1) Definiţi RETORICA.

RETORICA = disciplina care stabileşte principiile necesare compoziţiei oratorice de orice specie (forma) şi regulile particulare fiecatui gen de elocinţă. = este arta de convinge un auditoriu, printr-o argumentaţie bogată şi riguroasă, susţinuta de un stil ales şi un limbaj adecvat, un ton placut şi de respectarea regulilor gramaticale, logice, psihologice, care sa-l ajute sa penetreze gandirea auditoriului, sa-l convinga. = este arta de a construi o cuvântare, un discurs frumos, agreabil, coerent; este meşteşugul bunei cuvântări.

1) Din punct de vedere etimologic, denumirea de retorica provind
din latinescul „rhetorica”, termen împrumutat de romani de la greci. Aceştia utilizatu termenul de „rhitor”, care însemna vorbitor, orator, cel care învăţa arta elocinţei.

2) Care sunt şi ce susţin cele trei puncte de vedere referitoare la
definirea retoricii? Datorită complexitatii acestei discipline, de-a lungul timpului retorica a primit mai multe tipuri de definitii, fiecare ilustrand o anumita trasatura definitorie a acesteia. Cele mai importante dintre ele s-au grupat în 3 categorii de de definitii:

1.

Tipul definiţiilor care au în centru ideea că retorica este creatoare a persuasiunii (ca proces modificator de atitudini, credinte, pareri sau comportamente). Cei mai importanţi reprezentanţii care au sustinut acest tip de definire sunt: Socrate, Platon, Aristotel, Cicero, Isocrate. Al doilea tip de definiţie muta interesul dinspre persuasiune spre comunicarea propriu-zisă şi mai ales spre mijloacele cu care aceasta se realizeaza. Cel mai important reprezentant este Quintilian, care definea retorica ca un ansamblu de reguli stiintifice şi tehniciste care duc la o comunicare perfecta, o vorbire eleganta. Cel de-al treilea tip de definitie susţine ca retorica este arta ornării, a decorarii discursului. În acest caz, retorica devine mai apropiata de stilistica, transformându-se într-o tehnică a decorării
RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI

2.

3.

1

discursului. Reprezentanti: Sf. Augustin, Sf. Grigorie cel Mare (discursul religios) 3) Enumeraţi zece noţiuni specifice din perimetrul retoricii. Dintre cele mai importante noţiuni specifice din perimetrul retoricii putem menţiona: discurs, orator, elocinţă (elocvenţă), logos, pathos, ethos; heuresis (inventiunea); taxis (dispozitiune); lexis (elocutiunea); hypocrisis (actiunea); exclamaţie, epifonema (exclamatie sententioasa prin care se termina un discurs), apostrofa (procedeu prin care oratorul îşi întrerupe brusc cursul expunerii şi se adreseaza unei singure persoane sau unui lucru personificat), prosopopeea (figura oratorica prin care oratorul pune sa „vorbeasca” un personaj alegoric sau o persoana absenta sau defuncta); preterentiune (oratorul atrage atentia ca nu vrea sa aduca în discutie un anumit lucru, despre care totusi vorbeste); dubitatia (exprimarea unei nehotarâri, unei îndoieli sau nedumeriri). 4) De cine este legata originea retoricii şi care sunt consideraţi primii retori. Deşi multa vreme s-a considerat că retorica este o creaţie a grecilor antici, aceasta nu este o creaţie exclusiv grecească. Simultan ea a apărut în multe dintre culturile antice (indiana, chineza, egipteana) dar nu la acelaşi nivel ca în Grecia, ci doar la nivelul eristicei (arta argumentarii). Exista mai multe teorii asupra apariţiei retoricii: a) Teoria „miracolului grec”, a înzestrarii naturale a grecilor pentru arta şi filosofie, pentru vorbirea frumoasa şi convingatoare, pentru toate formele culturii, susţinută de Horaţiu; b) Teoria susţinută de Cicero, care minimizeaza rolul grecilor, despre care spune ca practicau o retorica rudimentara, susţinând ca retorica nobila şi folositoare este produsul filosofiei romane. c) Retorica legata de Homer şi de opera sa, considerate a fi îceputurile tuturor disciplinelor. d) Teoria care leaga apariţia retoricii de aparitia limbii, ca element fundamental de evolutie şi civilizatie. Aceasta teorie a fost combatuta de Quintilian care considera ca natura este creatoarea limbii şi a elocintei naturale, iar retorica doar un instrument. e) Patristica a susţinut teoria potrivit careia retorica este o creaţie a sofiştilor, care au cultivat o elocinţă falsă. Retorica este privita ca un instrument de inducere în eroare, un mijloc de corupţie.
RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI

2

sofiştii Socrate. întemeietorul retoricii: a) Corax b) Tisias c) Empedocles d) Isocrates 6) Enumeraţi trei idei referitoare la retorica din lucrarea lui Aristotel. Isocrates şi Gorgias. epidictic (demonstrativ) şi judiciar. patosul. din trei puncte de vedere: auditoriul. fără însă a prejudicia filosofia. oratorul şi argumentarea în sine (etosul. din care facea şi ea parte. linguseala şi minciuna. urmaţi de mult mai cunoscutii Cicero (considerat cel mai mare orator. ambitie. el face o comparatie a Retoricii cu Medicina.J. Acestia considerau ca omul nu a evoluat ci a regresat iar retorica trebuie cautata în viciile omenesti şi este alimentata de ura. Retorica. În acest sens. Aceasta teorie pare a fi cea mai aproape de adevar. Rousseau care considera ca originea retoricii este strans legata de evenimentele neplacute care au influentat evolutia oamenilor. chiar şi pana astazi). g) Teoria potrivit carea retorica este de fapt un produs al practicarii democraţiei. Demostene (de la are ne-au ramas 60 de discursuri. Pisistrate şi Pericle. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 3 . ci evidentiaza potentialul persuasiv al acesteia şi importanţa ei. el nu numai ca defineste obiectul şi caracteristicile retoricii.f) O alta teorie legata de originea retoricii este legata de apariţia artelor liberale. În aceasta lucrare el defineste retorica ca fiind arta de a descoperi tot ceea contine ca potential persuasiv. logosul). dintre care „Pentru coroană” este considerat o capodopera a artei oratorice). Aristotel şi Platon. Meritul cel mai mare al lui Aristotel este acela de a reabilita retorica. 5) Care dintre urmatorii este considerat de către Aristotel. Protagoras. Printre primii retori îi putem menţiona: pe Empedocle. h) Teoria lui Chateaubriand şi cea a lui J. al evoluţiei gandirii şi vorbirii omului. ca fiind creaţii ale lui Dumnezeu. În lucrarea sa „Retorica”. O alta contributie imporanta a lui Aristotel în aceasta lucrare delimitarea în cele trei genuri ale discursului: politic (deliberativ).

Un alt argument important în favoarea retoricii este subliniat de Aristotel şi acesta se refera la rolul retoricii atât în viata individului cât şi pe plan social. c) cultura generala cât mai vasta. exprimarea poetica. alaturi de stapânirea limbii şi limbajului. 8) Arătaţi trei principii ale artei oratorice propuse de Cicero. El chiar o numea o „rutina”. pentru a ajunge la sufletul publicului. dintre care cele mai importante sunt: a) Calităţile pe care un orator trebuie sa le indeplineasca sunt esenţiale: ascutimea mintii logicianului. claritate. probitate. probabilul. e) elocventa şi legătura acesteia cu literatura. nivelul inferior constituit ca domeniu al dialecticii. vocea tragedianului. Argumentele sale se refereau la pretentia retoricii de a asigura succesul oricarei teze. cugetarea filosofului. sobru. faptul ca retorica ignora adevarul lipsindu-i ştiinţa. 9) Cum se numeşte manualul de retorica al lui Quintilian şi câte carti are? Care sunt parţile retoricii după Quintilian ? RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 4 . 7) Care sunt argumentele invocate de Platon pentru respingerea retoricii. Marcus Tullius Cicero. Platon critica retorica şi o respinge considerând-o incapabila sa faca omul mai elocvent. axat pe notiunea de probabil şi al treilea nivel cel mai de jos care formeaza domeniul retoricii. Socotit şi până în zilele noastre drept cel mai mare orator. d) stilul elegant. indiferent de dreptate sau adevar.Însă aportul deosebit al acestei lucrări vine din raportarea retoricii la nivelurile de cunoaştere: Metafizica stiintei (nivelul superior) care are ca obiect aflarea adevarului. Singura Stiinţă a demonstraţiilor pe care o recunoaşte Platon este dialectica. gesturile actorului. Deoarece pentru el retorica nu era o ştiinţă (deoarece ea opereaza cu verosimilul. în lucrarea sa fundamentala „De oratore”. b) conditia esenţiala a unui orator este talentul oratoric. stipuleaza principiile fundamentale ale retoricii. plauzibil). centrat pe verosimil şi urmareste convingerea auditoriului. caracterizat prin decenta. memoria.

cartea 9-a – figuri de stil. cartea 7-a – oranduirea materialului. Prabusirea democratiei antice are urmari în toate domeniile. omul truditor cu bratele devansand intelectualul. cartea 5-a – dovezi şi respingere. cartea 11-a – memoria. pentru creştini retorica şi dialectica devenind odioase şi puse pe seama diavolului. Continutul de idei al discursului nu mai pare aşa de important. accentul punandu-se pe ornarea textului. Dacă Aristotel a divizat retorica în 4 părţi : Inventio. cartea 4-a – părţile discursului. Dispozitio. Clericii condamnau limba ca organ al vorbirii şi preferau vorbirea interioara. În aceasta perioada se acorda prioritate disciplinelor stiintifice în dauna celor literare. cartea 12-a – personalitatea oratorului. cartea 6-a . iar cel judiciar îşi pierde din importanţă. O alta cauza a anti-retoricii este felul în care este privita munca manuala. Elocutio. cartea 10-a – cuvintele şi pregatirea discursului. Lucrarea sa (singura pastrata) se numeste „Institutio oratoria” (Principiile artei oratorice). este conceputa ca manual de educare a viitorului orator. 10) Care sunt cauzele antiretoricii în Evul mediu? În perioada Evului mediu se constata schimbari fundamentale în cadrul retoricii. meditatia. cartea 8-a – claritatea discursului şi ornamente stilistice. blameaza cuvantul şi exprimarea frumoasa. cartea 3-a prezinta genurile oratorice. Singurul gen care mai domina este cel demonstrativ (epidictic) folosit în elogierea imparatilor sau a conducatorilor bisericii. genul oratoric politic (deliberativ) aproape ca dispare. deoarece se considera ca este mai usor de încadrat în RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 5 . carturarul. Cea mai evidenta schimbare este cea la nivelul formei discursului. Aceasta lucrare cuprinde 12 carti: cartile 1-2 sunt consacrate problemelor de pedagogie. influentate de schimbarile din viata sociala. Quintilian i-a adaugat încă o componente a 5-a – Memoria. Actio. ornarea textului devenind un scop în sine. inclusiv în cel al retoricii. În acest context. Quintilian (Marcus Fabius Quintilianus) a sustinut necesitatea studierii şi aprofundarii retoricii.Considerat a fi primul profesor de retorica. Un alt factor care a dus la regresul retoricii este apariţia creştinismului. asceza. Ostilitatea faţă de retorica a fost vehementa şi violenta din partea bisericii. Timp de 20 de ani el a fost profesor de retorica. Astfel se manifesta o puternica literaturizare a retoricii. care deşi va împrumuta termeni şi categorii ale retoricii.afectele.

11) În ce sonsta revirimentul retoricii în perioada Renaşterii? În perioada Renasterii. Hegel. 12) Care este statutul retoricii în Epoca modernă. reînvierea societăţii. îşi pune amprenta şi pe aceasta disciplina. Odata cu dezvoltarea stiintelor (prin folosirea experimentului). ca şi limbile clasice (latina. Renasterea. Deşi blamata de Biserica. mai apoi la separarea acesteia de filosofie. folosirea unui limbaj sofisticat. Retorica mentine datorită burgheziei. Decartes) au desconsiderat şi ei retorica. în saloane. greaca). însă nu a atins cotele retoricii antice şi maretia oratorilor greci şi romani. stilul retoric înflorit „fleuri” reprezentand pretiozitatea de amvon. Readusa la viaţă în perioada Renaşterii şi reintrodusa între disciplinele umaniste studiate în învăţământ. Revilimentul retoric are ca urmare reabilitarea vechilor categorii ale retoricii. mai ales ca dezvoltarea ştiintelor pune în primejdie doctrinele teologice. Modernizarea retoricii a avut ca principal efect literaturizarea accentuata a acesteia şi. fiind plasata mai la urma stiintelor umaniste. Limba şi cuvantul sunt apreciate din nou ca facultatile cele mai se seama ale omului prin care se comunica şi se perfectioneaza gandirea. aparenţa deţinerii unei culturii erau singurele care mai foloseau tehnici şi metode specifice retoricii. În Epoca moderna. retorica era totusi departe de stralucirea ei din antichitate şi era cel mai des folosita în public în activitatea predicatorilor şi a avocatilor. retorica îşi recapata partial stralucirea pe care o pierduse în Evul Mediu.dogmele bisericii. unde se punea pret pe afisarea unei „culturi” chiar dacă aceasta nu era reala. pe care o considerau doar o tehnică a vorbirii elegante dar nu şi convingatoare. Sunt reabilitati marii oratori şi retori Platon şi Cicero. Lipsa vietii politice este un alt factor al regresului retoricii. iar retorica se disipeaza în alte arte independente. reotica ajunge sa fie acceptata de aceasta. Spinosa. sunt încurajate literele. nu numai de adepţii stiintelor ci şi de filosofi. Marile tratate de retorica ale anticilor se pierd sau sunt distruse. Mişcarea antiretorica din aceasta perioada va duce la scoaterea ei din învăţământ. curtilor regale. demonstratia punand în primejdie dogma. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 6 . retorica îşi pierde din nou din importanţă. retorica devine un mijloc de a straluci la curtea regilor. innoirea. Discutiile elevate. studiile umaniste. logica şi apropierea ei de gramatica şi poetica. Mari filosofi din aceasta perioada (Lant.

care asculta discursurile rostite Avea în vedere un auditoriu presupus ignorant. RETORICA ANTICA Arta a vorbirii elegante şi convingatoare care se adresa unui public larg Se limiteaza la discursul rostit. Deosebiri între Vechea retorica şi Neoretorica: 1. În Epoca Contemporana asistam la o noua revenire a retoricii datorat cresterii interesului pentru importanţa limbii şi limbajului.Spre sfarsitul acestei epoci. oral Se baza pe orator. se observa o inviorare a retoricii datorata mişcarilor revolutionare şi parlamentarismului burghez. 5. Noua retorica este o teorie a structurilor argumentative care nu se limiteaza doar la discursul rostit (unui public larg) ci cititorul unui text scris. Aceasta revenire a dus la promovarea lingvisticii. însă mult mai apropiat de logica şi epistemologie decât de retorica. 4. Astfel el a creat un instrument capabil sa obţina anumite rezultate asemanatoare celor stiinţifice şi în domeniul valorii şi cuvantului. asupra filosofiei limbajului. incluzand-o şi pe cea de autor al discursului (scris) Auditoriul cuprinde şi interlocutorul unic (care citeste). Noua retorica – Neoretorica – se vrea o imbinare a retoricii clasice cu metodele moderne ale teoriei argumentarii care sa aiba aplicabilitate nu numai în sferele intelectuale ci şi în viata de zi cu zi (logica discursului cotidian). Pitt. sau chiar autorul discursului Se dorea a fi o disciplina moderna. asupra demonstraţiei şi argumentarii. argumentare utilizate în stiintele umaniste RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 7 . Un rol decisiv în acest proces l-a avut Chaim Perelman care sustinea ca filosofia trebuia sa urmareasca elaborarea principiilor de baza necesare gandirii şi actiunii. 2. care se dorea şi putea fi convins şi convertit prin discurs NEORETORICA (Perelman) Teorie a structurilor argumentative care au în vedere nu numai publicul larg ci şi cititorul (textul scris) Vizeaza structuri argumentative analizate pe baza textului scris Extinde ideea de orator. Ex: Danton. Perelman. Robespierre. care pronunţă discursul oral Considera auditor doar publicul larg. numit teoria argumentarii. reabilitarea sofistilor şi aprecierea persuasiunii în discursurile vremii. care analiza mijloacele de probare. 3. 13) Arătaţi cel puţin opt deosebiri între retorica clasica tradiţională şi „neoretorica” lui Ch. care a dus la un reviliment al discursului de tip parlamentar. Napoleon sau W.

Accentueaza doar mijloacele discursive de realizare a convingerii. gramatica dar mai ales pe ornarea stilistica şi estetica discursului Punea mare accent pe mijloacele nonverbale. J. prezentatori radio-tv. nediscursive de realizare a discursului: mimica. Tot aici s-a acordat un desebit interes umanismului şi teoriei comunicarii. tinuta. indiferent de genul de activităţi. Barthes. Se preocupa de formarea de practicieni ai oratoriei. Toulmin.. manageri. 14) De cine este reprezentată astăzi neoretorica – Scoli şi gânditori. considerand ca tehnicile de actiune. C. şi din tara A. R. (Ex: Ch.. elocutiune şi de memorie nu sunt compatibile cu teoria argumentarii. consilieri ai politicienilor.. sunt excluse orice elemente ale esteticii. intonatie. inclusa în artele liberale şi în învăţământ Pune un mare pret pe exprimare. Perelman. jurnalisti. totusi punea accent pe argumentarea filosofica. St.) RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 8 .Salavastru. figurile de stil fiind folosite doar ca argumente. existand un interes crescand pentru problematica acesteia dar şi pentru aplicabilitatea ei din partea unor specialisti în comunicare..etc. scoala ce şi-a intreptat atentia spre relatiile interdisciplinare ale retoricii.. procedee mnemotehnice..Habermas. În epoca moderna s-au dezvoltat curente şi scoli care s-au preocupat de Neoretorica. Se preocupa de atragerea tuturor categoriilor de auditori. 7.6.Marga. 8. gestica. Neoretorica a fost foarte bine primita în Grupul de la Bruxelles (din care facea parte şi Perelman) dar şi peste ocean în Scoala Retorica din Pennsylvania. considerata cea mai rationala Nu se arata interesata de forma discursului. Deşi mai întâmina obiectii..

Delavrancea (discursuri juridice). 3) Perioada de formare a culturii române (1848) – cand operele oratorice ale lui Gheorghe Lazar (2 cuvantari) în care infatiseaza starea de umilinta politica şi înapoiere culturala a poporului român. dau startul unor discursuri emblematice ale lui Simion Barnutiu. Grigore Ureche şi cele mai importante cele ale lui Antim Ivireanul. este cea mai prolifica perioada a oratoriei romanesti. deoarece a fost zadarnicita orice fel de exprimare libera. sec. 4) Perioada cuprinsa între a doua jum. Nicolae Titulescu. 5) Epoca dictaturii comuniste (între jum. Atunci se afirma mari oratori ca: Barbu Catargiu. Bratianu. odata cu reinstaurarea democratiei. a sec. Cu o evolutie relativ modesta. Barbu St. în România retorica a avut o desfasurare discreta. Nicolae Iorga. Nicolae Titulescu – „Discursuri”. 6) După 1989. Nicolae Iorga.Delavrancea (discursuri juridice). 14) – predicile lui Grigore Tamblac fiind considerate primele productii oratorice romanesti. Acest reviliment se manifesta cel mai pregnant în aulele academice.15) Etapele evoluţiei retoricii în România. Bratianu. Vasile Boerescu.C. Barbu St. 20. Take Ionescu. structurata în 6 mari etape: 1) Perioada predicilor în limba slavona (sec. Titu Maiorescu – „Discursuri parlamentare”. a sec. a libertatii de exprimare şi de opinie. în salile de judecata dar mai ales la tribuna parlamentului. Cazaniile lui Varlaam şi diverse predici. 16) Numiţi cel puţin cinci oratori români care au operă oratorică. confundându-se cel mai adesea cu literatura. Take Ionescu. retorica şi oratoria reincep sa-şi reintre în drepturi. Ex: Panegiticele lui Euthimie. Titu Maiorescu. predosloviile lui Miron Costin.C. I. 20 şi 1989) – epoca de dominare comunista în care stilul oratoric nu a fost aproape deloc reprezentat (mai degraba oprimat). RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 9 . lui Kiprian. Mihail Kogălniceanu. 19 şi prima jum. Mihail Kogalniceanu şi Alexandru Odobescu. I. Vasile Conta. 2) Etapa formelor oratorice în limba română (secl 17 – 18) – reprezentata prin precuvantari şi predoslovii aflate în fruntea unor lucrări din literatura religioasa şi istorica: Ex. Totusi a existat o evolutie a discursului şi a retoricii. destul de timid. Aceata perioada are creatii aflate în stransa legătură cu biserica şi cu Evanghelia.

competenta şi probitatea sa. având ca finalitate crearea unei baze metologice eficiente pentru consultanta persintologica. 1) Deşi continua retorica traditionala. fie sa incinte. fenomene aplicabile mai ales în rândul mulţimilor. lingvistica. Conform parerii lui Aristotel izvoarele persuasiunii sunt: – etos-ul (etica). capabila sa aduca o motivare determinata prin calea credintei. sugestiei. Persuasiunea = este un act retoric care urmareste stabilirea unei legaturi între orator şi auditoriu. este teoria despre organizarea pshihologica a discursului retoric cu scopul fie sa persuadeze. a afectivitatii. în aşa fel alese şi inlantuite pentru a reusi sa convinga. Cel care orienteaza retorica spre descoperirea elementelor persuasive este Aristotel. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 10 . Ea se fundamenteaza pe natura particulara a subiectului şi este atenta şi la ceea ce se petrece în mintea auditoriului nu numai în cea a oratorului. – pathos-ul (psihologicul). prin adaptarea discursului pentru a convinge publicul. – logos-ul (dialectica). fie sa seduca. Dintre aceste tehnici putem menţiona sugestia şi autosugestia. argumentele aduse. Tehnicile folosite pentru a persuada sunt relativ nerationale pentru ca se bazeaza pe socuri emotionale. atitudini. acestea sunt reprezentate de formule concrete de a construi un discurs de tip nou. cu intentia de a determina o asumare reala din partea publicului tinta. sustinuta de moralitatea. psihologie. metafore bine alese pentru a influenta decizia auditoriului. ce urmeaza a fi transferata altcuiva pentru a-i obţine adeziunea.17) Ce este persuasiunea şi care sunt izvoarele persuasiunii după Aristotel. persintologia se straduieste sa integreze şi cunostinte contemporane de logica. 18) Ce este persintologia şi care-i sunt domeniile de aplicare? Persintologia = Teoria discursului retoric. sa faca o schimbare de opinii. el considerând-o chiar „arta persuasiunii”. personalitatea oratorului. cadenta retorica. eficient.

dar nu pe calea demonstratiei ci pe aceea a credintei. ca şi convingerea. Astfel. 8. spre simplitate. logica riguroasa care duce la adevaruri certe Are caracter teoretic legat de opoziţia Adevarat – Fals Are caracter obiectiv Dominaţia dimensiunii sintactice Fapt individual (individ) Foloseste limbaj formalizat (simbolic) Efectul demonstraţiei este certitudinea Este explicabila Este închisă ARGUMENTAREA RETORICA Are ca domeniu opinabilul. De cealalta parte persuasiunea este un act retoric. se bazeaza pe o motivare logico-materiala ce poate fi transferata altcuiva pentru a obţine o adeziune activa. 9. 19) Pe ce se bazeaza convingerea şi pe ce se bazeaza persuasiunea. stereotipie. Ea admite totusi şi posibilitatea erorilor. 5. diplomatie. plauzibilul Are caracter practic legat de persuasiune Are caracter subiectiv Dimensiunea pragmatica a contextului Fapt social (comunitate. convingerea se formeaza în urma constrangerii prin probe materiale şi martori. ce creeaza o punte până la identificare între orator şi auditoriu. 2.2) Are aplicatii în management. Arătaţi cel puţin zece deosebiri între demonstraţia logica şi argumentarea retorica. pragmatism. convingerea şi persuasiunea se diferentiaza tocmai pe metodele folosite. verosimilul. speech-ul. Elemente fundamentale ale cunoaşterii. 3) Aceasta teorie schimba directia discursului clasic. în salile de judecata. a sugestiei. improvizatie. 4. jurnalism şi chiar în reclama şi publicitate. societate) Foloseste limbaj natural Efectul argumentarii persuasiunea Este implicita Este deschisa este RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 11 . Ca urmare au aparut noi forme ale discursului modern care au o retorica proprie: discursul publicitar. afectivitatii. comunicare. caracterizat pe ornare stilistica şi estetica. 6. Deşi extrem de asemanatoare ca inteles. care are ca scop. Convingerea este straina actului retoric deoarece ea se aplica prin reflectarea realitatii. certitudinea şi persuasiunea sunt metodele prin care retorica urmareste persuadarea auditoriului prin discursul oratoric. DEMONSTRATIA LOGICA Are ca domeniu demonstrabilul. 7. 1. în discursurile parlamentare. 3.

Este corecta sau incorecta Este cel acceptabila mult credibila şi RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 12 .10.

date de teoreticieni ai comunicarii şi de retori. 1) Numărul mare de tipuri ale discursului a dus la aparitia unui număr foarte mare de definitii. destinat a fi pronuntat în fata unui număr mare de auditori. prin aceasta intrand în cel al filosofiei. la nivelul discursului academic şi al cunoasterii dezinteresate şi profunde. Filosofii au negat retoricii calitatea de ştiinţă. = este un text scris. Deşi blamata de multi filosofi. atragandu-şi pentru totdeauna oprobiul acestora. Deşi primii retori au fost filosofi (Platon.20) Care sunt reproşurile filosofilor la adresa retoricii. Cicero). contemplative propusa de filosofi. mergand până la acuzarea acesteia ca genereaza imoralitate. în sensul ca retorii sustineau o viaţă activa complet opusa celei meditative. Retorica a mai fost acuzata şi de nocivitate în plan religios. Astfel el a fost perceput intr-o mare varietate de moduri de RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 13 . care urmareau propriile interese şi doreau persuadarea multimii pentru propriile ambitii. al formarii şi practicii sociale. Aristotel. fără însă a delimita exact efectele acestei actiuni. Tot în acest registru filosofii acuzau retorica ca formeaza demagogi. Discursul = elementul fundamental în retorica. Un alt reproş viza utilitatea practica a retoricii. Filosofii au mai reprosat retoricii şi incalcarea normelor morale. rivalitatea dintre filosofie şi retorica a fost de fapt rivalitatea între filosofi şi retori pentru prioritate în domeniul educaţiei. obiectul de studiul al retoricii. retorica a fost sustinuta de unii dintre ei. care urmeaza anumite tehnici şi legi precise de compoziţie. de formare a omului. 21) Definiti discursul retoric şi arătaţi care sunt cele trei ordini şi ce semnifică fiecare în realizarea discursului retoric. rivalitatea de secole dintre filosofi şi retori a avut loc pe terenul diferentei dintre ştiinţă şi înţelepciune. ca Cicero şi Platon. De fapt. ca incalca legile. pe care încearca sa îi convinga. stabilite şi tudiate de retorica. în opinia lor retorica nu era o ştiinţă aplicabila. care promovau ideea unificarii filosofiei cu retorica. argumentand ca aceasta nu are un domeniu propriu de cercetare.

Ordinea semnica = ce se refera la dimensiunea formala a argumentaţiei. incitativ (urmareste instalarea unei tensiuni emotionale. 3. 22) Taxonomia discursului retoric. Acest nivel completeaza şi amplifica celelalte ordini ale discursului prin angajarea emotionala a auditoriului. judiciar. în care discursul este inteles ca un sistem de semne şi reguli de combinare secvenţială a lor.Habermas). 2. cotidian (ziaristica. b) Dupa materia scopului urmarit de orator: demonstrativ. Ordinea ideatica = se refera la analiza conţinuturilor de gandire (idei. conceptual (filosofie). seductiv (subjugarea publicului. reclama). delectarea acestuia). concepte. d. schimb de argumente. o intervenţie intr-o dezbatere (J.la simpul text expus (oral sau scris). acesta fiind inteles ca ansamblul mijloacelor prin care se asigura expresivitatea şi frumusetea ideilor. forma de comunicare bazata pe argumente. citit d) După criteriul contactului cu publicul: discurs direct sau indirect. Numărul mare de posibile tipuri de discursuri a facut necesara o clasificare a acestora în funcţie de anumite criterii şi solicita tehnici proprii de elaborare şi expunere : a) După natura limbajului: d. Ordinea retorica = se concentreaza asupra sistemului de mijloace de exprimare a discursului. probleme) care constituie armatura tematica a argumentarii. deliberativ. oral. persuasiv (vizeaza comunicarea şi asumarea discursului de către auditor). categorial (ştiintă). e) Dupa intentia utilizatorului: d. scris. d. poetic. La acest nivel discursul este inteles ca sistem de sensuri care pun în mişcare sistemul de idei care se sustin între ele. discursul se poate organiza prin colaborarea a 3 nivele de ordine: 1. un act. sistem adresativ de argumente organizat intrun sistem bine pus la punct etc. c) După forma de adresare: d. 2) Ca sistem de semne legate între ele prin inţeles. şi împreună sustin intreaga teză. face presiuni asupra auditoriului care se RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 14 .

comporta după cum sugereaza oratorul). RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 15 . Discursul seductiv şi cel incitativ sunt varietati al discursului manipulator.

b) Discursul religios – lamureste o dogma sau de morala. povesteste viaţa unui sfant. Se prezinta sub mai multe forme: a) Discursul academic – de elogiu. în funcţie de un anumit eveniment. lauda. Socrate.23) Genul retoric DEMONSTRATIV – definitia. cazania panegiricul. f) Conversatia – convorbirea de tip familiar g) Interviul – convorbirea între o personalitate şi un ziarist sau alta personalitate. Ex: Platon. c) Discursul ocazional – ataca domenii variate. Genul demonstrativ foloseste toata bogatia limbii şi a artei oratorice facand apel cu precadere la pathos. Se inscrie pe axa timpului la TIMPUL PREZENT. Comentariul. predoslovia.. filosofic). etc. acest tip de discurs nu presupune luarea unei hotarari ci se pronunta pentru a se stabili un adevar.etc. caracterizata prin întrebări şi răspunsuri care prezinta interes pentru public. trăsăturile caracteristice şi formele sub care se manifestă. d) Epistola (scrisoarea) – se elogiaza o epoca. „Descriptio Moldaviae”) e) Dialogul – o convorbire între 2 sau mai multe persoane ce poate fi oral sau scris. Interviul-polemica. o expunere amanuntita în probleme stiintifice. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 16 . de deschidere sau inchidre a unui congres. Are mai multe varietaţi: predica. sociale. colocviu. discursul funebru. de receptie. Genul demonstrativ = gen fundamental al retoricii care cuprinde acele discursuri rostite cu scopul de a demonstra un adevar oarecare (stintific. Intalnit mai ales în domeniul stiintei.. Demostene. o perioada anume (Ex. h) Altele: Polemica (discutie în contradictoriu). culturale.

ordinul de zi.. vehement. b) Mesajul – comunicare oficiala de importanţă deosebita (ex mesajul unui Presedinte. sa foloseasca idei puternice.24) Genul retoric DELIBERATIV – definiţia. al unui Monarh. Sfera acestui discurs are o arie mai mare deoarece are în vedere o societate intreaga. dar cu interes şi vivacitate. trăsăturile caracteristice şi formele sub care există. statului) pentru a fi adoptate sau respinse. oratorul trebuie sa vorbeasca simplu..). RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 17 . în fata unor evenimente deosebite.. d) Discursul militar (haranga) – rostit de sefii supremi ai armatei în cazuri exceptionale. Genul deliberativ = cuprinde acele discursuri prin care oratorul cauta sa convinga auditoriul cu scopul de a lua o hotarâre în legătură cu o situaţie ce se va crea în viitor. Ex: Herodot. facand apel cu precadere la ethos. Se inscrie pe axa timpului la TIMPUL VIITOR. intemeiate. ordinul de atac. Tucidide. c) Interpelarea – tip de discurs prin care se face critica unui personaj. expresie a elocventei oratorice ce permite un stil declamator. Se prezinta sub mai multe forme: a) Discursul parlamentar – discurs politic. dar nu demagogic. Acest discurs poate fi atât oral cât şi scris şi are la randul lui mai multe forme: proclamatia. Intalnit mai ales în discursurile parlamentare (discurs politic) în care se cauta punerea în lumina a tot ce este folositor sau daunator intereselor comunitatii (orasului.. ce poate fi atât orala cât şi scrisa. i se cere sa dea socoteala asupra unui fapt. În cadrul genului deliberativ.

În cadrul genului judiciar. d) Rezumatul – discursul pronuntat de presedintele unei adunari judiciare prin care rezuma dezbaterile care au avut loc. marturii. Consultatiile (în jurisprudenta). Genul judiciar face apel cu precadere la logos. Rapoartele – acestea 3 sunt considerate ca accesorii ale discursului judiciar. Se înscrie pe axa timpului la TIMPUL TRECUT. trăsăturile Genul judiciar = folosit cu precadere în domeniul juridic. sa aiba un stil simplu şi precis. se ocupa de interesele individului. Aceasta poate fi facuta atât de partea implicata în proces cât şi de reprezentantul legal al acesteia. prin care acuza sau incrimineaza. c) Memoriul – discurs juridic scris pus la dispoziţia judecatorului de părţile în proces prin care se fac anumite clarificari. oratorul trebuie sa dezvolte rationamente puternice. acest gen are ca obiect dreptul. Genul judiciar are drept scop sa faca distincxtia între just şi injust. acuzand sau aparand pe cineva. definiţia. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 18 .25) Genul retoric JUDICIAR caracteristice şi formele sub care există. argumente. Regula principala a acestui gen este de a adapta autoritatea legilor juridice la autoritatea adevarului de fapt . etc. Se pronunţă în legătură cu o situaţie care a avut loc în trecut. dreptate versus nedreptate. expunerea unei probleme. . stabileste raportul dintre adevarul de drept şi de fapt. prezinta imprejurarile în care s-a produs fapta şi cere pedepsirea autorului în conformitate cu gravitatea faptei (înaintea apărării). b) Pledoaria – discursul juridic prin care se susţine oral punctul de vedere al fiecarei părţi în faţa completului de judecata. sa poate sa jongleze cu probe. exact chiar. Se prezinta sub mai multe forme: a) Rechizitoriul – discurs rostit de procuror inaintea instanţei.

26) Care sunt părţile retoricii clasice tradiţionale şi cum se numesc teoriile care le studiaza. sa cuprindem subiectul în totalitatea lui în mod unitar şi coerent. Pentru aceasta oratorul are nevoie. în principal de 3 calităţi: 1) Oratorul trebuie sa aiba geniu – capacitatea nativa de a intui şi a intelege subiectul. a materialelor necesare discursului. informatiilor. concentrata în vederea desfăşurării optime a activităţii psihice. 3) Metoda – modalitatea de analizare a fenomenelor realitatii: cum sa alegem. 3) ELOCUTIUNEA [elocutio (lat) – lexis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TROPOLOGIE. INVENTIUNEA . confuzii sau erori. de a putea stabili în mod spontan forma. necesare redactarii discursului. a placea şi pentru a emotiona auditoriul. 2) DISPOZITIUNEA [dispositio (lat) – taxis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TASOLOGIE. cautarea şi gasirea mijloacelor potrivite pentru a convinge. componentele şi structura discursului. 4) ACTIUNEA [actio/pronuntatio (lat) – hypocrisis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TEATROLOGIE. Lipsa acesteia duce la omisiuni. În inventiune aflam ideile şi argumentele principale care sustin tema discutata. sa ordonam ideile. cu scopul de a determina la fapte auditoriul. 2) Atenţia – fenomen psihic de activare a selecţiei informaţiilor. Vizeaza prima parte a discursului şi se refera la strangerea materialelor. Retorica cuprinde 4 părţi fundamentale: 1) INVENTIUNEA [inventio (lat) – heuresis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste MANTANOLOGIE. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 19 .[inventio (lat) – heuresis (gr)] – reprezinta activitatea de cautare a subiectului (temei) discursului. Cicero şi Quintilian au mai adaugat o componenta retoricii – a cincea = MEMORIA 27) Ce este inventiunea ca parte a retoricii şi care sunt cele trei calităţi necesare oratorului în invenţiune.

în functie de interesul suscitat de ele si de certitudinea cunostintelor: locuri comune privind cantitatea . citate din operele scriitorilor celebri. Aristotel a realizat chiar şi o ierarhie a argumentelor. epicherema. Cunoscute sub denumirea de locurile comune sau locurile argumentelor. „Alea jacta est”-Cezar). argumente „de-a gata” pe care oratorul le poate folosi in diverse etape ale discursului sau. Acestea sunt: definitia. Acestea sunt: autoritatea înţelepciunii omeneşti (maxime şi proverbe). soritul. 30) Care sunt locurile comune extrinseci? Locurile comune extrinseci sunt împrejurarile din afara tezei. exemple sau fapte izvorate din istorie. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 20 . genul şi specia. în sfera genului retoroc judiciar sunt cautate locuri comune extrinseci cum sunt: legea.0 toposurile definesc sursele sau izvoarele de unde pot fo scoase argumentele. renumele (reputatia) atât în sens pozitiv cât şi în sens negativ al unei persoane sau fapte. locuri comune privind calitatea. vorbele memorabile ale ȋnţelepţilor (citate celebre des folosite. juramantul. admisibilitate si gradualitate. circumstantele. acestea reprezinta punctele de vedere generale sau comune mai multor subiecte. Locurile comune extrinseci pot fi invocate atât în confirmare cât şi în respingere.. ex.28) Ce sunt toposurile (locurile comune) şi de câte feluri sunt ele. antecedentele şi consecintele (cauze si efecte). opozitiile.etc. De aceea toposurile se pot constitui ca modele (tipare sau sabloane) utilizate pentru a spune ceva despre un subiect. contrariile. Alaturi de argumentele propriu-zise (silogismul. 29) Care sunt locurile comune intrinseci? Locurile comune intrinseci se refera la subiectul ȋnsuşi al discursului (teza ȋnsăşi). entimema. De exemplu. Exista 2 categorii de locuri comune: intrinseci şi extrinseci. referitoare la ordine sau care trimit la esenta. titlurile scrise. etc. Toposurile sunt caracterizate prin generalitate. comparatia.. Toposurile reprezinta sursele sau izvoarele de unde pot fi extrase argumentele necesare pentru sustinerea unui discurs. marturiile.

un plan bun se caracterizeaza prin urmatoarele calitati: planul trebuie sa fie intreg. Rezultatul acestei organizari este tabloul planul sau schita discursului. − stereotipii ale respectului pentru munca „noi muncim. limpede. Este partea cea mai dificila pentru orator dar care garanteaza succesul sau insuccesul expunerii propriu-zise.”etc. organizarea acestuia. − stereotipii ale realismului „sa ramanem cu picioarele pe pamant” .. Cele mai des ȋntâlnite astfel de expresii se transformă în stereotipii.” „sunt liber sa spun ce vreau”. 32) Ce este dispoziţiunea. usor de inteles iar diversele sale parti sa fie bine legate intre ele şi armonizate ȋncât fiecare dintre ele sa o sustina pe precedenta şi sa o pregateasca pe urmatoarea. alcatuit cu scopul de a usura expunerea acestuia. dispozitiunea este de fapt structura discursului. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 21 . − Ordinea este deci obiectul dispozitiunii. simplu. − ale libertatii de expresie „pot sa spun ce vreau. asezare a ideilor şi partilor dintr-un discurs intr-o anumita ordine. unicitatii. nu gandim. sa aiba unitate şi proportie. − ale cantitatii. ca parte a retoricii şi care este scopul ei? DISPOZITIUNEA = Dispositio (lat)/Taxis (gr) = operatiunea de ordonare. şabloane verbale deranjante.31) Care sunt situaţiile neplăcute pentru orator ce apar prin utilizarea în exces a locurilor comune ? Utilizarea sistematica. în exces a locurilor comune extrinseci de catre oratori duce la situaţii neplacute în derularea unui discurs.. De exemplu: − stereotipii ale modestiei: „asa-mi fie iertata lipsa de modestie”... este un schelet al discursului. − stereotipii ale timpului „toate la timpul lor”. fecund. tinand seama de structura logica dintre ele şi scopul urmarit. − În retorica. − Planul unui discurs este tabloul ideilor principale ale discursului. în asa fel încat sa fie coerent. calitatii.

3. În cazul acestei parti oratorul urmareste căştigarea atenţiei şi bunăvoinţei auditoriului în principal prin enunţarea sumara şi concisa a continutului discursului. fara înflorituri. trebuie sa rezulte chiar din subiectul sau. Exordiul fastuos – folosit în cazul unor prilejuri deosebite. peroratia. introducerea. În cazul în care una sau mai multe parti lipsesc (nu sunt necesare) este vorba de un discurs cu dispoziţie neregulata. anerisirea. discursuri academice sau cuvantari funebre închinate unor oameni deosebiti. probitatea şi puritatea caracterului său. ajungand în final ca auditorul sa-l accepte pe cel dintai. îngrijita. magnifica. Exordiul insinuant – se foloseste în cazul în care oratorul simte ca auditoriul nu este multumit şi interesat de subiectul sau.33) Care sunt părţile unui discurs cu dispoziţie regulată? Partile componente ale unui discurs cu dispoziţie regulata sunt: exordiul. Captarea atenţiei şi mai ales a bunavointei auditoriului se face prin modestia sa. este deosebit de înflorit. naratiunea. confirmarea. Exordiul simplu – enunţă subiectul ȋntr-o maniera scurta. 34) Ce este exordiul şi de câte feluri este el? EXORDIUL reprezinta prima parte a unui discurs. Exordiul vehement – prin care oratorul intra rapid şi direct în subiect. Exordiul este de fapt o enunţare. prezentand subiectul ȋntr-o maniera grandioasa. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 22 . alege altul. 2. cu multa pasiune. Se utilizeaza în discursuri de mai mica însemnătate. Exordiul este de 4 feluri: 1. 4. diviziunea. Exordiul are izvoare interne şi externe. creand legaturi între subiectul initial şi cel nou adoptat. Este folosit în cazul panegiricelor. care este mult mai bine primit de acesta. nu expunerea unor fapte. fapt pentru care mai este numit exordiu înfocat şi repede. propoziţia.

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 23 .

35) Ce este naraţiunea şi care sunt calităţile unei bune naraţiuni într-un discurs oratoric? În cadrul retoricii. În cadrul confirmarii. 2. 3. fara a se folosi limbaje sau expresii ultra specializate. Fiind cea mai importanta parte a unei expuneri. o anumita culoare. absolut necesara pentru a dovedi adevarul tezei pe care oratorul şi-a propus sa o sustina. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 24 . ceruta de subiectul dezbatut. elemente lingvistice cu scopul de a impresiona auditoriul). 36) Ce semnifica şi ce rol au în discurs confirmarea (susţinerea) şi anerisirea (respingerea)? Confirmarea (sustinerea) este acea parte a discursului în care se probeaza tot ce s-a spus în propoziţie şi s-a dezvoltat în naratiune. sau cateodata formulate chiar de acesta pentru evidentierea mai pregnanta a adevarului subiectului dezbatut. Desi se pozitioneaza dupa confirmare. Sa fie interesanta – discursul trebuie sa exprime un continut de idei care intereseaza şi atrage publicul ascultator. în functie de momentul optim de contracarare a contraargumentelor adversarului sau distrugand concluziile acestuia. anerisirea poate fi situata şi ȋnaintea acesteia sau odata cu aceasta. nepotrivite. Naratiunea trebuie sa fie verosimila – ea trebuie sa sustina adevarul şi realitatea. Ea trebuie sa aiba anumite particularitati. naratiunea trebuie sa îndeplineasca anumite calitati: 1. Claritatea – ideile discursului trebuie sa fie expuse în termeni proprii. Confirmarea presupune de asemenea şi rasturnarea argumentelor adversarului. Aceasta este de 2 feluri: naratiune istorica (expunerea cronologica a faptelor) şi oratorica (povestirea cu ajutorul figurilor de stil. usor de inteles de auditoriu. administrarea probelor şi argumentelor este bine sa se face treptat. fara a deveni seaca şi de neinteles pentru auditoriu. Anerisirea (sau respingerea) este operata de rasturnare sau de distrugere a argumentelor utilizate ȋmpotriva tezei dezbatute de catre adversarii oratorului. sa fie folosita asa numita amplificatie oratorica. Este o etapa obligatorie prin care trece un discurs. obscure sau echivoce. 4. Sa fie scurta – naratiunea trebuie sa sa prezinte exact atât cât trebuie. sa nu lezeze bunui simt al opiniei publice. naratiunea reprezinta povestirea faptelor ȋntr-o desfăşurare gradata.

facand ape la moravuri şi pasiuni. Dintre figurile de stil folosite cu precadere în peroratie putem aminti: apostrofa. De aceea. iar ideile sa se succeada cu repeziciune. interogatia şi prosopopeea. cu alegerea şi asezarea cuvintelor şi expresiilor ȋntr-un discurs pentru a crea o exprimare de efect. de cele mai multe ori prin compasiune şi simpatie. Deoarece fiecare om se exprima în felul sau. stilul este caracteristica principala a elocutiunii. 39) Ce este stilul oratoric şi care sunt calităţile comune tuturor stilurilor? Conceptul de STIL desemneaza modul particular prin care o persoana se exprima. 38) Ce este elocuţiunea. precis. Stilul cuprinde totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseste un orator pentru a obtine efecte artistice care sa sustina aplicabilitatea practica a tezei sale. puternica şi deciziva pentru câştigarea auditoriului. pentru a cuceri auditoriul şi prin forma discursului care sa sustina continutul acestuia. stilul reprezinta expresia unei individualitati caracterizata prin totalitatea intelesurilor şi conotatiilor pe care le atribuie expresiilor sale. chiar nervos. O a doua cerinta a peroratiei este Indignatio prin care se urmareste clarificarea şi lamurirea audientei. culminind deseori printrun citat celebru sau o expresie foarte cunoscuta. ca parte a retoricii? Elocutiunea este acea parte a retoricii care se ocupa cu modul de prezentare a discursului. apoi placuta şi originala prin folosirea diverselor stiluri. Cu ajutorul ei se da „lovitura de graţie”. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 25 .37) Ce este peroraţia oratorică şi care sunt cerinţele ei? Peroratia (sau epilogul) reprezinta operaţiunea oratorica cu care se încheie discursul. Ea stabileste modul de exprimare în primul rând corecta. în orice domeniu de activitate. Astfel modul de comunicare primeste pentru fiecare individ o amprenta proprie. Stilul folosit în aceasta operatie este vehement. a figurilor de stil. Peroratia urmeaza imediat dupa confirmare şi are ca scop recapitularea punctelor esenţiale din naratiune şi a argumentelor întrebuintate în confirmare prin Recapitulatio.

de la euforic şi gratios la sobrietate şi redundanta. stilul familiar. oratorul fiind concentrat doar de acţiunea de a-şi exprima ideile cat mai bine şi mai clar. stilul laconic. moderat). precizie. f) Simplitatea şi naturaletea – trebuie sa transpara pe parcursul discursului. Exprimarea trebuie sa fie naturala. care se manifesta de obicei în conversatii intime. d) Multiformitatea – decurge din varietatea starilor traite şi mai apoi exprimate de orator. b) Claritatea – decuge din claritatea gandirii oratorului. Diversitatea discursurilor a general o diversitate de stiluri. claritate. cel în care ne prezentam ideile. dar şi de a adapta discursului stilul care i se potriveste cel mai bine. unite insa de anumite calitati comune: a) Fidelitatea stilului – strans legata de fondul sufletesc al oratorului şi de gandirea acestuia. Acest stil este lipsit de podoabe şi înflorituri stilistice. cum le-a gandit sau cum le-a simtit. c) Muzicalitatea – este legata de ritmul atât de gandire. Aceste stari pot varia de-a lungul unui discurs de la trist la vesel. Talentul sau geniul unui orator este de a adapta discursul în functie de auditoriu. stil fara pretentii. nu artificiala. necultivat. stilul sa para a fi nativ. modului cum el şi-a perceput ideile. Stilul simplu are mai multe forme: stilul simplu propriu-zis. comportare cat mai ales de ritmul de exprimare (rapid. sa curga firesc nu sa fie cautat pe parcursul expozeului. temperat şi sublim. de tonul vocii. cel mai veritabil. este usor de inteles de toata lumea fiind caracterizat de : inteligibilitate. exista totusi o varietate de stiluri. 40) Care sunt cele trei stiluri oratorice (caracterizarea fiecăruia) şi care sunt regulile folosirii figurilor de stil în cadrul lor. a) Stilul simplu este cel mai natural dintre toate. Principalele stiluri folosite în expunerea unui discurs sunt: stilul simplu. ale carui calitati sunt concizia şi naturaletea limbajului vorbit. intonaţie. acuitate. lipsa artificialului. cel care RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 26 . Muzicalitatea mai este data şi de vorbire. lent. ritm poticnit sau deosebit de fluent. natural. e) Puritatea – rezultata din prelucrarea atenta a textului de-a lungul redactarilor la care este supus pina la forma finala. adecvate fiecarei expuneri în parte.Desi expresie a individualitatii. Fiecare discurs isi are stilul sau rezultat din subiectul dezbatut.

sublimul. fine. energia cum sunt: apostrofa. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 27 . delicate. expresiile folosite fiind unele extraordinare. prezinta intr-un mod sec idei incomplete. de ideile expuse. care ataca subiecte deosebit de importante. c) Stilul sublim – ocupa pozitia cea mai inalta intre stilurile oratorice. care exprima o idee extraordinara expusa cu simplitate şi sublimul de sentiment ce descrie framantarile sufletului. elegante. antiteza. suspensia. Acest stil foloseste toate podoabele lingvistice şi oratorice. Dintre figurile de stil folosite în acest stil trebuie mentionate: aluzia. comparatia. metafora şi repetitia..solicita putine cuvinte. vehementa. Oratorul alege cu grija cuvintele. Caracteristicile sale principale sunt energia. Principalele mijloace stilistice folosite în stilul sublin sunt cele care exprima cel mai bine pasiunea. sublimul poate fi de 2 feluri: sublimul de cugetare. deoarece scopul lui este sa placa. fiind cel care se foloseste în cazul discursurilor extraordinare. lipsite de claritate. armonia.. gratios şi unic. maretia şi. maretia. caracteristica sa principala fiind unicitatea şi farmecul. metaforele. 41) Ce este acţiunea. binenteles. b) Stilul temperat (înflorit) are o putere mai mare de impresionare a auditoriului deoarece intrebuinteaza figurile de stil. exclamatia. O trasatura importanta a acestui stil este delicatetea care îl fac sa fie fermecator. prosopopeea. În functie de continutul discursului. ca parte a retoricii şi care sunt elementele ei constitutive? 42) Gesticulaţia (gestica): elementele şi modul de utilizare a lor de către orator.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful