1) Definiţi RETORICA.

RETORICA = disciplina care stabileşte principiile necesare compoziţiei oratorice de orice specie (forma) şi regulile particulare fiecatui gen de elocinţă. = este arta de convinge un auditoriu, printr-o argumentaţie bogată şi riguroasă, susţinuta de un stil ales şi un limbaj adecvat, un ton placut şi de respectarea regulilor gramaticale, logice, psihologice, care sa-l ajute sa penetreze gandirea auditoriului, sa-l convinga. = este arta de a construi o cuvântare, un discurs frumos, agreabil, coerent; este meşteşugul bunei cuvântări.

1) Din punct de vedere etimologic, denumirea de retorica provind
din latinescul „rhetorica”, termen împrumutat de romani de la greci. Aceştia utilizatu termenul de „rhitor”, care însemna vorbitor, orator, cel care învăţa arta elocinţei.

2) Care sunt şi ce susţin cele trei puncte de vedere referitoare la
definirea retoricii? Datorită complexitatii acestei discipline, de-a lungul timpului retorica a primit mai multe tipuri de definitii, fiecare ilustrand o anumita trasatura definitorie a acesteia. Cele mai importante dintre ele s-au grupat în 3 categorii de de definitii:

1.

Tipul definiţiilor care au în centru ideea că retorica este creatoare a persuasiunii (ca proces modificator de atitudini, credinte, pareri sau comportamente). Cei mai importanţi reprezentanţii care au sustinut acest tip de definire sunt: Socrate, Platon, Aristotel, Cicero, Isocrate. Al doilea tip de definiţie muta interesul dinspre persuasiune spre comunicarea propriu-zisă şi mai ales spre mijloacele cu care aceasta se realizeaza. Cel mai important reprezentant este Quintilian, care definea retorica ca un ansamblu de reguli stiintifice şi tehniciste care duc la o comunicare perfecta, o vorbire eleganta. Cel de-al treilea tip de definitie susţine ca retorica este arta ornării, a decorarii discursului. În acest caz, retorica devine mai apropiata de stilistica, transformându-se într-o tehnică a decorării
RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI

2.

3.

1

discursului. Reprezentanti: Sf. Augustin, Sf. Grigorie cel Mare (discursul religios) 3) Enumeraţi zece noţiuni specifice din perimetrul retoricii. Dintre cele mai importante noţiuni specifice din perimetrul retoricii putem menţiona: discurs, orator, elocinţă (elocvenţă), logos, pathos, ethos; heuresis (inventiunea); taxis (dispozitiune); lexis (elocutiunea); hypocrisis (actiunea); exclamaţie, epifonema (exclamatie sententioasa prin care se termina un discurs), apostrofa (procedeu prin care oratorul îşi întrerupe brusc cursul expunerii şi se adreseaza unei singure persoane sau unui lucru personificat), prosopopeea (figura oratorica prin care oratorul pune sa „vorbeasca” un personaj alegoric sau o persoana absenta sau defuncta); preterentiune (oratorul atrage atentia ca nu vrea sa aduca în discutie un anumit lucru, despre care totusi vorbeste); dubitatia (exprimarea unei nehotarâri, unei îndoieli sau nedumeriri). 4) De cine este legata originea retoricii şi care sunt consideraţi primii retori. Deşi multa vreme s-a considerat că retorica este o creaţie a grecilor antici, aceasta nu este o creaţie exclusiv grecească. Simultan ea a apărut în multe dintre culturile antice (indiana, chineza, egipteana) dar nu la acelaşi nivel ca în Grecia, ci doar la nivelul eristicei (arta argumentarii). Exista mai multe teorii asupra apariţiei retoricii: a) Teoria „miracolului grec”, a înzestrarii naturale a grecilor pentru arta şi filosofie, pentru vorbirea frumoasa şi convingatoare, pentru toate formele culturii, susţinută de Horaţiu; b) Teoria susţinută de Cicero, care minimizeaza rolul grecilor, despre care spune ca practicau o retorica rudimentara, susţinând ca retorica nobila şi folositoare este produsul filosofiei romane. c) Retorica legata de Homer şi de opera sa, considerate a fi îceputurile tuturor disciplinelor. d) Teoria care leaga apariţia retoricii de aparitia limbii, ca element fundamental de evolutie şi civilizatie. Aceasta teorie a fost combatuta de Quintilian care considera ca natura este creatoarea limbii şi a elocintei naturale, iar retorica doar un instrument. e) Patristica a susţinut teoria potrivit careia retorica este o creaţie a sofiştilor, care au cultivat o elocinţă falsă. Retorica este privita ca un instrument de inducere în eroare, un mijloc de corupţie.
RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI

2

al evoluţiei gandirii şi vorbirii omului. din care facea şi ea parte. Retorica. epidictic (demonstrativ) şi judiciar. Rousseau care considera ca originea retoricii este strans legata de evenimentele neplacute care au influentat evolutia oamenilor. dintre care „Pentru coroană” este considerat o capodopera a artei oratorice). Demostene (de la are ne-au ramas 60 de discursuri. h) Teoria lui Chateaubriand şi cea a lui J. chiar şi pana astazi). el nu numai ca defineste obiectul şi caracteristicile retoricii. oratorul şi argumentarea în sine (etosul. Aristotel şi Platon.f) O alta teorie legata de originea retoricii este legata de apariţia artelor liberale. g) Teoria potrivit carea retorica este de fapt un produs al practicarii democraţiei. întemeietorul retoricii: a) Corax b) Tisias c) Empedocles d) Isocrates 6) Enumeraţi trei idei referitoare la retorica din lucrarea lui Aristotel. În acest sens. ci evidentiaza potentialul persuasiv al acesteia şi importanţa ei. În lucrarea sa „Retorica”. patosul. 5) Care dintre urmatorii este considerat de către Aristotel. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 3 . ca fiind creaţii ale lui Dumnezeu. linguseala şi minciuna. În aceasta lucrare el defineste retorica ca fiind arta de a descoperi tot ceea contine ca potential persuasiv. Meritul cel mai mare al lui Aristotel este acela de a reabilita retorica. din trei puncte de vedere: auditoriul. urmaţi de mult mai cunoscutii Cicero (considerat cel mai mare orator. sofiştii Socrate. Aceasta teorie pare a fi cea mai aproape de adevar. el face o comparatie a Retoricii cu Medicina. Protagoras. fără însă a prejudicia filosofia. Pisistrate şi Pericle. Isocrates şi Gorgias. Printre primii retori îi putem menţiona: pe Empedocle. O alta contributie imporanta a lui Aristotel în aceasta lucrare delimitarea în cele trei genuri ale discursului: politic (deliberativ). ambitie.J. logosul). Acestia considerau ca omul nu a evoluat ci a regresat iar retorica trebuie cautata în viciile omenesti şi este alimentata de ura.

nivelul inferior constituit ca domeniu al dialecticii. dintre care cele mai importante sunt: a) Calităţile pe care un orator trebuie sa le indeplineasca sunt esenţiale: ascutimea mintii logicianului. d) stilul elegant. El chiar o numea o „rutina”. cugetarea filosofului. axat pe notiunea de probabil şi al treilea nivel cel mai de jos care formeaza domeniul retoricii. memoria. faptul ca retorica ignora adevarul lipsindu-i ştiinţa. Singura Stiinţă a demonstraţiilor pe care o recunoaşte Platon este dialectica. e) elocventa şi legătura acesteia cu literatura. centrat pe verosimil şi urmareste convingerea auditoriului. 8) Arătaţi trei principii ale artei oratorice propuse de Cicero. stipuleaza principiile fundamentale ale retoricii. Argumentele sale se refereau la pretentia retoricii de a asigura succesul oricarei teze. exprimarea poetica. Deoarece pentru el retorica nu era o ştiinţă (deoarece ea opereaza cu verosimilul. Socotit şi până în zilele noastre drept cel mai mare orator. în lucrarea sa fundamentala „De oratore”. probitate.Însă aportul deosebit al acestei lucrări vine din raportarea retoricii la nivelurile de cunoaştere: Metafizica stiintei (nivelul superior) care are ca obiect aflarea adevarului. plauzibil). claritate. alaturi de stapânirea limbii şi limbajului. pentru a ajunge la sufletul publicului. caracterizat prin decenta. Un alt argument important în favoarea retoricii este subliniat de Aristotel şi acesta se refera la rolul retoricii atât în viata individului cât şi pe plan social. probabilul. b) conditia esenţiala a unui orator este talentul oratoric. 7) Care sunt argumentele invocate de Platon pentru respingerea retoricii. 9) Cum se numeşte manualul de retorica al lui Quintilian şi câte carti are? Care sunt parţile retoricii după Quintilian ? RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 4 . sobru. Platon critica retorica şi o respinge considerând-o incapabila sa faca omul mai elocvent. vocea tragedianului. indiferent de dreptate sau adevar. Marcus Tullius Cicero. gesturile actorului. c) cultura generala cât mai vasta.

genul oratoric politic (deliberativ) aproape ca dispare. meditatia. Dispozitio. carturarul. ornarea textului devenind un scop în sine. Astfel se manifesta o puternica literaturizare a retoricii. Clericii condamnau limba ca organ al vorbirii şi preferau vorbirea interioara. cartea 4-a – părţile discursului. 10) Care sunt cauzele antiretoricii în Evul mediu? În perioada Evului mediu se constata schimbari fundamentale în cadrul retoricii. Un alt factor care a dus la regresul retoricii este apariţia creştinismului. Prabusirea democratiei antice are urmari în toate domeniile. cartea 8-a – claritatea discursului şi ornamente stilistice. Timp de 20 de ani el a fost profesor de retorica. Dacă Aristotel a divizat retorica în 4 părţi : Inventio. cartea 10-a – cuvintele şi pregatirea discursului. Singurul gen care mai domina este cel demonstrativ (epidictic) folosit în elogierea imparatilor sau a conducatorilor bisericii.afectele. cartea 5-a – dovezi şi respingere. pentru creştini retorica şi dialectica devenind odioase şi puse pe seama diavolului. Cea mai evidenta schimbare este cea la nivelul formei discursului. iar cel judiciar îşi pierde din importanţă. influentate de schimbarile din viata sociala. Lucrarea sa (singura pastrata) se numeste „Institutio oratoria” (Principiile artei oratorice). accentul punandu-se pe ornarea textului. care deşi va împrumuta termeni şi categorii ale retoricii. cartea 3-a prezinta genurile oratorice. cartea 11-a – memoria. blameaza cuvantul şi exprimarea frumoasa. Quintilian i-a adaugat încă o componente a 5-a – Memoria. cartea 9-a – figuri de stil. este conceputa ca manual de educare a viitorului orator. Aceasta lucrare cuprinde 12 carti: cartile 1-2 sunt consacrate problemelor de pedagogie. cartea 12-a – personalitatea oratorului.Considerat a fi primul profesor de retorica. Actio. Elocutio. În aceasta perioada se acorda prioritate disciplinelor stiintifice în dauna celor literare. inclusiv în cel al retoricii. În acest context. asceza. O alta cauza a anti-retoricii este felul în care este privita munca manuala. cartea 6-a . Continutul de idei al discursului nu mai pare aşa de important. Quintilian (Marcus Fabius Quintilianus) a sustinut necesitatea studierii şi aprofundarii retoricii. omul truditor cu bratele devansand intelectualul. Ostilitatea faţă de retorica a fost vehementa şi violenta din partea bisericii. cartea 7-a – oranduirea materialului. deoarece se considera ca este mai usor de încadrat în RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 5 .

curtilor regale. studiile umaniste. logica şi apropierea ei de gramatica şi poetica. folosirea unui limbaj sofisticat. retorica îşi recapata partial stralucirea pe care o pierduse în Evul Mediu. însă nu a atins cotele retoricii antice şi maretia oratorilor greci şi romani. reînvierea societăţii.dogmele bisericii. ca şi limbile clasice (latina. Spinosa. nu numai de adepţii stiintelor ci şi de filosofi. Mişcarea antiretorica din aceasta perioada va duce la scoaterea ei din învăţământ. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 6 . Deşi blamata de Biserica. iar retorica se disipeaza în alte arte independente. unde se punea pret pe afisarea unei „culturi” chiar dacă aceasta nu era reala. Decartes) au desconsiderat şi ei retorica. retorica devine un mijloc de a straluci la curtea regilor. Readusa la viaţă în perioada Renaşterii şi reintrodusa între disciplinele umaniste studiate în învăţământ. Retorica mentine datorită burgheziei. în saloane. retorica îşi pierde din nou din importanţă. Modernizarea retoricii a avut ca principal efect literaturizarea accentuata a acesteia şi. Mari filosofi din aceasta perioada (Lant. 11) În ce sonsta revirimentul retoricii în perioada Renaşterii? În perioada Renasterii. Limba şi cuvantul sunt apreciate din nou ca facultatile cele mai se seama ale omului prin care se comunica şi se perfectioneaza gandirea. îşi pune amprenta şi pe aceasta disciplina. Hegel. pe care o considerau doar o tehnică a vorbirii elegante dar nu şi convingatoare. retorica era totusi departe de stralucirea ei din antichitate şi era cel mai des folosita în public în activitatea predicatorilor şi a avocatilor. Sunt reabilitati marii oratori şi retori Platon şi Cicero. stilul retoric înflorit „fleuri” reprezentand pretiozitatea de amvon. mai ales ca dezvoltarea ştiintelor pune în primejdie doctrinele teologice. greaca). aparenţa deţinerii unei culturii erau singurele care mai foloseau tehnici şi metode specifice retoricii. Revilimentul retoric are ca urmare reabilitarea vechilor categorii ale retoricii. Odata cu dezvoltarea stiintelor (prin folosirea experimentului). Marile tratate de retorica ale anticilor se pierd sau sunt distruse. fiind plasata mai la urma stiintelor umaniste. Discutiile elevate. reotica ajunge sa fie acceptata de aceasta. mai apoi la separarea acesteia de filosofie. În Epoca moderna. Lipsa vietii politice este un alt factor al regresului retoricii. demonstratia punand în primejdie dogma. Renasterea. sunt încurajate literele. innoirea. 12) Care este statutul retoricii în Epoca modernă.

Noua retorica – Neoretorica – se vrea o imbinare a retoricii clasice cu metodele moderne ale teoriei argumentarii care sa aiba aplicabilitate nu numai în sferele intelectuale ci şi în viata de zi cu zi (logica discursului cotidian). se observa o inviorare a retoricii datorata mişcarilor revolutionare şi parlamentarismului burghez. Noua retorica este o teorie a structurilor argumentative care nu se limiteaza doar la discursul rostit (unui public larg) ci cititorul unui text scris. Ex: Danton. argumentare utilizate în stiintele umaniste RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 7 . incluzand-o şi pe cea de autor al discursului (scris) Auditoriul cuprinde şi interlocutorul unic (care citeste). sau chiar autorul discursului Se dorea a fi o disciplina moderna. care pronunţă discursul oral Considera auditor doar publicul larg. În Epoca Contemporana asistam la o noua revenire a retoricii datorat cresterii interesului pentru importanţa limbii şi limbajului. Deosebiri între Vechea retorica şi Neoretorica: 1. 5. Pitt. asupra demonstraţiei şi argumentarii. care se dorea şi putea fi convins şi convertit prin discurs NEORETORICA (Perelman) Teorie a structurilor argumentative care au în vedere nu numai publicul larg ci şi cititorul (textul scris) Vizeaza structuri argumentative analizate pe baza textului scris Extinde ideea de orator. Perelman. 4. 13) Arătaţi cel puţin opt deosebiri între retorica clasica tradiţională şi „neoretorica” lui Ch. RETORICA ANTICA Arta a vorbirii elegante şi convingatoare care se adresa unui public larg Se limiteaza la discursul rostit. Napoleon sau W. Un rol decisiv în acest proces l-a avut Chaim Perelman care sustinea ca filosofia trebuia sa urmareasca elaborarea principiilor de baza necesare gandirii şi actiunii. oral Se baza pe orator. Aceasta revenire a dus la promovarea lingvisticii. care a dus la un reviliment al discursului de tip parlamentar. 3. însă mult mai apropiat de logica şi epistemologie decât de retorica. numit teoria argumentarii. asupra filosofiei limbajului. reabilitarea sofistilor şi aprecierea persuasiunii în discursurile vremii. Astfel el a creat un instrument capabil sa obţina anumite rezultate asemanatoare celor stiinţifice şi în domeniul valorii şi cuvantului. care asculta discursurile rostite Avea în vedere un auditoriu presupus ignorant. care analiza mijloacele de probare. 2. Robespierre.Spre sfarsitul acestei epoci.

Tot aici s-a acordat un desebit interes umanismului şi teoriei comunicarii.6. considerata cea mai rationala Nu se arata interesata de forma discursului. sunt excluse orice elemente ale esteticii. 7. nediscursive de realizare a discursului: mimica. Neoretorica a fost foarte bine primita în Grupul de la Bruxelles (din care facea parte şi Perelman) dar şi peste ocean în Scoala Retorica din Pennsylvania. manageri.. considerand ca tehnicile de actiune.) RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 8 . 8. În epoca moderna s-au dezvoltat curente şi scoli care s-au preocupat de Neoretorica. Toulmin. tinuta. inclusa în artele liberale şi în învăţământ Pune un mare pret pe exprimare.. J. procedee mnemotehnice. indiferent de genul de activităţi. Se preocupa de formarea de practicieni ai oratoriei.Salavastru. existand un interes crescand pentru problematica acesteia dar şi pentru aplicabilitatea ei din partea unor specialisti în comunicare.. jurnalisti. gestica. intonatie. Se preocupa de atragerea tuturor categoriilor de auditori. Accentueaza doar mijloacele discursive de realizare a convingerii. Deşi mai întâmina obiectii. scoala ce şi-a intreptat atentia spre relatiile interdisciplinare ale retoricii.etc.. (Ex: Ch. elocutiune şi de memorie nu sunt compatibile cu teoria argumentarii. R. figurile de stil fiind folosite doar ca argumente..Habermas... Barthes. şi din tara A. consilieri ai politicienilor. 14) De cine este reprezentată astăzi neoretorica – Scoli şi gânditori.Marga. gramatica dar mai ales pe ornarea stilistica şi estetica discursului Punea mare accent pe mijloacele nonverbale. St. totusi punea accent pe argumentarea filosofica. C. prezentatori radio-tv. Perelman.

a sec. Mihail Kogălniceanu. Barbu St. Cazaniile lui Varlaam şi diverse predici. a sec. în România retorica a avut o desfasurare discreta.15) Etapele evoluţiei retoricii în România. predosloviile lui Miron Costin. dau startul unor discursuri emblematice ale lui Simion Barnutiu. în salile de judecata dar mai ales la tribuna parlamentului. structurata în 6 mari etape: 1) Perioada predicilor în limba slavona (sec.C. 4) Perioada cuprinsa între a doua jum. sec. a libertatii de exprimare şi de opinie. Take Ionescu. Nicolae Iorga. lui Kiprian. I. Ex: Panegiticele lui Euthimie. Totusi a existat o evolutie a discursului şi a retoricii. Vasile Conta. deoarece a fost zadarnicita orice fel de exprimare libera. confundându-se cel mai adesea cu literatura. Nicolae Iorga. Nicolae Titulescu. 20. 6) După 1989. Acest reviliment se manifesta cel mai pregnant în aulele academice. Titu Maiorescu – „Discursuri parlamentare”. destul de timid. Titu Maiorescu. Nicolae Titulescu – „Discursuri”. retorica şi oratoria reincep sa-şi reintre în drepturi. Take Ionescu. 20 şi 1989) – epoca de dominare comunista în care stilul oratoric nu a fost aproape deloc reprezentat (mai degraba oprimat). Grigore Ureche şi cele mai importante cele ale lui Antim Ivireanul.Delavrancea (discursuri juridice). 14) – predicile lui Grigore Tamblac fiind considerate primele productii oratorice romanesti. Mihail Kogalniceanu şi Alexandru Odobescu. Vasile Boerescu. odata cu reinstaurarea democratiei. este cea mai prolifica perioada a oratoriei romanesti.Delavrancea (discursuri juridice). I. 16) Numiţi cel puţin cinci oratori români care au operă oratorică. 3) Perioada de formare a culturii române (1848) – cand operele oratorice ale lui Gheorghe Lazar (2 cuvantari) în care infatiseaza starea de umilinta politica şi înapoiere culturala a poporului român. 2) Etapa formelor oratorice în limba română (secl 17 – 18) – reprezentata prin precuvantari şi predoslovii aflate în fruntea unor lucrări din literatura religioasa şi istorica: Ex. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 9 . Bratianu. Cu o evolutie relativ modesta. Bratianu. 19 şi prima jum. Atunci se afirma mari oratori ca: Barbu Catargiu. Aceata perioada are creatii aflate în stransa legătură cu biserica şi cu Evanghelia. Barbu St. 5) Epoca dictaturii comuniste (între jum.C.

sa faca o schimbare de opinii. sugestiei. sustinuta de moralitatea. prin adaptarea discursului pentru a convinge publicul. Dintre aceste tehnici putem menţiona sugestia şi autosugestia. metafore bine alese pentru a influenta decizia auditoriului. 18) Ce este persintologia şi care-i sunt domeniile de aplicare? Persintologia = Teoria discursului retoric. ce urmeaza a fi transferata altcuiva pentru a-i obţine adeziunea. competenta şi probitatea sa.17) Ce este persuasiunea şi care sunt izvoarele persuasiunii după Aristotel. – pathos-ul (psihologicul). acestea sunt reprezentate de formule concrete de a construi un discurs de tip nou. Conform parerii lui Aristotel izvoarele persuasiunii sunt: – etos-ul (etica). psihologie. – logos-ul (dialectica). 1) Deşi continua retorica traditionala. Tehnicile folosite pentru a persuada sunt relativ nerationale pentru ca se bazeaza pe socuri emotionale. în aşa fel alese şi inlantuite pentru a reusi sa convinga. cadenta retorica. el considerând-o chiar „arta persuasiunii”. cu intentia de a determina o asumare reala din partea publicului tinta. fie sa incinte. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 10 . Ea se fundamenteaza pe natura particulara a subiectului şi este atenta şi la ceea ce se petrece în mintea auditoriului nu numai în cea a oratorului. atitudini. argumentele aduse. fenomene aplicabile mai ales în rândul mulţimilor. persintologia se straduieste sa integreze şi cunostinte contemporane de logica. a afectivitatii. Cel care orienteaza retorica spre descoperirea elementelor persuasive este Aristotel. fie sa seduca. personalitatea oratorului. capabila sa aduca o motivare determinata prin calea credintei. având ca finalitate crearea unei baze metologice eficiente pentru consultanta persintologica. lingvistica. eficient. este teoria despre organizarea pshihologica a discursului retoric cu scopul fie sa persuadeze. Persuasiunea = este un act retoric care urmareste stabilirea unei legaturi între orator şi auditoriu.

în salile de judecata. DEMONSTRATIA LOGICA Are ca domeniu demonstrabilul. stereotipie. în discursurile parlamentare. se bazeaza pe o motivare logico-materiala ce poate fi transferata altcuiva pentru a obţine o adeziune activa. societate) Foloseste limbaj natural Efectul argumentarii persuasiunea Este implicita Este deschisa este RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 11 . ca şi convingerea. convingerea se formeaza în urma constrangerii prin probe materiale şi martori. a sugestiei. De cealalta parte persuasiunea este un act retoric. caracterizat pe ornare stilistica şi estetica. 8. spre simplitate. convingerea şi persuasiunea se diferentiaza tocmai pe metodele folosite. 1. 3) Aceasta teorie schimba directia discursului clasic. 2. Astfel. 7. Ca urmare au aparut noi forme ale discursului modern care au o retorica proprie: discursul publicitar. Convingerea este straina actului retoric deoarece ea se aplica prin reflectarea realitatii. Elemente fundamentale ale cunoaşterii. 6. care are ca scop. verosimilul. 19) Pe ce se bazeaza convingerea şi pe ce se bazeaza persuasiunea. improvizatie. logica riguroasa care duce la adevaruri certe Are caracter teoretic legat de opoziţia Adevarat – Fals Are caracter obiectiv Dominaţia dimensiunii sintactice Fapt individual (individ) Foloseste limbaj formalizat (simbolic) Efectul demonstraţiei este certitudinea Este explicabila Este închisă ARGUMENTAREA RETORICA Are ca domeniu opinabilul. 4. diplomatie.2) Are aplicatii în management. Deşi extrem de asemanatoare ca inteles. speech-ul. comunicare. Ea admite totusi şi posibilitatea erorilor. pragmatism. Arătaţi cel puţin zece deosebiri între demonstraţia logica şi argumentarea retorica. jurnalism şi chiar în reclama şi publicitate. 9. certitudinea şi persuasiunea sunt metodele prin care retorica urmareste persuadarea auditoriului prin discursul oratoric. 3. ce creeaza o punte până la identificare între orator şi auditoriu. afectivitatii. 5. plauzibilul Are caracter practic legat de persuasiune Are caracter subiectiv Dimensiunea pragmatica a contextului Fapt social (comunitate. dar nu pe calea demonstratiei ci pe aceea a credintei.

10. Este corecta sau incorecta Este cel acceptabila mult credibila şi RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 12 .

de formare a omului. fără însă a delimita exact efectele acestei actiuni. obiectul de studiul al retoricii. Un alt reproş viza utilitatea practica a retoricii. pe care încearca sa îi convinga. care urmareau propriile interese şi doreau persuadarea multimii pentru propriile ambitii. Deşi blamata de multi filosofi. Deşi primii retori au fost filosofi (Platon. Tot în acest registru filosofii acuzau retorica ca formeaza demagogi. ca Cicero şi Platon. care urmeaza anumite tehnici şi legi precise de compoziţie. argumentand ca aceasta nu are un domeniu propriu de cercetare. 21) Definiti discursul retoric şi arătaţi care sunt cele trei ordini şi ce semnifică fiecare în realizarea discursului retoric. ca incalca legile. în sensul ca retorii sustineau o viaţă activa complet opusa celei meditative. Filosofii au negat retoricii calitatea de ştiinţă. = este un text scris. rivalitatea dintre filosofie şi retorica a fost de fapt rivalitatea între filosofi şi retori pentru prioritate în domeniul educaţiei. De fapt.20) Care sunt reproşurile filosofilor la adresa retoricii. Astfel el a fost perceput intr-o mare varietate de moduri de RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 13 . la nivelul discursului academic şi al cunoasterii dezinteresate şi profunde. Filosofii au mai reprosat retoricii şi incalcarea normelor morale. Retorica a mai fost acuzata şi de nocivitate în plan religios. date de teoreticieni ai comunicarii şi de retori. al formarii şi practicii sociale. Discursul = elementul fundamental în retorica. retorica a fost sustinuta de unii dintre ei. rivalitatea de secole dintre filosofi şi retori a avut loc pe terenul diferentei dintre ştiinţă şi înţelepciune. 1) Numărul mare de tipuri ale discursului a dus la aparitia unui număr foarte mare de definitii. Cicero). atragandu-şi pentru totdeauna oprobiul acestora. contemplative propusa de filosofi. mergand până la acuzarea acesteia ca genereaza imoralitate. destinat a fi pronuntat în fata unui număr mare de auditori. în opinia lor retorica nu era o ştiinţă aplicabila. Aristotel. stabilite şi tudiate de retorica. prin aceasta intrand în cel al filosofiei. care promovau ideea unificarii filosofiei cu retorica.

2. conceptual (filosofie). d. un act. delectarea acestuia). judiciar.Habermas). şi împreună sustin intreaga teză. 3. reclama). forma de comunicare bazata pe argumente. citit d) După criteriul contactului cu publicul: discurs direct sau indirect.la simpul text expus (oral sau scris). d. b) Dupa materia scopului urmarit de orator: demonstrativ. deliberativ. face presiuni asupra auditoriului care se RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 14 . c) După forma de adresare: d. oral. acesta fiind inteles ca ansamblul mijloacelor prin care se asigura expresivitatea şi frumusetea ideilor. cotidian (ziaristica. o intervenţie intr-o dezbatere (J. probleme) care constituie armatura tematica a argumentarii. sistem adresativ de argumente organizat intrun sistem bine pus la punct etc. categorial (ştiintă). 2) Ca sistem de semne legate între ele prin inţeles. Acest nivel completeaza şi amplifica celelalte ordini ale discursului prin angajarea emotionala a auditoriului. schimb de argumente. Ordinea retorica = se concentreaza asupra sistemului de mijloace de exprimare a discursului. seductiv (subjugarea publicului. discursul se poate organiza prin colaborarea a 3 nivele de ordine: 1. Ordinea ideatica = se refera la analiza conţinuturilor de gandire (idei. în care discursul este inteles ca un sistem de semne şi reguli de combinare secvenţială a lor. persuasiv (vizeaza comunicarea şi asumarea discursului de către auditor). poetic. La acest nivel discursul este inteles ca sistem de sensuri care pun în mişcare sistemul de idei care se sustin între ele. e) Dupa intentia utilizatorului: d. Ordinea semnica = ce se refera la dimensiunea formala a argumentaţiei. Numărul mare de posibile tipuri de discursuri a facut necesara o clasificare a acestora în funcţie de anumite criterii şi solicita tehnici proprii de elaborare şi expunere : a) După natura limbajului: d. incitativ (urmareste instalarea unei tensiuni emotionale. scris. concepte. 22) Taxonomia discursului retoric.

Discursul seductiv şi cel incitativ sunt varietati al discursului manipulator.comporta după cum sugereaza oratorul). RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 15 .

Se prezinta sub mai multe forme: a) Discursul academic – de elogiu. o expunere amanuntita în probleme stiintifice. b) Discursul religios – lamureste o dogma sau de morala.. Genul demonstrativ foloseste toata bogatia limbii şi a artei oratorice facand apel cu precadere la pathos. o perioada anume (Ex. „Descriptio Moldaviae”) e) Dialogul – o convorbire între 2 sau mai multe persoane ce poate fi oral sau scris. trăsăturile caracteristice şi formele sub care se manifestă. etc. Demostene. caracterizata prin întrebări şi răspunsuri care prezinta interes pentru public.. lauda. predoslovia. acest tip de discurs nu presupune luarea unei hotarari ci se pronunta pentru a se stabili un adevar. discursul funebru. Comentariul. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 16 . Ex: Platon. Genul demonstrativ = gen fundamental al retoricii care cuprinde acele discursuri rostite cu scopul de a demonstra un adevar oarecare (stintific. filosofic). sociale. Socrate.23) Genul retoric DEMONSTRATIV – definitia. de deschidere sau inchidre a unui congres. Interviul-polemica. povesteste viaţa unui sfant. cazania panegiricul. d) Epistola (scrisoarea) – se elogiaza o epoca. h) Altele: Polemica (discutie în contradictoriu).etc. în funcţie de un anumit eveniment. de receptie. Se inscrie pe axa timpului la TIMPUL PREZENT. colocviu. f) Conversatia – convorbirea de tip familiar g) Interviul – convorbirea între o personalitate şi un ziarist sau alta personalitate. Are mai multe varietaţi: predica. culturale. Intalnit mai ales în domeniul stiintei. c) Discursul ocazional – ataca domenii variate.

trăsăturile caracteristice şi formele sub care există. statului) pentru a fi adoptate sau respinse. al unui Monarh. oratorul trebuie sa vorbeasca simplu. Genul deliberativ = cuprinde acele discursuri prin care oratorul cauta sa convinga auditoriul cu scopul de a lua o hotarâre în legătură cu o situaţie ce se va crea în viitor. dar cu interes şi vivacitate. c) Interpelarea – tip de discurs prin care se face critica unui personaj. b) Mesajul – comunicare oficiala de importanţă deosebita (ex mesajul unui Presedinte. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 17 . ordinul de atac.). În cadrul genului deliberativ. vehement. Intalnit mai ales în discursurile parlamentare (discurs politic) în care se cauta punerea în lumina a tot ce este folositor sau daunator intereselor comunitatii (orasului. Ex: Herodot... sa foloseasca idei puternice. ordinul de zi.. Se prezinta sub mai multe forme: a) Discursul parlamentar – discurs politic.24) Genul retoric DELIBERATIV – definiţia. Se inscrie pe axa timpului la TIMPUL VIITOR. Acest discurs poate fi atât oral cât şi scris şi are la randul lui mai multe forme: proclamatia. facand apel cu precadere la ethos. Sfera acestui discurs are o arie mai mare deoarece are în vedere o societate intreaga. intemeiate. expresie a elocventei oratorice ce permite un stil declamator. în fata unor evenimente deosebite. ce poate fi atât orala cât şi scrisa. Tucidide. d) Discursul militar (haranga) – rostit de sefii supremi ai armatei în cazuri exceptionale.. i se cere sa dea socoteala asupra unui fapt. dar nu demagogic.

acest gen are ca obiect dreptul. prezinta imprejurarile în care s-a produs fapta şi cere pedepsirea autorului în conformitate cu gravitatea faptei (înaintea apărării). argumente. marturii. expunerea unei probleme. Consultatiile (în jurisprudenta). În cadrul genului judiciar. Rapoartele – acestea 3 sunt considerate ca accesorii ale discursului judiciar. . trăsăturile Genul judiciar = folosit cu precadere în domeniul juridic. Regula principala a acestui gen este de a adapta autoritatea legilor juridice la autoritatea adevarului de fapt .25) Genul retoric JUDICIAR caracteristice şi formele sub care există. sa aiba un stil simplu şi precis. c) Memoriul – discurs juridic scris pus la dispoziţia judecatorului de părţile în proces prin care se fac anumite clarificari. definiţia. Genul judiciar are drept scop sa faca distincxtia între just şi injust. Se înscrie pe axa timpului la TIMPUL TRECUT. oratorul trebuie sa dezvolte rationamente puternice. etc. Aceasta poate fi facuta atât de partea implicata în proces cât şi de reprezentantul legal al acesteia. Genul judiciar face apel cu precadere la logos. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 18 . se ocupa de interesele individului. sa poate sa jongleze cu probe. acuzand sau aparand pe cineva. stabileste raportul dintre adevarul de drept şi de fapt. dreptate versus nedreptate. exact chiar. prin care acuza sau incrimineaza. Se prezinta sub mai multe forme: a) Rechizitoriul – discurs rostit de procuror inaintea instanţei. d) Rezumatul – discursul pronuntat de presedintele unei adunari judiciare prin care rezuma dezbaterile care au avut loc. b) Pledoaria – discursul juridic prin care se susţine oral punctul de vedere al fiecarei părţi în faţa completului de judecata. Se pronunţă în legătură cu o situaţie care a avut loc în trecut.

Cicero şi Quintilian au mai adaugat o componenta retoricii – a cincea = MEMORIA 27) Ce este inventiunea ca parte a retoricii şi care sunt cele trei calităţi necesare oratorului în invenţiune.[inventio (lat) – heuresis (gr)] – reprezinta activitatea de cautare a subiectului (temei) discursului. sa cuprindem subiectul în totalitatea lui în mod unitar şi coerent. 4) ACTIUNEA [actio/pronuntatio (lat) – hypocrisis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TEATROLOGIE. în principal de 3 calităţi: 1) Oratorul trebuie sa aiba geniu – capacitatea nativa de a intui şi a intelege subiectul. sa ordonam ideile.26) Care sunt părţile retoricii clasice tradiţionale şi cum se numesc teoriile care le studiaza. informatiilor. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 19 . Retorica cuprinde 4 părţi fundamentale: 1) INVENTIUNEA [inventio (lat) – heuresis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste MANTANOLOGIE. Lipsa acesteia duce la omisiuni. INVENTIUNEA . Vizeaza prima parte a discursului şi se refera la strangerea materialelor. 3) Metoda – modalitatea de analizare a fenomenelor realitatii: cum sa alegem. de a putea stabili în mod spontan forma. a placea şi pentru a emotiona auditoriul. confuzii sau erori. 2) Atenţia – fenomen psihic de activare a selecţiei informaţiilor. 2) DISPOZITIUNEA [dispositio (lat) – taxis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TASOLOGIE. componentele şi structura discursului. necesare redactarii discursului. cu scopul de a determina la fapte auditoriul. Pentru aceasta oratorul are nevoie. În inventiune aflam ideile şi argumentele principale care sustin tema discutata. a materialelor necesare discursului. concentrata în vederea desfăşurării optime a activităţii psihice. 3) ELOCUTIUNEA [elocutio (lat) – lexis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TROPOLOGIE. cautarea şi gasirea mijloacelor potrivite pentru a convinge.

30) Care sunt locurile comune extrinseci? Locurile comune extrinseci sunt împrejurarile din afara tezei. circumstantele. soritul.0 toposurile definesc sursele sau izvoarele de unde pot fo scoase argumentele.. renumele (reputatia) atât în sens pozitiv cât şi în sens negativ al unei persoane sau fapte.28) Ce sunt toposurile (locurile comune) şi de câte feluri sunt ele. Exista 2 categorii de locuri comune: intrinseci şi extrinseci. admisibilitate si gradualitate. titlurile scrise. exemple sau fapte izvorate din istorie. argumente „de-a gata” pe care oratorul le poate folosi in diverse etape ale discursului sau. De exemplu. referitoare la ordine sau care trimit la esenta. Aristotel a realizat chiar şi o ierarhie a argumentelor. contrariile. vorbele memorabile ale ȋnţelepţilor (citate celebre des folosite. etc. Acestea sunt: autoritatea înţelepciunii omeneşti (maxime şi proverbe). Cunoscute sub denumirea de locurile comune sau locurile argumentelor. acestea reprezinta punctele de vedere generale sau comune mai multor subiecte. marturiile.etc. citate din operele scriitorilor celebri. Alaturi de argumentele propriu-zise (silogismul. ex. în sfera genului retoroc judiciar sunt cautate locuri comune extrinseci cum sunt: legea. Toposurile sunt caracterizate prin generalitate. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 20 . epicherema. „Alea jacta est”-Cezar). opozitiile. în functie de interesul suscitat de ele si de certitudinea cunostintelor: locuri comune privind cantitatea . antecedentele şi consecintele (cauze si efecte). De aceea toposurile se pot constitui ca modele (tipare sau sabloane) utilizate pentru a spune ceva despre un subiect. Toposurile reprezinta sursele sau izvoarele de unde pot fi extrase argumentele necesare pentru sustinerea unui discurs. Locurile comune extrinseci pot fi invocate atât în confirmare cât şi în respingere. juramantul. genul şi specia. locuri comune privind calitatea. Acestea sunt: definitia.. 29) Care sunt locurile comune intrinseci? Locurile comune intrinseci se refera la subiectul ȋnsuşi al discursului (teza ȋnsăşi). entimema. comparatia.

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 21 .”etc. − În retorica. asezare a ideilor şi partilor dintr-un discurs intr-o anumita ordine. calitatii.31) Care sunt situaţiile neplăcute pentru orator ce apar prin utilizarea în exces a locurilor comune ? Utilizarea sistematica. sa aiba unitate şi proportie. ca parte a retoricii şi care este scopul ei? DISPOZITIUNEA = Dispositio (lat)/Taxis (gr) = operatiunea de ordonare. fecund. − Ordinea este deci obiectul dispozitiunii.. − Planul unui discurs este tabloul ideilor principale ale discursului. − ale libertatii de expresie „pot sa spun ce vreau. în exces a locurilor comune extrinseci de catre oratori duce la situaţii neplacute în derularea unui discurs. tinand seama de structura logica dintre ele şi scopul urmarit. Cele mai des ȋntâlnite astfel de expresii se transformă în stereotipii. în asa fel încat sa fie coerent. organizarea acestuia. usor de inteles iar diversele sale parti sa fie bine legate intre ele şi armonizate ȋncât fiecare dintre ele sa o sustina pe precedenta şi sa o pregateasca pe urmatoarea. limpede. 32) Ce este dispoziţiunea.. − stereotipii ale realismului „sa ramanem cu picioarele pe pamant” . unicitatii. dispozitiunea este de fapt structura discursului. − stereotipii ale timpului „toate la timpul lor”. simplu.. alcatuit cu scopul de a usura expunerea acestuia. De exemplu: − stereotipii ale modestiei: „asa-mi fie iertata lipsa de modestie”. − stereotipii ale respectului pentru munca „noi muncim. − ale cantitatii.” „sunt liber sa spun ce vreau”. şabloane verbale deranjante.. Este partea cea mai dificila pentru orator dar care garanteaza succesul sau insuccesul expunerii propriu-zise. Rezultatul acestei organizari este tabloul planul sau schita discursului. este un schelet al discursului. nu gandim. un plan bun se caracterizeaza prin urmatoarele calitati: planul trebuie sa fie intreg.

prezentand subiectul ȋntr-o maniera grandioasa. Exordiul este de fapt o enunţare. propoziţia. discursuri academice sau cuvantari funebre închinate unor oameni deosebiti. fara înflorituri. ajungand în final ca auditorul sa-l accepte pe cel dintai. introducerea. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 22 . confirmarea. trebuie sa rezulte chiar din subiectul sau. fapt pentru care mai este numit exordiu înfocat şi repede. este deosebit de înflorit. Exordiul fastuos – folosit în cazul unor prilejuri deosebite. naratiunea. anerisirea.33) Care sunt părţile unui discurs cu dispoziţie regulată? Partile componente ale unui discurs cu dispoziţie regulata sunt: exordiul. Captarea atenţiei şi mai ales a bunavointei auditoriului se face prin modestia sa. peroratia. cu multa pasiune. Exordiul simplu – enunţă subiectul ȋntr-o maniera scurta. îngrijita. probitatea şi puritatea caracterului său. În cazul acestei parti oratorul urmareste căştigarea atenţiei şi bunăvoinţei auditoriului în principal prin enunţarea sumara şi concisa a continutului discursului. Exordiul vehement – prin care oratorul intra rapid şi direct în subiect. 34) Ce este exordiul şi de câte feluri este el? EXORDIUL reprezinta prima parte a unui discurs. 2. 4. creand legaturi între subiectul initial şi cel nou adoptat. magnifica. alege altul. diviziunea. Exordiul insinuant – se foloseste în cazul în care oratorul simte ca auditoriul nu este multumit şi interesat de subiectul sau. 3. Se utilizeaza în discursuri de mai mica însemnătate. Exordiul este de 4 feluri: 1. Este folosit în cazul panegiricelor. Exordiul are izvoare interne şi externe. nu expunerea unor fapte. care este mult mai bine primit de acesta. În cazul în care una sau mai multe parti lipsesc (nu sunt necesare) este vorba de un discurs cu dispoziţie neregulata.

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 23 .

Ea trebuie sa aiba anumite particularitati. în functie de momentul optim de contracarare a contraargumentelor adversarului sau distrugand concluziile acestuia. Este o etapa obligatorie prin care trece un discurs. anerisirea poate fi situata şi ȋnaintea acesteia sau odata cu aceasta. Naratiunea trebuie sa fie verosimila – ea trebuie sa sustina adevarul şi realitatea. Sa fie scurta – naratiunea trebuie sa sa prezinte exact atât cât trebuie. naratiunea reprezinta povestirea faptelor ȋntr-o desfăşurare gradata. nepotrivite. fara a deveni seaca şi de neinteles pentru auditoriu. obscure sau echivoce. usor de inteles de auditoriu. Confirmarea presupune de asemenea şi rasturnarea argumentelor adversarului. Claritatea – ideile discursului trebuie sa fie expuse în termeni proprii. sau cateodata formulate chiar de acesta pentru evidentierea mai pregnanta a adevarului subiectului dezbatut. administrarea probelor şi argumentelor este bine sa se face treptat. 4. fara a se folosi limbaje sau expresii ultra specializate. Sa fie interesanta – discursul trebuie sa exprime un continut de idei care intereseaza şi atrage publicul ascultator. Anerisirea (sau respingerea) este operata de rasturnare sau de distrugere a argumentelor utilizate ȋmpotriva tezei dezbatute de catre adversarii oratorului. Desi se pozitioneaza dupa confirmare.35) Ce este naraţiunea şi care sunt calităţile unei bune naraţiuni într-un discurs oratoric? În cadrul retoricii. sa nu lezeze bunui simt al opiniei publice. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 24 . naratiunea trebuie sa îndeplineasca anumite calitati: 1. Aceasta este de 2 feluri: naratiune istorica (expunerea cronologica a faptelor) şi oratorica (povestirea cu ajutorul figurilor de stil. absolut necesara pentru a dovedi adevarul tezei pe care oratorul şi-a propus sa o sustina. Fiind cea mai importanta parte a unei expuneri. sa fie folosita asa numita amplificatie oratorica. În cadrul confirmarii. o anumita culoare. 36) Ce semnifica şi ce rol au în discurs confirmarea (susţinerea) şi anerisirea (respingerea)? Confirmarea (sustinerea) este acea parte a discursului în care se probeaza tot ce s-a spus în propoziţie şi s-a dezvoltat în naratiune. 3. 2. ceruta de subiectul dezbatut. elemente lingvistice cu scopul de a impresiona auditoriul).

de cele mai multe ori prin compasiune şi simpatie. a figurilor de stil. ca parte a retoricii? Elocutiunea este acea parte a retoricii care se ocupa cu modul de prezentare a discursului. cu alegerea şi asezarea cuvintelor şi expresiilor ȋntr-un discurs pentru a crea o exprimare de efect. în orice domeniu de activitate. 39) Ce este stilul oratoric şi care sunt calităţile comune tuturor stilurilor? Conceptul de STIL desemneaza modul particular prin care o persoana se exprima. Peroratia urmeaza imediat dupa confirmare şi are ca scop recapitularea punctelor esenţiale din naratiune şi a argumentelor întrebuintate în confirmare prin Recapitulatio. Astfel modul de comunicare primeste pentru fiecare individ o amprenta proprie. De aceea. apoi placuta şi originala prin folosirea diverselor stiluri.37) Ce este peroraţia oratorică şi care sunt cerinţele ei? Peroratia (sau epilogul) reprezinta operaţiunea oratorica cu care se încheie discursul. Stilul folosit în aceasta operatie este vehement. chiar nervos. interogatia şi prosopopeea. precis. culminind deseori printrun citat celebru sau o expresie foarte cunoscuta. Dintre figurile de stil folosite cu precadere în peroratie putem aminti: apostrofa. stilul este caracteristica principala a elocutiunii. 38) Ce este elocuţiunea. iar ideile sa se succeada cu repeziciune. Stilul cuprinde totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseste un orator pentru a obtine efecte artistice care sa sustina aplicabilitatea practica a tezei sale. Cu ajutorul ei se da „lovitura de graţie”. Deoarece fiecare om se exprima în felul sau. puternica şi deciziva pentru câştigarea auditoriului. Ea stabileste modul de exprimare în primul rând corecta. pentru a cuceri auditoriul şi prin forma discursului care sa sustina continutul acestuia. stilul reprezinta expresia unei individualitati caracterizata prin totalitatea intelesurilor şi conotatiilor pe care le atribuie expresiilor sale. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 25 . O a doua cerinta a peroratiei este Indignatio prin care se urmareste clarificarea şi lamurirea audientei. facand ape la moravuri şi pasiuni.

de tonul vocii. adecvate fiecarei expuneri în parte. sa curga firesc nu sa fie cautat pe parcursul expozeului. d) Multiformitatea – decurge din varietatea starilor traite şi mai apoi exprimate de orator. Exprimarea trebuie sa fie naturala. Talentul sau geniul unui orator este de a adapta discursul în functie de auditoriu. lipsa artificialului. moderat). b) Claritatea – decuge din claritatea gandirii oratorului. intonaţie. dar şi de a adapta discursului stilul care i se potriveste cel mai bine. c) Muzicalitatea – este legata de ritmul atât de gandire. care se manifesta de obicei în conversatii intime. a) Stilul simplu este cel mai natural dintre toate. oratorul fiind concentrat doar de acţiunea de a-şi exprima ideile cat mai bine şi mai clar. natural. acuitate.Desi expresie a individualitatii. Principalele stiluri folosite în expunerea unui discurs sunt: stilul simplu. modului cum el şi-a perceput ideile. Stilul simplu are mai multe forme: stilul simplu propriu-zis. ale carui calitati sunt concizia şi naturaletea limbajului vorbit. temperat şi sublim. unite insa de anumite calitati comune: a) Fidelitatea stilului – strans legata de fondul sufletesc al oratorului şi de gandirea acestuia. cum le-a gandit sau cum le-a simtit. Diversitatea discursurilor a general o diversitate de stiluri. cel în care ne prezentam ideile. cel mai veritabil. necultivat. de la euforic şi gratios la sobrietate şi redundanta. e) Puritatea – rezultata din prelucrarea atenta a textului de-a lungul redactarilor la care este supus pina la forma finala. stilul familiar. ritm poticnit sau deosebit de fluent. Fiecare discurs isi are stilul sau rezultat din subiectul dezbatut. precizie. f) Simplitatea şi naturaletea – trebuie sa transpara pe parcursul discursului. Aceste stari pot varia de-a lungul unui discurs de la trist la vesel. este usor de inteles de toata lumea fiind caracterizat de : inteligibilitate. 40) Care sunt cele trei stiluri oratorice (caracterizarea fiecăruia) şi care sunt regulile folosirii figurilor de stil în cadrul lor. cel care RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 26 . nu artificiala. stil fara pretentii. Muzicalitatea mai este data şi de vorbire. stilul laconic. claritate. Acest stil este lipsit de podoabe şi înflorituri stilistice. comportare cat mai ales de ritmul de exprimare (rapid. lent. exista totusi o varietate de stiluri. stilul sa para a fi nativ.

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 27 . sublimul poate fi de 2 feluri: sublimul de cugetare. armonia. ca parte a retoricii şi care sunt elementele ei constitutive? 42) Gesticulaţia (gestica): elementele şi modul de utilizare a lor de către orator. Principalele mijloace stilistice folosite în stilul sublin sunt cele care exprima cel mai bine pasiunea. În functie de continutul discursului. Oratorul alege cu grija cuvintele. Caracteristicile sale principale sunt energia. energia cum sunt: apostrofa. care exprima o idee extraordinara expusa cu simplitate şi sublimul de sentiment ce descrie framantarile sufletului. fine. fiind cel care se foloseste în cazul discursurilor extraordinare. binenteles. prosopopeea. Dintre figurile de stil folosite în acest stil trebuie mentionate: aluzia. metafora şi repetitia. caracteristica sa principala fiind unicitatea şi farmecul. c) Stilul sublim – ocupa pozitia cea mai inalta intre stilurile oratorice. comparatia. deoarece scopul lui este sa placa. 41) Ce este acţiunea. maretia.. lipsite de claritate. Acest stil foloseste toate podoabele lingvistice şi oratorice. vehementa. delicate. maretia şi. prezinta intr-un mod sec idei incomplete. gratios şi unic. O trasatura importanta a acestui stil este delicatetea care îl fac sa fie fermecator. b) Stilul temperat (înflorit) are o putere mai mare de impresionare a auditoriului deoarece intrebuinteaza figurile de stil. elegante. care ataca subiecte deosebit de importante. expresiile folosite fiind unele extraordinare. exclamatia. sublimul. metaforele. de ideile expuse. antiteza..solicita putine cuvinte. suspensia.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful