1) Definiţi RETORICA.

RETORICA = disciplina care stabileşte principiile necesare compoziţiei oratorice de orice specie (forma) şi regulile particulare fiecatui gen de elocinţă. = este arta de convinge un auditoriu, printr-o argumentaţie bogată şi riguroasă, susţinuta de un stil ales şi un limbaj adecvat, un ton placut şi de respectarea regulilor gramaticale, logice, psihologice, care sa-l ajute sa penetreze gandirea auditoriului, sa-l convinga. = este arta de a construi o cuvântare, un discurs frumos, agreabil, coerent; este meşteşugul bunei cuvântări.

1) Din punct de vedere etimologic, denumirea de retorica provind
din latinescul „rhetorica”, termen împrumutat de romani de la greci. Aceştia utilizatu termenul de „rhitor”, care însemna vorbitor, orator, cel care învăţa arta elocinţei.

2) Care sunt şi ce susţin cele trei puncte de vedere referitoare la
definirea retoricii? Datorită complexitatii acestei discipline, de-a lungul timpului retorica a primit mai multe tipuri de definitii, fiecare ilustrand o anumita trasatura definitorie a acesteia. Cele mai importante dintre ele s-au grupat în 3 categorii de de definitii:

1.

Tipul definiţiilor care au în centru ideea că retorica este creatoare a persuasiunii (ca proces modificator de atitudini, credinte, pareri sau comportamente). Cei mai importanţi reprezentanţii care au sustinut acest tip de definire sunt: Socrate, Platon, Aristotel, Cicero, Isocrate. Al doilea tip de definiţie muta interesul dinspre persuasiune spre comunicarea propriu-zisă şi mai ales spre mijloacele cu care aceasta se realizeaza. Cel mai important reprezentant este Quintilian, care definea retorica ca un ansamblu de reguli stiintifice şi tehniciste care duc la o comunicare perfecta, o vorbire eleganta. Cel de-al treilea tip de definitie susţine ca retorica este arta ornării, a decorarii discursului. În acest caz, retorica devine mai apropiata de stilistica, transformându-se într-o tehnică a decorării
RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI

2.

3.

1

discursului. Reprezentanti: Sf. Augustin, Sf. Grigorie cel Mare (discursul religios) 3) Enumeraţi zece noţiuni specifice din perimetrul retoricii. Dintre cele mai importante noţiuni specifice din perimetrul retoricii putem menţiona: discurs, orator, elocinţă (elocvenţă), logos, pathos, ethos; heuresis (inventiunea); taxis (dispozitiune); lexis (elocutiunea); hypocrisis (actiunea); exclamaţie, epifonema (exclamatie sententioasa prin care se termina un discurs), apostrofa (procedeu prin care oratorul îşi întrerupe brusc cursul expunerii şi se adreseaza unei singure persoane sau unui lucru personificat), prosopopeea (figura oratorica prin care oratorul pune sa „vorbeasca” un personaj alegoric sau o persoana absenta sau defuncta); preterentiune (oratorul atrage atentia ca nu vrea sa aduca în discutie un anumit lucru, despre care totusi vorbeste); dubitatia (exprimarea unei nehotarâri, unei îndoieli sau nedumeriri). 4) De cine este legata originea retoricii şi care sunt consideraţi primii retori. Deşi multa vreme s-a considerat că retorica este o creaţie a grecilor antici, aceasta nu este o creaţie exclusiv grecească. Simultan ea a apărut în multe dintre culturile antice (indiana, chineza, egipteana) dar nu la acelaşi nivel ca în Grecia, ci doar la nivelul eristicei (arta argumentarii). Exista mai multe teorii asupra apariţiei retoricii: a) Teoria „miracolului grec”, a înzestrarii naturale a grecilor pentru arta şi filosofie, pentru vorbirea frumoasa şi convingatoare, pentru toate formele culturii, susţinută de Horaţiu; b) Teoria susţinută de Cicero, care minimizeaza rolul grecilor, despre care spune ca practicau o retorica rudimentara, susţinând ca retorica nobila şi folositoare este produsul filosofiei romane. c) Retorica legata de Homer şi de opera sa, considerate a fi îceputurile tuturor disciplinelor. d) Teoria care leaga apariţia retoricii de aparitia limbii, ca element fundamental de evolutie şi civilizatie. Aceasta teorie a fost combatuta de Quintilian care considera ca natura este creatoarea limbii şi a elocintei naturale, iar retorica doar un instrument. e) Patristica a susţinut teoria potrivit careia retorica este o creaţie a sofiştilor, care au cultivat o elocinţă falsă. Retorica este privita ca un instrument de inducere în eroare, un mijloc de corupţie.
RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI

2

Pisistrate şi Pericle. Demostene (de la are ne-au ramas 60 de discursuri. 5) Care dintre urmatorii este considerat de către Aristotel. chiar şi pana astazi). el face o comparatie a Retoricii cu Medicina. Acestia considerau ca omul nu a evoluat ci a regresat iar retorica trebuie cautata în viciile omenesti şi este alimentata de ura. În acest sens. linguseala şi minciuna. ambitie. În aceasta lucrare el defineste retorica ca fiind arta de a descoperi tot ceea contine ca potential persuasiv. ca fiind creaţii ale lui Dumnezeu. el nu numai ca defineste obiectul şi caracteristicile retoricii. Aristotel şi Platon. Protagoras. g) Teoria potrivit carea retorica este de fapt un produs al practicarii democraţiei. al evoluţiei gandirii şi vorbirii omului. fără însă a prejudicia filosofia. logosul). urmaţi de mult mai cunoscutii Cicero (considerat cel mai mare orator. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 3 . Meritul cel mai mare al lui Aristotel este acela de a reabilita retorica. O alta contributie imporanta a lui Aristotel în aceasta lucrare delimitarea în cele trei genuri ale discursului: politic (deliberativ). Isocrates şi Gorgias. Retorica. epidictic (demonstrativ) şi judiciar. Rousseau care considera ca originea retoricii este strans legata de evenimentele neplacute care au influentat evolutia oamenilor. dintre care „Pentru coroană” este considerat o capodopera a artei oratorice). din care facea şi ea parte. oratorul şi argumentarea în sine (etosul. ci evidentiaza potentialul persuasiv al acesteia şi importanţa ei. patosul. Printre primii retori îi putem menţiona: pe Empedocle.f) O alta teorie legata de originea retoricii este legata de apariţia artelor liberale.J. h) Teoria lui Chateaubriand şi cea a lui J. Aceasta teorie pare a fi cea mai aproape de adevar. În lucrarea sa „Retorica”. întemeietorul retoricii: a) Corax b) Tisias c) Empedocles d) Isocrates 6) Enumeraţi trei idei referitoare la retorica din lucrarea lui Aristotel. sofiştii Socrate. din trei puncte de vedere: auditoriul.

exprimarea poetica. 7) Care sunt argumentele invocate de Platon pentru respingerea retoricii. centrat pe verosimil şi urmareste convingerea auditoriului. faptul ca retorica ignora adevarul lipsindu-i ştiinţa. e) elocventa şi legătura acesteia cu literatura. nivelul inferior constituit ca domeniu al dialecticii.Însă aportul deosebit al acestei lucrări vine din raportarea retoricii la nivelurile de cunoaştere: Metafizica stiintei (nivelul superior) care are ca obiect aflarea adevarului. c) cultura generala cât mai vasta. Un alt argument important în favoarea retoricii este subliniat de Aristotel şi acesta se refera la rolul retoricii atât în viata individului cât şi pe plan social. probitate. Platon critica retorica şi o respinge considerând-o incapabila sa faca omul mai elocvent. plauzibil). caracterizat prin decenta. 8) Arătaţi trei principii ale artei oratorice propuse de Cicero. stipuleaza principiile fundamentale ale retoricii. memoria. Singura Stiinţă a demonstraţiilor pe care o recunoaşte Platon este dialectica. gesturile actorului. Marcus Tullius Cicero. pentru a ajunge la sufletul publicului. probabilul. d) stilul elegant. Deoarece pentru el retorica nu era o ştiinţă (deoarece ea opereaza cu verosimilul. alaturi de stapânirea limbii şi limbajului. în lucrarea sa fundamentala „De oratore”. El chiar o numea o „rutina”. 9) Cum se numeşte manualul de retorica al lui Quintilian şi câte carti are? Care sunt parţile retoricii după Quintilian ? RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 4 . vocea tragedianului. claritate. Argumentele sale se refereau la pretentia retoricii de a asigura succesul oricarei teze. dintre care cele mai importante sunt: a) Calităţile pe care un orator trebuie sa le indeplineasca sunt esenţiale: ascutimea mintii logicianului. Socotit şi până în zilele noastre drept cel mai mare orator. indiferent de dreptate sau adevar. b) conditia esenţiala a unui orator este talentul oratoric. sobru. axat pe notiunea de probabil şi al treilea nivel cel mai de jos care formeaza domeniul retoricii. cugetarea filosofului.

Quintilian i-a adaugat încă o componente a 5-a – Memoria. care deşi va împrumuta termeni şi categorii ale retoricii. iar cel judiciar îşi pierde din importanţă. În aceasta perioada se acorda prioritate disciplinelor stiintifice în dauna celor literare. Cea mai evidenta schimbare este cea la nivelul formei discursului. cartea 5-a – dovezi şi respingere. O alta cauza a anti-retoricii este felul în care este privita munca manuala. Dispozitio. 10) Care sunt cauzele antiretoricii în Evul mediu? În perioada Evului mediu se constata schimbari fundamentale în cadrul retoricii. Astfel se manifesta o puternica literaturizare a retoricii. meditatia. cartea 12-a – personalitatea oratorului. cartea 4-a – părţile discursului. Dacă Aristotel a divizat retorica în 4 părţi : Inventio. omul truditor cu bratele devansand intelectualul. cartea 8-a – claritatea discursului şi ornamente stilistice. Clericii condamnau limba ca organ al vorbirii şi preferau vorbirea interioara. deoarece se considera ca este mai usor de încadrat în RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 5 . blameaza cuvantul şi exprimarea frumoasa. pentru creştini retorica şi dialectica devenind odioase şi puse pe seama diavolului. Aceasta lucrare cuprinde 12 carti: cartile 1-2 sunt consacrate problemelor de pedagogie. În acest context. cartea 11-a – memoria. inclusiv în cel al retoricii. genul oratoric politic (deliberativ) aproape ca dispare. cartea 9-a – figuri de stil. Prabusirea democratiei antice are urmari în toate domeniile. Un alt factor care a dus la regresul retoricii este apariţia creştinismului. asceza.afectele. carturarul. Ostilitatea faţă de retorica a fost vehementa şi violenta din partea bisericii. cartea 6-a . Actio. ornarea textului devenind un scop în sine. Elocutio. Continutul de idei al discursului nu mai pare aşa de important. Lucrarea sa (singura pastrata) se numeste „Institutio oratoria” (Principiile artei oratorice). Timp de 20 de ani el a fost profesor de retorica. Singurul gen care mai domina este cel demonstrativ (epidictic) folosit în elogierea imparatilor sau a conducatorilor bisericii. cartea 3-a prezinta genurile oratorice. accentul punandu-se pe ornarea textului.Considerat a fi primul profesor de retorica. cartea 10-a – cuvintele şi pregatirea discursului. Quintilian (Marcus Fabius Quintilianus) a sustinut necesitatea studierii şi aprofundarii retoricii. cartea 7-a – oranduirea materialului. influentate de schimbarile din viata sociala. este conceputa ca manual de educare a viitorului orator.

11) În ce sonsta revirimentul retoricii în perioada Renaşterii? În perioada Renasterii. reotica ajunge sa fie acceptata de aceasta. logica şi apropierea ei de gramatica şi poetica. stilul retoric înflorit „fleuri” reprezentand pretiozitatea de amvon. Revilimentul retoric are ca urmare reabilitarea vechilor categorii ale retoricii. Hegel. retorica îşi pierde din nou din importanţă. 12) Care este statutul retoricii în Epoca modernă. Mari filosofi din aceasta perioada (Lant. însă nu a atins cotele retoricii antice şi maretia oratorilor greci şi romani. aparenţa deţinerii unei culturii erau singurele care mai foloseau tehnici şi metode specifice retoricii. Discutiile elevate. Marile tratate de retorica ale anticilor se pierd sau sunt distruse. În Epoca moderna. greaca). reînvierea societăţii. studiile umaniste. fiind plasata mai la urma stiintelor umaniste. Retorica mentine datorită burgheziei. nu numai de adepţii stiintelor ci şi de filosofi. Renasterea. retorica îşi recapata partial stralucirea pe care o pierduse în Evul Mediu. sunt încurajate literele. Deşi blamata de Biserica. Lipsa vietii politice este un alt factor al regresului retoricii. retorica era totusi departe de stralucirea ei din antichitate şi era cel mai des folosita în public în activitatea predicatorilor şi a avocatilor. Mişcarea antiretorica din aceasta perioada va duce la scoaterea ei din învăţământ. Limba şi cuvantul sunt apreciate din nou ca facultatile cele mai se seama ale omului prin care se comunica şi se perfectioneaza gandirea. ca şi limbile clasice (latina. Spinosa. mai ales ca dezvoltarea ştiintelor pune în primejdie doctrinele teologice. demonstratia punand în primejdie dogma. Readusa la viaţă în perioada Renaşterii şi reintrodusa între disciplinele umaniste studiate în învăţământ. Decartes) au desconsiderat şi ei retorica. în saloane. curtilor regale. pe care o considerau doar o tehnică a vorbirii elegante dar nu şi convingatoare. mai apoi la separarea acesteia de filosofie.dogmele bisericii. unde se punea pret pe afisarea unei „culturi” chiar dacă aceasta nu era reala. iar retorica se disipeaza în alte arte independente. Odata cu dezvoltarea stiintelor (prin folosirea experimentului). Sunt reabilitati marii oratori şi retori Platon şi Cicero. Modernizarea retoricii a avut ca principal efect literaturizarea accentuata a acesteia şi. folosirea unui limbaj sofisticat. retorica devine un mijloc de a straluci la curtea regilor. îşi pune amprenta şi pe aceasta disciplina. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 6 . innoirea.

Noua retorica este o teorie a structurilor argumentative care nu se limiteaza doar la discursul rostit (unui public larg) ci cititorul unui text scris. incluzand-o şi pe cea de autor al discursului (scris) Auditoriul cuprinde şi interlocutorul unic (care citeste). care se dorea şi putea fi convins şi convertit prin discurs NEORETORICA (Perelman) Teorie a structurilor argumentative care au în vedere nu numai publicul larg ci şi cititorul (textul scris) Vizeaza structuri argumentative analizate pe baza textului scris Extinde ideea de orator. Aceasta revenire a dus la promovarea lingvisticii. 5. Perelman. Napoleon sau W. asupra filosofiei limbajului. care a dus la un reviliment al discursului de tip parlamentar. Un rol decisiv în acest proces l-a avut Chaim Perelman care sustinea ca filosofia trebuia sa urmareasca elaborarea principiilor de baza necesare gandirii şi actiunii. Robespierre. 3. însă mult mai apropiat de logica şi epistemologie decât de retorica. care analiza mijloacele de probare. 2. care pronunţă discursul oral Considera auditor doar publicul larg. se observa o inviorare a retoricii datorata mişcarilor revolutionare şi parlamentarismului burghez. oral Se baza pe orator. care asculta discursurile rostite Avea în vedere un auditoriu presupus ignorant. asupra demonstraţiei şi argumentarii. Noua retorica – Neoretorica – se vrea o imbinare a retoricii clasice cu metodele moderne ale teoriei argumentarii care sa aiba aplicabilitate nu numai în sferele intelectuale ci şi în viata de zi cu zi (logica discursului cotidian). Ex: Danton. Deosebiri între Vechea retorica şi Neoretorica: 1.Spre sfarsitul acestei epoci. reabilitarea sofistilor şi aprecierea persuasiunii în discursurile vremii. sau chiar autorul discursului Se dorea a fi o disciplina moderna. numit teoria argumentarii. 4. Astfel el a creat un instrument capabil sa obţina anumite rezultate asemanatoare celor stiinţifice şi în domeniul valorii şi cuvantului. RETORICA ANTICA Arta a vorbirii elegante şi convingatoare care se adresa unui public larg Se limiteaza la discursul rostit. În Epoca Contemporana asistam la o noua revenire a retoricii datorat cresterii interesului pentru importanţa limbii şi limbajului. Pitt. 13) Arătaţi cel puţin opt deosebiri între retorica clasica tradiţională şi „neoretorica” lui Ch. argumentare utilizate în stiintele umaniste RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 7 .

. considerand ca tehnicile de actiune.. 7. procedee mnemotehnice.Salavastru. considerata cea mai rationala Nu se arata interesata de forma discursului. R. inclusa în artele liberale şi în învăţământ Pune un mare pret pe exprimare. manageri.. Se preocupa de atragerea tuturor categoriilor de auditori. Deşi mai întâmina obiectii. figurile de stil fiind folosite doar ca argumente. prezentatori radio-tv.Habermas. scoala ce şi-a intreptat atentia spre relatiile interdisciplinare ale retoricii.. sunt excluse orice elemente ale esteticii. existand un interes crescand pentru problematica acesteia dar şi pentru aplicabilitatea ei din partea unor specialisti în comunicare.6. intonatie. nediscursive de realizare a discursului: mimica. indiferent de genul de activităţi. Accentueaza doar mijloacele discursive de realizare a convingerii. Toulmin.. jurnalisti. J.etc. C. 14) De cine este reprezentată astăzi neoretorica – Scoli şi gânditori. tinuta.. gestica. În epoca moderna s-au dezvoltat curente şi scoli care s-au preocupat de Neoretorica.) RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 8 . (Ex: Ch. gramatica dar mai ales pe ornarea stilistica şi estetica discursului Punea mare accent pe mijloacele nonverbale. Barthes. Neoretorica a fost foarte bine primita în Grupul de la Bruxelles (din care facea parte şi Perelman) dar şi peste ocean în Scoala Retorica din Pennsylvania. St. totusi punea accent pe argumentarea filosofica. elocutiune şi de memorie nu sunt compatibile cu teoria argumentarii.Marga. Tot aici s-a acordat un desebit interes umanismului şi teoriei comunicarii.. Perelman. Se preocupa de formarea de practicieni ai oratoriei. şi din tara A. consilieri ai politicienilor. 8.

structurata în 6 mari etape: 1) Perioada predicilor în limba slavona (sec. Mihail Kogalniceanu şi Alexandru Odobescu. 5) Epoca dictaturii comuniste (între jum. Barbu St. Vasile Conta. a sec. I. 16) Numiţi cel puţin cinci oratori români care au operă oratorică. retorica şi oratoria reincep sa-şi reintre în drepturi. Take Ionescu. Nicolae Titulescu – „Discursuri”.C. confundându-se cel mai adesea cu literatura. Barbu St. predosloviile lui Miron Costin. I. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 9 . sec. Nicolae Iorga. a sec. Aceata perioada are creatii aflate în stransa legătură cu biserica şi cu Evanghelia. a libertatii de exprimare şi de opinie. lui Kiprian. în România retorica a avut o desfasurare discreta. este cea mai prolifica perioada a oratoriei romanesti. Mihail Kogălniceanu. 19 şi prima jum.Delavrancea (discursuri juridice). 20 şi 1989) – epoca de dominare comunista în care stilul oratoric nu a fost aproape deloc reprezentat (mai degraba oprimat). Bratianu. 3) Perioada de formare a culturii române (1848) – cand operele oratorice ale lui Gheorghe Lazar (2 cuvantari) în care infatiseaza starea de umilinta politica şi înapoiere culturala a poporului român. destul de timid.Delavrancea (discursuri juridice). 4) Perioada cuprinsa între a doua jum. Cazaniile lui Varlaam şi diverse predici. Cu o evolutie relativ modesta. Nicolae Titulescu. Acest reviliment se manifesta cel mai pregnant în aulele academice.C. 14) – predicile lui Grigore Tamblac fiind considerate primele productii oratorice romanesti. dau startul unor discursuri emblematice ale lui Simion Barnutiu. odata cu reinstaurarea democratiei. Atunci se afirma mari oratori ca: Barbu Catargiu. Nicolae Iorga. 6) După 1989. 2) Etapa formelor oratorice în limba română (secl 17 – 18) – reprezentata prin precuvantari şi predoslovii aflate în fruntea unor lucrări din literatura religioasa şi istorica: Ex. Totusi a existat o evolutie a discursului şi a retoricii. Ex: Panegiticele lui Euthimie. Bratianu. 20. în salile de judecata dar mai ales la tribuna parlamentului.15) Etapele evoluţiei retoricii în România. deoarece a fost zadarnicita orice fel de exprimare libera. Grigore Ureche şi cele mai importante cele ale lui Antim Ivireanul. Vasile Boerescu. Titu Maiorescu – „Discursuri parlamentare”. Titu Maiorescu. Take Ionescu.

18) Ce este persintologia şi care-i sunt domeniile de aplicare? Persintologia = Teoria discursului retoric. cadenta retorica. sa faca o schimbare de opinii. atitudini. el considerând-o chiar „arta persuasiunii”. eficient. a afectivitatii. ce urmeaza a fi transferata altcuiva pentru a-i obţine adeziunea. competenta şi probitatea sa. sugestiei. capabila sa aduca o motivare determinata prin calea credintei. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 10 . prin adaptarea discursului pentru a convinge publicul. metafore bine alese pentru a influenta decizia auditoriului. Conform parerii lui Aristotel izvoarele persuasiunii sunt: – etos-ul (etica). psihologie. 1) Deşi continua retorica traditionala. fenomene aplicabile mai ales în rândul mulţimilor. – logos-ul (dialectica). având ca finalitate crearea unei baze metologice eficiente pentru consultanta persintologica. fie sa incinte. lingvistica. Cel care orienteaza retorica spre descoperirea elementelor persuasive este Aristotel. personalitatea oratorului. este teoria despre organizarea pshihologica a discursului retoric cu scopul fie sa persuadeze. Persuasiunea = este un act retoric care urmareste stabilirea unei legaturi între orator şi auditoriu. cu intentia de a determina o asumare reala din partea publicului tinta. în aşa fel alese şi inlantuite pentru a reusi sa convinga. persintologia se straduieste sa integreze şi cunostinte contemporane de logica. Dintre aceste tehnici putem menţiona sugestia şi autosugestia. Tehnicile folosite pentru a persuada sunt relativ nerationale pentru ca se bazeaza pe socuri emotionale.17) Ce este persuasiunea şi care sunt izvoarele persuasiunii după Aristotel. sustinuta de moralitatea. – pathos-ul (psihologicul). Ea se fundamenteaza pe natura particulara a subiectului şi este atenta şi la ceea ce se petrece în mintea auditoriului nu numai în cea a oratorului. acestea sunt reprezentate de formule concrete de a construi un discurs de tip nou. argumentele aduse. fie sa seduca.

5. Astfel. jurnalism şi chiar în reclama şi publicitate. în discursurile parlamentare. 2. societate) Foloseste limbaj natural Efectul argumentarii persuasiunea Este implicita Este deschisa este RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 11 . 1. caracterizat pe ornare stilistica şi estetica. Ca urmare au aparut noi forme ale discursului modern care au o retorica proprie: discursul publicitar. Ea admite totusi şi posibilitatea erorilor. 9. care are ca scop. 4. Convingerea este straina actului retoric deoarece ea se aplica prin reflectarea realitatii. 3) Aceasta teorie schimba directia discursului clasic. 8. pragmatism. certitudinea şi persuasiunea sunt metodele prin care retorica urmareste persuadarea auditoriului prin discursul oratoric. Arătaţi cel puţin zece deosebiri între demonstraţia logica şi argumentarea retorica. 7. afectivitatii. verosimilul. convingerea se formeaza în urma constrangerii prin probe materiale şi martori. în salile de judecata. stereotipie. 19) Pe ce se bazeaza convingerea şi pe ce se bazeaza persuasiunea. convingerea şi persuasiunea se diferentiaza tocmai pe metodele folosite. se bazeaza pe o motivare logico-materiala ce poate fi transferata altcuiva pentru a obţine o adeziune activa. a sugestiei. spre simplitate. logica riguroasa care duce la adevaruri certe Are caracter teoretic legat de opoziţia Adevarat – Fals Are caracter obiectiv Dominaţia dimensiunii sintactice Fapt individual (individ) Foloseste limbaj formalizat (simbolic) Efectul demonstraţiei este certitudinea Este explicabila Este închisă ARGUMENTAREA RETORICA Are ca domeniu opinabilul. 3. diplomatie. Deşi extrem de asemanatoare ca inteles. ce creeaza o punte până la identificare între orator şi auditoriu. Elemente fundamentale ale cunoaşterii. comunicare. improvizatie. 6. dar nu pe calea demonstratiei ci pe aceea a credintei. De cealalta parte persuasiunea este un act retoric. DEMONSTRATIA LOGICA Are ca domeniu demonstrabilul. speech-ul.2) Are aplicatii în management. plauzibilul Are caracter practic legat de persuasiune Are caracter subiectiv Dimensiunea pragmatica a contextului Fapt social (comunitate. ca şi convingerea.

Este corecta sau incorecta Este cel acceptabila mult credibila şi RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 12 .10.

în opinia lor retorica nu era o ştiinţă aplicabila. Filosofii au negat retoricii calitatea de ştiinţă. rivalitatea de secole dintre filosofi şi retori a avut loc pe terenul diferentei dintre ştiinţă şi înţelepciune. pe care încearca sa îi convinga. Deşi primii retori au fost filosofi (Platon. 1) Numărul mare de tipuri ale discursului a dus la aparitia unui număr foarte mare de definitii. Tot în acest registru filosofii acuzau retorica ca formeaza demagogi. obiectul de studiul al retoricii. de formare a omului. ca Cicero şi Platon.20) Care sunt reproşurile filosofilor la adresa retoricii. date de teoreticieni ai comunicarii şi de retori. Discursul = elementul fundamental în retorica. mergand până la acuzarea acesteia ca genereaza imoralitate. 21) Definiti discursul retoric şi arătaţi care sunt cele trei ordini şi ce semnifică fiecare în realizarea discursului retoric. stabilite şi tudiate de retorica. ca incalca legile. care promovau ideea unificarii filosofiei cu retorica. = este un text scris. fără însă a delimita exact efectele acestei actiuni. contemplative propusa de filosofi. rivalitatea dintre filosofie şi retorica a fost de fapt rivalitatea între filosofi şi retori pentru prioritate în domeniul educaţiei. argumentand ca aceasta nu are un domeniu propriu de cercetare. Aristotel. Cicero). De fapt. la nivelul discursului academic şi al cunoasterii dezinteresate şi profunde. care urmareau propriile interese şi doreau persuadarea multimii pentru propriile ambitii. destinat a fi pronuntat în fata unui număr mare de auditori. Filosofii au mai reprosat retoricii şi incalcarea normelor morale. Deşi blamata de multi filosofi. retorica a fost sustinuta de unii dintre ei. atragandu-şi pentru totdeauna oprobiul acestora. Astfel el a fost perceput intr-o mare varietate de moduri de RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 13 . Retorica a mai fost acuzata şi de nocivitate în plan religios. Un alt reproş viza utilitatea practica a retoricii. în sensul ca retorii sustineau o viaţă activa complet opusa celei meditative. prin aceasta intrand în cel al filosofiei. al formarii şi practicii sociale. care urmeaza anumite tehnici şi legi precise de compoziţie.

citit d) După criteriul contactului cu publicul: discurs direct sau indirect.Habermas). un act. deliberativ.la simpul text expus (oral sau scris). discursul se poate organiza prin colaborarea a 3 nivele de ordine: 1. judiciar. probleme) care constituie armatura tematica a argumentarii. concepte. categorial (ştiintă). d. acesta fiind inteles ca ansamblul mijloacelor prin care se asigura expresivitatea şi frumusetea ideilor. c) După forma de adresare: d. Acest nivel completeaza şi amplifica celelalte ordini ale discursului prin angajarea emotionala a auditoriului. d. Ordinea retorica = se concentreaza asupra sistemului de mijloace de exprimare a discursului. schimb de argumente. 3. Ordinea semnica = ce se refera la dimensiunea formala a argumentaţiei. 2. face presiuni asupra auditoriului care se RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 14 . cotidian (ziaristica. e) Dupa intentia utilizatorului: d. seductiv (subjugarea publicului. La acest nivel discursul este inteles ca sistem de sensuri care pun în mişcare sistemul de idei care se sustin între ele. b) Dupa materia scopului urmarit de orator: demonstrativ. poetic. în care discursul este inteles ca un sistem de semne şi reguli de combinare secvenţială a lor. o intervenţie intr-o dezbatere (J. şi împreună sustin intreaga teză. 22) Taxonomia discursului retoric. persuasiv (vizeaza comunicarea şi asumarea discursului de către auditor). scris. incitativ (urmareste instalarea unei tensiuni emotionale. delectarea acestuia). sistem adresativ de argumente organizat intrun sistem bine pus la punct etc. Numărul mare de posibile tipuri de discursuri a facut necesara o clasificare a acestora în funcţie de anumite criterii şi solicita tehnici proprii de elaborare şi expunere : a) După natura limbajului: d. reclama). Ordinea ideatica = se refera la analiza conţinuturilor de gandire (idei. forma de comunicare bazata pe argumente. 2) Ca sistem de semne legate între ele prin inţeles. conceptual (filosofie). oral.

Discursul seductiv şi cel incitativ sunt varietati al discursului manipulator.comporta după cum sugereaza oratorul). RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 15 .

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 16 . h) Altele: Polemica (discutie în contradictoriu). de deschidere sau inchidre a unui congres. cazania panegiricul. d) Epistola (scrisoarea) – se elogiaza o epoca. lauda. povesteste viaţa unui sfant.. „Descriptio Moldaviae”) e) Dialogul – o convorbire între 2 sau mai multe persoane ce poate fi oral sau scris. f) Conversatia – convorbirea de tip familiar g) Interviul – convorbirea între o personalitate şi un ziarist sau alta personalitate. sociale. în funcţie de un anumit eveniment. Genul demonstrativ foloseste toata bogatia limbii şi a artei oratorice facand apel cu precadere la pathos. etc. predoslovia.23) Genul retoric DEMONSTRATIV – definitia. Interviul-polemica. filosofic). o perioada anume (Ex. Genul demonstrativ = gen fundamental al retoricii care cuprinde acele discursuri rostite cu scopul de a demonstra un adevar oarecare (stintific. o expunere amanuntita în probleme stiintifice. Socrate. trăsăturile caracteristice şi formele sub care se manifestă.etc. colocviu. Intalnit mai ales în domeniul stiintei. discursul funebru. acest tip de discurs nu presupune luarea unei hotarari ci se pronunta pentru a se stabili un adevar. b) Discursul religios – lamureste o dogma sau de morala. Comentariul.. Se inscrie pe axa timpului la TIMPUL PREZENT. Demostene. c) Discursul ocazional – ataca domenii variate. de receptie. Are mai multe varietaţi: predica. Se prezinta sub mai multe forme: a) Discursul academic – de elogiu. caracterizata prin întrebări şi răspunsuri care prezinta interes pentru public. culturale. Ex: Platon.

intemeiate. Se inscrie pe axa timpului la TIMPUL VIITOR. oratorul trebuie sa vorbeasca simplu. expresie a elocventei oratorice ce permite un stil declamator. dar nu demagogic... Acest discurs poate fi atât oral cât şi scris şi are la randul lui mai multe forme: proclamatia. dar cu interes şi vivacitate. al unui Monarh. Sfera acestui discurs are o arie mai mare deoarece are în vedere o societate intreaga. d) Discursul militar (haranga) – rostit de sefii supremi ai armatei în cazuri exceptionale. Tucidide. Intalnit mai ales în discursurile parlamentare (discurs politic) în care se cauta punerea în lumina a tot ce este folositor sau daunator intereselor comunitatii (orasului.24) Genul retoric DELIBERATIV – definiţia. ordinul de atac.. ce poate fi atât orala cât şi scrisa. În cadrul genului deliberativ. Ex: Herodot. b) Mesajul – comunicare oficiala de importanţă deosebita (ex mesajul unui Presedinte. facand apel cu precadere la ethos. Genul deliberativ = cuprinde acele discursuri prin care oratorul cauta sa convinga auditoriul cu scopul de a lua o hotarâre în legătură cu o situaţie ce se va crea în viitor.. în fata unor evenimente deosebite. ordinul de zi.). i se cere sa dea socoteala asupra unui fapt. c) Interpelarea – tip de discurs prin care se face critica unui personaj. sa foloseasca idei puternice. Se prezinta sub mai multe forme: a) Discursul parlamentar – discurs politic. statului) pentru a fi adoptate sau respinse. trăsăturile caracteristice şi formele sub care există. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 17 . vehement.

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 18 . expunerea unei probleme.25) Genul retoric JUDICIAR caracteristice şi formele sub care există. oratorul trebuie sa dezvolte rationamente puternice. trăsăturile Genul judiciar = folosit cu precadere în domeniul juridic. Se înscrie pe axa timpului la TIMPUL TRECUT. se ocupa de interesele individului. Rapoartele – acestea 3 sunt considerate ca accesorii ale discursului judiciar. . Consultatiile (în jurisprudenta). acest gen are ca obiect dreptul. d) Rezumatul – discursul pronuntat de presedintele unei adunari judiciare prin care rezuma dezbaterile care au avut loc. b) Pledoaria – discursul juridic prin care se susţine oral punctul de vedere al fiecarei părţi în faţa completului de judecata. acuzand sau aparand pe cineva. sa poate sa jongleze cu probe. etc. marturii. stabileste raportul dintre adevarul de drept şi de fapt. sa aiba un stil simplu şi precis. Se prezinta sub mai multe forme: a) Rechizitoriul – discurs rostit de procuror inaintea instanţei. Regula principala a acestui gen este de a adapta autoritatea legilor juridice la autoritatea adevarului de fapt . prin care acuza sau incrimineaza. În cadrul genului judiciar. c) Memoriul – discurs juridic scris pus la dispoziţia judecatorului de părţile în proces prin care se fac anumite clarificari. prezinta imprejurarile în care s-a produs fapta şi cere pedepsirea autorului în conformitate cu gravitatea faptei (înaintea apărării). exact chiar. Aceasta poate fi facuta atât de partea implicata în proces cât şi de reprezentantul legal al acesteia. dreptate versus nedreptate. definiţia. argumente. Se pronunţă în legătură cu o situaţie care a avut loc în trecut. Genul judiciar are drept scop sa faca distincxtia între just şi injust. Genul judiciar face apel cu precadere la logos.

cautarea şi gasirea mijloacelor potrivite pentru a convinge. Lipsa acesteia duce la omisiuni. 2) DISPOZITIUNEA [dispositio (lat) – taxis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TASOLOGIE. INVENTIUNEA . sa cuprindem subiectul în totalitatea lui în mod unitar şi coerent. a materialelor necesare discursului. sa ordonam ideile. În inventiune aflam ideile şi argumentele principale care sustin tema discutata. informatiilor. a placea şi pentru a emotiona auditoriul. 2) Atenţia – fenomen psihic de activare a selecţiei informaţiilor. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 19 . 3) Metoda – modalitatea de analizare a fenomenelor realitatii: cum sa alegem. de a putea stabili în mod spontan forma. Vizeaza prima parte a discursului şi se refera la strangerea materialelor. confuzii sau erori. 3) ELOCUTIUNEA [elocutio (lat) – lexis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TROPOLOGIE.[inventio (lat) – heuresis (gr)] – reprezinta activitatea de cautare a subiectului (temei) discursului. necesare redactarii discursului. Retorica cuprinde 4 părţi fundamentale: 1) INVENTIUNEA [inventio (lat) – heuresis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste MANTANOLOGIE. componentele şi structura discursului. Pentru aceasta oratorul are nevoie. cu scopul de a determina la fapte auditoriul. 4) ACTIUNEA [actio/pronuntatio (lat) – hypocrisis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TEATROLOGIE.26) Care sunt părţile retoricii clasice tradiţionale şi cum se numesc teoriile care le studiaza. în principal de 3 calităţi: 1) Oratorul trebuie sa aiba geniu – capacitatea nativa de a intui şi a intelege subiectul. Cicero şi Quintilian au mai adaugat o componenta retoricii – a cincea = MEMORIA 27) Ce este inventiunea ca parte a retoricii şi care sunt cele trei calităţi necesare oratorului în invenţiune. concentrata în vederea desfăşurării optime a activităţii psihice.

locuri comune privind calitatea. exemple sau fapte izvorate din istorie.28) Ce sunt toposurile (locurile comune) şi de câte feluri sunt ele. argumente „de-a gata” pe care oratorul le poate folosi in diverse etape ale discursului sau. Exista 2 categorii de locuri comune: intrinseci şi extrinseci. Locurile comune extrinseci pot fi invocate atât în confirmare cât şi în respingere.etc. Acestea sunt: definitia.. soritul. De exemplu. antecedentele şi consecintele (cauze si efecte). epicherema. Alaturi de argumentele propriu-zise (silogismul. în functie de interesul suscitat de ele si de certitudinea cunostintelor: locuri comune privind cantitatea . marturiile. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 20 . Cunoscute sub denumirea de locurile comune sau locurile argumentelor. „Alea jacta est”-Cezar). ex. Toposurile sunt caracterizate prin generalitate. renumele (reputatia) atât în sens pozitiv cât şi în sens negativ al unei persoane sau fapte. opozitiile. De aceea toposurile se pot constitui ca modele (tipare sau sabloane) utilizate pentru a spune ceva despre un subiect.0 toposurile definesc sursele sau izvoarele de unde pot fo scoase argumentele. genul şi specia. Toposurile reprezinta sursele sau izvoarele de unde pot fi extrase argumentele necesare pentru sustinerea unui discurs. contrariile. titlurile scrise. Acestea sunt: autoritatea înţelepciunii omeneşti (maxime şi proverbe).. vorbele memorabile ale ȋnţelepţilor (citate celebre des folosite. juramantul. entimema. Aristotel a realizat chiar şi o ierarhie a argumentelor. în sfera genului retoroc judiciar sunt cautate locuri comune extrinseci cum sunt: legea. comparatia. acestea reprezinta punctele de vedere generale sau comune mai multor subiecte. admisibilitate si gradualitate. circumstantele. 30) Care sunt locurile comune extrinseci? Locurile comune extrinseci sunt împrejurarile din afara tezei. 29) Care sunt locurile comune intrinseci? Locurile comune intrinseci se refera la subiectul ȋnsuşi al discursului (teza ȋnsăşi). referitoare la ordine sau care trimit la esenta. etc. citate din operele scriitorilor celebri.

un plan bun se caracterizeaza prin urmatoarele calitati: planul trebuie sa fie intreg. Cele mai des ȋntâlnite astfel de expresii se transformă în stereotipii. 32) Ce este dispoziţiunea. tinand seama de structura logica dintre ele şi scopul urmarit. este un schelet al discursului. ca parte a retoricii şi care este scopul ei? DISPOZITIUNEA = Dispositio (lat)/Taxis (gr) = operatiunea de ordonare. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 21 . asezare a ideilor şi partilor dintr-un discurs intr-o anumita ordine.31) Care sunt situaţiile neplăcute pentru orator ce apar prin utilizarea în exces a locurilor comune ? Utilizarea sistematica.” „sunt liber sa spun ce vreau”. şabloane verbale deranjante. în exces a locurilor comune extrinseci de catre oratori duce la situaţii neplacute în derularea unui discurs.. − stereotipii ale respectului pentru munca „noi muncim. alcatuit cu scopul de a usura expunerea acestuia. în asa fel încat sa fie coerent. unicitatii. Este partea cea mai dificila pentru orator dar care garanteaza succesul sau insuccesul expunerii propriu-zise. − ale libertatii de expresie „pot sa spun ce vreau. − stereotipii ale timpului „toate la timpul lor”. dispozitiunea este de fapt structura discursului. Rezultatul acestei organizari este tabloul planul sau schita discursului. usor de inteles iar diversele sale parti sa fie bine legate intre ele şi armonizate ȋncât fiecare dintre ele sa o sustina pe precedenta şi sa o pregateasca pe urmatoarea. − stereotipii ale realismului „sa ramanem cu picioarele pe pamant” . simplu.”etc. limpede. − În retorica. calitatii. sa aiba unitate şi proportie. nu gandim. organizarea acestuia. − ale cantitatii. − Ordinea este deci obiectul dispozitiunii.... fecund. − Planul unui discurs este tabloul ideilor principale ale discursului. De exemplu: − stereotipii ale modestiei: „asa-mi fie iertata lipsa de modestie”.

nu expunerea unor fapte. diviziunea. Exordiul este de 4 feluri: 1. îngrijita. Este folosit în cazul panegiricelor. introducerea. cu multa pasiune. Exordiul este de fapt o enunţare. creand legaturi între subiectul initial şi cel nou adoptat. naratiunea. 2. Exordiul insinuant – se foloseste în cazul în care oratorul simte ca auditoriul nu este multumit şi interesat de subiectul sau. Exordiul are izvoare interne şi externe. Exordiul vehement – prin care oratorul intra rapid şi direct în subiect. peroratia. Captarea atenţiei şi mai ales a bunavointei auditoriului se face prin modestia sa. ajungand în final ca auditorul sa-l accepte pe cel dintai. magnifica. alege altul. prezentand subiectul ȋntr-o maniera grandioasa. 4. fapt pentru care mai este numit exordiu înfocat şi repede.33) Care sunt părţile unui discurs cu dispoziţie regulată? Partile componente ale unui discurs cu dispoziţie regulata sunt: exordiul. Exordiul fastuos – folosit în cazul unor prilejuri deosebite. propoziţia. discursuri academice sau cuvantari funebre închinate unor oameni deosebiti. 34) Ce este exordiul şi de câte feluri este el? EXORDIUL reprezinta prima parte a unui discurs. anerisirea. Exordiul simplu – enunţă subiectul ȋntr-o maniera scurta. care este mult mai bine primit de acesta. În cazul în care una sau mai multe parti lipsesc (nu sunt necesare) este vorba de un discurs cu dispoziţie neregulata. Se utilizeaza în discursuri de mai mica însemnătate. În cazul acestei parti oratorul urmareste căştigarea atenţiei şi bunăvoinţei auditoriului în principal prin enunţarea sumara şi concisa a continutului discursului. 3. confirmarea. este deosebit de înflorit. probitatea şi puritatea caracterului său. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 22 . trebuie sa rezulte chiar din subiectul sau. fara înflorituri.

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 23 .

4. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 24 . în functie de momentul optim de contracarare a contraargumentelor adversarului sau distrugand concluziile acestuia. Aceasta este de 2 feluri: naratiune istorica (expunerea cronologica a faptelor) şi oratorica (povestirea cu ajutorul figurilor de stil. elemente lingvistice cu scopul de a impresiona auditoriul). sa fie folosita asa numita amplificatie oratorica. Fiind cea mai importanta parte a unei expuneri. fara a deveni seaca şi de neinteles pentru auditoriu. Este o etapa obligatorie prin care trece un discurs. fara a se folosi limbaje sau expresii ultra specializate. Naratiunea trebuie sa fie verosimila – ea trebuie sa sustina adevarul şi realitatea. În cadrul confirmarii. absolut necesara pentru a dovedi adevarul tezei pe care oratorul şi-a propus sa o sustina. o anumita culoare. obscure sau echivoce. Anerisirea (sau respingerea) este operata de rasturnare sau de distrugere a argumentelor utilizate ȋmpotriva tezei dezbatute de catre adversarii oratorului. sau cateodata formulate chiar de acesta pentru evidentierea mai pregnanta a adevarului subiectului dezbatut. usor de inteles de auditoriu.35) Ce este naraţiunea şi care sunt calităţile unei bune naraţiuni într-un discurs oratoric? În cadrul retoricii. anerisirea poate fi situata şi ȋnaintea acesteia sau odata cu aceasta. Sa fie scurta – naratiunea trebuie sa sa prezinte exact atât cât trebuie. Claritatea – ideile discursului trebuie sa fie expuse în termeni proprii. nepotrivite. Desi se pozitioneaza dupa confirmare. naratiunea trebuie sa îndeplineasca anumite calitati: 1. 3. ceruta de subiectul dezbatut. 36) Ce semnifica şi ce rol au în discurs confirmarea (susţinerea) şi anerisirea (respingerea)? Confirmarea (sustinerea) este acea parte a discursului în care se probeaza tot ce s-a spus în propoziţie şi s-a dezvoltat în naratiune. 2. administrarea probelor şi argumentelor este bine sa se face treptat. sa nu lezeze bunui simt al opiniei publice. Ea trebuie sa aiba anumite particularitati. Sa fie interesanta – discursul trebuie sa exprime un continut de idei care intereseaza şi atrage publicul ascultator. Confirmarea presupune de asemenea şi rasturnarea argumentelor adversarului. naratiunea reprezinta povestirea faptelor ȋntr-o desfăşurare gradata.

a figurilor de stil. Cu ajutorul ei se da „lovitura de graţie”. de cele mai multe ori prin compasiune şi simpatie. De aceea. iar ideile sa se succeada cu repeziciune. Stilul folosit în aceasta operatie este vehement. stilul este caracteristica principala a elocutiunii. stilul reprezinta expresia unei individualitati caracterizata prin totalitatea intelesurilor şi conotatiilor pe care le atribuie expresiilor sale. apoi placuta şi originala prin folosirea diverselor stiluri. 39) Ce este stilul oratoric şi care sunt calităţile comune tuturor stilurilor? Conceptul de STIL desemneaza modul particular prin care o persoana se exprima. chiar nervos. Astfel modul de comunicare primeste pentru fiecare individ o amprenta proprie. culminind deseori printrun citat celebru sau o expresie foarte cunoscuta. ca parte a retoricii? Elocutiunea este acea parte a retoricii care se ocupa cu modul de prezentare a discursului. Ea stabileste modul de exprimare în primul rând corecta. Dintre figurile de stil folosite cu precadere în peroratie putem aminti: apostrofa. pentru a cuceri auditoriul şi prin forma discursului care sa sustina continutul acestuia. precis. interogatia şi prosopopeea. facand ape la moravuri şi pasiuni. în orice domeniu de activitate.37) Ce este peroraţia oratorică şi care sunt cerinţele ei? Peroratia (sau epilogul) reprezinta operaţiunea oratorica cu care se încheie discursul. O a doua cerinta a peroratiei este Indignatio prin care se urmareste clarificarea şi lamurirea audientei. puternica şi deciziva pentru câştigarea auditoriului. Peroratia urmeaza imediat dupa confirmare şi are ca scop recapitularea punctelor esenţiale din naratiune şi a argumentelor întrebuintate în confirmare prin Recapitulatio. 38) Ce este elocuţiunea. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 25 . Stilul cuprinde totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseste un orator pentru a obtine efecte artistice care sa sustina aplicabilitatea practica a tezei sale. Deoarece fiecare om se exprima în felul sau. cu alegerea şi asezarea cuvintelor şi expresiilor ȋntr-un discurs pentru a crea o exprimare de efect.

stilul laconic. claritate. acuitate. este usor de inteles de toata lumea fiind caracterizat de : inteligibilitate. cel mai veritabil. intonaţie. Exprimarea trebuie sa fie naturala. exista totusi o varietate de stiluri. stilul sa para a fi nativ.Desi expresie a individualitatii. lipsa artificialului. temperat şi sublim. 40) Care sunt cele trei stiluri oratorice (caracterizarea fiecăruia) şi care sunt regulile folosirii figurilor de stil în cadrul lor. Acest stil este lipsit de podoabe şi înflorituri stilistice. d) Multiformitatea – decurge din varietatea starilor traite şi mai apoi exprimate de orator. Muzicalitatea mai este data şi de vorbire. Fiecare discurs isi are stilul sau rezultat din subiectul dezbatut. f) Simplitatea şi naturaletea – trebuie sa transpara pe parcursul discursului. de tonul vocii. Aceste stari pot varia de-a lungul unui discurs de la trist la vesel. c) Muzicalitatea – este legata de ritmul atât de gandire. de la euforic şi gratios la sobrietate şi redundanta. ale carui calitati sunt concizia şi naturaletea limbajului vorbit. stil fara pretentii. care se manifesta de obicei în conversatii intime. comportare cat mai ales de ritmul de exprimare (rapid. moderat). unite insa de anumite calitati comune: a) Fidelitatea stilului – strans legata de fondul sufletesc al oratorului şi de gandirea acestuia. dar şi de a adapta discursului stilul care i se potriveste cel mai bine. Talentul sau geniul unui orator este de a adapta discursul în functie de auditoriu. ritm poticnit sau deosebit de fluent. nu artificiala. oratorul fiind concentrat doar de acţiunea de a-şi exprima ideile cat mai bine şi mai clar. lent. precizie. e) Puritatea – rezultata din prelucrarea atenta a textului de-a lungul redactarilor la care este supus pina la forma finala. cel care RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 26 . a) Stilul simplu este cel mai natural dintre toate. Diversitatea discursurilor a general o diversitate de stiluri. Stilul simplu are mai multe forme: stilul simplu propriu-zis. b) Claritatea – decuge din claritatea gandirii oratorului. sa curga firesc nu sa fie cautat pe parcursul expozeului. adecvate fiecarei expuneri în parte. Principalele stiluri folosite în expunerea unui discurs sunt: stilul simplu. cel în care ne prezentam ideile. modului cum el şi-a perceput ideile. natural. cum le-a gandit sau cum le-a simtit. necultivat. stilul familiar.

maretia. c) Stilul sublim – ocupa pozitia cea mai inalta intre stilurile oratorice. sublimul poate fi de 2 feluri: sublimul de cugetare. armonia. care exprima o idee extraordinara expusa cu simplitate şi sublimul de sentiment ce descrie framantarile sufletului. prezinta intr-un mod sec idei incomplete. 41) Ce este acţiunea. b) Stilul temperat (înflorit) are o putere mai mare de impresionare a auditoriului deoarece intrebuinteaza figurile de stil. În functie de continutul discursului. lipsite de claritate. antiteza. fiind cel care se foloseste în cazul discursurilor extraordinare. care ataca subiecte deosebit de importante. delicate. metafora şi repetitia. Dintre figurile de stil folosite în acest stil trebuie mentionate: aluzia.. caracteristica sa principala fiind unicitatea şi farmecul.. deoarece scopul lui este sa placa.solicita putine cuvinte. suspensia. exclamatia. fine. Acest stil foloseste toate podoabele lingvistice şi oratorice. de ideile expuse. Caracteristicile sale principale sunt energia. ca parte a retoricii şi care sunt elementele ei constitutive? 42) Gesticulaţia (gestica): elementele şi modul de utilizare a lor de către orator. prosopopeea. maretia şi. sublimul. Principalele mijloace stilistice folosite în stilul sublin sunt cele care exprima cel mai bine pasiunea. comparatia. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 27 . O trasatura importanta a acestui stil este delicatetea care îl fac sa fie fermecator. Oratorul alege cu grija cuvintele. energia cum sunt: apostrofa. elegante. expresiile folosite fiind unele extraordinare. metaforele. gratios şi unic. vehementa. binenteles.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful