1) Definiţi RETORICA.

RETORICA = disciplina care stabileşte principiile necesare compoziţiei oratorice de orice specie (forma) şi regulile particulare fiecatui gen de elocinţă. = este arta de convinge un auditoriu, printr-o argumentaţie bogată şi riguroasă, susţinuta de un stil ales şi un limbaj adecvat, un ton placut şi de respectarea regulilor gramaticale, logice, psihologice, care sa-l ajute sa penetreze gandirea auditoriului, sa-l convinga. = este arta de a construi o cuvântare, un discurs frumos, agreabil, coerent; este meşteşugul bunei cuvântări.

1) Din punct de vedere etimologic, denumirea de retorica provind
din latinescul „rhetorica”, termen împrumutat de romani de la greci. Aceştia utilizatu termenul de „rhitor”, care însemna vorbitor, orator, cel care învăţa arta elocinţei.

2) Care sunt şi ce susţin cele trei puncte de vedere referitoare la
definirea retoricii? Datorită complexitatii acestei discipline, de-a lungul timpului retorica a primit mai multe tipuri de definitii, fiecare ilustrand o anumita trasatura definitorie a acesteia. Cele mai importante dintre ele s-au grupat în 3 categorii de de definitii:

1.

Tipul definiţiilor care au în centru ideea că retorica este creatoare a persuasiunii (ca proces modificator de atitudini, credinte, pareri sau comportamente). Cei mai importanţi reprezentanţii care au sustinut acest tip de definire sunt: Socrate, Platon, Aristotel, Cicero, Isocrate. Al doilea tip de definiţie muta interesul dinspre persuasiune spre comunicarea propriu-zisă şi mai ales spre mijloacele cu care aceasta se realizeaza. Cel mai important reprezentant este Quintilian, care definea retorica ca un ansamblu de reguli stiintifice şi tehniciste care duc la o comunicare perfecta, o vorbire eleganta. Cel de-al treilea tip de definitie susţine ca retorica este arta ornării, a decorarii discursului. În acest caz, retorica devine mai apropiata de stilistica, transformându-se într-o tehnică a decorării
RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI

2.

3.

1

discursului. Reprezentanti: Sf. Augustin, Sf. Grigorie cel Mare (discursul religios) 3) Enumeraţi zece noţiuni specifice din perimetrul retoricii. Dintre cele mai importante noţiuni specifice din perimetrul retoricii putem menţiona: discurs, orator, elocinţă (elocvenţă), logos, pathos, ethos; heuresis (inventiunea); taxis (dispozitiune); lexis (elocutiunea); hypocrisis (actiunea); exclamaţie, epifonema (exclamatie sententioasa prin care se termina un discurs), apostrofa (procedeu prin care oratorul îşi întrerupe brusc cursul expunerii şi se adreseaza unei singure persoane sau unui lucru personificat), prosopopeea (figura oratorica prin care oratorul pune sa „vorbeasca” un personaj alegoric sau o persoana absenta sau defuncta); preterentiune (oratorul atrage atentia ca nu vrea sa aduca în discutie un anumit lucru, despre care totusi vorbeste); dubitatia (exprimarea unei nehotarâri, unei îndoieli sau nedumeriri). 4) De cine este legata originea retoricii şi care sunt consideraţi primii retori. Deşi multa vreme s-a considerat că retorica este o creaţie a grecilor antici, aceasta nu este o creaţie exclusiv grecească. Simultan ea a apărut în multe dintre culturile antice (indiana, chineza, egipteana) dar nu la acelaşi nivel ca în Grecia, ci doar la nivelul eristicei (arta argumentarii). Exista mai multe teorii asupra apariţiei retoricii: a) Teoria „miracolului grec”, a înzestrarii naturale a grecilor pentru arta şi filosofie, pentru vorbirea frumoasa şi convingatoare, pentru toate formele culturii, susţinută de Horaţiu; b) Teoria susţinută de Cicero, care minimizeaza rolul grecilor, despre care spune ca practicau o retorica rudimentara, susţinând ca retorica nobila şi folositoare este produsul filosofiei romane. c) Retorica legata de Homer şi de opera sa, considerate a fi îceputurile tuturor disciplinelor. d) Teoria care leaga apariţia retoricii de aparitia limbii, ca element fundamental de evolutie şi civilizatie. Aceasta teorie a fost combatuta de Quintilian care considera ca natura este creatoarea limbii şi a elocintei naturale, iar retorica doar un instrument. e) Patristica a susţinut teoria potrivit careia retorica este o creaţie a sofiştilor, care au cultivat o elocinţă falsă. Retorica este privita ca un instrument de inducere în eroare, un mijloc de corupţie.
RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI

2

dintre care „Pentru coroană” este considerat o capodopera a artei oratorice). el face o comparatie a Retoricii cu Medicina. În acest sens. ambitie. Aceasta teorie pare a fi cea mai aproape de adevar. chiar şi pana astazi). urmaţi de mult mai cunoscutii Cicero (considerat cel mai mare orator. epidictic (demonstrativ) şi judiciar. O alta contributie imporanta a lui Aristotel în aceasta lucrare delimitarea în cele trei genuri ale discursului: politic (deliberativ). Demostene (de la are ne-au ramas 60 de discursuri. 5) Care dintre urmatorii este considerat de către Aristotel.J. Rousseau care considera ca originea retoricii este strans legata de evenimentele neplacute care au influentat evolutia oamenilor. ca fiind creaţii ale lui Dumnezeu. patosul. el nu numai ca defineste obiectul şi caracteristicile retoricii. ci evidentiaza potentialul persuasiv al acesteia şi importanţa ei. oratorul şi argumentarea în sine (etosul. din trei puncte de vedere: auditoriul. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 3 . Aristotel şi Platon. linguseala şi minciuna. Meritul cel mai mare al lui Aristotel este acela de a reabilita retorica. Pisistrate şi Pericle. al evoluţiei gandirii şi vorbirii omului. Protagoras. În aceasta lucrare el defineste retorica ca fiind arta de a descoperi tot ceea contine ca potential persuasiv. În lucrarea sa „Retorica”. fără însă a prejudicia filosofia. Isocrates şi Gorgias. întemeietorul retoricii: a) Corax b) Tisias c) Empedocles d) Isocrates 6) Enumeraţi trei idei referitoare la retorica din lucrarea lui Aristotel. Acestia considerau ca omul nu a evoluat ci a regresat iar retorica trebuie cautata în viciile omenesti şi este alimentata de ura. Retorica. din care facea şi ea parte. h) Teoria lui Chateaubriand şi cea a lui J. Printre primii retori îi putem menţiona: pe Empedocle. g) Teoria potrivit carea retorica este de fapt un produs al practicarii democraţiei. logosul).f) O alta teorie legata de originea retoricii este legata de apariţia artelor liberale. sofiştii Socrate.

Argumentele sale se refereau la pretentia retoricii de a asigura succesul oricarei teze. Marcus Tullius Cicero. gesturile actorului. Singura Stiinţă a demonstraţiilor pe care o recunoaşte Platon este dialectica. Socotit şi până în zilele noastre drept cel mai mare orator. probitate. cugetarea filosofului. Deoarece pentru el retorica nu era o ştiinţă (deoarece ea opereaza cu verosimilul. indiferent de dreptate sau adevar. d) stilul elegant. alaturi de stapânirea limbii şi limbajului. dintre care cele mai importante sunt: a) Calităţile pe care un orator trebuie sa le indeplineasca sunt esenţiale: ascutimea mintii logicianului. în lucrarea sa fundamentala „De oratore”. probabilul.Însă aportul deosebit al acestei lucrări vine din raportarea retoricii la nivelurile de cunoaştere: Metafizica stiintei (nivelul superior) care are ca obiect aflarea adevarului. centrat pe verosimil şi urmareste convingerea auditoriului. Un alt argument important în favoarea retoricii este subliniat de Aristotel şi acesta se refera la rolul retoricii atât în viata individului cât şi pe plan social. faptul ca retorica ignora adevarul lipsindu-i ştiinţa. vocea tragedianului. exprimarea poetica. 9) Cum se numeşte manualul de retorica al lui Quintilian şi câte carti are? Care sunt parţile retoricii după Quintilian ? RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 4 . e) elocventa şi legătura acesteia cu literatura. plauzibil). nivelul inferior constituit ca domeniu al dialecticii. c) cultura generala cât mai vasta. 7) Care sunt argumentele invocate de Platon pentru respingerea retoricii. El chiar o numea o „rutina”. 8) Arătaţi trei principii ale artei oratorice propuse de Cicero. Platon critica retorica şi o respinge considerând-o incapabila sa faca omul mai elocvent. axat pe notiunea de probabil şi al treilea nivel cel mai de jos care formeaza domeniul retoricii. stipuleaza principiile fundamentale ale retoricii. claritate. b) conditia esenţiala a unui orator este talentul oratoric. pentru a ajunge la sufletul publicului. sobru. memoria. caracterizat prin decenta.

carturarul. Quintilian (Marcus Fabius Quintilianus) a sustinut necesitatea studierii şi aprofundarii retoricii. Continutul de idei al discursului nu mai pare aşa de important. Aceasta lucrare cuprinde 12 carti: cartile 1-2 sunt consacrate problemelor de pedagogie. Ostilitatea faţă de retorica a fost vehementa şi violenta din partea bisericii. Cea mai evidenta schimbare este cea la nivelul formei discursului. deoarece se considera ca este mai usor de încadrat în RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 5 . Quintilian i-a adaugat încă o componente a 5-a – Memoria. cartea 8-a – claritatea discursului şi ornamente stilistice. cartea 12-a – personalitatea oratorului. pentru creştini retorica şi dialectica devenind odioase şi puse pe seama diavolului. Elocutio. omul truditor cu bratele devansand intelectualul. Un alt factor care a dus la regresul retoricii este apariţia creştinismului. genul oratoric politic (deliberativ) aproape ca dispare. care deşi va împrumuta termeni şi categorii ale retoricii.afectele. cartea 7-a – oranduirea materialului. Dispozitio. accentul punandu-se pe ornarea textului. O alta cauza a anti-retoricii este felul în care este privita munca manuala. Timp de 20 de ani el a fost profesor de retorica. cartea 6-a .Considerat a fi primul profesor de retorica. este conceputa ca manual de educare a viitorului orator. În aceasta perioada se acorda prioritate disciplinelor stiintifice în dauna celor literare. inclusiv în cel al retoricii. asceza. cartea 10-a – cuvintele şi pregatirea discursului. Prabusirea democratiei antice are urmari în toate domeniile. ornarea textului devenind un scop în sine. Astfel se manifesta o puternica literaturizare a retoricii. iar cel judiciar îşi pierde din importanţă. cartea 3-a prezinta genurile oratorice. Dacă Aristotel a divizat retorica în 4 părţi : Inventio. cartea 4-a – părţile discursului. cartea 9-a – figuri de stil. Lucrarea sa (singura pastrata) se numeste „Institutio oratoria” (Principiile artei oratorice). Actio. 10) Care sunt cauzele antiretoricii în Evul mediu? În perioada Evului mediu se constata schimbari fundamentale în cadrul retoricii. Singurul gen care mai domina este cel demonstrativ (epidictic) folosit în elogierea imparatilor sau a conducatorilor bisericii. blameaza cuvantul şi exprimarea frumoasa. Clericii condamnau limba ca organ al vorbirii şi preferau vorbirea interioara. cartea 5-a – dovezi şi respingere. influentate de schimbarile din viata sociala. cartea 11-a – memoria. meditatia. În acest context.

Lipsa vietii politice este un alt factor al regresului retoricii. nu numai de adepţii stiintelor ci şi de filosofi. curtilor regale. în saloane. Retorica mentine datorită burgheziei. retorica îşi recapata partial stralucirea pe care o pierduse în Evul Mediu. Mari filosofi din aceasta perioada (Lant. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 6 . studiile umaniste. Mişcarea antiretorica din aceasta perioada va duce la scoaterea ei din învăţământ. innoirea. În Epoca moderna. însă nu a atins cotele retoricii antice şi maretia oratorilor greci şi romani. Revilimentul retoric are ca urmare reabilitarea vechilor categorii ale retoricii. îşi pune amprenta şi pe aceasta disciplina. Readusa la viaţă în perioada Renaşterii şi reintrodusa între disciplinele umaniste studiate în învăţământ. Renasterea. 12) Care este statutul retoricii în Epoca modernă. demonstratia punand în primejdie dogma. retorica devine un mijloc de a straluci la curtea regilor. Hegel.dogmele bisericii. sunt încurajate literele. fiind plasata mai la urma stiintelor umaniste. Deşi blamata de Biserica. retorica era totusi departe de stralucirea ei din antichitate şi era cel mai des folosita în public în activitatea predicatorilor şi a avocatilor. 11) În ce sonsta revirimentul retoricii în perioada Renaşterii? În perioada Renasterii. Marile tratate de retorica ale anticilor se pierd sau sunt distruse. pe care o considerau doar o tehnică a vorbirii elegante dar nu şi convingatoare. logica şi apropierea ei de gramatica şi poetica. folosirea unui limbaj sofisticat. unde se punea pret pe afisarea unei „culturi” chiar dacă aceasta nu era reala. mai ales ca dezvoltarea ştiintelor pune în primejdie doctrinele teologice. reînvierea societăţii. Limba şi cuvantul sunt apreciate din nou ca facultatile cele mai se seama ale omului prin care se comunica şi se perfectioneaza gandirea. aparenţa deţinerii unei culturii erau singurele care mai foloseau tehnici şi metode specifice retoricii. reotica ajunge sa fie acceptata de aceasta. Discutiile elevate. mai apoi la separarea acesteia de filosofie. Odata cu dezvoltarea stiintelor (prin folosirea experimentului). greaca). iar retorica se disipeaza în alte arte independente. Decartes) au desconsiderat şi ei retorica. ca şi limbile clasice (latina. Sunt reabilitati marii oratori şi retori Platon şi Cicero. Modernizarea retoricii a avut ca principal efect literaturizarea accentuata a acesteia şi. Spinosa. retorica îşi pierde din nou din importanţă. stilul retoric înflorit „fleuri” reprezentand pretiozitatea de amvon.

4. se observa o inviorare a retoricii datorata mişcarilor revolutionare şi parlamentarismului burghez. care pronunţă discursul oral Considera auditor doar publicul larg. Aceasta revenire a dus la promovarea lingvisticii. care a dus la un reviliment al discursului de tip parlamentar. Robespierre. Noua retorica – Neoretorica – se vrea o imbinare a retoricii clasice cu metodele moderne ale teoriei argumentarii care sa aiba aplicabilitate nu numai în sferele intelectuale ci şi în viata de zi cu zi (logica discursului cotidian).Spre sfarsitul acestei epoci. 2. Pitt. reabilitarea sofistilor şi aprecierea persuasiunii în discursurile vremii. Noua retorica este o teorie a structurilor argumentative care nu se limiteaza doar la discursul rostit (unui public larg) ci cititorul unui text scris. însă mult mai apropiat de logica şi epistemologie decât de retorica. Napoleon sau W. incluzand-o şi pe cea de autor al discursului (scris) Auditoriul cuprinde şi interlocutorul unic (care citeste). În Epoca Contemporana asistam la o noua revenire a retoricii datorat cresterii interesului pentru importanţa limbii şi limbajului. numit teoria argumentarii. asupra demonstraţiei şi argumentarii. asupra filosofiei limbajului. 5. Ex: Danton. care asculta discursurile rostite Avea în vedere un auditoriu presupus ignorant. sau chiar autorul discursului Se dorea a fi o disciplina moderna. oral Se baza pe orator. care analiza mijloacele de probare. Un rol decisiv în acest proces l-a avut Chaim Perelman care sustinea ca filosofia trebuia sa urmareasca elaborarea principiilor de baza necesare gandirii şi actiunii. RETORICA ANTICA Arta a vorbirii elegante şi convingatoare care se adresa unui public larg Se limiteaza la discursul rostit. argumentare utilizate în stiintele umaniste RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 7 . care se dorea şi putea fi convins şi convertit prin discurs NEORETORICA (Perelman) Teorie a structurilor argumentative care au în vedere nu numai publicul larg ci şi cititorul (textul scris) Vizeaza structuri argumentative analizate pe baza textului scris Extinde ideea de orator. Deosebiri între Vechea retorica şi Neoretorica: 1. Perelman. Astfel el a creat un instrument capabil sa obţina anumite rezultate asemanatoare celor stiinţifice şi în domeniul valorii şi cuvantului. 13) Arătaţi cel puţin opt deosebiri între retorica clasica tradiţională şi „neoretorica” lui Ch. 3.

şi din tara A. 7. considerand ca tehnicile de actiune. consilieri ai politicienilor. St. scoala ce şi-a intreptat atentia spre relatiile interdisciplinare ale retoricii..Salavastru. Toulmin.6. Tot aici s-a acordat un desebit interes umanismului şi teoriei comunicarii.Marga. totusi punea accent pe argumentarea filosofica.Habermas.. prezentatori radio-tv. existand un interes crescand pentru problematica acesteia dar şi pentru aplicabilitatea ei din partea unor specialisti în comunicare. nediscursive de realizare a discursului: mimica. R. În epoca moderna s-au dezvoltat curente şi scoli care s-au preocupat de Neoretorica.etc. C. manageri.... jurnalisti. 14) De cine este reprezentată astăzi neoretorica – Scoli şi gânditori. gestica. tinuta. indiferent de genul de activităţi.) RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 8 . gramatica dar mai ales pe ornarea stilistica şi estetica discursului Punea mare accent pe mijloacele nonverbale. Deşi mai întâmina obiectii. Neoretorica a fost foarte bine primita în Grupul de la Bruxelles (din care facea parte şi Perelman) dar şi peste ocean în Scoala Retorica din Pennsylvania. elocutiune şi de memorie nu sunt compatibile cu teoria argumentarii.. Barthes. Se preocupa de formarea de practicieni ai oratoriei. (Ex: Ch. Se preocupa de atragerea tuturor categoriilor de auditori. 8. Perelman. procedee mnemotehnice. J. Accentueaza doar mijloacele discursive de realizare a convingerii. sunt excluse orice elemente ale esteticii. intonatie. figurile de stil fiind folosite doar ca argumente. inclusa în artele liberale şi în învăţământ Pune un mare pret pe exprimare.. considerata cea mai rationala Nu se arata interesata de forma discursului.

Take Ionescu. Cazaniile lui Varlaam şi diverse predici. Nicolae Titulescu – „Discursuri”. Totusi a existat o evolutie a discursului şi a retoricii. Nicolae Iorga. deoarece a fost zadarnicita orice fel de exprimare libera. Titu Maiorescu – „Discursuri parlamentare”. 3) Perioada de formare a culturii române (1848) – cand operele oratorice ale lui Gheorghe Lazar (2 cuvantari) în care infatiseaza starea de umilinta politica şi înapoiere culturala a poporului român. 14) – predicile lui Grigore Tamblac fiind considerate primele productii oratorice romanesti. odata cu reinstaurarea democratiei. I. predosloviile lui Miron Costin. Acest reviliment se manifesta cel mai pregnant în aulele academice.C. 20. 2) Etapa formelor oratorice în limba română (secl 17 – 18) – reprezentata prin precuvantari şi predoslovii aflate în fruntea unor lucrări din literatura religioasa şi istorica: Ex. Nicolae Iorga. 5) Epoca dictaturii comuniste (între jum. este cea mai prolifica perioada a oratoriei romanesti. Titu Maiorescu. structurata în 6 mari etape: 1) Perioada predicilor în limba slavona (sec. în salile de judecata dar mai ales la tribuna parlamentului. a libertatii de exprimare şi de opinie. Cu o evolutie relativ modesta. Barbu St. Bratianu. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 9 . sec. în România retorica a avut o desfasurare discreta. Atunci se afirma mari oratori ca: Barbu Catargiu. 19 şi prima jum. Grigore Ureche şi cele mai importante cele ale lui Antim Ivireanul. confundându-se cel mai adesea cu literatura. I. Vasile Conta.Delavrancea (discursuri juridice). Aceata perioada are creatii aflate în stransa legătură cu biserica şi cu Evanghelia. Vasile Boerescu. Mihail Kogălniceanu.15) Etapele evoluţiei retoricii în România.C. 4) Perioada cuprinsa între a doua jum. 16) Numiţi cel puţin cinci oratori români care au operă oratorică. Bratianu. Mihail Kogalniceanu şi Alexandru Odobescu. Nicolae Titulescu. Ex: Panegiticele lui Euthimie. Take Ionescu. retorica şi oratoria reincep sa-şi reintre în drepturi. dau startul unor discursuri emblematice ale lui Simion Barnutiu. a sec. Barbu St.Delavrancea (discursuri juridice). destul de timid. a sec. 20 şi 1989) – epoca de dominare comunista în care stilul oratoric nu a fost aproape deloc reprezentat (mai degraba oprimat). 6) După 1989. lui Kiprian.

argumentele aduse. Dintre aceste tehnici putem menţiona sugestia şi autosugestia. a afectivitatii. având ca finalitate crearea unei baze metologice eficiente pentru consultanta persintologica. Ea se fundamenteaza pe natura particulara a subiectului şi este atenta şi la ceea ce se petrece în mintea auditoriului nu numai în cea a oratorului. capabila sa aduca o motivare determinata prin calea credintei. – logos-ul (dialectica). cadenta retorica. atitudini. eficient. acestea sunt reprezentate de formule concrete de a construi un discurs de tip nou. 18) Ce este persintologia şi care-i sunt domeniile de aplicare? Persintologia = Teoria discursului retoric. ce urmeaza a fi transferata altcuiva pentru a-i obţine adeziunea. în aşa fel alese şi inlantuite pentru a reusi sa convinga. Conform parerii lui Aristotel izvoarele persuasiunii sunt: – etos-ul (etica). fie sa seduca. personalitatea oratorului. competenta şi probitatea sa. fie sa incinte.17) Ce este persuasiunea şi care sunt izvoarele persuasiunii după Aristotel. prin adaptarea discursului pentru a convinge publicul. psihologie. persintologia se straduieste sa integreze şi cunostinte contemporane de logica. sustinuta de moralitatea. sa faca o schimbare de opinii. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 10 . Tehnicile folosite pentru a persuada sunt relativ nerationale pentru ca se bazeaza pe socuri emotionale. lingvistica. – pathos-ul (psihologicul). metafore bine alese pentru a influenta decizia auditoriului. Cel care orienteaza retorica spre descoperirea elementelor persuasive este Aristotel. este teoria despre organizarea pshihologica a discursului retoric cu scopul fie sa persuadeze. sugestiei. el considerând-o chiar „arta persuasiunii”. Persuasiunea = este un act retoric care urmareste stabilirea unei legaturi între orator şi auditoriu. 1) Deşi continua retorica traditionala. fenomene aplicabile mai ales în rândul mulţimilor. cu intentia de a determina o asumare reala din partea publicului tinta.

afectivitatii. Ca urmare au aparut noi forme ale discursului modern care au o retorica proprie: discursul publicitar. stereotipie. a sugestiei. 9. improvizatie. logica riguroasa care duce la adevaruri certe Are caracter teoretic legat de opoziţia Adevarat – Fals Are caracter obiectiv Dominaţia dimensiunii sintactice Fapt individual (individ) Foloseste limbaj formalizat (simbolic) Efectul demonstraţiei este certitudinea Este explicabila Este închisă ARGUMENTAREA RETORICA Are ca domeniu opinabilul. dar nu pe calea demonstratiei ci pe aceea a credintei. ce creeaza o punte până la identificare între orator şi auditoriu. 3) Aceasta teorie schimba directia discursului clasic. societate) Foloseste limbaj natural Efectul argumentarii persuasiunea Este implicita Este deschisa este RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 11 . certitudinea şi persuasiunea sunt metodele prin care retorica urmareste persuadarea auditoriului prin discursul oratoric. plauzibilul Are caracter practic legat de persuasiune Are caracter subiectiv Dimensiunea pragmatica a contextului Fapt social (comunitate. Deşi extrem de asemanatoare ca inteles. comunicare. 2. în salile de judecata. Astfel. 6. 4. caracterizat pe ornare stilistica şi estetica. De cealalta parte persuasiunea este un act retoric. care are ca scop. 8. speech-ul. în discursurile parlamentare. DEMONSTRATIA LOGICA Are ca domeniu demonstrabilul. 3. convingerea şi persuasiunea se diferentiaza tocmai pe metodele folosite. Elemente fundamentale ale cunoaşterii. Convingerea este straina actului retoric deoarece ea se aplica prin reflectarea realitatii. spre simplitate. ca şi convingerea. Ea admite totusi şi posibilitatea erorilor. 1. jurnalism şi chiar în reclama şi publicitate.2) Are aplicatii în management. 19) Pe ce se bazeaza convingerea şi pe ce se bazeaza persuasiunea. Arătaţi cel puţin zece deosebiri între demonstraţia logica şi argumentarea retorica. 5. 7. verosimilul. se bazeaza pe o motivare logico-materiala ce poate fi transferata altcuiva pentru a obţine o adeziune activa. diplomatie. pragmatism. convingerea se formeaza în urma constrangerii prin probe materiale şi martori.

10. Este corecta sau incorecta Este cel acceptabila mult credibila şi RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 12 .

Retorica a mai fost acuzata şi de nocivitate în plan religios. Deşi primii retori au fost filosofi (Platon. fără însă a delimita exact efectele acestei actiuni. ca Cicero şi Platon. Aristotel. pe care încearca sa îi convinga. prin aceasta intrand în cel al filosofiei. rivalitatea de secole dintre filosofi şi retori a avut loc pe terenul diferentei dintre ştiinţă şi înţelepciune. care promovau ideea unificarii filosofiei cu retorica. Discursul = elementul fundamental în retorica. la nivelul discursului academic şi al cunoasterii dezinteresate şi profunde. Un alt reproş viza utilitatea practica a retoricii. 21) Definiti discursul retoric şi arătaţi care sunt cele trei ordini şi ce semnifică fiecare în realizarea discursului retoric. Tot în acest registru filosofii acuzau retorica ca formeaza demagogi. De fapt. obiectul de studiul al retoricii. care urmareau propriile interese şi doreau persuadarea multimii pentru propriile ambitii.20) Care sunt reproşurile filosofilor la adresa retoricii. = este un text scris. atragandu-şi pentru totdeauna oprobiul acestora. al formarii şi practicii sociale. date de teoreticieni ai comunicarii şi de retori. argumentand ca aceasta nu are un domeniu propriu de cercetare. Filosofii au mai reprosat retoricii şi incalcarea normelor morale. Astfel el a fost perceput intr-o mare varietate de moduri de RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 13 . stabilite şi tudiate de retorica. contemplative propusa de filosofi. ca incalca legile. retorica a fost sustinuta de unii dintre ei. Filosofii au negat retoricii calitatea de ştiinţă. destinat a fi pronuntat în fata unui număr mare de auditori. în sensul ca retorii sustineau o viaţă activa complet opusa celei meditative. mergand până la acuzarea acesteia ca genereaza imoralitate. de formare a omului. rivalitatea dintre filosofie şi retorica a fost de fapt rivalitatea între filosofi şi retori pentru prioritate în domeniul educaţiei. Cicero). Deşi blamata de multi filosofi. în opinia lor retorica nu era o ştiinţă aplicabila. care urmeaza anumite tehnici şi legi precise de compoziţie. 1) Numărul mare de tipuri ale discursului a dus la aparitia unui număr foarte mare de definitii.

delectarea acestuia). deliberativ. citit d) După criteriul contactului cu publicul: discurs direct sau indirect. e) Dupa intentia utilizatorului: d. incitativ (urmareste instalarea unei tensiuni emotionale. seductiv (subjugarea publicului. Numărul mare de posibile tipuri de discursuri a facut necesara o clasificare a acestora în funcţie de anumite criterii şi solicita tehnici proprii de elaborare şi expunere : a) După natura limbajului: d. persuasiv (vizeaza comunicarea şi asumarea discursului de către auditor). Ordinea ideatica = se refera la analiza conţinuturilor de gandire (idei. schimb de argumente. probleme) care constituie armatura tematica a argumentarii. în care discursul este inteles ca un sistem de semne şi reguli de combinare secvenţială a lor. discursul se poate organiza prin colaborarea a 3 nivele de ordine: 1. c) După forma de adresare: d. un act.la simpul text expus (oral sau scris). forma de comunicare bazata pe argumente.Habermas). scris. conceptual (filosofie). şi împreună sustin intreaga teză. acesta fiind inteles ca ansamblul mijloacelor prin care se asigura expresivitatea şi frumusetea ideilor. sistem adresativ de argumente organizat intrun sistem bine pus la punct etc. b) Dupa materia scopului urmarit de orator: demonstrativ. 3. o intervenţie intr-o dezbatere (J. 2. oral. La acest nivel discursul este inteles ca sistem de sensuri care pun în mişcare sistemul de idei care se sustin între ele. 2) Ca sistem de semne legate între ele prin inţeles. d. Ordinea semnica = ce se refera la dimensiunea formala a argumentaţiei. Acest nivel completeaza şi amplifica celelalte ordini ale discursului prin angajarea emotionala a auditoriului. Ordinea retorica = se concentreaza asupra sistemului de mijloace de exprimare a discursului. face presiuni asupra auditoriului care se RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 14 . poetic. categorial (ştiintă). concepte. d. reclama). cotidian (ziaristica. 22) Taxonomia discursului retoric. judiciar.

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 15 .comporta după cum sugereaza oratorul). Discursul seductiv şi cel incitativ sunt varietati al discursului manipulator.

o perioada anume (Ex.. trăsăturile caracteristice şi formele sub care se manifestă. d) Epistola (scrisoarea) – se elogiaza o epoca. cazania panegiricul. etc. Se prezinta sub mai multe forme: a) Discursul academic – de elogiu. filosofic). discursul funebru. Ex: Platon. colocviu. povesteste viaţa unui sfant. lauda. o expunere amanuntita în probleme stiintifice. Demostene. Se inscrie pe axa timpului la TIMPUL PREZENT. Interviul-polemica. caracterizata prin întrebări şi răspunsuri care prezinta interes pentru public. Comentariul.23) Genul retoric DEMONSTRATIV – definitia. acest tip de discurs nu presupune luarea unei hotarari ci se pronunta pentru a se stabili un adevar.. culturale. c) Discursul ocazional – ataca domenii variate. „Descriptio Moldaviae”) e) Dialogul – o convorbire între 2 sau mai multe persoane ce poate fi oral sau scris. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 16 . Genul demonstrativ = gen fundamental al retoricii care cuprinde acele discursuri rostite cu scopul de a demonstra un adevar oarecare (stintific. Genul demonstrativ foloseste toata bogatia limbii şi a artei oratorice facand apel cu precadere la pathos. Are mai multe varietaţi: predica. b) Discursul religios – lamureste o dogma sau de morala. în funcţie de un anumit eveniment. Intalnit mai ales în domeniul stiintei. de deschidere sau inchidre a unui congres.etc. h) Altele: Polemica (discutie în contradictoriu). de receptie. sociale. Socrate. predoslovia. f) Conversatia – convorbirea de tip familiar g) Interviul – convorbirea între o personalitate şi un ziarist sau alta personalitate.

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 17 . Acest discurs poate fi atât oral cât şi scris şi are la randul lui mai multe forme: proclamatia. oratorul trebuie sa vorbeasca simplu.. Genul deliberativ = cuprinde acele discursuri prin care oratorul cauta sa convinga auditoriul cu scopul de a lua o hotarâre în legătură cu o situaţie ce se va crea în viitor. Tucidide.24) Genul retoric DELIBERATIV – definiţia. al unui Monarh.. Ex: Herodot. Se inscrie pe axa timpului la TIMPUL VIITOR. În cadrul genului deliberativ. sa foloseasca idei puternice. Se prezinta sub mai multe forme: a) Discursul parlamentar – discurs politic. b) Mesajul – comunicare oficiala de importanţă deosebita (ex mesajul unui Presedinte. Intalnit mai ales în discursurile parlamentare (discurs politic) în care se cauta punerea în lumina a tot ce este folositor sau daunator intereselor comunitatii (orasului. expresie a elocventei oratorice ce permite un stil declamator. c) Interpelarea – tip de discurs prin care se face critica unui personaj. în fata unor evenimente deosebite. vehement.). ce poate fi atât orala cât şi scrisa. dar cu interes şi vivacitate. i se cere sa dea socoteala asupra unui fapt. d) Discursul militar (haranga) – rostit de sefii supremi ai armatei în cazuri exceptionale... dar nu demagogic. intemeiate. statului) pentru a fi adoptate sau respinse. ordinul de zi. facand apel cu precadere la ethos. ordinul de atac. trăsăturile caracteristice şi formele sub care există. Sfera acestui discurs are o arie mai mare deoarece are în vedere o societate intreaga.

prezinta imprejurarile în care s-a produs fapta şi cere pedepsirea autorului în conformitate cu gravitatea faptei (înaintea apărării). Se înscrie pe axa timpului la TIMPUL TRECUT. oratorul trebuie sa dezvolte rationamente puternice. se ocupa de interesele individului. Genul judiciar face apel cu precadere la logos. Consultatiile (în jurisprudenta). marturii. Genul judiciar are drept scop sa faca distincxtia între just şi injust. trăsăturile Genul judiciar = folosit cu precadere în domeniul juridic. acuzand sau aparand pe cineva. Regula principala a acestui gen este de a adapta autoritatea legilor juridice la autoritatea adevarului de fapt . sa aiba un stil simplu şi precis. . c) Memoriul – discurs juridic scris pus la dispoziţia judecatorului de părţile în proces prin care se fac anumite clarificari. dreptate versus nedreptate. prin care acuza sau incrimineaza. stabileste raportul dintre adevarul de drept şi de fapt.25) Genul retoric JUDICIAR caracteristice şi formele sub care există. b) Pledoaria – discursul juridic prin care se susţine oral punctul de vedere al fiecarei părţi în faţa completului de judecata. d) Rezumatul – discursul pronuntat de presedintele unei adunari judiciare prin care rezuma dezbaterile care au avut loc. acest gen are ca obiect dreptul. expunerea unei probleme. Aceasta poate fi facuta atât de partea implicata în proces cât şi de reprezentantul legal al acesteia. În cadrul genului judiciar. etc. Se prezinta sub mai multe forme: a) Rechizitoriul – discurs rostit de procuror inaintea instanţei. Se pronunţă în legătură cu o situaţie care a avut loc în trecut. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 18 . sa poate sa jongleze cu probe. exact chiar. argumente. definiţia. Rapoartele – acestea 3 sunt considerate ca accesorii ale discursului judiciar.

4) ACTIUNEA [actio/pronuntatio (lat) – hypocrisis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TEATROLOGIE.[inventio (lat) – heuresis (gr)] – reprezinta activitatea de cautare a subiectului (temei) discursului. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 19 . a placea şi pentru a emotiona auditoriul. sa ordonam ideile. Lipsa acesteia duce la omisiuni. componentele şi structura discursului. necesare redactarii discursului.26) Care sunt părţile retoricii clasice tradiţionale şi cum se numesc teoriile care le studiaza. 2) DISPOZITIUNEA [dispositio (lat) – taxis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TASOLOGIE. Vizeaza prima parte a discursului şi se refera la strangerea materialelor. 2) Atenţia – fenomen psihic de activare a selecţiei informaţiilor. INVENTIUNEA . Retorica cuprinde 4 părţi fundamentale: 1) INVENTIUNEA [inventio (lat) – heuresis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste MANTANOLOGIE. 3) Metoda – modalitatea de analizare a fenomenelor realitatii: cum sa alegem. în principal de 3 calităţi: 1) Oratorul trebuie sa aiba geniu – capacitatea nativa de a intui şi a intelege subiectul. 3) ELOCUTIUNEA [elocutio (lat) – lexis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TROPOLOGIE. În inventiune aflam ideile şi argumentele principale care sustin tema discutata. Pentru aceasta oratorul are nevoie. a materialelor necesare discursului. informatiilor. cu scopul de a determina la fapte auditoriul. concentrata în vederea desfăşurării optime a activităţii psihice. cautarea şi gasirea mijloacelor potrivite pentru a convinge. confuzii sau erori. Cicero şi Quintilian au mai adaugat o componenta retoricii – a cincea = MEMORIA 27) Ce este inventiunea ca parte a retoricii şi care sunt cele trei calităţi necesare oratorului în invenţiune. de a putea stabili în mod spontan forma. sa cuprindem subiectul în totalitatea lui în mod unitar şi coerent.

etc. comparatia. marturiile. De exemplu. opozitiile. acestea reprezinta punctele de vedere generale sau comune mai multor subiecte. admisibilitate si gradualitate. Locurile comune extrinseci pot fi invocate atât în confirmare cât şi în respingere. Toposurile reprezinta sursele sau izvoarele de unde pot fi extrase argumentele necesare pentru sustinerea unui discurs. Acestea sunt: definitia. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 20 . locuri comune privind calitatea. soritul.0 toposurile definesc sursele sau izvoarele de unde pot fo scoase argumentele. juramantul. Alaturi de argumentele propriu-zise (silogismul. în functie de interesul suscitat de ele si de certitudinea cunostintelor: locuri comune privind cantitatea . Cunoscute sub denumirea de locurile comune sau locurile argumentelor. 30) Care sunt locurile comune extrinseci? Locurile comune extrinseci sunt împrejurarile din afara tezei. Toposurile sunt caracterizate prin generalitate.etc. citate din operele scriitorilor celebri. în sfera genului retoroc judiciar sunt cautate locuri comune extrinseci cum sunt: legea. circumstantele. Exista 2 categorii de locuri comune: intrinseci şi extrinseci. genul şi specia. De aceea toposurile se pot constitui ca modele (tipare sau sabloane) utilizate pentru a spune ceva despre un subiect. referitoare la ordine sau care trimit la esenta.28) Ce sunt toposurile (locurile comune) şi de câte feluri sunt ele. vorbele memorabile ale ȋnţelepţilor (citate celebre des folosite. ex. „Alea jacta est”-Cezar). antecedentele şi consecintele (cauze si efecte).. titlurile scrise. entimema. contrariile. 29) Care sunt locurile comune intrinseci? Locurile comune intrinseci se refera la subiectul ȋnsuşi al discursului (teza ȋnsăşi). Acestea sunt: autoritatea înţelepciunii omeneşti (maxime şi proverbe). argumente „de-a gata” pe care oratorul le poate folosi in diverse etape ale discursului sau. exemple sau fapte izvorate din istorie.. Aristotel a realizat chiar şi o ierarhie a argumentelor. epicherema. renumele (reputatia) atât în sens pozitiv cât şi în sens negativ al unei persoane sau fapte.

este un schelet al discursului. nu gandim. − stereotipii ale timpului „toate la timpul lor”. fecund. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 21 . − ale cantitatii. − stereotipii ale realismului „sa ramanem cu picioarele pe pamant” .” „sunt liber sa spun ce vreau”. şabloane verbale deranjante. ca parte a retoricii şi care este scopul ei? DISPOZITIUNEA = Dispositio (lat)/Taxis (gr) = operatiunea de ordonare. un plan bun se caracterizeaza prin urmatoarele calitati: planul trebuie sa fie intreg. în exces a locurilor comune extrinseci de catre oratori duce la situaţii neplacute în derularea unui discurs.. − ale libertatii de expresie „pot sa spun ce vreau. usor de inteles iar diversele sale parti sa fie bine legate intre ele şi armonizate ȋncât fiecare dintre ele sa o sustina pe precedenta şi sa o pregateasca pe urmatoarea.. limpede.31) Care sunt situaţiile neplăcute pentru orator ce apar prin utilizarea în exces a locurilor comune ? Utilizarea sistematica. dispozitiunea este de fapt structura discursului. tinand seama de structura logica dintre ele şi scopul urmarit. organizarea acestuia. 32) Ce este dispoziţiunea. − În retorica.”etc. unicitatii. Este partea cea mai dificila pentru orator dar care garanteaza succesul sau insuccesul expunerii propriu-zise. Cele mai des ȋntâlnite astfel de expresii se transformă în stereotipii. − Ordinea este deci obiectul dispozitiunii. calitatii. asezare a ideilor şi partilor dintr-un discurs intr-o anumita ordine. în asa fel încat sa fie coerent. simplu. − stereotipii ale respectului pentru munca „noi muncim. alcatuit cu scopul de a usura expunerea acestuia... De exemplu: − stereotipii ale modestiei: „asa-mi fie iertata lipsa de modestie”. Rezultatul acestei organizari este tabloul planul sau schita discursului. sa aiba unitate şi proportie. − Planul unui discurs este tabloul ideilor principale ale discursului.

nu expunerea unor fapte. 2. Exordiul simplu – enunţă subiectul ȋntr-o maniera scurta. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 22 . Exordiul vehement – prin care oratorul intra rapid şi direct în subiect. peroratia. În cazul în care una sau mai multe parti lipsesc (nu sunt necesare) este vorba de un discurs cu dispoziţie neregulata. 3. 4. Exordiul este de fapt o enunţare. cu multa pasiune. propoziţia. fapt pentru care mai este numit exordiu înfocat şi repede. alege altul. Exordiul este de 4 feluri: 1. Se utilizeaza în discursuri de mai mica însemnătate. Exordiul fastuos – folosit în cazul unor prilejuri deosebite. naratiunea. 34) Ce este exordiul şi de câte feluri este el? EXORDIUL reprezinta prima parte a unui discurs. discursuri academice sau cuvantari funebre închinate unor oameni deosebiti. probitatea şi puritatea caracterului său. creand legaturi între subiectul initial şi cel nou adoptat. În cazul acestei parti oratorul urmareste căştigarea atenţiei şi bunăvoinţei auditoriului în principal prin enunţarea sumara şi concisa a continutului discursului. Captarea atenţiei şi mai ales a bunavointei auditoriului se face prin modestia sa. Exordiul insinuant – se foloseste în cazul în care oratorul simte ca auditoriul nu este multumit şi interesat de subiectul sau. Este folosit în cazul panegiricelor. care este mult mai bine primit de acesta. ajungand în final ca auditorul sa-l accepte pe cel dintai. trebuie sa rezulte chiar din subiectul sau. diviziunea.33) Care sunt părţile unui discurs cu dispoziţie regulată? Partile componente ale unui discurs cu dispoziţie regulata sunt: exordiul. îngrijita. Exordiul are izvoare interne şi externe. prezentand subiectul ȋntr-o maniera grandioasa. introducerea. fara înflorituri. anerisirea. este deosebit de înflorit. magnifica. confirmarea.

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 23 .

în functie de momentul optim de contracarare a contraargumentelor adversarului sau distrugand concluziile acestuia. sau cateodata formulate chiar de acesta pentru evidentierea mai pregnanta a adevarului subiectului dezbatut. Ea trebuie sa aiba anumite particularitati. Confirmarea presupune de asemenea şi rasturnarea argumentelor adversarului. Sa fie interesanta – discursul trebuie sa exprime un continut de idei care intereseaza şi atrage publicul ascultator. 2. 4. fara a se folosi limbaje sau expresii ultra specializate. sa fie folosita asa numita amplificatie oratorica. sa nu lezeze bunui simt al opiniei publice. Fiind cea mai importanta parte a unei expuneri. 3. Sa fie scurta – naratiunea trebuie sa sa prezinte exact atât cât trebuie. usor de inteles de auditoriu. anerisirea poate fi situata şi ȋnaintea acesteia sau odata cu aceasta. absolut necesara pentru a dovedi adevarul tezei pe care oratorul şi-a propus sa o sustina. elemente lingvistice cu scopul de a impresiona auditoriul). o anumita culoare. Naratiunea trebuie sa fie verosimila – ea trebuie sa sustina adevarul şi realitatea. Anerisirea (sau respingerea) este operata de rasturnare sau de distrugere a argumentelor utilizate ȋmpotriva tezei dezbatute de catre adversarii oratorului. fara a deveni seaca şi de neinteles pentru auditoriu. ceruta de subiectul dezbatut. Desi se pozitioneaza dupa confirmare. Aceasta este de 2 feluri: naratiune istorica (expunerea cronologica a faptelor) şi oratorica (povestirea cu ajutorul figurilor de stil. nepotrivite. În cadrul confirmarii. administrarea probelor şi argumentelor este bine sa se face treptat. naratiunea reprezinta povestirea faptelor ȋntr-o desfăşurare gradata.35) Ce este naraţiunea şi care sunt calităţile unei bune naraţiuni într-un discurs oratoric? În cadrul retoricii. Este o etapa obligatorie prin care trece un discurs. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 24 . 36) Ce semnifica şi ce rol au în discurs confirmarea (susţinerea) şi anerisirea (respingerea)? Confirmarea (sustinerea) este acea parte a discursului în care se probeaza tot ce s-a spus în propoziţie şi s-a dezvoltat în naratiune. naratiunea trebuie sa îndeplineasca anumite calitati: 1. Claritatea – ideile discursului trebuie sa fie expuse în termeni proprii. obscure sau echivoce.

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 25 . precis. cu alegerea şi asezarea cuvintelor şi expresiilor ȋntr-un discurs pentru a crea o exprimare de efect. 38) Ce este elocuţiunea. de cele mai multe ori prin compasiune şi simpatie. ca parte a retoricii? Elocutiunea este acea parte a retoricii care se ocupa cu modul de prezentare a discursului. Astfel modul de comunicare primeste pentru fiecare individ o amprenta proprie. interogatia şi prosopopeea. 39) Ce este stilul oratoric şi care sunt calităţile comune tuturor stilurilor? Conceptul de STIL desemneaza modul particular prin care o persoana se exprima.37) Ce este peroraţia oratorică şi care sunt cerinţele ei? Peroratia (sau epilogul) reprezinta operaţiunea oratorica cu care se încheie discursul. Dintre figurile de stil folosite cu precadere în peroratie putem aminti: apostrofa. Stilul folosit în aceasta operatie este vehement. culminind deseori printrun citat celebru sau o expresie foarte cunoscuta. O a doua cerinta a peroratiei este Indignatio prin care se urmareste clarificarea şi lamurirea audientei. pentru a cuceri auditoriul şi prin forma discursului care sa sustina continutul acestuia. iar ideile sa se succeada cu repeziciune. Stilul cuprinde totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseste un orator pentru a obtine efecte artistice care sa sustina aplicabilitatea practica a tezei sale. stilul reprezinta expresia unei individualitati caracterizata prin totalitatea intelesurilor şi conotatiilor pe care le atribuie expresiilor sale. Peroratia urmeaza imediat dupa confirmare şi are ca scop recapitularea punctelor esenţiale din naratiune şi a argumentelor întrebuintate în confirmare prin Recapitulatio. stilul este caracteristica principala a elocutiunii. facand ape la moravuri şi pasiuni. Cu ajutorul ei se da „lovitura de graţie”. De aceea. puternica şi deciziva pentru câştigarea auditoriului. Ea stabileste modul de exprimare în primul rând corecta. apoi placuta şi originala prin folosirea diverselor stiluri. chiar nervos. Deoarece fiecare om se exprima în felul sau. a figurilor de stil. în orice domeniu de activitate.

Principalele stiluri folosite în expunerea unui discurs sunt: stilul simplu. 40) Care sunt cele trei stiluri oratorice (caracterizarea fiecăruia) şi care sunt regulile folosirii figurilor de stil în cadrul lor. temperat şi sublim. cel mai veritabil. stilul sa para a fi nativ. Talentul sau geniul unui orator este de a adapta discursul în functie de auditoriu. natural. stilul familiar. Diversitatea discursurilor a general o diversitate de stiluri. precizie. lipsa artificialului. Aceste stari pot varia de-a lungul unui discurs de la trist la vesel. cel în care ne prezentam ideile. a) Stilul simplu este cel mai natural dintre toate. oratorul fiind concentrat doar de acţiunea de a-şi exprima ideile cat mai bine şi mai clar. Acest stil este lipsit de podoabe şi înflorituri stilistice. de la euforic şi gratios la sobrietate şi redundanta. intonaţie. ale carui calitati sunt concizia şi naturaletea limbajului vorbit. nu artificiala. Fiecare discurs isi are stilul sau rezultat din subiectul dezbatut. modului cum el şi-a perceput ideile. de tonul vocii. care se manifesta de obicei în conversatii intime. stil fara pretentii. Exprimarea trebuie sa fie naturala. adecvate fiecarei expuneri în parte. b) Claritatea – decuge din claritatea gandirii oratorului. necultivat. comportare cat mai ales de ritmul de exprimare (rapid. d) Multiformitatea – decurge din varietatea starilor traite şi mai apoi exprimate de orator.Desi expresie a individualitatii. cum le-a gandit sau cum le-a simtit. unite insa de anumite calitati comune: a) Fidelitatea stilului – strans legata de fondul sufletesc al oratorului şi de gandirea acestuia. ritm poticnit sau deosebit de fluent. claritate. Muzicalitatea mai este data şi de vorbire. acuitate. exista totusi o varietate de stiluri. este usor de inteles de toata lumea fiind caracterizat de : inteligibilitate. lent. Stilul simplu are mai multe forme: stilul simplu propriu-zis. moderat). sa curga firesc nu sa fie cautat pe parcursul expozeului. cel care RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 26 . stilul laconic. f) Simplitatea şi naturaletea – trebuie sa transpara pe parcursul discursului. dar şi de a adapta discursului stilul care i se potriveste cel mai bine. c) Muzicalitatea – este legata de ritmul atât de gandire. e) Puritatea – rezultata din prelucrarea atenta a textului de-a lungul redactarilor la care este supus pina la forma finala.

care ataca subiecte deosebit de importante.. Acest stil foloseste toate podoabele lingvistice şi oratorice. Dintre figurile de stil folosite în acest stil trebuie mentionate: aluzia. În functie de continutul discursului. deoarece scopul lui este sa placa. 41) Ce este acţiunea. maretia şi. gratios şi unic. c) Stilul sublim – ocupa pozitia cea mai inalta intre stilurile oratorice. Oratorul alege cu grija cuvintele. ca parte a retoricii şi care sunt elementele ei constitutive? 42) Gesticulaţia (gestica): elementele şi modul de utilizare a lor de către orator. comparatia. energia cum sunt: apostrofa. fine. care exprima o idee extraordinara expusa cu simplitate şi sublimul de sentiment ce descrie framantarile sufletului. metafora şi repetitia. metaforele. elegante. fiind cel care se foloseste în cazul discursurilor extraordinare. de ideile expuse. delicate. maretia. lipsite de claritate. prezinta intr-un mod sec idei incomplete. b) Stilul temperat (înflorit) are o putere mai mare de impresionare a auditoriului deoarece intrebuinteaza figurile de stil. sublimul. antiteza.solicita putine cuvinte.. vehementa. prosopopeea. caracteristica sa principala fiind unicitatea şi farmecul. suspensia. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 27 . sublimul poate fi de 2 feluri: sublimul de cugetare. exclamatia. Caracteristicile sale principale sunt energia. expresiile folosite fiind unele extraordinare. Principalele mijloace stilistice folosite în stilul sublin sunt cele care exprima cel mai bine pasiunea. armonia. O trasatura importanta a acestui stil este delicatetea care îl fac sa fie fermecator. binenteles.