Referat

ARHETIPOLOGIE

Complexul arhetipal

Student-Ușurelu Ady-Gabriela,anul III,gr.10

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI 2019

1
Originile ipotezei arhetipale datează din perioada lui Platon. Ideile lui Platon erau
forme mentale pure ,care au fost imprimate în suflet înainte, ca el să se nască în
lume. Ele erau colective, în sensul că încorporau mai degrabă ,caracteristicile
fundamentale ale unui lucru decât particularitățile sale specifice .Rădăcinile
cuvântului sunt archein, care înseamnă originar sau vechi și typos, care înseamnă
tipar, model sau tip. Sensul este de "tipar originar" este caracteristic pentru orice
persoană, obiect, sau concept similar care este derivat, copiat, modelat sau emulat
după acesta.

Psihologul Carl Gustav Jung a folosit conceptul de arhetip în teoria sa despre

psihicul uman. El credea că personajele universale mitologice — arhetipurile —
rămân în subconștientul colectiv al oamenilor din întreaga lume. Arhetipurile
reprezintă motive umane, fundamentale ale experienței evoluției noastre, în
consecință, acestea evocă emoții profunde. Deși există multe arhetipuri, Jung a
descris douăsprezece tipuri principale care simbolizează motivațiile primare ale
omului. Fiecare tip are propriile sale valori, semnificații și trăsături de
personalitate. De asemenea, cele douăsprezece tipuri sunt împărțite în cate trei
categorii cu câte patru tipuri, în funcție de Ego, Suflet și Sine. Fiecare categorie are
o sursă de motivație comună, de exemplu cele din categoria Ego sunt mânate de
motivații ce țin de propriul ego. Majoritatea oamenilor, dacă nu chiar toți, au mai
multe arhetipuri care se împletesc în personalitatea lor.Cu toate acestea, un arhetip
tinde întotdeauna să domine o personalitate. Una din căile cele mai rapide de
evoluție a omului este cea a arhetipurilor.Pe măsură ce se activează câte un nou
arhetip în om, de fapt el evoluează.Există în filozofie un concept numit omul
cosmic, omul complet, acel om care nu mai are nicio fisură de personalitate, care
este la maximul dezvoltării sale.Dacă se ia acest concept de om complet dezvoltat
și este pus în psihologie, atunci se poate vorbi despre un om care și-a activat toate

2
arhetipurile. În fiecare om există Eroul, acest erou este reflexia Eului Universal,
cosmic. Este reflexia infinitului transformat în Eu individual. Eroul este ,de fapt
Eul individual, este puntea de legătură dintre Om și Univers,dintre finit și infinit,
dintre temporar și etern. Arhetipurile au o parte pozitivă și o parte
negativă,ascunsă.Fiecare arhetip poate să ajute, dar dacă nu este depășit, el devine
o povară. Arhetipurile sunt modele de personalitate, dar un model poate ajuta doar
în funcție de context.Daca este folosit doar de un singur model, atunci încep
dificultățile.De exemplu, arhetipul inocentului care dezvoltă copilul interior este
extraordinar să fie in conexiune cu el, dar dacă doar acest arhetip este activ la om
atunci lucrurile devin imposibile în viață și apare multă suferință.Un om care
trăiește din perspectiva copilului interior în orice face, o să perceapă viața ca fiind
dificilă.Nu se poate lăsa copilul interior să se ocupe de lucrurile de care ar trebui să
se ocupe războinicul, înțeleptul sau negociatorul.Fiecare parte dintr-un om are
rolul ei.Fiecare arhetip trebuie să își faca rolul lui, apoi să cedeze locul unui alt
arhetip,unei alte expresii a sinelui său interior. Calatoria Eroului - descoperă cine
este omul cu adevărat și cum să își împlinească destinul.Dacă nu cedează acest loc,
evoluția este oprită. Apoi începe umbra să se manifeste din ce în ce mai mult, sub
formă de probleme, suferință, distrugere.

Un arhetip servește aceeași funcție ca și un simbol. Definiția arhetipului este: un

exemplu, o reprezentare. Arhetipurile sunt de obicei copiate după ceva. Arhetipul
este un exemplu original a ceva. Strămoșii noștri confereau zeilor lor tot felul de
astfel de atribute: putere, curaj, onoare, înțelepciune, protecție.

Conceptul lui Carl Jung despre arhetipuri este fascinant. Arhetipurile psihologice
sunt aspecte inerente în personalitatea umană.Acestea sunt Anima, Animus,
Persona, Umbra și Sinele.

3
Jung propune câteva tipuri de personalitate comună, evenimente din viață și/sau
factori de mediu pe care femeile și bărbații le întâlnesc la nesfârșit de-a lungul
istoriei umanității. Lucruri comune în istorie precum: ispitirea, nevoia de a fi
curajos, tinerețea, viața, moartea. Aceste concepte sunt relevante în cercetarea
simbolurilor zeilor și zeițelor ,pentru că divinitățile antice întruchipează aceste
importante teme. Spre exemplu, există câteva mame-zeițe tip și fiecare reprezintă
nașterea. Nașterea este o temă recurentă pentru întreaga rasă umană. Atribuind
procesul concepției și nașterii unei zeițe este un act de folosire a arhetipului
(simbolului) pentru a ilustra o temă majoră comună omenirii.În esență, arhetipurile
umanizează dar și divinizează experiența umană.

Jung subliniază o duzină de trăsătaturi ale arhetipurilor ce pot fi găsite în aproape

toate relatările mitologice,adică fiecare zeu sau zeiță are o temă arhetipală ce
ilustrează și oglindește experiența umană.Câteva arhetipuri notabile sunt: mama,
tatăl, trickster, înțeleptul, eroul, copilul, războinicul.

Arhetipurile determină forma și funcția operelor literare iar sensul textului este
modelat de miturile culturale și psihologice.Deși Jung considera că omul în
structura sa mentală, deține o serie de componente arhetipale care joacă roluri
specifice,s-a mai constatat, însă, că există și o serie de imagini simbolice care au o
mare frecvență în mitologii sau în literatură.Acestea sunt personaje-prototip,ca de
pildă bătrânul înțelept,magicianul,învățătorul,spiridușul ,satirul,precum și
componente jungiene ale psihicului uman, anima ,umbra,persona.

Una dintre operele reprezentative în acest sens ,este Odiseea lui Homer,deoarece în
personajul-prototip Ulise, se găsesc nu unul ,ci mai multe arhetipuri,toate acestea
formând un complex arhetipal, ce fac din personajul-erou al Greciei antice ,un caz
permanent discutat,despre care s-a scris și după care mulți au încercat să-și creeze
propriul personaj.Ne putem da ușor seama ce arhetipuri guvernau structura mentală
4
a lui Ulise și ce încerca Homer să realizeze din personajul său,înzestrându-l cu
atâtea calități.El era un lider exceptional ,prin felul său cald de a conduce,nu era un
tiran,era un familist și un tradiționalist ,iar arhetipul magicianului ,cel care conferă
calitățile de lider, este primordial. Regele, conducătorul ca magician, găsea
modalităţi de luptă inedite.Ulise este probabil cel mai genial erou din întreaga
literatură antică.Capacitatea sa de a ieși din orice situație îl fac inimitabil.

Găsește cea mai neobișnuită cale de a intra în cetatea Troiei, prin construirea
calului de lemn cu ajutorul căruia o cucerește și o jefuiește.

Ca să scape de ciclopul Polifem ,înfige în ochiul acestuia un buștean ,atragând ura

lui Poseidon.

Întoarcerea acasă este îngreunată și de sirene, ale căror glasuri fermecate duc
corăbierii la pieire, ademenindu-i să își zdrobească corăbiile de stânci. Curios să
afle cum sună cântecul sirenelor, Ulise le cere marinarilor săi să își astupe urechile
cu ceară de albine, iar pe el să îl lege de catarg, precizând că nu trebuie să fie
dezlegat cu niciun preț. Astfel reușește să asculte cântecul sirenelor, evitând însă
pericolul scufundării corabiei. Împreună cu echipajul său, Odiseu izbutește să
traverseze cu bine și strâmtoarea dintre cei doi monștrii, Scilla și Caribda.

Înfometați, ajung pe insula lui Helios, zeul soarelui, unde însoțitorii lui Ulise fură
din vitele sacre ale zeului, pentru a-și potoli foamea. Drept pedeapsă pentru acest
sacrilegiu, aceștia mor ulterior într-o furtună pe mare, din care numai Odiseu, care
nu mâncase, reușește să scape. El ajunge pe insula nimfei Calipso, unde aceasta îl
reține timp de șapte ani. Reușește să părăsească insula cu o plută, însă furtuna
produsă de Poseidon distruge pluta, iar Odiseu naufragiază pe o insulă unde este
primit cu prietenie de Nausicaa, fiica regelui feacilor.

5
Arhetipul Alchimistului reprezintă puterea transformării totale, a alchimizării
complete a instinctelor şi a energiilor grosiere în forţă spirituală, ceea ce conferă o
mare capacitate de regenerare.

Este determinat de interiorizare, trăire intensă, sexualitate intensă, putere

regeneratoare, interes, abilitate mentală, gândire profundă, demnitate, energie,
hotărâre, exigenţă.Alchimistul poate în același timp să fie și hărțuitor, prin lupta
interioară și rezistența la orice obstacol psihic.Nu știm,însă,dacă Ulise era guvernat
de Pluto,dar această capacitate de a-și aduna întotdeauna puterea,de a se reface
,reușind să facă față tuturor piedicilor prin care este obligat să treacă,gândindu-se
tot timpul la soția sa,și la fiul său ,asta reanimându-i inconștientul și oferindu-i
rezistență în orice ,ne-ar putea face să credem că, Ulise ar putea fi un veritabil
scorpion.În finalul Odiseei ,transformat în cerșetor de către zeița Atena ,pentru a
trece neobservat de către pețitorii Penelopei,Ulise, se pregătește în taină pentru
întrecerea cu arcul ,premiul fiind mâna Penelopei.Aici intervine arhetipul
răzbunatorului ,care se întrepătrunde, ca un tot perfect cu arhetipul
alchimistului,magicianului,conducătorului și hărțuitorului.

Bineînțeles că, epopeile lui Homer ilustrează aspecte din viața oamenilor de atunci
,dar subordonate unor idei ingenioase:dragostea pentru locul
natal,fidelitatea,iscusința omului.Probabil că, Homer a vrut să-și insereze într-un
personaj ,devenit legendar ,tot ceea ce timpurile în care trăia ,nu i-au permis să
exteriorizeze ,creându-și un tip uman ,identic lui.