Sunteți pe pagina 1din 8

Tudor Mihai Cojanu

Clasa a V-a B
Religie

Tradiţii şi obiceiuri de Paşti

Pentru prima dată Paştele a fost sărbătorit in jurul anului 1400 înainte de Hristos. În această
zi evreii au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Cuvântul Paşti este de origine evreiasca (Pesah =
trecere, moştenit de evrei de la egipteni, dar în limba română provine din forma bizantino-latină
Paschae. Paştele evreilor marca trecerea poporului ales prin Marea Roşie, din robia Egiptului, în
pământul făgăduinţei, Canaan. Paştele creştinilor este, în primul rând, sărbătoarea Invierii Domnului,
după al cărui model vor învia toţi creştinii. Primii creştini înţelegeau prin Paşti nu numai sărbătoarea
Invierii, ci şi pe aceea a Cinei şi a Patimilor Domnului, iar uneori numai pe cea din urma. De aceea,
săptămâna pe care noi o numim azi Săptămâna Patimilor, se numea la ei Săptămâna Paştilor sau
Zilele Paştilor. Cu timpul, înţelesul cuvântului Paşti s-a restrâns numai la sărbătoarea Invierii, aşa cum
este înţeles şi astăzi.
Paştile reprezintă cea mai veche sărbătoarea creştină, Sfintele Paşti au fost sărbătorite încă
din epoca apostolica. Cea mai mare sărbătoare a creştinilor, Invierea Domnului, este prilej pentru
români, de a trăi clipe de bucurie sfântă, dar şi de a sărbători în cadrul comunităţii.

În comunitatea tradiţională pregătirile pentru sărbătoarea Paştelui încep încă din prima zi a
Postului Mare, care durează şapte săptămâni. Ciclul pascal se continuă după Duminica Învierii, cu
încă şapte săptămâni, până la Înălţare. Fiecare dintre aceste săptămâni este punctată de sărbători cu
rezonanţă în calendarul religios, dar şi de obiceiuri populare sau de gesturi şi acte mărunte menite să
influenţeze pozitiv mersul lucrurilor sau să remedieze abaterile de la regulile impuse de calendarul
popular. Complexitatea acestor manifestări precum şi înterferenţele dintre calendarul popular şi cel
religios reprezintă o trăsătură esenţială a sărbătorilor tradiţionale româneşti.

1
Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor

Prima zi a Postului Mare se mai numeşte si Lunea curată, zi in care potrivit tradiţiei, oamenii
obişnuiesc să purifice, să cureţe spaţiul in care trăiesc.
Marţea Seacă - tradiţii: se ţine pentru a nu seca grânele şi ca să nu sece laptele vacilor.
Miercurea Paştelor-Joimăriţa.- în acestă zi începe să se manifeste o divinitate feminină care
controlează torsul, denumită Joimăriţă sau Joimărică. Despre ea se spune că este soră cu Muma
Pădurii. Rolul Joimăriţei este acela de a pedepsi fetele leneşe sau nevestele tinere care nu au
terminat muncile casnice specifice perioadei de iarnă.
Obiceiuri:
Colindatul cu Câlţii-Mâlţii (Dolj) - formă de colindat specific Olteniei care satirizează femeile
care nu au terminat de tors. Acest obicei avertizează asupra pedepselor severe ale Joimăriţei. În
seara de miercuri spre joi, după apus, grupuri de copii colindă câte doi din casă în casă, sunând din
clopoţei. Textul este simplu, enunţând pe un ton satiric necesitatea finalizării torsului câlţilor precum
şi răsplata aşteptată de către cei care colindă: "Câlţii-Mâţii,/ Toarce câlţii!/ Ori i-ai tors,/ Ori i-ai ros.
(...) Să te-nduri şi să ne dai/ Cele ouă-ncondeiete (...)". Copiii primesc ouă care vor fi înroşite în ziua
de vineri (comuna Izbiceni-jud. Olt dar si in satele învecinate (Giuvărăsti, )
Joia Mare - Joia Neagră; Joia Verde; Moşii de Joimari; Nunta Urzicilor, Joia Mare, numită şi
Joia Patimilor sau Joia Neagră, este ultima joi din Postul Paştelui. Toate slujbele, pomenirile si
parastasele care au început în prima sâmbătă a Postului Mare, durează numai până în Joia Mare, zi
în care se pomenesc din nou, morţii. Se obişnuieşte să se ducă la biserică colivă şi colaci, băutură şi
mâncare, care se sfinţesc şi se dau de pomană, de sufletul morţilor. Joia Mare este considerată o zi
binefăcătoare şi apărătoare a morţilor. De aceea, morţii vin în fiecare an în această zi la vechile lor
locuinţe, unde stau până în sâmbata dinainte de Rusalii. Se crede că, în această zi, se deschid
mormintele şi spiritele celor adormiţi vin la familiile lor şi petrec Paştele cu cei vii, unde rămân până
la Rusalii. Altă credinţă este aceea că vin „joimăriţele“ şi verifică dacă femeile şi fetele şi-au tors
cânepa. Menirea lor este să le pedepsească pe cele leneşe. Deoarece în Joia Mare de obicei nu e

2
prea cald dimineaţa, se fac focuri în curtea casei, pentru ca morţii să se poată încălzi. Este un semn al
iubirii şi respectului pentru cei adormiţi, care nu sunt uitaţi de cei dragi nici înainte, şi nici în timpul
Sărbătorilor de Paşti.
Conform tradiţiei, înroşirea ouălor de Paşti se face în Joia Mare, pentru că se spune că ouăle
fierte si vopsite în această zi se pot păstra pe tot parcursul anului, fără să se strice. Tehnica difera in
functie de zona, timp, creatorul popular. Cea mai raspandita si mai renumita traditie a incondeiatului
oualor este in Bucovina. Mai intai, aici se incondeiau oua crude, apoi fierte, iar azi se inchistresc oua
golite de continut.
În ornarea oualor se folosesc motive
geometrice, fitomorfe sau zoomorfe. Dintre ele
amintim romburi, triunghiuri, zig-zag-uri,
puncte, frunza de stejar, bradul, floarea de
maces, graul, coarnele berbecului, pestele,
cerbul (coarnele cerbului), steaua magilor,
cararea (calea) ratacita, carligul ciobanului,
crucea Pastelui, etc. Mai nou se intalnesc
icoane pictate pe oua sau in interiorul oului. Tot
un motiv traditional il constituie incondeierea
cu increteli (motive ornamentale) de pe

camasile populare.
Se mai intalnesc si alte motive: sarpele,
grebla, furca, cibotica cucului, hora, closca cu pui,
coada randunicii, laba gastei, coltul porcului,
strugurele, ciresica, floarea pastii, fierul plugului,
cheptenul, fraul, ferestruica, etc., prezente, mai
nou, in zona Branului. Dar se mai incondeiaza oua
si in Vrancea, in Oltenia, etc.
Se mai spune că după Joia Mare urzicile
(mâncare de post) nu mai sunt bune de mâncat,
pentru că încep să înflorească (“nunta urzicilor”).
Există credinţa că nu este bine să dormi în Joia Mare, căci cine doarme în această zi va fi leneş tot
anul. În special dacă doarme o femeie, va veni Joimăriţa care o va pedepsi să nu poată munci tot
anul. Ouăle roşii de Paşti nu pot lipsi de pe masă nici unui bun creştin la această sărbătoare.
Legendele creştine leagă simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus. Se spune că atunci cînd Iisus a fost
bătut cu pietre, cînd acestea l-au atins, s-au transformat în ouă roşii. Si se mai spune ca Sf. Maria,
venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus nişte ouă într-un coş, care s-au însângerat stând sub cruce. Se
povesteşte că dupã ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Unul dintre ei
ar fi spus: "Când va învia cocoşul pe care-l mîncam si ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia
Iisus". Nici nu şi-a terminat bine vorbele si ouăle s-au şi fãcut roşii, iar cocoşul a început să bată din
aripi.
Vinerea Mare - Vinerea Seacă; Vinerea Sântoaderului; Vinerea Furnicilor; Vinerea Ierbii;
Vinerea Omanului. Vinerea Mare este ultima vineri dinaintea Sărbătorii de Paşti (din Săptămîna
Mare ) şi se mai numeşte şi Vinerea Patimilor ( ziua patimilor şi răstignirii lui Iisus) sau Vinerea Seacă

3
(pentru că e zi de post negru pentru cei mai mulţi români, adică nu mănâncã şi nu beau nimic toată
ziua). Conform tradiţiei, Vinerea Mare este ziua scăldatului: se crede că cel care se cufundă de trei
ori în apă rece în Vinerea Seacă, va fi sănătos tot anul. Se spune că dacă plouă în Vinerea Seacă anul
va fi bogat, cu recolte îndestulătoare, iar dacă nu plouă, anul va fi secetos, neroditor. În Vinerea
Patimilor, Vinerea Mare, o tradiţie care nu s-a pierdut este ducerea de flori la biserică pentru Hristos
şi trecerea pe sub masă de 3 ori, ce semnifică potignirile pe care le-a avut Mântuitorul atunci când şi-
a cărat în spate propria cruce pentru răstignire În acestă săptămană mare, tradiţia este ca toate
gospodinele să facă curăţenie generală în casă, în curte şi grădini, simbol al renaşterii.
Sâmbăta Mare
Tradiţii:
• Pasca
În unele zone pasca se face în Sâmbăta
Mare. Din anafura de Paşti sau din crucea paştei
se spune că a făcut Dumnezeu, în Sâmbăta
Paştelui, toate florile şi toate seminţele
(cerealele). A sfărâmat crucea de la pască
mărunt şi a aruncat în părţi peste lume şi toate
au răsărit. Crucea de la pască se păstrează, iar
atunci când se apropie o furtună mare, se face
cruce cu ea în direcţia grindinei şi se spune:
"Cum s-a schimbat pasca la faţă în cuptor, aşa să
se schimbe şi furtuna care vine. Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Iisus Hristos s-a
răstignit pe cruce".
• Paştele Blajinilor
Cojile de ouă consumate în această zi se aruncă pe o apă curgătoare. Ele vor da de ştire
Blajinilor că a sosit Paştele. Din cojile de ouă roşii se înfruptă şi cei care au murit spânzuraţi sau
înecaţi.
• Deschiderea cerurilor
Se spune că în noapte de Paşti, la miezul nopţii, se deschide în fiecare an cerul. Cine
priveghează în această noapte, dacă va vedea cerul deschis, va primi de la Dumnezeu tot ce va cere.
În Sâmbăta Mare spre Duminica Invierii, toată lumea merge la biserică pentru a asista la Învierea
Domnului, pentru a lua lumină ca să o ducă la cimitir morţilor din familie, dar şi acasă, pentru a avea
lumină în viaţă şi în suflet, pentru a lua tradiţionalele Sfinte Paşti - anafura sfinţită şi pentru a lua flori
sfinţite, dintre cele care au fost duse în Vinerea Mare la biserică, pentru a le pune acasă la icoane.
Ziua de Paşti, Învierea
Tradiţii:
Spălatul ritual după Înviere, în Oltenia, ca
să poată primi Paştele, cei care n-au fost la
biserică trebuie să se purifice, spalându-se
ritualic cu apa în care s-au pus un ou roşu, un ou
alb şi o monedă de argint. Astfel, ei împrumută
roşeata oului - vitalitatea. Oltenii pun ouale în
apa dintr-un castron mai mare şi se spală pe faţa,
şi se freacă cu oul pe obraji ca să fie siguri de
"transferul” roşetei. Banul se pune pentru spor,

4
belşug si strălucire, iar oul, pentru rodnicie si
fertilitate. Abia după acest moment ritualic,
familia se poate aşeza la masă. De pe masa de
Paşte nu pot lipsi: ouăle roşii, caşul de oaie, salata
cu ceapă verde şi ridichii, drobul şi friptura de
miel, pasca umplută cu brânză sau smântâna şi
mai nou, cu ciocolată. În prima zi de Paşti există
obiceiul de a se purta haine noi în semn de
respect pentru această aleasă sărbătoare, dar şi
pentru că ea semnifică primenirea trupului şi a
sufletului, aşa cum se primeneşte întreaga natură
odată cu primăvara. Luni si marţi se fac vizite. Cei
căsătoriti se duc cu pască la rude, pentru a le
anunţa Învierea. De obicei, se duc cei tineri la cei

mai în vârsta. Se spune că cine se naşte de Paşte,


când se trag clopotele, va avea noroc în viaţă.
Celui care moare în ziua de Paşte sau în
saptamâna urmatoare (Săptamâna Luminată) îi
vor fi iertate toate păcatele, ducându-se direct în
Rai, care este deschis în această perioada. În ziua
de Paşte nu trebuie să dormi, pentru că vei fi
somnoros tot anul. De asemenea, se spune ca nu
e bine să pui mâna pe sare, pentru că îţi vor asuda
mâinile la vară. Se spune că în cele trei zile de
Paşte ard în cer, nevăzute, trei candele mari.
Obiceiuri:
• Ciocnitul ouălor roşii
În unele zone, oamenii se adună în curtea
bisericii ca să ciocnească ouăle, urmând diferite
reguli. Ouăle sunt examinate cu atenţie şi se alege
oul cu coaja cea mai puternică (oul de găină are
coaja cea mai subţire). Oul care se sparge îi
rămâne celui care are oul întreg. Uneori copiii
ciocnesc ouăle pe bani: cel cu oul spart îi dă un
bănuţ celui cu oul întreg.

5
În funcţie de zonele ţării, există obiceiuri şi obiceiuri.

În zona Transilvaniei, este cunoscut sub numele de „stropit”. Potrivit acestui obicei – preluat
de la maghiari – băieţii merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu
parfum, „ca să nu se veştejească”. „Stropitul” este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o
reîntâlnire cu prietenii, şi, în fond, de distracţie.
Un obicei care se practica numai în Bucovina în noaptea de Înviere este acela că fetele să se
ducă în clopotniţă şi să spele limba clopotului cu apa neîncepută. Apa neîncepută înseamnă că
persoana care a scos-o din fântână să nu vorbească până când va fi folosită la spălatul clopotului. Cu
aceasta apa se spală apoi fetele în zorii zilei de Paşte ca să fie frumoase tot anul şi să alerge feciorii la
ele.
În trecut, feciorii îşi alegeau un
crai dintre cei mai harnici pentru a le
judeca şi pedepsi toate greşelile făcute
de-a lungul anului. Cei găsiţi vinovaţi
erau purtaţi în jurul bisericii şi la fiecare
latură erau loviţi cu vergele de lemn la
tălpi pentru a nu mai repeta greşelile în
anul viitor.
In zona Câmpulung
Moldovenesc, datina se deosebeşte
prin complexitatea simbolurilor, a
credinţei în puterea miraculoasă a
rugăciunii de binecuvântare a
bucatelor. În zorii zilei de duminică,
credincioşii ies în curtea bisericii, se aşează în forma de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în
aşteptarea preotului care să sfinţească şi să binecuvânteze bucatele din coşul pascal. Fiecare
gospodar pregăteşte un astfel de cos acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei, după
orânduiala strămoşilor. În coş sunt aşezate, pe o farfurie: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în râu

6
pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele
vor fi bolnave), făina (pentru ca rodul grâului sa fie bogat), ceapa şi usturoi (cu rol de protecţie
împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşează pasca, şunca, brânza, ouăle roşii, dar şi
ouăle încondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla roşie cu hrean,şi prăjituri. După sfinţirea acestui
coş pascal, ritualul de Paşti se continuă în familie.
În părţile Sibiului, există obiceiul ca de Paşti să
fie împodobit un pom (un arbust) asemănător cu cel de
Crăciun. Singura deosebire consta în faptul că în locul
globurilor se agăţă ouă vopsite (golite de conţinutul
lor). Pomul poate fi aşezat într-o vază frumoasă şi
farmecul sărbătorii sporeşte cu o podoabă de acest fel.
Iepuraşul de Paşti
Iepuraşul este un vechi simbol german care
simbolizează fertilitatea, primăvara. În ziua de Paşţi
copiii primesc de la “Iepuraş ” cadouri pe care le găsesc
afară în iarbă proaspătă.. Acest obicei a fost preluat de
la familiile de saşi şi este păstrat în zona Sibiului, unde
pentru copii este o mare bucurie de a căuta şi găsi
darurile lăsate de Iepuraş.
La Călăraşi, la slujba de Înviere, credincioşii
aduc în coşul pascal, pentru binecuvântare, ouă roşii,
cozonac şi cocoşi albi. Cocoşii vestesc miezul nopţii:
datina din străbuni spune că, atunci când cocoşii cântă,
Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al
cărui cocoş cântă primul. Este un semn că, în anul
respectiv, în casa lui va fi belşug. După slujbă, cocoşii
sunt dăruiţi oamenilor săraci.
În Maramureş, zona Lăpuşului, dimineaţa în
prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la
prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului.
Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare,
copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor
„Sărbători fericite”. La această sărbătoare, pragul casei
trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea
gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.
In Argeş, printre dulciurile pregătite de Sfintele
Paşti se numără covrigii cu ou. Fiecare gospodar se
străduieşte să pregătească o astfel de delicatesă, care
este şi simbolul belşugului.
În zona Banatului obiceiurile de Paşti sunt intercalate cu mai multe culturi şi fiecare a
preluat de la cealaltă părţile care i-au plăcut cel mai mult. În zona Banatului cea mai importantă zi
este considerată a fi Joia Mare.
Pe valea Crişului Alb, la Almaş, toată suflarea comunei se adună în curtea bisericii. Femeile şi
fetele din localitate se gătesc în straie de sărbătoare, şi vin în curtea bisericii unde vopsesc şi
"împistriţesc" (încondeiază) ouă.

7
În Tara Barsei, in jurul Brasovului, in
perioada Pastilor, se face o petrecere care
aduna intreaga comunitate – obiceiul Junii
Brasovului. Grupurile de tineri, organizate
asemeni cetelor de calusari sau de colindatori,
cu vataf si casier, strang oua de la tinerele fete,
dupa care se merge catre Pietrele lui Solomon,
la picnic, unde vor avea loc intreceri. Cea mai
cunoscuta si indragita dintre ele este aruncarea
buzduganului.

Bibliografie:
Tradiţii şi obiceiuri de Paşti , Simpozion Internaţional Sibiu, aprilie 2013
https://www.crestinortodox.ro/paste/obiceiuri-traditii-paste/obiceiuri-sfintele-pasti