvării sufletului printr-o imensă suferință. Din poezie se desprinde
îndemnul la meditație asupra tragicei condiții umane.

În grădina Ghetsemani - pagina 2