1) Definiţi RETORICA.

RETORICA = disciplina care stabileşte principiile necesare compoziţiei oratorice de orice specie (forma) şi regulile particulare fiecatui gen de elocinţă. = este arta de convinge un auditoriu, printr-o argumentaţie bogată şi riguroasă, susţinuta de un stil ales şi un limbaj adecvat, un ton placut şi de respectarea regulilor gramaticale, logice, psihologice, care sa-l ajute sa penetreze gandirea auditoriului, sa-l convinga. = este arta de a construi o cuvântare, un discurs frumos, agreabil, coerent; este meşteşugul bunei cuvântări.

1) Din punct de vedere etimologic, denumirea de retorica provind
din latinescul „rhetorica”, termen împrumutat de romani de la greci. Aceştia utilizatu termenul de „rhitor”, care însemna vorbitor, orator, cel care învăţa arta elocinţei.

2) Care sunt şi ce susţin cele trei puncte de vedere referitoare la
definirea retoricii? Datorită complexitatii acestei discipline, de-a lungul timpului retorica a primit mai multe tipuri de definitii, fiecare ilustrand o anumita trasatura definitorie a acesteia. Cele mai importante dintre ele s-au grupat în 3 categorii de de definitii:

1.

Tipul definiţiilor care au în centru ideea că retorica este creatoare a persuasiunii (ca proces modificator de atitudini, credinte, pareri sau comportamente). Cei mai importanţi reprezentanţii care au sustinut acest tip de definire sunt: Socrate, Platon, Aristotel, Cicero, Isocrate. Al doilea tip de definiţie muta interesul dinspre persuasiune spre comunicarea propriu-zisă şi mai ales spre mijloacele cu care aceasta se realizeaza. Cel mai important reprezentant este Quintilian, care definea retorica ca un ansamblu de reguli stiintifice şi tehniciste care duc la o comunicare perfecta, o vorbire eleganta. Cel de-al treilea tip de definitie susţine ca retorica este arta ornării, a decorarii discursului. În acest caz, retorica devine mai apropiata de stilistica, transformându-se într-o tehnică a decorării
RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI

2.

3.

1

discursului. Reprezentanti: Sf. Augustin, Sf. Grigorie cel Mare (discursul religios) 3) Enumeraţi zece noţiuni specifice din perimetrul retoricii. Dintre cele mai importante noţiuni specifice din perimetrul retoricii putem menţiona: discurs, orator, elocinţă (elocvenţă), logos, pathos, ethos; heuresis (inventiunea); taxis (dispozitiune); lexis (elocutiunea); hypocrisis (actiunea); exclamaţie, epifonema (exclamatie sententioasa prin care se termina un discurs), apostrofa (procedeu prin care oratorul îşi întrerupe brusc cursul expunerii şi se adreseaza unei singure persoane sau unui lucru personificat), prosopopeea (figura oratorica prin care oratorul pune sa „vorbeasca” un personaj alegoric sau o persoana absenta sau defuncta); preterentiune (oratorul atrage atentia ca nu vrea sa aduca în discutie un anumit lucru, despre care totusi vorbeste); dubitatia (exprimarea unei nehotarâri, unei îndoieli sau nedumeriri). 4) De cine este legata originea retoricii şi care sunt consideraţi primii retori. Deşi multa vreme s-a considerat că retorica este o creaţie a grecilor antici, aceasta nu este o creaţie exclusiv grecească. Simultan ea a apărut în multe dintre culturile antice (indiana, chineza, egipteana) dar nu la acelaşi nivel ca în Grecia, ci doar la nivelul eristicei (arta argumentarii). Exista mai multe teorii asupra apariţiei retoricii: a) Teoria „miracolului grec”, a înzestrarii naturale a grecilor pentru arta şi filosofie, pentru vorbirea frumoasa şi convingatoare, pentru toate formele culturii, susţinută de Horaţiu; b) Teoria susţinută de Cicero, care minimizeaza rolul grecilor, despre care spune ca practicau o retorica rudimentara, susţinând ca retorica nobila şi folositoare este produsul filosofiei romane. c) Retorica legata de Homer şi de opera sa, considerate a fi îceputurile tuturor disciplinelor. d) Teoria care leaga apariţia retoricii de aparitia limbii, ca element fundamental de evolutie şi civilizatie. Aceasta teorie a fost combatuta de Quintilian care considera ca natura este creatoarea limbii şi a elocintei naturale, iar retorica doar un instrument. e) Patristica a susţinut teoria potrivit careia retorica este o creaţie a sofiştilor, care au cultivat o elocinţă falsă. Retorica este privita ca un instrument de inducere în eroare, un mijloc de corupţie.
RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI

2

epidictic (demonstrativ) şi judiciar. Aceasta teorie pare a fi cea mai aproape de adevar. al evoluţiei gandirii şi vorbirii omului. h) Teoria lui Chateaubriand şi cea a lui J. întemeietorul retoricii: a) Corax b) Tisias c) Empedocles d) Isocrates 6) Enumeraţi trei idei referitoare la retorica din lucrarea lui Aristotel. din care facea şi ea parte. el nu numai ca defineste obiectul şi caracteristicile retoricii. Rousseau care considera ca originea retoricii este strans legata de evenimentele neplacute care au influentat evolutia oamenilor. O alta contributie imporanta a lui Aristotel în aceasta lucrare delimitarea în cele trei genuri ale discursului: politic (deliberativ). g) Teoria potrivit carea retorica este de fapt un produs al practicarii democraţiei. el face o comparatie a Retoricii cu Medicina. Meritul cel mai mare al lui Aristotel este acela de a reabilita retorica. ambitie. Pisistrate şi Pericle. sofiştii Socrate. logosul). ca fiind creaţii ale lui Dumnezeu. urmaţi de mult mai cunoscutii Cicero (considerat cel mai mare orator.J. Aristotel şi Platon.f) O alta teorie legata de originea retoricii este legata de apariţia artelor liberale. ci evidentiaza potentialul persuasiv al acesteia şi importanţa ei. Printre primii retori îi putem menţiona: pe Empedocle. Protagoras. Acestia considerau ca omul nu a evoluat ci a regresat iar retorica trebuie cautata în viciile omenesti şi este alimentata de ura. 5) Care dintre urmatorii este considerat de către Aristotel. oratorul şi argumentarea în sine (etosul. dintre care „Pentru coroană” este considerat o capodopera a artei oratorice). În acest sens. linguseala şi minciuna. În lucrarea sa „Retorica”. chiar şi pana astazi). Retorica. patosul. Isocrates şi Gorgias. Demostene (de la are ne-au ramas 60 de discursuri. fără însă a prejudicia filosofia. În aceasta lucrare el defineste retorica ca fiind arta de a descoperi tot ceea contine ca potential persuasiv. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 3 . din trei puncte de vedere: auditoriul.

8) Arătaţi trei principii ale artei oratorice propuse de Cicero. nivelul inferior constituit ca domeniu al dialecticii.Însă aportul deosebit al acestei lucrări vine din raportarea retoricii la nivelurile de cunoaştere: Metafizica stiintei (nivelul superior) care are ca obiect aflarea adevarului. El chiar o numea o „rutina”. alaturi de stapânirea limbii şi limbajului. faptul ca retorica ignora adevarul lipsindu-i ştiinţa. probitate. dintre care cele mai importante sunt: a) Calităţile pe care un orator trebuie sa le indeplineasca sunt esenţiale: ascutimea mintii logicianului. gesturile actorului. stipuleaza principiile fundamentale ale retoricii. Un alt argument important în favoarea retoricii este subliniat de Aristotel şi acesta se refera la rolul retoricii atât în viata individului cât şi pe plan social. c) cultura generala cât mai vasta. Deoarece pentru el retorica nu era o ştiinţă (deoarece ea opereaza cu verosimilul. pentru a ajunge la sufletul publicului. Marcus Tullius Cicero. 7) Care sunt argumentele invocate de Platon pentru respingerea retoricii. vocea tragedianului. memoria. indiferent de dreptate sau adevar. Singura Stiinţă a demonstraţiilor pe care o recunoaşte Platon este dialectica. în lucrarea sa fundamentala „De oratore”. 9) Cum se numeşte manualul de retorica al lui Quintilian şi câte carti are? Care sunt parţile retoricii după Quintilian ? RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 4 . d) stilul elegant. e) elocventa şi legătura acesteia cu literatura. Socotit şi până în zilele noastre drept cel mai mare orator. exprimarea poetica. axat pe notiunea de probabil şi al treilea nivel cel mai de jos care formeaza domeniul retoricii. plauzibil). claritate. caracterizat prin decenta. probabilul. centrat pe verosimil şi urmareste convingerea auditoriului. sobru. b) conditia esenţiala a unui orator este talentul oratoric. Argumentele sale se refereau la pretentia retoricii de a asigura succesul oricarei teze. cugetarea filosofului. Platon critica retorica şi o respinge considerând-o incapabila sa faca omul mai elocvent.

10) Care sunt cauzele antiretoricii în Evul mediu? În perioada Evului mediu se constata schimbari fundamentale în cadrul retoricii. influentate de schimbarile din viata sociala.afectele. Singurul gen care mai domina este cel demonstrativ (epidictic) folosit în elogierea imparatilor sau a conducatorilor bisericii. Clericii condamnau limba ca organ al vorbirii şi preferau vorbirea interioara. Elocutio. inclusiv în cel al retoricii. Lucrarea sa (singura pastrata) se numeste „Institutio oratoria” (Principiile artei oratorice). cartea 3-a prezinta genurile oratorice. asceza. meditatia. cartea 9-a – figuri de stil. În aceasta perioada se acorda prioritate disciplinelor stiintifice în dauna celor literare. cartea 8-a – claritatea discursului şi ornamente stilistice. ornarea textului devenind un scop în sine. În acest context. cartea 5-a – dovezi şi respingere. Prabusirea democratiei antice are urmari în toate domeniile. Dispozitio. cartea 11-a – memoria. cartea 6-a . este conceputa ca manual de educare a viitorului orator. O alta cauza a anti-retoricii este felul în care este privita munca manuala. accentul punandu-se pe ornarea textului. care deşi va împrumuta termeni şi categorii ale retoricii. cartea 7-a – oranduirea materialului. cartea 4-a – părţile discursului. Quintilian i-a adaugat încă o componente a 5-a – Memoria. Un alt factor care a dus la regresul retoricii este apariţia creştinismului. cartea 12-a – personalitatea oratorului. Astfel se manifesta o puternica literaturizare a retoricii.Considerat a fi primul profesor de retorica. Actio. Ostilitatea faţă de retorica a fost vehementa şi violenta din partea bisericii. genul oratoric politic (deliberativ) aproape ca dispare. Timp de 20 de ani el a fost profesor de retorica. pentru creştini retorica şi dialectica devenind odioase şi puse pe seama diavolului. omul truditor cu bratele devansand intelectualul. carturarul. Aceasta lucrare cuprinde 12 carti: cartile 1-2 sunt consacrate problemelor de pedagogie. blameaza cuvantul şi exprimarea frumoasa. Quintilian (Marcus Fabius Quintilianus) a sustinut necesitatea studierii şi aprofundarii retoricii. cartea 10-a – cuvintele şi pregatirea discursului. deoarece se considera ca este mai usor de încadrat în RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 5 . Dacă Aristotel a divizat retorica în 4 părţi : Inventio. Continutul de idei al discursului nu mai pare aşa de important. iar cel judiciar îşi pierde din importanţă. Cea mai evidenta schimbare este cea la nivelul formei discursului.

Limba şi cuvantul sunt apreciate din nou ca facultatile cele mai se seama ale omului prin care se comunica şi se perfectioneaza gandirea. Deşi blamata de Biserica. retorica era totusi departe de stralucirea ei din antichitate şi era cel mai des folosita în public în activitatea predicatorilor şi a avocatilor. Mari filosofi din aceasta perioada (Lant.dogmele bisericii. mai apoi la separarea acesteia de filosofie. greaca). 11) În ce sonsta revirimentul retoricii în perioada Renaşterii? În perioada Renasterii. ca şi limbile clasice (latina. Renasterea. aparenţa deţinerii unei culturii erau singurele care mai foloseau tehnici şi metode specifice retoricii. Discutiile elevate. mai ales ca dezvoltarea ştiintelor pune în primejdie doctrinele teologice. studiile umaniste. reînvierea societăţii. Revilimentul retoric are ca urmare reabilitarea vechilor categorii ale retoricii. nu numai de adepţii stiintelor ci şi de filosofi. Lipsa vietii politice este un alt factor al regresului retoricii. stilul retoric înflorit „fleuri” reprezentand pretiozitatea de amvon. însă nu a atins cotele retoricii antice şi maretia oratorilor greci şi romani. retorica îşi recapata partial stralucirea pe care o pierduse în Evul Mediu. Sunt reabilitati marii oratori şi retori Platon şi Cicero. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 6 . fiind plasata mai la urma stiintelor umaniste. Marile tratate de retorica ale anticilor se pierd sau sunt distruse. îşi pune amprenta şi pe aceasta disciplina. demonstratia punand în primejdie dogma. Spinosa. Mişcarea antiretorica din aceasta perioada va duce la scoaterea ei din învăţământ. În Epoca moderna. 12) Care este statutul retoricii în Epoca modernă. retorica îşi pierde din nou din importanţă. curtilor regale. retorica devine un mijloc de a straluci la curtea regilor. logica şi apropierea ei de gramatica şi poetica. Odata cu dezvoltarea stiintelor (prin folosirea experimentului). Retorica mentine datorită burgheziei. Decartes) au desconsiderat şi ei retorica. sunt încurajate literele. reotica ajunge sa fie acceptata de aceasta. innoirea. în saloane. unde se punea pret pe afisarea unei „culturi” chiar dacă aceasta nu era reala. Hegel. iar retorica se disipeaza în alte arte independente. folosirea unui limbaj sofisticat. Modernizarea retoricii a avut ca principal efect literaturizarea accentuata a acesteia şi. pe care o considerau doar o tehnică a vorbirii elegante dar nu şi convingatoare. Readusa la viaţă în perioada Renaşterii şi reintrodusa între disciplinele umaniste studiate în învăţământ.

Astfel el a creat un instrument capabil sa obţina anumite rezultate asemanatoare celor stiinţifice şi în domeniul valorii şi cuvantului. 2.Spre sfarsitul acestei epoci. incluzand-o şi pe cea de autor al discursului (scris) Auditoriul cuprinde şi interlocutorul unic (care citeste). Ex: Danton. care analiza mijloacele de probare. însă mult mai apropiat de logica şi epistemologie decât de retorica. Pitt. 4. argumentare utilizate în stiintele umaniste RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 7 . Aceasta revenire a dus la promovarea lingvisticii. În Epoca Contemporana asistam la o noua revenire a retoricii datorat cresterii interesului pentru importanţa limbii şi limbajului. reabilitarea sofistilor şi aprecierea persuasiunii în discursurile vremii. care pronunţă discursul oral Considera auditor doar publicul larg. care asculta discursurile rostite Avea în vedere un auditoriu presupus ignorant. 3. Robespierre. Deosebiri între Vechea retorica şi Neoretorica: 1. asupra demonstraţiei şi argumentarii. care a dus la un reviliment al discursului de tip parlamentar. 5. care se dorea şi putea fi convins şi convertit prin discurs NEORETORICA (Perelman) Teorie a structurilor argumentative care au în vedere nu numai publicul larg ci şi cititorul (textul scris) Vizeaza structuri argumentative analizate pe baza textului scris Extinde ideea de orator. se observa o inviorare a retoricii datorata mişcarilor revolutionare şi parlamentarismului burghez. Noua retorica – Neoretorica – se vrea o imbinare a retoricii clasice cu metodele moderne ale teoriei argumentarii care sa aiba aplicabilitate nu numai în sferele intelectuale ci şi în viata de zi cu zi (logica discursului cotidian). numit teoria argumentarii. sau chiar autorul discursului Se dorea a fi o disciplina moderna. Napoleon sau W. oral Se baza pe orator. Noua retorica este o teorie a structurilor argumentative care nu se limiteaza doar la discursul rostit (unui public larg) ci cititorul unui text scris. asupra filosofiei limbajului. 13) Arătaţi cel puţin opt deosebiri între retorica clasica tradiţională şi „neoretorica” lui Ch. RETORICA ANTICA Arta a vorbirii elegante şi convingatoare care se adresa unui public larg Se limiteaza la discursul rostit. Perelman. Un rol decisiv în acest proces l-a avut Chaim Perelman care sustinea ca filosofia trebuia sa urmareasca elaborarea principiilor de baza necesare gandirii şi actiunii.

considerand ca tehnicile de actiune. jurnalisti.. elocutiune şi de memorie nu sunt compatibile cu teoria argumentarii. considerata cea mai rationala Nu se arata interesata de forma discursului. prezentatori radio-tv. manageri. R. În epoca moderna s-au dezvoltat curente şi scoli care s-au preocupat de Neoretorica. sunt excluse orice elemente ale esteticii. 7. tinuta. J. Perelman.. Deşi mai întâmina obiectii. Accentueaza doar mijloacele discursive de realizare a convingerii. intonatie.. Toulmin. şi din tara A. inclusa în artele liberale şi în învăţământ Pune un mare pret pe exprimare. gestica. Barthes. St.) RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 8 . procedee mnemotehnice. Se preocupa de atragerea tuturor categoriilor de auditori. (Ex: Ch. Se preocupa de formarea de practicieni ai oratoriei.Habermas..etc. 14) De cine este reprezentată astăzi neoretorica – Scoli şi gânditori. totusi punea accent pe argumentarea filosofica. gramatica dar mai ales pe ornarea stilistica şi estetica discursului Punea mare accent pe mijloacele nonverbale.Salavastru. C. consilieri ai politicienilor. scoala ce şi-a intreptat atentia spre relatiile interdisciplinare ale retoricii. figurile de stil fiind folosite doar ca argumente. 8. nediscursive de realizare a discursului: mimica. existand un interes crescand pentru problematica acesteia dar şi pentru aplicabilitatea ei din partea unor specialisti în comunicare. Tot aici s-a acordat un desebit interes umanismului şi teoriei comunicarii.. indiferent de genul de activităţi..6. Neoretorica a fost foarte bine primita în Grupul de la Bruxelles (din care facea parte şi Perelman) dar şi peste ocean în Scoala Retorica din Pennsylvania.Marga..

Cazaniile lui Varlaam şi diverse predici.C. Take Ionescu.15) Etapele evoluţiei retoricii în România. Nicolae Iorga. I. Bratianu. 6) După 1989. Nicolae Iorga. Vasile Boerescu. Nicolae Titulescu. structurata în 6 mari etape: 1) Perioada predicilor în limba slavona (sec. în România retorica a avut o desfasurare discreta. în salile de judecata dar mai ales la tribuna parlamentului. a sec. Vasile Conta. Mihail Kogălniceanu. a sec. deoarece a fost zadarnicita orice fel de exprimare libera. sec. Totusi a existat o evolutie a discursului şi a retoricii. 4) Perioada cuprinsa între a doua jum. Barbu St. Ex: Panegiticele lui Euthimie. 16) Numiţi cel puţin cinci oratori români care au operă oratorică. Titu Maiorescu. 19 şi prima jum. retorica şi oratoria reincep sa-şi reintre în drepturi. Nicolae Titulescu – „Discursuri”. Titu Maiorescu – „Discursuri parlamentare”. 3) Perioada de formare a culturii române (1848) – cand operele oratorice ale lui Gheorghe Lazar (2 cuvantari) în care infatiseaza starea de umilinta politica şi înapoiere culturala a poporului român. 5) Epoca dictaturii comuniste (între jum. 20.Delavrancea (discursuri juridice). I. 20 şi 1989) – epoca de dominare comunista în care stilul oratoric nu a fost aproape deloc reprezentat (mai degraba oprimat). Take Ionescu. este cea mai prolifica perioada a oratoriei romanesti. destul de timid. Cu o evolutie relativ modesta. Bratianu. 2) Etapa formelor oratorice în limba română (secl 17 – 18) – reprezentata prin precuvantari şi predoslovii aflate în fruntea unor lucrări din literatura religioasa şi istorica: Ex. Barbu St. Atunci se afirma mari oratori ca: Barbu Catargiu.C. 14) – predicile lui Grigore Tamblac fiind considerate primele productii oratorice romanesti. Mihail Kogalniceanu şi Alexandru Odobescu. confundându-se cel mai adesea cu literatura. Acest reviliment se manifesta cel mai pregnant în aulele academice. odata cu reinstaurarea democratiei.Delavrancea (discursuri juridice). Aceata perioada are creatii aflate în stransa legătură cu biserica şi cu Evanghelia. predosloviile lui Miron Costin. dau startul unor discursuri emblematice ale lui Simion Barnutiu. lui Kiprian. Grigore Ureche şi cele mai importante cele ale lui Antim Ivireanul. a libertatii de exprimare şi de opinie. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 9 .

Conform parerii lui Aristotel izvoarele persuasiunii sunt: – etos-ul (etica). argumentele aduse. Tehnicile folosite pentru a persuada sunt relativ nerationale pentru ca se bazeaza pe socuri emotionale. sugestiei. fie sa incinte. a afectivitatii. atitudini. 1) Deşi continua retorica traditionala. având ca finalitate crearea unei baze metologice eficiente pentru consultanta persintologica. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 10 . Persuasiunea = este un act retoric care urmareste stabilirea unei legaturi între orator şi auditoriu. competenta şi probitatea sa. – pathos-ul (psihologicul). lingvistica. metafore bine alese pentru a influenta decizia auditoriului. sustinuta de moralitatea. fie sa seduca. Cel care orienteaza retorica spre descoperirea elementelor persuasive este Aristotel. fenomene aplicabile mai ales în rândul mulţimilor. prin adaptarea discursului pentru a convinge publicul. ce urmeaza a fi transferata altcuiva pentru a-i obţine adeziunea. eficient. capabila sa aduca o motivare determinata prin calea credintei. cadenta retorica. el considerând-o chiar „arta persuasiunii”. acestea sunt reprezentate de formule concrete de a construi un discurs de tip nou. Dintre aceste tehnici putem menţiona sugestia şi autosugestia. psihologie.17) Ce este persuasiunea şi care sunt izvoarele persuasiunii după Aristotel. cu intentia de a determina o asumare reala din partea publicului tinta. – logos-ul (dialectica). în aşa fel alese şi inlantuite pentru a reusi sa convinga. Ea se fundamenteaza pe natura particulara a subiectului şi este atenta şi la ceea ce se petrece în mintea auditoriului nu numai în cea a oratorului. persintologia se straduieste sa integreze şi cunostinte contemporane de logica. personalitatea oratorului. sa faca o schimbare de opinii. 18) Ce este persintologia şi care-i sunt domeniile de aplicare? Persintologia = Teoria discursului retoric. este teoria despre organizarea pshihologica a discursului retoric cu scopul fie sa persuadeze.

De cealalta parte persuasiunea este un act retoric. jurnalism şi chiar în reclama şi publicitate. Arătaţi cel puţin zece deosebiri între demonstraţia logica şi argumentarea retorica. pragmatism. Elemente fundamentale ale cunoaşterii. verosimilul. Astfel. dar nu pe calea demonstratiei ci pe aceea a credintei. a sugestiei. plauzibilul Are caracter practic legat de persuasiune Are caracter subiectiv Dimensiunea pragmatica a contextului Fapt social (comunitate. 7. 6. afectivitatii. 3) Aceasta teorie schimba directia discursului clasic. 4. societate) Foloseste limbaj natural Efectul argumentarii persuasiunea Este implicita Este deschisa este RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 11 . 9. convingerea şi persuasiunea se diferentiaza tocmai pe metodele folosite. DEMONSTRATIA LOGICA Are ca domeniu demonstrabilul. 1. ca şi convingerea. improvizatie. se bazeaza pe o motivare logico-materiala ce poate fi transferata altcuiva pentru a obţine o adeziune activa. comunicare. caracterizat pe ornare stilistica şi estetica. 19) Pe ce se bazeaza convingerea şi pe ce se bazeaza persuasiunea. 2. Deşi extrem de asemanatoare ca inteles. stereotipie. ce creeaza o punte până la identificare între orator şi auditoriu. certitudinea şi persuasiunea sunt metodele prin care retorica urmareste persuadarea auditoriului prin discursul oratoric. 3. convingerea se formeaza în urma constrangerii prin probe materiale şi martori. diplomatie. spre simplitate. 8. 5. care are ca scop. în discursurile parlamentare. logica riguroasa care duce la adevaruri certe Are caracter teoretic legat de opoziţia Adevarat – Fals Are caracter obiectiv Dominaţia dimensiunii sintactice Fapt individual (individ) Foloseste limbaj formalizat (simbolic) Efectul demonstraţiei este certitudinea Este explicabila Este închisă ARGUMENTAREA RETORICA Are ca domeniu opinabilul. în salile de judecata. Ca urmare au aparut noi forme ale discursului modern care au o retorica proprie: discursul publicitar. Ea admite totusi şi posibilitatea erorilor. speech-ul. Convingerea este straina actului retoric deoarece ea se aplica prin reflectarea realitatii.2) Are aplicatii în management.

Este corecta sau incorecta Este cel acceptabila mult credibila şi RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 12 .10.

argumentand ca aceasta nu are un domeniu propriu de cercetare. în opinia lor retorica nu era o ştiinţă aplicabila. 21) Definiti discursul retoric şi arătaţi care sunt cele trei ordini şi ce semnifică fiecare în realizarea discursului retoric. Astfel el a fost perceput intr-o mare varietate de moduri de RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 13 . Filosofii au negat retoricii calitatea de ştiinţă. destinat a fi pronuntat în fata unui număr mare de auditori. Tot în acest registru filosofii acuzau retorica ca formeaza demagogi.20) Care sunt reproşurile filosofilor la adresa retoricii. Deşi blamata de multi filosofi. mergand până la acuzarea acesteia ca genereaza imoralitate. al formarii şi practicii sociale. Deşi primii retori au fost filosofi (Platon. la nivelul discursului academic şi al cunoasterii dezinteresate şi profunde. prin aceasta intrand în cel al filosofiei. ca Cicero şi Platon. atragandu-şi pentru totdeauna oprobiul acestora. Retorica a mai fost acuzata şi de nocivitate în plan religios. fără însă a delimita exact efectele acestei actiuni. care urmeaza anumite tehnici şi legi precise de compoziţie. date de teoreticieni ai comunicarii şi de retori. pe care încearca sa îi convinga. ca incalca legile. rivalitatea dintre filosofie şi retorica a fost de fapt rivalitatea între filosofi şi retori pentru prioritate în domeniul educaţiei. Aristotel. 1) Numărul mare de tipuri ale discursului a dus la aparitia unui număr foarte mare de definitii. care promovau ideea unificarii filosofiei cu retorica. Discursul = elementul fundamental în retorica. Un alt reproş viza utilitatea practica a retoricii. care urmareau propriile interese şi doreau persuadarea multimii pentru propriile ambitii. Filosofii au mai reprosat retoricii şi incalcarea normelor morale. contemplative propusa de filosofi. de formare a omului. Cicero). stabilite şi tudiate de retorica. retorica a fost sustinuta de unii dintre ei. De fapt. = este un text scris. obiectul de studiul al retoricii. rivalitatea de secole dintre filosofi şi retori a avut loc pe terenul diferentei dintre ştiinţă şi înţelepciune. în sensul ca retorii sustineau o viaţă activa complet opusa celei meditative.

persuasiv (vizeaza comunicarea şi asumarea discursului de către auditor). incitativ (urmareste instalarea unei tensiuni emotionale. seductiv (subjugarea publicului.Habermas). b) Dupa materia scopului urmarit de orator: demonstrativ. citit d) După criteriul contactului cu publicul: discurs direct sau indirect. deliberativ. reclama). un act. face presiuni asupra auditoriului care se RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 14 . La acest nivel discursul este inteles ca sistem de sensuri care pun în mişcare sistemul de idei care se sustin între ele. c) După forma de adresare: d. Ordinea retorica = se concentreaza asupra sistemului de mijloace de exprimare a discursului. 2. d. cotidian (ziaristica. conceptual (filosofie). probleme) care constituie armatura tematica a argumentarii. judiciar. schimb de argumente.la simpul text expus (oral sau scris). 22) Taxonomia discursului retoric. în care discursul este inteles ca un sistem de semne şi reguli de combinare secvenţială a lor. Acest nivel completeaza şi amplifica celelalte ordini ale discursului prin angajarea emotionala a auditoriului. scris. sistem adresativ de argumente organizat intrun sistem bine pus la punct etc. oral. şi împreună sustin intreaga teză. categorial (ştiintă). forma de comunicare bazata pe argumente. e) Dupa intentia utilizatorului: d. d. Ordinea semnica = ce se refera la dimensiunea formala a argumentaţiei. o intervenţie intr-o dezbatere (J. acesta fiind inteles ca ansamblul mijloacelor prin care se asigura expresivitatea şi frumusetea ideilor. Ordinea ideatica = se refera la analiza conţinuturilor de gandire (idei. Numărul mare de posibile tipuri de discursuri a facut necesara o clasificare a acestora în funcţie de anumite criterii şi solicita tehnici proprii de elaborare şi expunere : a) După natura limbajului: d. concepte. poetic. 2) Ca sistem de semne legate între ele prin inţeles. 3. discursul se poate organiza prin colaborarea a 3 nivele de ordine: 1. delectarea acestuia).

comporta după cum sugereaza oratorul). Discursul seductiv şi cel incitativ sunt varietati al discursului manipulator. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 15 .

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 16 . Se inscrie pe axa timpului la TIMPUL PREZENT.. d) Epistola (scrisoarea) – se elogiaza o epoca. Socrate. c) Discursul ocazional – ataca domenii variate. Intalnit mai ales în domeniul stiintei.etc.23) Genul retoric DEMONSTRATIV – definitia. Demostene. cazania panegiricul. caracterizata prin întrebări şi răspunsuri care prezinta interes pentru public. Genul demonstrativ foloseste toata bogatia limbii şi a artei oratorice facand apel cu precadere la pathos. colocviu. predoslovia. Interviul-polemica. Are mai multe varietaţi: predica. Ex: Platon. o expunere amanuntita în probleme stiintifice. Comentariul. filosofic). în funcţie de un anumit eveniment. etc. culturale. o perioada anume (Ex. povesteste viaţa unui sfant. Genul demonstrativ = gen fundamental al retoricii care cuprinde acele discursuri rostite cu scopul de a demonstra un adevar oarecare (stintific. de deschidere sau inchidre a unui congres. h) Altele: Polemica (discutie în contradictoriu). Se prezinta sub mai multe forme: a) Discursul academic – de elogiu. de receptie. „Descriptio Moldaviae”) e) Dialogul – o convorbire între 2 sau mai multe persoane ce poate fi oral sau scris. lauda.. f) Conversatia – convorbirea de tip familiar g) Interviul – convorbirea între o personalitate şi un ziarist sau alta personalitate. b) Discursul religios – lamureste o dogma sau de morala. discursul funebru. acest tip de discurs nu presupune luarea unei hotarari ci se pronunta pentru a se stabili un adevar. sociale. trăsăturile caracteristice şi formele sub care se manifestă.

intemeiate.24) Genul retoric DELIBERATIV – definiţia. Ex: Herodot. expresie a elocventei oratorice ce permite un stil declamator.. ce poate fi atât orala cât şi scrisa. În cadrul genului deliberativ. al unui Monarh. ordinul de atac. ordinul de zi. dar cu interes şi vivacitate. Sfera acestui discurs are o arie mai mare deoarece are în vedere o societate intreaga. d) Discursul militar (haranga) – rostit de sefii supremi ai armatei în cazuri exceptionale. dar nu demagogic.. Se inscrie pe axa timpului la TIMPUL VIITOR. Tucidide. Intalnit mai ales în discursurile parlamentare (discurs politic) în care se cauta punerea în lumina a tot ce este folositor sau daunator intereselor comunitatii (orasului. trăsăturile caracteristice şi formele sub care există. în fata unor evenimente deosebite. Genul deliberativ = cuprinde acele discursuri prin care oratorul cauta sa convinga auditoriul cu scopul de a lua o hotarâre în legătură cu o situaţie ce se va crea în viitor. facand apel cu precadere la ethos. sa foloseasca idei puternice.. i se cere sa dea socoteala asupra unui fapt. Acest discurs poate fi atât oral cât şi scris şi are la randul lui mai multe forme: proclamatia. c) Interpelarea – tip de discurs prin care se face critica unui personaj. b) Mesajul – comunicare oficiala de importanţă deosebita (ex mesajul unui Presedinte. oratorul trebuie sa vorbeasca simplu. Se prezinta sub mai multe forme: a) Discursul parlamentar – discurs politic. vehement.).. statului) pentru a fi adoptate sau respinse. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 17 .

sa poate sa jongleze cu probe. etc. Genul judiciar are drept scop sa faca distincxtia între just şi injust. trăsăturile Genul judiciar = folosit cu precadere în domeniul juridic. se ocupa de interesele individului. În cadrul genului judiciar. exact chiar.25) Genul retoric JUDICIAR caracteristice şi formele sub care există. oratorul trebuie sa dezvolte rationamente puternice. definiţia. . stabileste raportul dintre adevarul de drept şi de fapt. acest gen are ca obiect dreptul. prezinta imprejurarile în care s-a produs fapta şi cere pedepsirea autorului în conformitate cu gravitatea faptei (înaintea apărării). marturii. Consultatiile (în jurisprudenta). prin care acuza sau incrimineaza. Se pronunţă în legătură cu o situaţie care a avut loc în trecut. argumente. Aceasta poate fi facuta atât de partea implicata în proces cât şi de reprezentantul legal al acesteia. Rapoartele – acestea 3 sunt considerate ca accesorii ale discursului judiciar. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 18 . Se înscrie pe axa timpului la TIMPUL TRECUT. c) Memoriul – discurs juridic scris pus la dispoziţia judecatorului de părţile în proces prin care se fac anumite clarificari. dreptate versus nedreptate. Genul judiciar face apel cu precadere la logos. acuzand sau aparand pe cineva. Se prezinta sub mai multe forme: a) Rechizitoriul – discurs rostit de procuror inaintea instanţei. sa aiba un stil simplu şi precis. b) Pledoaria – discursul juridic prin care se susţine oral punctul de vedere al fiecarei părţi în faţa completului de judecata. expunerea unei probleme. d) Rezumatul – discursul pronuntat de presedintele unei adunari judiciare prin care rezuma dezbaterile care au avut loc. Regula principala a acestui gen este de a adapta autoritatea legilor juridice la autoritatea adevarului de fapt .

confuzii sau erori. Lipsa acesteia duce la omisiuni. INVENTIUNEA . a placea şi pentru a emotiona auditoriul. de a putea stabili în mod spontan forma. componentele şi structura discursului. Retorica cuprinde 4 părţi fundamentale: 1) INVENTIUNEA [inventio (lat) – heuresis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste MANTANOLOGIE. 2) Atenţia – fenomen psihic de activare a selecţiei informaţiilor. Cicero şi Quintilian au mai adaugat o componenta retoricii – a cincea = MEMORIA 27) Ce este inventiunea ca parte a retoricii şi care sunt cele trei calităţi necesare oratorului în invenţiune.[inventio (lat) – heuresis (gr)] – reprezinta activitatea de cautare a subiectului (temei) discursului. în principal de 3 calităţi: 1) Oratorul trebuie sa aiba geniu – capacitatea nativa de a intui şi a intelege subiectul.26) Care sunt părţile retoricii clasice tradiţionale şi cum se numesc teoriile care le studiaza. 4) ACTIUNEA [actio/pronuntatio (lat) – hypocrisis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TEATROLOGIE. a materialelor necesare discursului. În inventiune aflam ideile şi argumentele principale care sustin tema discutata. sa cuprindem subiectul în totalitatea lui în mod unitar şi coerent. cautarea şi gasirea mijloacelor potrivite pentru a convinge. Pentru aceasta oratorul are nevoie. concentrata în vederea desfăşurării optime a activităţii psihice. necesare redactarii discursului. 3) Metoda – modalitatea de analizare a fenomenelor realitatii: cum sa alegem. sa ordonam ideile. 3) ELOCUTIUNEA [elocutio (lat) – lexis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TROPOLOGIE. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 19 . informatiilor. cu scopul de a determina la fapte auditoriul. 2) DISPOZITIUNEA [dispositio (lat) – taxis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TASOLOGIE. Vizeaza prima parte a discursului şi se refera la strangerea materialelor.

29) Care sunt locurile comune intrinseci? Locurile comune intrinseci se refera la subiectul ȋnsuşi al discursului (teza ȋnsăşi). ex. De aceea toposurile se pot constitui ca modele (tipare sau sabloane) utilizate pentru a spune ceva despre un subiect. în functie de interesul suscitat de ele si de certitudinea cunostintelor: locuri comune privind cantitatea . marturiile. Toposurile reprezinta sursele sau izvoarele de unde pot fi extrase argumentele necesare pentru sustinerea unui discurs.. Alaturi de argumentele propriu-zise (silogismul. referitoare la ordine sau care trimit la esenta. argumente „de-a gata” pe care oratorul le poate folosi in diverse etape ale discursului sau. epicherema.etc. Acestea sunt: autoritatea înţelepciunii omeneşti (maxime şi proverbe). opozitiile. în sfera genului retoroc judiciar sunt cautate locuri comune extrinseci cum sunt: legea. antecedentele şi consecintele (cauze si efecte). genul şi specia.. admisibilitate si gradualitate. Aristotel a realizat chiar şi o ierarhie a argumentelor. De exemplu. citate din operele scriitorilor celebri. etc.0 toposurile definesc sursele sau izvoarele de unde pot fo scoase argumentele. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 20 . comparatia. Cunoscute sub denumirea de locurile comune sau locurile argumentelor. circumstantele. juramantul. vorbele memorabile ale ȋnţelepţilor (citate celebre des folosite. titlurile scrise. entimema. renumele (reputatia) atât în sens pozitiv cât şi în sens negativ al unei persoane sau fapte. Locurile comune extrinseci pot fi invocate atât în confirmare cât şi în respingere. Toposurile sunt caracterizate prin generalitate. „Alea jacta est”-Cezar).28) Ce sunt toposurile (locurile comune) şi de câte feluri sunt ele. Acestea sunt: definitia. soritul. contrariile. 30) Care sunt locurile comune extrinseci? Locurile comune extrinseci sunt împrejurarile din afara tezei. Exista 2 categorii de locuri comune: intrinseci şi extrinseci. acestea reprezinta punctele de vedere generale sau comune mai multor subiecte. exemple sau fapte izvorate din istorie. locuri comune privind calitatea.

asezare a ideilor şi partilor dintr-un discurs intr-o anumita ordine.. nu gandim. 32) Ce este dispoziţiunea. − ale cantitatii.. unicitatii. tinand seama de structura logica dintre ele şi scopul urmarit. Rezultatul acestei organizari este tabloul planul sau schita discursului. usor de inteles iar diversele sale parti sa fie bine legate intre ele şi armonizate ȋncât fiecare dintre ele sa o sustina pe precedenta şi sa o pregateasca pe urmatoarea. calitatii. − stereotipii ale respectului pentru munca „noi muncim.31) Care sunt situaţiile neplăcute pentru orator ce apar prin utilizarea în exces a locurilor comune ? Utilizarea sistematica.”etc. este un schelet al discursului. sa aiba unitate şi proportie. şabloane verbale deranjante. limpede. în exces a locurilor comune extrinseci de catre oratori duce la situaţii neplacute în derularea unui discurs. fecund. − Ordinea este deci obiectul dispozitiunii. simplu. dispozitiunea este de fapt structura discursului.. Este partea cea mai dificila pentru orator dar care garanteaza succesul sau insuccesul expunerii propriu-zise. organizarea acestuia. un plan bun se caracterizeaza prin urmatoarele calitati: planul trebuie sa fie intreg. Cele mai des ȋntâlnite astfel de expresii se transformă în stereotipii. De exemplu: − stereotipii ale modestiei: „asa-mi fie iertata lipsa de modestie”. alcatuit cu scopul de a usura expunerea acestuia. − Planul unui discurs este tabloul ideilor principale ale discursului.. − În retorica.” „sunt liber sa spun ce vreau”. − stereotipii ale timpului „toate la timpul lor”. − stereotipii ale realismului „sa ramanem cu picioarele pe pamant” . în asa fel încat sa fie coerent. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 21 . ca parte a retoricii şi care este scopul ei? DISPOZITIUNEA = Dispositio (lat)/Taxis (gr) = operatiunea de ordonare. − ale libertatii de expresie „pot sa spun ce vreau.

4. naratiunea. care este mult mai bine primit de acesta. În cazul acestei parti oratorul urmareste căştigarea atenţiei şi bunăvoinţei auditoriului în principal prin enunţarea sumara şi concisa a continutului discursului. Exordiul are izvoare interne şi externe. diviziunea. confirmarea. prezentand subiectul ȋntr-o maniera grandioasa. trebuie sa rezulte chiar din subiectul sau. este deosebit de înflorit. probitatea şi puritatea caracterului său.33) Care sunt părţile unui discurs cu dispoziţie regulată? Partile componente ale unui discurs cu dispoziţie regulata sunt: exordiul. Este folosit în cazul panegiricelor. fara înflorituri. 34) Ce este exordiul şi de câte feluri este el? EXORDIUL reprezinta prima parte a unui discurs. nu expunerea unor fapte. Exordiul insinuant – se foloseste în cazul în care oratorul simte ca auditoriul nu este multumit şi interesat de subiectul sau. îngrijita. În cazul în care una sau mai multe parti lipsesc (nu sunt necesare) este vorba de un discurs cu dispoziţie neregulata. Se utilizeaza în discursuri de mai mica însemnătate. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 22 . propoziţia. Exordiul este de 4 feluri: 1. 3. Exordiul este de fapt o enunţare. creand legaturi între subiectul initial şi cel nou adoptat. fapt pentru care mai este numit exordiu înfocat şi repede. Exordiul vehement – prin care oratorul intra rapid şi direct în subiect. alege altul. Captarea atenţiei şi mai ales a bunavointei auditoriului se face prin modestia sa. peroratia. Exordiul fastuos – folosit în cazul unor prilejuri deosebite. ajungand în final ca auditorul sa-l accepte pe cel dintai. magnifica. 2. cu multa pasiune. anerisirea. introducerea. Exordiul simplu – enunţă subiectul ȋntr-o maniera scurta. discursuri academice sau cuvantari funebre închinate unor oameni deosebiti.

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 23 .

sa nu lezeze bunui simt al opiniei publice.35) Ce este naraţiunea şi care sunt calităţile unei bune naraţiuni într-un discurs oratoric? În cadrul retoricii. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 24 . Anerisirea (sau respingerea) este operata de rasturnare sau de distrugere a argumentelor utilizate ȋmpotriva tezei dezbatute de catre adversarii oratorului. 3. ceruta de subiectul dezbatut. Confirmarea presupune de asemenea şi rasturnarea argumentelor adversarului. Sa fie scurta – naratiunea trebuie sa sa prezinte exact atât cât trebuie. Claritatea – ideile discursului trebuie sa fie expuse în termeni proprii. Naratiunea trebuie sa fie verosimila – ea trebuie sa sustina adevarul şi realitatea. Ea trebuie sa aiba anumite particularitati. anerisirea poate fi situata şi ȋnaintea acesteia sau odata cu aceasta. fara a deveni seaca şi de neinteles pentru auditoriu. administrarea probelor şi argumentelor este bine sa se face treptat. o anumita culoare. 2. absolut necesara pentru a dovedi adevarul tezei pe care oratorul şi-a propus sa o sustina. în functie de momentul optim de contracarare a contraargumentelor adversarului sau distrugand concluziile acestuia. obscure sau echivoce. 4. sau cateodata formulate chiar de acesta pentru evidentierea mai pregnanta a adevarului subiectului dezbatut. Fiind cea mai importanta parte a unei expuneri. naratiunea trebuie sa îndeplineasca anumite calitati: 1. nepotrivite. 36) Ce semnifica şi ce rol au în discurs confirmarea (susţinerea) şi anerisirea (respingerea)? Confirmarea (sustinerea) este acea parte a discursului în care se probeaza tot ce s-a spus în propoziţie şi s-a dezvoltat în naratiune. Este o etapa obligatorie prin care trece un discurs. Aceasta este de 2 feluri: naratiune istorica (expunerea cronologica a faptelor) şi oratorica (povestirea cu ajutorul figurilor de stil. Desi se pozitioneaza dupa confirmare. naratiunea reprezinta povestirea faptelor ȋntr-o desfăşurare gradata. sa fie folosita asa numita amplificatie oratorica. elemente lingvistice cu scopul de a impresiona auditoriul). Sa fie interesanta – discursul trebuie sa exprime un continut de idei care intereseaza şi atrage publicul ascultator. În cadrul confirmarii. usor de inteles de auditoriu. fara a se folosi limbaje sau expresii ultra specializate.

puternica şi deciziva pentru câştigarea auditoriului. Ea stabileste modul de exprimare în primul rând corecta. apoi placuta şi originala prin folosirea diverselor stiluri. interogatia şi prosopopeea. pentru a cuceri auditoriul şi prin forma discursului care sa sustina continutul acestuia. în orice domeniu de activitate. iar ideile sa se succeada cu repeziciune. chiar nervos. culminind deseori printrun citat celebru sau o expresie foarte cunoscuta. cu alegerea şi asezarea cuvintelor şi expresiilor ȋntr-un discurs pentru a crea o exprimare de efect. 39) Ce este stilul oratoric şi care sunt calităţile comune tuturor stilurilor? Conceptul de STIL desemneaza modul particular prin care o persoana se exprima. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 25 . facand ape la moravuri şi pasiuni. Stilul folosit în aceasta operatie este vehement. Dintre figurile de stil folosite cu precadere în peroratie putem aminti: apostrofa. Stilul cuprinde totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseste un orator pentru a obtine efecte artistice care sa sustina aplicabilitatea practica a tezei sale. Peroratia urmeaza imediat dupa confirmare şi are ca scop recapitularea punctelor esenţiale din naratiune şi a argumentelor întrebuintate în confirmare prin Recapitulatio. 38) Ce este elocuţiunea.37) Ce este peroraţia oratorică şi care sunt cerinţele ei? Peroratia (sau epilogul) reprezinta operaţiunea oratorica cu care se încheie discursul. stilul reprezinta expresia unei individualitati caracterizata prin totalitatea intelesurilor şi conotatiilor pe care le atribuie expresiilor sale. ca parte a retoricii? Elocutiunea este acea parte a retoricii care se ocupa cu modul de prezentare a discursului. Deoarece fiecare om se exprima în felul sau. de cele mai multe ori prin compasiune şi simpatie. precis. Cu ajutorul ei se da „lovitura de graţie”. Astfel modul de comunicare primeste pentru fiecare individ o amprenta proprie. stilul este caracteristica principala a elocutiunii. De aceea. a figurilor de stil. O a doua cerinta a peroratiei este Indignatio prin care se urmareste clarificarea şi lamurirea audientei.

Aceste stari pot varia de-a lungul unui discurs de la trist la vesel. b) Claritatea – decuge din claritatea gandirii oratorului. moderat). Talentul sau geniul unui orator este de a adapta discursul în functie de auditoriu. cel în care ne prezentam ideile. stil fara pretentii. Muzicalitatea mai este data şi de vorbire. ritm poticnit sau deosebit de fluent. natural. comportare cat mai ales de ritmul de exprimare (rapid. Stilul simplu are mai multe forme: stilul simplu propriu-zis. acuitate. unite insa de anumite calitati comune: a) Fidelitatea stilului – strans legata de fondul sufletesc al oratorului şi de gandirea acestuia. f) Simplitatea şi naturaletea – trebuie sa transpara pe parcursul discursului. stilul sa para a fi nativ. care se manifesta de obicei în conversatii intime. Diversitatea discursurilor a general o diversitate de stiluri. ale carui calitati sunt concizia şi naturaletea limbajului vorbit. sa curga firesc nu sa fie cautat pe parcursul expozeului. lipsa artificialului. modului cum el şi-a perceput ideile. intonaţie. stilul laconic. nu artificiala. oratorul fiind concentrat doar de acţiunea de a-şi exprima ideile cat mai bine şi mai clar. c) Muzicalitatea – este legata de ritmul atât de gandire. de la euforic şi gratios la sobrietate şi redundanta. exista totusi o varietate de stiluri. necultivat. de tonul vocii. precizie. cel mai veritabil. Principalele stiluri folosite în expunerea unui discurs sunt: stilul simplu. a) Stilul simplu este cel mai natural dintre toate. este usor de inteles de toata lumea fiind caracterizat de : inteligibilitate. dar şi de a adapta discursului stilul care i se potriveste cel mai bine. temperat şi sublim. 40) Care sunt cele trei stiluri oratorice (caracterizarea fiecăruia) şi care sunt regulile folosirii figurilor de stil în cadrul lor. Fiecare discurs isi are stilul sau rezultat din subiectul dezbatut. e) Puritatea – rezultata din prelucrarea atenta a textului de-a lungul redactarilor la care este supus pina la forma finala. Acest stil este lipsit de podoabe şi înflorituri stilistice. d) Multiformitatea – decurge din varietatea starilor traite şi mai apoi exprimate de orator. Exprimarea trebuie sa fie naturala. cum le-a gandit sau cum le-a simtit. claritate.Desi expresie a individualitatii. stilul familiar. lent. adecvate fiecarei expuneri în parte. cel care RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 26 .

care ataca subiecte deosebit de importante.solicita putine cuvinte. prosopopeea. prezinta intr-un mod sec idei incomplete. binenteles. c) Stilul sublim – ocupa pozitia cea mai inalta intre stilurile oratorice. care exprima o idee extraordinara expusa cu simplitate şi sublimul de sentiment ce descrie framantarile sufletului... metaforele. fiind cel care se foloseste în cazul discursurilor extraordinare. vehementa. metafora şi repetitia. sublimul. 41) Ce este acţiunea. lipsite de claritate. energia cum sunt: apostrofa. exclamatia. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 27 . b) Stilul temperat (înflorit) are o putere mai mare de impresionare a auditoriului deoarece intrebuinteaza figurile de stil. gratios şi unic. O trasatura importanta a acestui stil este delicatetea care îl fac sa fie fermecator. delicate. ca parte a retoricii şi care sunt elementele ei constitutive? 42) Gesticulaţia (gestica): elementele şi modul de utilizare a lor de către orator. sublimul poate fi de 2 feluri: sublimul de cugetare. Caracteristicile sale principale sunt energia. de ideile expuse. Acest stil foloseste toate podoabele lingvistice şi oratorice. expresiile folosite fiind unele extraordinare. Oratorul alege cu grija cuvintele. maretia. maretia şi. elegante. antiteza. armonia. Dintre figurile de stil folosite în acest stil trebuie mentionate: aluzia. comparatia. Principalele mijloace stilistice folosite în stilul sublin sunt cele care exprima cel mai bine pasiunea. deoarece scopul lui este sa placa. În functie de continutul discursului. caracteristica sa principala fiind unicitatea şi farmecul. suspensia. fine.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful