CELE 4 CARACTERISTICI ALE NORMELOR JURIDICE PRIN CARE SE DIFERENȚIAZĂ DE

NORMELE SOCIALE

: „Constituind o categorie specială a normelor sociale, normele juridice reprezintă suportul, fundamentul pe care se
instituie şi funcţionează ordinea juridică în orice societate. Ca şi normele sociale, cele juridice protejează
principalele valori şi relaţii sociale prin impunerea, permiterea sau interzicerea anumitor acţiuni sau comportamente,
fiind însă însoţite de sancţiuni organizate.

Reglementând diferitele domenii ale realită ţii sociale, prin impunerea unor reguli de conduită obligatorii,
însoţite de constrângere organizată , normele juridice prezintă , totuşi, anumite tră să turi specifice, care le diferenţiază
de cele nejuridice, diferenţe ce constau în;

a) modul de elaborare şi aplicare – normele juridice sunt edictate, promulgate şi aplicate de că tre autoritatea
publică legală şi legitimă , cu respectarea anumitor proceduri şi tehnici legislative, în timp ce normele sociale
(inclusiv cutumele, uzanţele, practicile sociale, obiceiurile etc.) reprezintă produsul creaţiei colective, anonime,
spontane şi difuze a unor indivizi, grupuri şi colectivită ţi sociale, fiind elaborate de regulă , în formă nescrisă , prin
proceduri neorganizate;

b) acţiunea în timp şi spaţiu – îmbră când forma scrisă (legi, decrete, hotă râri etc.), normele juridice cunosc o
anumită determinare în timp şi spaţiu, apariţia, modificarea sau dispariţia lor putând fi precizată spaţial şi temporal,
pe când regulile sociale nejuridice apă rând spontan şi difuz, acţiunea lor nu poate fi stabilită cu precizie, putând
dura şi fiinţa vreme îndelungată ;

c) formă şi structură - indiferent de varietatea lor, normele juridice se caracterizează printr-o structură unitară ,
în cadrul că reia pot fi identificare trei elemente importante (ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea), în timp ce în cazul
normelor nejuridice nu se regă sesc aceste elemente;

d) eficienţă şi validitate – fiind însoţite de sancţiuni organizate, normele juridice acţionează la nivelul întregii
societăţi, nerespectarea sau încă lcarea lor atră gând intervenţia coercitivă a organelor specializate ale autorită ţii
publice, în timp ce normele nejuridice nu sunt însoţite de sancţiuni organizate, nerespectarea sau încă lcarea lor
atră gând alte forme de sancţiuni sociale (de regulă din partea grupurilor şi colectivităţilor sociale).

Evidenţiind aceste diferenţe, unii autori consideră că , spre deosebire de normele nejuridice, cele juridice se
caracterizează prin încă două elemente, şi anume: a) neutralitatea – regulile de drept nu se raportează direct la
sistemul de valori sociale, ci indirect, prin intervenţia factorului legislativ, dobândind astfel un caracter normativ şi
coercitiv; b) globalitatea – normele juridice au o vocaţie universală , fiind opozabile, în principiu, "erga omnes",
tuturor indivizilor şi grupurilor dintr-o societate” (Banciu, Dan – Dreptul ca factor de reglare și integrare normativă ,
pp. 8-9).