1) Definiţi RETORICA.

RETORICA = disciplina care stabileşte principiile necesare compoziţiei oratorice de orice specie (forma) şi regulile particulare fiecatui gen de elocinţă. = este arta de convinge un auditoriu, printr-o argumentaţie bogată şi riguroasă, susţinuta de un stil ales şi un limbaj adecvat, un ton placut şi de respectarea regulilor gramaticale, logice, psihologice, care sa-l ajute sa penetreze gandirea auditoriului, sa-l convinga. = este arta de a construi o cuvântare, un discurs frumos, agreabil, coerent; este meşteşugul bunei cuvântări.

1) Din punct de vedere etimologic, denumirea de retorica provind
din latinescul „rhetorica”, termen împrumutat de romani de la greci. Aceştia utilizatu termenul de „rhitor”, care însemna vorbitor, orator, cel care învăţa arta elocinţei.

2) Care sunt şi ce susţin cele trei puncte de vedere referitoare la
definirea retoricii? Datorită complexitatii acestei discipline, de-a lungul timpului retorica a primit mai multe tipuri de definitii, fiecare ilustrand o anumita trasatura definitorie a acesteia. Cele mai importante dintre ele s-au grupat în 3 categorii de de definitii:

1.

Tipul definiţiilor care au în centru ideea că retorica este creatoare a persuasiunii (ca proces modificator de atitudini, credinte, pareri sau comportamente). Cei mai importanţi reprezentanţii care au sustinut acest tip de definire sunt: Socrate, Platon, Aristotel, Cicero, Isocrate. Al doilea tip de definiţie muta interesul dinspre persuasiune spre comunicarea propriu-zisă şi mai ales spre mijloacele cu care aceasta se realizeaza. Cel mai important reprezentant este Quintilian, care definea retorica ca un ansamblu de reguli stiintifice şi tehniciste care duc la o comunicare perfecta, o vorbire eleganta. Cel de-al treilea tip de definitie susţine ca retorica este arta ornării, a decorarii discursului. În acest caz, retorica devine mai apropiata de stilistica, transformându-se într-o tehnică a decorării
RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI

2.

3.

1

discursului. Reprezentanti: Sf. Augustin, Sf. Grigorie cel Mare (discursul religios) 3) Enumeraţi zece noţiuni specifice din perimetrul retoricii. Dintre cele mai importante noţiuni specifice din perimetrul retoricii putem menţiona: discurs, orator, elocinţă (elocvenţă), logos, pathos, ethos; heuresis (inventiunea); taxis (dispozitiune); lexis (elocutiunea); hypocrisis (actiunea); exclamaţie, epifonema (exclamatie sententioasa prin care se termina un discurs), apostrofa (procedeu prin care oratorul îşi întrerupe brusc cursul expunerii şi se adreseaza unei singure persoane sau unui lucru personificat), prosopopeea (figura oratorica prin care oratorul pune sa „vorbeasca” un personaj alegoric sau o persoana absenta sau defuncta); preterentiune (oratorul atrage atentia ca nu vrea sa aduca în discutie un anumit lucru, despre care totusi vorbeste); dubitatia (exprimarea unei nehotarâri, unei îndoieli sau nedumeriri). 4) De cine este legata originea retoricii şi care sunt consideraţi primii retori. Deşi multa vreme s-a considerat că retorica este o creaţie a grecilor antici, aceasta nu este o creaţie exclusiv grecească. Simultan ea a apărut în multe dintre culturile antice (indiana, chineza, egipteana) dar nu la acelaşi nivel ca în Grecia, ci doar la nivelul eristicei (arta argumentarii). Exista mai multe teorii asupra apariţiei retoricii: a) Teoria „miracolului grec”, a înzestrarii naturale a grecilor pentru arta şi filosofie, pentru vorbirea frumoasa şi convingatoare, pentru toate formele culturii, susţinută de Horaţiu; b) Teoria susţinută de Cicero, care minimizeaza rolul grecilor, despre care spune ca practicau o retorica rudimentara, susţinând ca retorica nobila şi folositoare este produsul filosofiei romane. c) Retorica legata de Homer şi de opera sa, considerate a fi îceputurile tuturor disciplinelor. d) Teoria care leaga apariţia retoricii de aparitia limbii, ca element fundamental de evolutie şi civilizatie. Aceasta teorie a fost combatuta de Quintilian care considera ca natura este creatoarea limbii şi a elocintei naturale, iar retorica doar un instrument. e) Patristica a susţinut teoria potrivit careia retorica este o creaţie a sofiştilor, care au cultivat o elocinţă falsă. Retorica este privita ca un instrument de inducere în eroare, un mijloc de corupţie.
RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI

2

În aceasta lucrare el defineste retorica ca fiind arta de a descoperi tot ceea contine ca potential persuasiv. Demostene (de la are ne-au ramas 60 de discursuri. linguseala şi minciuna. fără însă a prejudicia filosofia. ca fiind creaţii ale lui Dumnezeu. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 3 . Pisistrate şi Pericle. g) Teoria potrivit carea retorica este de fapt un produs al practicarii democraţiei. chiar şi pana astazi). Aristotel şi Platon. din care facea şi ea parte. din trei puncte de vedere: auditoriul. dintre care „Pentru coroană” este considerat o capodopera a artei oratorice). al evoluţiei gandirii şi vorbirii omului. ci evidentiaza potentialul persuasiv al acesteia şi importanţa ei. În acest sens. urmaţi de mult mai cunoscutii Cicero (considerat cel mai mare orator. ambitie. el face o comparatie a Retoricii cu Medicina. Meritul cel mai mare al lui Aristotel este acela de a reabilita retorica. În lucrarea sa „Retorica”.f) O alta teorie legata de originea retoricii este legata de apariţia artelor liberale. O alta contributie imporanta a lui Aristotel în aceasta lucrare delimitarea în cele trei genuri ale discursului: politic (deliberativ). sofiştii Socrate. epidictic (demonstrativ) şi judiciar. logosul). Protagoras.J. el nu numai ca defineste obiectul şi caracteristicile retoricii. întemeietorul retoricii: a) Corax b) Tisias c) Empedocles d) Isocrates 6) Enumeraţi trei idei referitoare la retorica din lucrarea lui Aristotel. Acestia considerau ca omul nu a evoluat ci a regresat iar retorica trebuie cautata în viciile omenesti şi este alimentata de ura. Rousseau care considera ca originea retoricii este strans legata de evenimentele neplacute care au influentat evolutia oamenilor. h) Teoria lui Chateaubriand şi cea a lui J. Retorica. patosul. oratorul şi argumentarea în sine (etosul. 5) Care dintre urmatorii este considerat de către Aristotel. Printre primii retori îi putem menţiona: pe Empedocle. Isocrates şi Gorgias. Aceasta teorie pare a fi cea mai aproape de adevar.

axat pe notiunea de probabil şi al treilea nivel cel mai de jos care formeaza domeniul retoricii. pentru a ajunge la sufletul publicului. Marcus Tullius Cicero. gesturile actorului. alaturi de stapânirea limbii şi limbajului. vocea tragedianului. d) stilul elegant. 7) Care sunt argumentele invocate de Platon pentru respingerea retoricii. exprimarea poetica. indiferent de dreptate sau adevar. dintre care cele mai importante sunt: a) Calităţile pe care un orator trebuie sa le indeplineasca sunt esenţiale: ascutimea mintii logicianului. memoria. b) conditia esenţiala a unui orator este talentul oratoric. 8) Arătaţi trei principii ale artei oratorice propuse de Cicero. sobru.Însă aportul deosebit al acestei lucrări vine din raportarea retoricii la nivelurile de cunoaştere: Metafizica stiintei (nivelul superior) care are ca obiect aflarea adevarului. Deoarece pentru el retorica nu era o ştiinţă (deoarece ea opereaza cu verosimilul. probitate. Un alt argument important în favoarea retoricii este subliniat de Aristotel şi acesta se refera la rolul retoricii atât în viata individului cât şi pe plan social. e) elocventa şi legătura acesteia cu literatura. centrat pe verosimil şi urmareste convingerea auditoriului. Singura Stiinţă a demonstraţiilor pe care o recunoaşte Platon este dialectica. Socotit şi până în zilele noastre drept cel mai mare orator. plauzibil). cugetarea filosofului. El chiar o numea o „rutina”. în lucrarea sa fundamentala „De oratore”. 9) Cum se numeşte manualul de retorica al lui Quintilian şi câte carti are? Care sunt parţile retoricii după Quintilian ? RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 4 . c) cultura generala cât mai vasta. nivelul inferior constituit ca domeniu al dialecticii. caracterizat prin decenta. probabilul. Argumentele sale se refereau la pretentia retoricii de a asigura succesul oricarei teze. stipuleaza principiile fundamentale ale retoricii. Platon critica retorica şi o respinge considerând-o incapabila sa faca omul mai elocvent. claritate. faptul ca retorica ignora adevarul lipsindu-i ştiinţa.

carturarul. cartea 3-a prezinta genurile oratorice. cartea 4-a – părţile discursului. O alta cauza a anti-retoricii este felul în care este privita munca manuala. Quintilian (Marcus Fabius Quintilianus) a sustinut necesitatea studierii şi aprofundarii retoricii. cartea 8-a – claritatea discursului şi ornamente stilistice. Actio. meditatia. iar cel judiciar îşi pierde din importanţă. 10) Care sunt cauzele antiretoricii în Evul mediu? În perioada Evului mediu se constata schimbari fundamentale în cadrul retoricii.afectele. accentul punandu-se pe ornarea textului. Timp de 20 de ani el a fost profesor de retorica. cartea 6-a . Elocutio. cartea 12-a – personalitatea oratorului. blameaza cuvantul şi exprimarea frumoasa. Continutul de idei al discursului nu mai pare aşa de important. Singurul gen care mai domina este cel demonstrativ (epidictic) folosit în elogierea imparatilor sau a conducatorilor bisericii. pentru creştini retorica şi dialectica devenind odioase şi puse pe seama diavolului. este conceputa ca manual de educare a viitorului orator. genul oratoric politic (deliberativ) aproape ca dispare. Cea mai evidenta schimbare este cea la nivelul formei discursului. asceza. Prabusirea democratiei antice are urmari în toate domeniile. influentate de schimbarile din viata sociala. În aceasta perioada se acorda prioritate disciplinelor stiintifice în dauna celor literare. Aceasta lucrare cuprinde 12 carti: cartile 1-2 sunt consacrate problemelor de pedagogie. Astfel se manifesta o puternica literaturizare a retoricii. Ostilitatea faţă de retorica a fost vehementa şi violenta din partea bisericii. Dacă Aristotel a divizat retorica în 4 părţi : Inventio. ornarea textului devenind un scop în sine. Lucrarea sa (singura pastrata) se numeste „Institutio oratoria” (Principiile artei oratorice). Quintilian i-a adaugat încă o componente a 5-a – Memoria. Dispozitio. omul truditor cu bratele devansand intelectualul. În acest context. care deşi va împrumuta termeni şi categorii ale retoricii. cartea 10-a – cuvintele şi pregatirea discursului. cartea 11-a – memoria. cartea 5-a – dovezi şi respingere. cartea 9-a – figuri de stil. cartea 7-a – oranduirea materialului. deoarece se considera ca este mai usor de încadrat în RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 5 . Clericii condamnau limba ca organ al vorbirii şi preferau vorbirea interioara.Considerat a fi primul profesor de retorica. Un alt factor care a dus la regresul retoricii este apariţia creştinismului. inclusiv în cel al retoricii.

greaca). Odata cu dezvoltarea stiintelor (prin folosirea experimentului). reotica ajunge sa fie acceptata de aceasta. Discutiile elevate. unde se punea pret pe afisarea unei „culturi” chiar dacă aceasta nu era reala. sunt încurajate literele. curtilor regale. Decartes) au desconsiderat şi ei retorica. mai apoi la separarea acesteia de filosofie. Mari filosofi din aceasta perioada (Lant. În Epoca moderna. Modernizarea retoricii a avut ca principal efect literaturizarea accentuata a acesteia şi. retorica îşi pierde din nou din importanţă. pe care o considerau doar o tehnică a vorbirii elegante dar nu şi convingatoare. Mişcarea antiretorica din aceasta perioada va duce la scoaterea ei din învăţământ. Retorica mentine datorită burgheziei. Revilimentul retoric are ca urmare reabilitarea vechilor categorii ale retoricii. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 6 . însă nu a atins cotele retoricii antice şi maretia oratorilor greci şi romani. iar retorica se disipeaza în alte arte independente. nu numai de adepţii stiintelor ci şi de filosofi. 12) Care este statutul retoricii în Epoca modernă. Renasterea. aparenţa deţinerii unei culturii erau singurele care mai foloseau tehnici şi metode specifice retoricii. Deşi blamata de Biserica. demonstratia punand în primejdie dogma. Marile tratate de retorica ale anticilor se pierd sau sunt distruse. Spinosa. retorica era totusi departe de stralucirea ei din antichitate şi era cel mai des folosita în public în activitatea predicatorilor şi a avocatilor. logica şi apropierea ei de gramatica şi poetica. retorica devine un mijloc de a straluci la curtea regilor. fiind plasata mai la urma stiintelor umaniste. 11) În ce sonsta revirimentul retoricii în perioada Renaşterii? În perioada Renasterii. Limba şi cuvantul sunt apreciate din nou ca facultatile cele mai se seama ale omului prin care se comunica şi se perfectioneaza gandirea. Readusa la viaţă în perioada Renaşterii şi reintrodusa între disciplinele umaniste studiate în învăţământ. folosirea unui limbaj sofisticat.dogmele bisericii. Lipsa vietii politice este un alt factor al regresului retoricii. studiile umaniste. stilul retoric înflorit „fleuri” reprezentand pretiozitatea de amvon. innoirea. îşi pune amprenta şi pe aceasta disciplina. mai ales ca dezvoltarea ştiintelor pune în primejdie doctrinele teologice. Sunt reabilitati marii oratori şi retori Platon şi Cicero. reînvierea societăţii. Hegel. în saloane. retorica îşi recapata partial stralucirea pe care o pierduse în Evul Mediu. ca şi limbile clasice (latina.

Noua retorica este o teorie a structurilor argumentative care nu se limiteaza doar la discursul rostit (unui public larg) ci cititorul unui text scris. Perelman. Robespierre. 4. asupra demonstraţiei şi argumentarii. care pronunţă discursul oral Considera auditor doar publicul larg. se observa o inviorare a retoricii datorata mişcarilor revolutionare şi parlamentarismului burghez. oral Se baza pe orator. care analiza mijloacele de probare. Un rol decisiv în acest proces l-a avut Chaim Perelman care sustinea ca filosofia trebuia sa urmareasca elaborarea principiilor de baza necesare gandirii şi actiunii. Napoleon sau W. argumentare utilizate în stiintele umaniste RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 7 . În Epoca Contemporana asistam la o noua revenire a retoricii datorat cresterii interesului pentru importanţa limbii şi limbajului. Noua retorica – Neoretorica – se vrea o imbinare a retoricii clasice cu metodele moderne ale teoriei argumentarii care sa aiba aplicabilitate nu numai în sferele intelectuale ci şi în viata de zi cu zi (logica discursului cotidian).Spre sfarsitul acestei epoci. sau chiar autorul discursului Se dorea a fi o disciplina moderna. care a dus la un reviliment al discursului de tip parlamentar. reabilitarea sofistilor şi aprecierea persuasiunii în discursurile vremii. care se dorea şi putea fi convins şi convertit prin discurs NEORETORICA (Perelman) Teorie a structurilor argumentative care au în vedere nu numai publicul larg ci şi cititorul (textul scris) Vizeaza structuri argumentative analizate pe baza textului scris Extinde ideea de orator. însă mult mai apropiat de logica şi epistemologie decât de retorica. Aceasta revenire a dus la promovarea lingvisticii. 13) Arătaţi cel puţin opt deosebiri între retorica clasica tradiţională şi „neoretorica” lui Ch. Astfel el a creat un instrument capabil sa obţina anumite rezultate asemanatoare celor stiinţifice şi în domeniul valorii şi cuvantului. asupra filosofiei limbajului. 2. 3. Ex: Danton. numit teoria argumentarii. RETORICA ANTICA Arta a vorbirii elegante şi convingatoare care se adresa unui public larg Se limiteaza la discursul rostit. Pitt. incluzand-o şi pe cea de autor al discursului (scris) Auditoriul cuprinde şi interlocutorul unic (care citeste). Deosebiri între Vechea retorica şi Neoretorica: 1. care asculta discursurile rostite Avea în vedere un auditoriu presupus ignorant. 5.

C. intonatie. R... şi din tara A. figurile de stil fiind folosite doar ca argumente. procedee mnemotehnice. tinuta. elocutiune şi de memorie nu sunt compatibile cu teoria argumentarii. totusi punea accent pe argumentarea filosofica. nediscursive de realizare a discursului: mimica. Deşi mai întâmina obiectii.Habermas. jurnalisti. Accentueaza doar mijloacele discursive de realizare a convingerii.etc. În epoca moderna s-au dezvoltat curente şi scoli care s-au preocupat de Neoretorica.6. 8. 7. sunt excluse orice elemente ale esteticii.) RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 8 . scoala ce şi-a intreptat atentia spre relatiile interdisciplinare ale retoricii. prezentatori radio-tv. Tot aici s-a acordat un desebit interes umanismului şi teoriei comunicarii. considerand ca tehnicile de actiune. 14) De cine este reprezentată astăzi neoretorica – Scoli şi gânditori. gramatica dar mai ales pe ornarea stilistica şi estetica discursului Punea mare accent pe mijloacele nonverbale. Neoretorica a fost foarte bine primita în Grupul de la Bruxelles (din care facea parte şi Perelman) dar şi peste ocean în Scoala Retorica din Pennsylvania. inclusa în artele liberale şi în învăţământ Pune un mare pret pe exprimare. existand un interes crescand pentru problematica acesteia dar şi pentru aplicabilitatea ei din partea unor specialisti în comunicare.....Marga. Toulmin. considerata cea mai rationala Nu se arata interesata de forma discursului. Perelman. J. consilieri ai politicienilor. St. Se preocupa de atragerea tuturor categoriilor de auditori. gestica. (Ex: Ch.Salavastru. Barthes. indiferent de genul de activităţi. Se preocupa de formarea de practicieni ai oratoriei.. manageri.

Totusi a existat o evolutie a discursului şi a retoricii. Barbu St. 19 şi prima jum. sec. Grigore Ureche şi cele mai importante cele ale lui Antim Ivireanul. este cea mai prolifica perioada a oratoriei romanesti. destul de timid. Nicolae Titulescu. Acest reviliment se manifesta cel mai pregnant în aulele academice. structurata în 6 mari etape: 1) Perioada predicilor în limba slavona (sec.Delavrancea (discursuri juridice). RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 9 . 16) Numiţi cel puţin cinci oratori români care au operă oratorică. Bratianu. Aceata perioada are creatii aflate în stransa legătură cu biserica şi cu Evanghelia. Nicolae Iorga. odata cu reinstaurarea democratiei. I. Mihail Kogalniceanu şi Alexandru Odobescu. în România retorica a avut o desfasurare discreta. Take Ionescu. Nicolae Iorga. a libertatii de exprimare şi de opinie. dau startul unor discursuri emblematice ale lui Simion Barnutiu. deoarece a fost zadarnicita orice fel de exprimare libera. 20 şi 1989) – epoca de dominare comunista în care stilul oratoric nu a fost aproape deloc reprezentat (mai degraba oprimat). Bratianu. I. lui Kiprian. Cu o evolutie relativ modesta. 3) Perioada de formare a culturii române (1848) – cand operele oratorice ale lui Gheorghe Lazar (2 cuvantari) în care infatiseaza starea de umilinta politica şi înapoiere culturala a poporului român. 2) Etapa formelor oratorice în limba română (secl 17 – 18) – reprezentata prin precuvantari şi predoslovii aflate în fruntea unor lucrări din literatura religioasa şi istorica: Ex. în salile de judecata dar mai ales la tribuna parlamentului. Barbu St. 5) Epoca dictaturii comuniste (între jum. Nicolae Titulescu – „Discursuri”. Vasile Boerescu. a sec. a sec. Titu Maiorescu – „Discursuri parlamentare”.15) Etapele evoluţiei retoricii în România. Atunci se afirma mari oratori ca: Barbu Catargiu. predosloviile lui Miron Costin. Ex: Panegiticele lui Euthimie. 4) Perioada cuprinsa între a doua jum. Take Ionescu. 6) După 1989. confundându-se cel mai adesea cu literatura. Mihail Kogălniceanu.C. retorica şi oratoria reincep sa-şi reintre în drepturi. 14) – predicile lui Grigore Tamblac fiind considerate primele productii oratorice romanesti. Titu Maiorescu. Cazaniile lui Varlaam şi diverse predici. Vasile Conta.C.Delavrancea (discursuri juridice). 20.

Cel care orienteaza retorica spre descoperirea elementelor persuasive este Aristotel. – pathos-ul (psihologicul). este teoria despre organizarea pshihologica a discursului retoric cu scopul fie sa persuadeze. 1) Deşi continua retorica traditionala. având ca finalitate crearea unei baze metologice eficiente pentru consultanta persintologica. ce urmeaza a fi transferata altcuiva pentru a-i obţine adeziunea. Conform parerii lui Aristotel izvoarele persuasiunii sunt: – etos-ul (etica). Persuasiunea = este un act retoric care urmareste stabilirea unei legaturi între orator şi auditoriu. fie sa incinte. 18) Ce este persintologia şi care-i sunt domeniile de aplicare? Persintologia = Teoria discursului retoric. acestea sunt reprezentate de formule concrete de a construi un discurs de tip nou. metafore bine alese pentru a influenta decizia auditoriului. argumentele aduse. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 10 . cadenta retorica. capabila sa aduca o motivare determinata prin calea credintei. sugestiei. cu intentia de a determina o asumare reala din partea publicului tinta. persintologia se straduieste sa integreze şi cunostinte contemporane de logica. competenta şi probitatea sa. atitudini. în aşa fel alese şi inlantuite pentru a reusi sa convinga.17) Ce este persuasiunea şi care sunt izvoarele persuasiunii după Aristotel. fenomene aplicabile mai ales în rândul mulţimilor. a afectivitatii. fie sa seduca. Tehnicile folosite pentru a persuada sunt relativ nerationale pentru ca se bazeaza pe socuri emotionale. psihologie. el considerând-o chiar „arta persuasiunii”. lingvistica. – logos-ul (dialectica). Ea se fundamenteaza pe natura particulara a subiectului şi este atenta şi la ceea ce se petrece în mintea auditoriului nu numai în cea a oratorului. personalitatea oratorului. sa faca o schimbare de opinii. sustinuta de moralitatea. Dintre aceste tehnici putem menţiona sugestia şi autosugestia. prin adaptarea discursului pentru a convinge publicul. eficient.

dar nu pe calea demonstratiei ci pe aceea a credintei. Convingerea este straina actului retoric deoarece ea se aplica prin reflectarea realitatii. în salile de judecata. certitudinea şi persuasiunea sunt metodele prin care retorica urmareste persuadarea auditoriului prin discursul oratoric. 3) Aceasta teorie schimba directia discursului clasic. 9. se bazeaza pe o motivare logico-materiala ce poate fi transferata altcuiva pentru a obţine o adeziune activa. verosimilul. speech-ul. spre simplitate. ce creeaza o punte până la identificare între orator şi auditoriu. 1. societate) Foloseste limbaj natural Efectul argumentarii persuasiunea Este implicita Este deschisa este RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 11 . Elemente fundamentale ale cunoaşterii. convingerea şi persuasiunea se diferentiaza tocmai pe metodele folosite. improvizatie. De cealalta parte persuasiunea este un act retoric. în discursurile parlamentare. 3. 4. 19) Pe ce se bazeaza convingerea şi pe ce se bazeaza persuasiunea. afectivitatii.2) Are aplicatii în management. pragmatism. Ea admite totusi şi posibilitatea erorilor. jurnalism şi chiar în reclama şi publicitate. comunicare. convingerea se formeaza în urma constrangerii prin probe materiale şi martori. plauzibilul Are caracter practic legat de persuasiune Are caracter subiectiv Dimensiunea pragmatica a contextului Fapt social (comunitate. Deşi extrem de asemanatoare ca inteles. stereotipie. DEMONSTRATIA LOGICA Are ca domeniu demonstrabilul. diplomatie. Astfel. caracterizat pe ornare stilistica şi estetica. ca şi convingerea. a sugestiei. 2. Arătaţi cel puţin zece deosebiri între demonstraţia logica şi argumentarea retorica. logica riguroasa care duce la adevaruri certe Are caracter teoretic legat de opoziţia Adevarat – Fals Are caracter obiectiv Dominaţia dimensiunii sintactice Fapt individual (individ) Foloseste limbaj formalizat (simbolic) Efectul demonstraţiei este certitudinea Este explicabila Este închisă ARGUMENTAREA RETORICA Are ca domeniu opinabilul. 8. care are ca scop. 7. 6. Ca urmare au aparut noi forme ale discursului modern care au o retorica proprie: discursul publicitar. 5.

Este corecta sau incorecta Este cel acceptabila mult credibila şi RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 12 .10.

în opinia lor retorica nu era o ştiinţă aplicabila. de formare a omului. ca Cicero şi Platon. 1) Numărul mare de tipuri ale discursului a dus la aparitia unui număr foarte mare de definitii. la nivelul discursului academic şi al cunoasterii dezinteresate şi profunde. Tot în acest registru filosofii acuzau retorica ca formeaza demagogi. care urmareau propriile interese şi doreau persuadarea multimii pentru propriile ambitii. mergand până la acuzarea acesteia ca genereaza imoralitate. Retorica a mai fost acuzata şi de nocivitate în plan religios. Cicero). argumentand ca aceasta nu are un domeniu propriu de cercetare. Deşi primii retori au fost filosofi (Platon. în sensul ca retorii sustineau o viaţă activa complet opusa celei meditative. stabilite şi tudiate de retorica. contemplative propusa de filosofi. ca incalca legile. al formarii şi practicii sociale. De fapt. fără însă a delimita exact efectele acestei actiuni. retorica a fost sustinuta de unii dintre ei. Aristotel. Filosofii au negat retoricii calitatea de ştiinţă. rivalitatea dintre filosofie şi retorica a fost de fapt rivalitatea între filosofi şi retori pentru prioritate în domeniul educaţiei. care urmeaza anumite tehnici şi legi precise de compoziţie. Un alt reproş viza utilitatea practica a retoricii. destinat a fi pronuntat în fata unui număr mare de auditori. date de teoreticieni ai comunicarii şi de retori.20) Care sunt reproşurile filosofilor la adresa retoricii. = este un text scris. Discursul = elementul fundamental în retorica. atragandu-şi pentru totdeauna oprobiul acestora. Filosofii au mai reprosat retoricii şi incalcarea normelor morale. prin aceasta intrand în cel al filosofiei. Astfel el a fost perceput intr-o mare varietate de moduri de RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 13 . obiectul de studiul al retoricii. care promovau ideea unificarii filosofiei cu retorica. pe care încearca sa îi convinga. Deşi blamata de multi filosofi. rivalitatea de secole dintre filosofi şi retori a avut loc pe terenul diferentei dintre ştiinţă şi înţelepciune. 21) Definiti discursul retoric şi arătaţi care sunt cele trei ordini şi ce semnifică fiecare în realizarea discursului retoric.

Ordinea retorica = se concentreaza asupra sistemului de mijloace de exprimare a discursului. b) Dupa materia scopului urmarit de orator: demonstrativ. c) După forma de adresare: d. seductiv (subjugarea publicului. persuasiv (vizeaza comunicarea şi asumarea discursului de către auditor). citit d) După criteriul contactului cu publicul: discurs direct sau indirect. categorial (ştiintă). conceptual (filosofie). cotidian (ziaristica. d. 2. 3. oral. scris. concepte. 22) Taxonomia discursului retoric. schimb de argumente. delectarea acestuia).la simpul text expus (oral sau scris). poetic. d. face presiuni asupra auditoriului care se RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 14 . La acest nivel discursul este inteles ca sistem de sensuri care pun în mişcare sistemul de idei care se sustin între ele. acesta fiind inteles ca ansamblul mijloacelor prin care se asigura expresivitatea şi frumusetea ideilor. 2) Ca sistem de semne legate între ele prin inţeles. Ordinea ideatica = se refera la analiza conţinuturilor de gandire (idei. e) Dupa intentia utilizatorului: d. deliberativ. şi împreună sustin intreaga teză. sistem adresativ de argumente organizat intrun sistem bine pus la punct etc. Acest nivel completeaza şi amplifica celelalte ordini ale discursului prin angajarea emotionala a auditoriului. incitativ (urmareste instalarea unei tensiuni emotionale. în care discursul este inteles ca un sistem de semne şi reguli de combinare secvenţială a lor. judiciar. forma de comunicare bazata pe argumente. Ordinea semnica = ce se refera la dimensiunea formala a argumentaţiei. o intervenţie intr-o dezbatere (J. probleme) care constituie armatura tematica a argumentarii. Numărul mare de posibile tipuri de discursuri a facut necesara o clasificare a acestora în funcţie de anumite criterii şi solicita tehnici proprii de elaborare şi expunere : a) După natura limbajului: d. discursul se poate organiza prin colaborarea a 3 nivele de ordine: 1. reclama). un act.Habermas).

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 15 .comporta după cum sugereaza oratorul). Discursul seductiv şi cel incitativ sunt varietati al discursului manipulator.

cazania panegiricul. acest tip de discurs nu presupune luarea unei hotarari ci se pronunta pentru a se stabili un adevar. h) Altele: Polemica (discutie în contradictoriu).etc.. povesteste viaţa unui sfant. Interviul-polemica. Comentariul. Are mai multe varietaţi: predica. „Descriptio Moldaviae”) e) Dialogul – o convorbire între 2 sau mai multe persoane ce poate fi oral sau scris. culturale. filosofic). Demostene. o expunere amanuntita în probleme stiintifice. colocviu. Se inscrie pe axa timpului la TIMPUL PREZENT. lauda. b) Discursul religios – lamureste o dogma sau de morala. Se prezinta sub mai multe forme: a) Discursul academic – de elogiu. Socrate. Intalnit mai ales în domeniul stiintei. în funcţie de un anumit eveniment. predoslovia. caracterizata prin întrebări şi răspunsuri care prezinta interes pentru public. f) Conversatia – convorbirea de tip familiar g) Interviul – convorbirea între o personalitate şi un ziarist sau alta personalitate. discursul funebru. etc. d) Epistola (scrisoarea) – se elogiaza o epoca. o perioada anume (Ex. Genul demonstrativ foloseste toata bogatia limbii şi a artei oratorice facand apel cu precadere la pathos.. Ex: Platon. trăsăturile caracteristice şi formele sub care se manifestă. c) Discursul ocazional – ataca domenii variate. de deschidere sau inchidre a unui congres. de receptie.23) Genul retoric DEMONSTRATIV – definitia. Genul demonstrativ = gen fundamental al retoricii care cuprinde acele discursuri rostite cu scopul de a demonstra un adevar oarecare (stintific. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 16 . sociale.

statului) pentru a fi adoptate sau respinse. Se prezinta sub mai multe forme: a) Discursul parlamentar – discurs politic.. c) Interpelarea – tip de discurs prin care se face critica unui personaj. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 17 . Genul deliberativ = cuprinde acele discursuri prin care oratorul cauta sa convinga auditoriul cu scopul de a lua o hotarâre în legătură cu o situaţie ce se va crea în viitor. Se inscrie pe axa timpului la TIMPUL VIITOR.. sa foloseasca idei puternice. ordinul de zi. b) Mesajul – comunicare oficiala de importanţă deosebita (ex mesajul unui Presedinte. facand apel cu precadere la ethos. dar cu interes şi vivacitate. i se cere sa dea socoteala asupra unui fapt. ce poate fi atât orala cât şi scrisa.).. Intalnit mai ales în discursurile parlamentare (discurs politic) în care se cauta punerea în lumina a tot ce este folositor sau daunator intereselor comunitatii (orasului. În cadrul genului deliberativ. oratorul trebuie sa vorbeasca simplu. Acest discurs poate fi atât oral cât şi scris şi are la randul lui mai multe forme: proclamatia. expresie a elocventei oratorice ce permite un stil declamator. al unui Monarh.. d) Discursul militar (haranga) – rostit de sefii supremi ai armatei în cazuri exceptionale. trăsăturile caracteristice şi formele sub care există. Ex: Herodot. în fata unor evenimente deosebite. ordinul de atac.24) Genul retoric DELIBERATIV – definiţia. dar nu demagogic. vehement. intemeiate. Sfera acestui discurs are o arie mai mare deoarece are în vedere o societate intreaga. Tucidide.

. exact chiar. Aceasta poate fi facuta atât de partea implicata în proces cât şi de reprezentantul legal al acesteia. prezinta imprejurarile în care s-a produs fapta şi cere pedepsirea autorului în conformitate cu gravitatea faptei (înaintea apărării). Se pronunţă în legătură cu o situaţie care a avut loc în trecut. prin care acuza sau incrimineaza. În cadrul genului judiciar. dreptate versus nedreptate. argumente. sa aiba un stil simplu şi precis. trăsăturile Genul judiciar = folosit cu precadere în domeniul juridic. sa poate sa jongleze cu probe. definiţia. b) Pledoaria – discursul juridic prin care se susţine oral punctul de vedere al fiecarei părţi în faţa completului de judecata. oratorul trebuie sa dezvolte rationamente puternice. acest gen are ca obiect dreptul. Se prezinta sub mai multe forme: a) Rechizitoriul – discurs rostit de procuror inaintea instanţei. Genul judiciar face apel cu precadere la logos. expunerea unei probleme. se ocupa de interesele individului. Genul judiciar are drept scop sa faca distincxtia între just şi injust. Se înscrie pe axa timpului la TIMPUL TRECUT. etc. Rapoartele – acestea 3 sunt considerate ca accesorii ale discursului judiciar. Regula principala a acestui gen este de a adapta autoritatea legilor juridice la autoritatea adevarului de fapt . Consultatiile (în jurisprudenta). d) Rezumatul – discursul pronuntat de presedintele unei adunari judiciare prin care rezuma dezbaterile care au avut loc.25) Genul retoric JUDICIAR caracteristice şi formele sub care există. c) Memoriul – discurs juridic scris pus la dispoziţia judecatorului de părţile în proces prin care se fac anumite clarificari. marturii. acuzand sau aparand pe cineva. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 18 . stabileste raportul dintre adevarul de drept şi de fapt.

3) Metoda – modalitatea de analizare a fenomenelor realitatii: cum sa alegem. componentele şi structura discursului. 2) Atenţia – fenomen psihic de activare a selecţiei informaţiilor. cu scopul de a determina la fapte auditoriul.26) Care sunt părţile retoricii clasice tradiţionale şi cum se numesc teoriile care le studiaza. confuzii sau erori. În inventiune aflam ideile şi argumentele principale care sustin tema discutata. a placea şi pentru a emotiona auditoriul. Retorica cuprinde 4 părţi fundamentale: 1) INVENTIUNEA [inventio (lat) – heuresis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste MANTANOLOGIE. sa ordonam ideile. necesare redactarii discursului. Cicero şi Quintilian au mai adaugat o componenta retoricii – a cincea = MEMORIA 27) Ce este inventiunea ca parte a retoricii şi care sunt cele trei calităţi necesare oratorului în invenţiune. Vizeaza prima parte a discursului şi se refera la strangerea materialelor.[inventio (lat) – heuresis (gr)] – reprezinta activitatea de cautare a subiectului (temei) discursului. cautarea şi gasirea mijloacelor potrivite pentru a convinge. a materialelor necesare discursului. concentrata în vederea desfăşurării optime a activităţii psihice. INVENTIUNEA . 2) DISPOZITIUNEA [dispositio (lat) – taxis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TASOLOGIE. 4) ACTIUNEA [actio/pronuntatio (lat) – hypocrisis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TEATROLOGIE. în principal de 3 calităţi: 1) Oratorul trebuie sa aiba geniu – capacitatea nativa de a intui şi a intelege subiectul. Lipsa acesteia duce la omisiuni. 3) ELOCUTIUNEA [elocutio (lat) – lexis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TROPOLOGIE. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 19 . sa cuprindem subiectul în totalitatea lui în mod unitar şi coerent. informatiilor. de a putea stabili în mod spontan forma. Pentru aceasta oratorul are nevoie.

citate din operele scriitorilor celebri. Exista 2 categorii de locuri comune: intrinseci şi extrinseci. exemple sau fapte izvorate din istorie. Cunoscute sub denumirea de locurile comune sau locurile argumentelor. etc. renumele (reputatia) atât în sens pozitiv cât şi în sens negativ al unei persoane sau fapte. în functie de interesul suscitat de ele si de certitudinea cunostintelor: locuri comune privind cantitatea . comparatia. circumstantele. 29) Care sunt locurile comune intrinseci? Locurile comune intrinseci se refera la subiectul ȋnsuşi al discursului (teza ȋnsăşi). contrariile. soritul. opozitiile. Locurile comune extrinseci pot fi invocate atât în confirmare cât şi în respingere. ex. locuri comune privind calitatea. titlurile scrise.. marturiile. acestea reprezinta punctele de vedere generale sau comune mai multor subiecte. De aceea toposurile se pot constitui ca modele (tipare sau sabloane) utilizate pentru a spune ceva despre un subiect. 30) Care sunt locurile comune extrinseci? Locurile comune extrinseci sunt împrejurarile din afara tezei. Alaturi de argumentele propriu-zise (silogismul.etc. genul şi specia. Aristotel a realizat chiar şi o ierarhie a argumentelor. entimema. vorbele memorabile ale ȋnţelepţilor (citate celebre des folosite. antecedentele şi consecintele (cauze si efecte). Toposurile reprezinta sursele sau izvoarele de unde pot fi extrase argumentele necesare pentru sustinerea unui discurs.0 toposurile definesc sursele sau izvoarele de unde pot fo scoase argumentele.. Acestea sunt: autoritatea înţelepciunii omeneşti (maxime şi proverbe). Toposurile sunt caracterizate prin generalitate. „Alea jacta est”-Cezar).28) Ce sunt toposurile (locurile comune) şi de câte feluri sunt ele. argumente „de-a gata” pe care oratorul le poate folosi in diverse etape ale discursului sau. epicherema. referitoare la ordine sau care trimit la esenta. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 20 . admisibilitate si gradualitate. Acestea sunt: definitia. juramantul. în sfera genului retoroc judiciar sunt cautate locuri comune extrinseci cum sunt: legea. De exemplu.

în asa fel încat sa fie coerent. dispozitiunea este de fapt structura discursului. ca parte a retoricii şi care este scopul ei? DISPOZITIUNEA = Dispositio (lat)/Taxis (gr) = operatiunea de ordonare. − stereotipii ale respectului pentru munca „noi muncim. Este partea cea mai dificila pentru orator dar care garanteaza succesul sau insuccesul expunerii propriu-zise.. asezare a ideilor şi partilor dintr-un discurs intr-o anumita ordine. limpede. sa aiba unitate şi proportie.”etc.. calitatii.” „sunt liber sa spun ce vreau”. − ale libertatii de expresie „pot sa spun ce vreau. unicitatii. − stereotipii ale timpului „toate la timpul lor”. usor de inteles iar diversele sale parti sa fie bine legate intre ele şi armonizate ȋncât fiecare dintre ele sa o sustina pe precedenta şi sa o pregateasca pe urmatoarea. − Ordinea este deci obiectul dispozitiunii. − ale cantitatii. este un schelet al discursului.31) Care sunt situaţiile neplăcute pentru orator ce apar prin utilizarea în exces a locurilor comune ? Utilizarea sistematica. tinand seama de structura logica dintre ele şi scopul urmarit. Cele mai des ȋntâlnite astfel de expresii se transformă în stereotipii. alcatuit cu scopul de a usura expunerea acestuia. fecund... De exemplu: − stereotipii ale modestiei: „asa-mi fie iertata lipsa de modestie”. un plan bun se caracterizeaza prin urmatoarele calitati: planul trebuie sa fie intreg. Rezultatul acestei organizari este tabloul planul sau schita discursului. în exces a locurilor comune extrinseci de catre oratori duce la situaţii neplacute în derularea unui discurs. simplu. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 21 . şabloane verbale deranjante. organizarea acestuia. − În retorica. 32) Ce este dispoziţiunea. − Planul unui discurs este tabloul ideilor principale ale discursului. nu gandim. − stereotipii ale realismului „sa ramanem cu picioarele pe pamant” .

trebuie sa rezulte chiar din subiectul sau. 2. Exordiul vehement – prin care oratorul intra rapid şi direct în subiect. ajungand în final ca auditorul sa-l accepte pe cel dintai. Captarea atenţiei şi mai ales a bunavointei auditoriului se face prin modestia sa. anerisirea. propoziţia. prezentand subiectul ȋntr-o maniera grandioasa. diviziunea. Exordiul are izvoare interne şi externe. 4. care este mult mai bine primit de acesta. introducerea. este deosebit de înflorit. probitatea şi puritatea caracterului său. În cazul acestei parti oratorul urmareste căştigarea atenţiei şi bunăvoinţei auditoriului în principal prin enunţarea sumara şi concisa a continutului discursului. Exordiul este de 4 feluri: 1. discursuri academice sau cuvantari funebre închinate unor oameni deosebiti. fapt pentru care mai este numit exordiu înfocat şi repede. Exordiul este de fapt o enunţare. creand legaturi între subiectul initial şi cel nou adoptat. naratiunea. 34) Ce este exordiul şi de câte feluri este el? EXORDIUL reprezinta prima parte a unui discurs. confirmarea. nu expunerea unor fapte. Se utilizeaza în discursuri de mai mica însemnătate.33) Care sunt părţile unui discurs cu dispoziţie regulată? Partile componente ale unui discurs cu dispoziţie regulata sunt: exordiul. Exordiul simplu – enunţă subiectul ȋntr-o maniera scurta. Exordiul insinuant – se foloseste în cazul în care oratorul simte ca auditoriul nu este multumit şi interesat de subiectul sau. alege altul. Este folosit în cazul panegiricelor. cu multa pasiune. Exordiul fastuos – folosit în cazul unor prilejuri deosebite. fara înflorituri. magnifica. În cazul în care una sau mai multe parti lipsesc (nu sunt necesare) este vorba de un discurs cu dispoziţie neregulata. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 22 . îngrijita. 3. peroratia.

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 23 .

ceruta de subiectul dezbatut. Desi se pozitioneaza dupa confirmare. anerisirea poate fi situata şi ȋnaintea acesteia sau odata cu aceasta. Confirmarea presupune de asemenea şi rasturnarea argumentelor adversarului. 36) Ce semnifica şi ce rol au în discurs confirmarea (susţinerea) şi anerisirea (respingerea)? Confirmarea (sustinerea) este acea parte a discursului în care se probeaza tot ce s-a spus în propoziţie şi s-a dezvoltat în naratiune. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 24 . absolut necesara pentru a dovedi adevarul tezei pe care oratorul şi-a propus sa o sustina. Este o etapa obligatorie prin care trece un discurs. Claritatea – ideile discursului trebuie sa fie expuse în termeni proprii. o anumita culoare. 2. Naratiunea trebuie sa fie verosimila – ea trebuie sa sustina adevarul şi realitatea. 4. naratiunea reprezinta povestirea faptelor ȋntr-o desfăşurare gradata. 3. Aceasta este de 2 feluri: naratiune istorica (expunerea cronologica a faptelor) şi oratorica (povestirea cu ajutorul figurilor de stil. obscure sau echivoce. elemente lingvistice cu scopul de a impresiona auditoriul). în functie de momentul optim de contracarare a contraargumentelor adversarului sau distrugand concluziile acestuia. În cadrul confirmarii. Sa fie interesanta – discursul trebuie sa exprime un continut de idei care intereseaza şi atrage publicul ascultator. fara a deveni seaca şi de neinteles pentru auditoriu. sa fie folosita asa numita amplificatie oratorica. administrarea probelor şi argumentelor este bine sa se face treptat. nepotrivite. naratiunea trebuie sa îndeplineasca anumite calitati: 1. Sa fie scurta – naratiunea trebuie sa sa prezinte exact atât cât trebuie. usor de inteles de auditoriu.35) Ce este naraţiunea şi care sunt calităţile unei bune naraţiuni într-un discurs oratoric? În cadrul retoricii. Anerisirea (sau respingerea) este operata de rasturnare sau de distrugere a argumentelor utilizate ȋmpotriva tezei dezbatute de catre adversarii oratorului. Ea trebuie sa aiba anumite particularitati. Fiind cea mai importanta parte a unei expuneri. sau cateodata formulate chiar de acesta pentru evidentierea mai pregnanta a adevarului subiectului dezbatut. fara a se folosi limbaje sau expresii ultra specializate. sa nu lezeze bunui simt al opiniei publice.

iar ideile sa se succeada cu repeziciune. a figurilor de stil. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 25 . puternica şi deciziva pentru câştigarea auditoriului. Stilul cuprinde totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseste un orator pentru a obtine efecte artistice care sa sustina aplicabilitatea practica a tezei sale. chiar nervos. de cele mai multe ori prin compasiune şi simpatie. 38) Ce este elocuţiunea. Peroratia urmeaza imediat dupa confirmare şi are ca scop recapitularea punctelor esenţiale din naratiune şi a argumentelor întrebuintate în confirmare prin Recapitulatio. De aceea. apoi placuta şi originala prin folosirea diverselor stiluri. pentru a cuceri auditoriul şi prin forma discursului care sa sustina continutul acestuia. în orice domeniu de activitate. Stilul folosit în aceasta operatie este vehement. cu alegerea şi asezarea cuvintelor şi expresiilor ȋntr-un discurs pentru a crea o exprimare de efect. Dintre figurile de stil folosite cu precadere în peroratie putem aminti: apostrofa. 39) Ce este stilul oratoric şi care sunt calităţile comune tuturor stilurilor? Conceptul de STIL desemneaza modul particular prin care o persoana se exprima. Astfel modul de comunicare primeste pentru fiecare individ o amprenta proprie. facand ape la moravuri şi pasiuni. stilul este caracteristica principala a elocutiunii. ca parte a retoricii? Elocutiunea este acea parte a retoricii care se ocupa cu modul de prezentare a discursului. culminind deseori printrun citat celebru sau o expresie foarte cunoscuta. Ea stabileste modul de exprimare în primul rând corecta. Cu ajutorul ei se da „lovitura de graţie”. Deoarece fiecare om se exprima în felul sau. O a doua cerinta a peroratiei este Indignatio prin care se urmareste clarificarea şi lamurirea audientei. stilul reprezinta expresia unei individualitati caracterizata prin totalitatea intelesurilor şi conotatiilor pe care le atribuie expresiilor sale. precis.37) Ce este peroraţia oratorică şi care sunt cerinţele ei? Peroratia (sau epilogul) reprezinta operaţiunea oratorica cu care se încheie discursul. interogatia şi prosopopeea.

Aceste stari pot varia de-a lungul unui discurs de la trist la vesel. stilul familiar. Principalele stiluri folosite în expunerea unui discurs sunt: stilul simplu. 40) Care sunt cele trei stiluri oratorice (caracterizarea fiecăruia) şi care sunt regulile folosirii figurilor de stil în cadrul lor. d) Multiformitatea – decurge din varietatea starilor traite şi mai apoi exprimate de orator.Desi expresie a individualitatii. Fiecare discurs isi are stilul sau rezultat din subiectul dezbatut. cum le-a gandit sau cum le-a simtit. acuitate. ale carui calitati sunt concizia şi naturaletea limbajului vorbit. lent. Talentul sau geniul unui orator este de a adapta discursul în functie de auditoriu. intonaţie. cel în care ne prezentam ideile. Stilul simplu are mai multe forme: stilul simplu propriu-zis. care se manifesta de obicei în conversatii intime. e) Puritatea – rezultata din prelucrarea atenta a textului de-a lungul redactarilor la care este supus pina la forma finala. adecvate fiecarei expuneri în parte. c) Muzicalitatea – este legata de ritmul atât de gandire. precizie. b) Claritatea – decuge din claritatea gandirii oratorului. a) Stilul simplu este cel mai natural dintre toate. f) Simplitatea şi naturaletea – trebuie sa transpara pe parcursul discursului. claritate. natural. Acest stil este lipsit de podoabe şi înflorituri stilistice. Exprimarea trebuie sa fie naturala. ritm poticnit sau deosebit de fluent. lipsa artificialului. cel mai veritabil. modului cum el şi-a perceput ideile. de la euforic şi gratios la sobrietate şi redundanta. unite insa de anumite calitati comune: a) Fidelitatea stilului – strans legata de fondul sufletesc al oratorului şi de gandirea acestuia. dar şi de a adapta discursului stilul care i se potriveste cel mai bine. nu artificiala. exista totusi o varietate de stiluri. stil fara pretentii. stilul laconic. sa curga firesc nu sa fie cautat pe parcursul expozeului. Muzicalitatea mai este data şi de vorbire. stilul sa para a fi nativ. este usor de inteles de toata lumea fiind caracterizat de : inteligibilitate. temperat şi sublim. comportare cat mai ales de ritmul de exprimare (rapid. Diversitatea discursurilor a general o diversitate de stiluri. necultivat. moderat). oratorul fiind concentrat doar de acţiunea de a-şi exprima ideile cat mai bine şi mai clar. de tonul vocii. cel care RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 26 .

energia cum sunt: apostrofa. sublimul poate fi de 2 feluri: sublimul de cugetare.solicita putine cuvinte. vehementa. În functie de continutul discursului. metafora şi repetitia. prosopopeea. Caracteristicile sale principale sunt energia. ca parte a retoricii şi care sunt elementele ei constitutive? 42) Gesticulaţia (gestica): elementele şi modul de utilizare a lor de către orator. Acest stil foloseste toate podoabele lingvistice şi oratorice. suspensia. c) Stilul sublim – ocupa pozitia cea mai inalta intre stilurile oratorice. Principalele mijloace stilistice folosite în stilul sublin sunt cele care exprima cel mai bine pasiunea.. prezinta intr-un mod sec idei incomplete. expresiile folosite fiind unele extraordinare. Oratorul alege cu grija cuvintele. elegante. binenteles.. de ideile expuse. 41) Ce este acţiunea. caracteristica sa principala fiind unicitatea şi farmecul. b) Stilul temperat (înflorit) are o putere mai mare de impresionare a auditoriului deoarece intrebuinteaza figurile de stil. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 27 . comparatia. care exprima o idee extraordinara expusa cu simplitate şi sublimul de sentiment ce descrie framantarile sufletului. armonia. maretia. sublimul. exclamatia. delicate. Dintre figurile de stil folosite în acest stil trebuie mentionate: aluzia. care ataca subiecte deosebit de importante. deoarece scopul lui este sa placa. O trasatura importanta a acestui stil este delicatetea care îl fac sa fie fermecator. fine. lipsite de claritate. gratios şi unic. antiteza. metaforele. maretia şi. fiind cel care se foloseste în cazul discursurilor extraordinare.