P. 1
RETORICA

RETORICA

5.0

|Views: 2,763|Likes:
Published by Roxana Scripcaru

More info:

Published by: Roxana Scripcaru on Oct 20, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/07/2014

pdf

text

original

1) Definiţi RETORICA.

RETORICA = disciplina care stabileşte principiile necesare compoziţiei oratorice de orice specie (forma) şi regulile particulare fiecatui gen de elocinţă. = este arta de convinge un auditoriu, printr-o argumentaţie bogată şi riguroasă, susţinuta de un stil ales şi un limbaj adecvat, un ton placut şi de respectarea regulilor gramaticale, logice, psihologice, care sa-l ajute sa penetreze gandirea auditoriului, sa-l convinga. = este arta de a construi o cuvântare, un discurs frumos, agreabil, coerent; este meşteşugul bunei cuvântări.

1) Din punct de vedere etimologic, denumirea de retorica provind
din latinescul „rhetorica”, termen împrumutat de romani de la greci. Aceştia utilizatu termenul de „rhitor”, care însemna vorbitor, orator, cel care învăţa arta elocinţei.

2) Care sunt şi ce susţin cele trei puncte de vedere referitoare la
definirea retoricii? Datorită complexitatii acestei discipline, de-a lungul timpului retorica a primit mai multe tipuri de definitii, fiecare ilustrand o anumita trasatura definitorie a acesteia. Cele mai importante dintre ele s-au grupat în 3 categorii de de definitii:

1.

Tipul definiţiilor care au în centru ideea că retorica este creatoare a persuasiunii (ca proces modificator de atitudini, credinte, pareri sau comportamente). Cei mai importanţi reprezentanţii care au sustinut acest tip de definire sunt: Socrate, Platon, Aristotel, Cicero, Isocrate. Al doilea tip de definiţie muta interesul dinspre persuasiune spre comunicarea propriu-zisă şi mai ales spre mijloacele cu care aceasta se realizeaza. Cel mai important reprezentant este Quintilian, care definea retorica ca un ansamblu de reguli stiintifice şi tehniciste care duc la o comunicare perfecta, o vorbire eleganta. Cel de-al treilea tip de definitie susţine ca retorica este arta ornării, a decorarii discursului. În acest caz, retorica devine mai apropiata de stilistica, transformându-se într-o tehnică a decorării
RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI

2.

3.

1

discursului. Reprezentanti: Sf. Augustin, Sf. Grigorie cel Mare (discursul religios) 3) Enumeraţi zece noţiuni specifice din perimetrul retoricii. Dintre cele mai importante noţiuni specifice din perimetrul retoricii putem menţiona: discurs, orator, elocinţă (elocvenţă), logos, pathos, ethos; heuresis (inventiunea); taxis (dispozitiune); lexis (elocutiunea); hypocrisis (actiunea); exclamaţie, epifonema (exclamatie sententioasa prin care se termina un discurs), apostrofa (procedeu prin care oratorul îşi întrerupe brusc cursul expunerii şi se adreseaza unei singure persoane sau unui lucru personificat), prosopopeea (figura oratorica prin care oratorul pune sa „vorbeasca” un personaj alegoric sau o persoana absenta sau defuncta); preterentiune (oratorul atrage atentia ca nu vrea sa aduca în discutie un anumit lucru, despre care totusi vorbeste); dubitatia (exprimarea unei nehotarâri, unei îndoieli sau nedumeriri). 4) De cine este legata originea retoricii şi care sunt consideraţi primii retori. Deşi multa vreme s-a considerat că retorica este o creaţie a grecilor antici, aceasta nu este o creaţie exclusiv grecească. Simultan ea a apărut în multe dintre culturile antice (indiana, chineza, egipteana) dar nu la acelaşi nivel ca în Grecia, ci doar la nivelul eristicei (arta argumentarii). Exista mai multe teorii asupra apariţiei retoricii: a) Teoria „miracolului grec”, a înzestrarii naturale a grecilor pentru arta şi filosofie, pentru vorbirea frumoasa şi convingatoare, pentru toate formele culturii, susţinută de Horaţiu; b) Teoria susţinută de Cicero, care minimizeaza rolul grecilor, despre care spune ca practicau o retorica rudimentara, susţinând ca retorica nobila şi folositoare este produsul filosofiei romane. c) Retorica legata de Homer şi de opera sa, considerate a fi îceputurile tuturor disciplinelor. d) Teoria care leaga apariţia retoricii de aparitia limbii, ca element fundamental de evolutie şi civilizatie. Aceasta teorie a fost combatuta de Quintilian care considera ca natura este creatoarea limbii şi a elocintei naturale, iar retorica doar un instrument. e) Patristica a susţinut teoria potrivit careia retorica este o creaţie a sofiştilor, care au cultivat o elocinţă falsă. Retorica este privita ca un instrument de inducere în eroare, un mijloc de corupţie.
RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI

2

Printre primii retori îi putem menţiona: pe Empedocle. Meritul cel mai mare al lui Aristotel este acela de a reabilita retorica. 5) Care dintre urmatorii este considerat de către Aristotel. din care facea şi ea parte. întemeietorul retoricii: a) Corax b) Tisias c) Empedocles d) Isocrates 6) Enumeraţi trei idei referitoare la retorica din lucrarea lui Aristotel. ambitie. Rousseau care considera ca originea retoricii este strans legata de evenimentele neplacute care au influentat evolutia oamenilor. Demostene (de la are ne-au ramas 60 de discursuri. ci evidentiaza potentialul persuasiv al acesteia şi importanţa ei. În aceasta lucrare el defineste retorica ca fiind arta de a descoperi tot ceea contine ca potential persuasiv. patosul.J. chiar şi pana astazi). al evoluţiei gandirii şi vorbirii omului. Aceasta teorie pare a fi cea mai aproape de adevar. el nu numai ca defineste obiectul şi caracteristicile retoricii. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 3 . h) Teoria lui Chateaubriand şi cea a lui J. În acest sens. fără însă a prejudicia filosofia. Retorica. Pisistrate şi Pericle. sofiştii Socrate. Aristotel şi Platon. din trei puncte de vedere: auditoriul. dintre care „Pentru coroană” este considerat o capodopera a artei oratorice). el face o comparatie a Retoricii cu Medicina. ca fiind creaţii ale lui Dumnezeu. urmaţi de mult mai cunoscutii Cicero (considerat cel mai mare orator. epidictic (demonstrativ) şi judiciar. Acestia considerau ca omul nu a evoluat ci a regresat iar retorica trebuie cautata în viciile omenesti şi este alimentata de ura. g) Teoria potrivit carea retorica este de fapt un produs al practicarii democraţiei. Isocrates şi Gorgias. Protagoras. logosul).f) O alta teorie legata de originea retoricii este legata de apariţia artelor liberale. oratorul şi argumentarea în sine (etosul. O alta contributie imporanta a lui Aristotel în aceasta lucrare delimitarea în cele trei genuri ale discursului: politic (deliberativ). linguseala şi minciuna. În lucrarea sa „Retorica”.

gesturile actorului. b) conditia esenţiala a unui orator este talentul oratoric. claritate. 8) Arătaţi trei principii ale artei oratorice propuse de Cicero. c) cultura generala cât mai vasta. probabilul. Marcus Tullius Cicero. Deoarece pentru el retorica nu era o ştiinţă (deoarece ea opereaza cu verosimilul. Singura Stiinţă a demonstraţiilor pe care o recunoaşte Platon este dialectica. dintre care cele mai importante sunt: a) Calităţile pe care un orator trebuie sa le indeplineasca sunt esenţiale: ascutimea mintii logicianului. alaturi de stapânirea limbii şi limbajului. faptul ca retorica ignora adevarul lipsindu-i ştiinţa. 7) Care sunt argumentele invocate de Platon pentru respingerea retoricii. memoria. stipuleaza principiile fundamentale ale retoricii. caracterizat prin decenta. Argumentele sale se refereau la pretentia retoricii de a asigura succesul oricarei teze. pentru a ajunge la sufletul publicului. vocea tragedianului. d) stilul elegant. e) elocventa şi legătura acesteia cu literatura. cugetarea filosofului. indiferent de dreptate sau adevar. probitate. Platon critica retorica şi o respinge considerând-o incapabila sa faca omul mai elocvent.Însă aportul deosebit al acestei lucrări vine din raportarea retoricii la nivelurile de cunoaştere: Metafizica stiintei (nivelul superior) care are ca obiect aflarea adevarului. sobru. plauzibil). centrat pe verosimil şi urmareste convingerea auditoriului. în lucrarea sa fundamentala „De oratore”. Socotit şi până în zilele noastre drept cel mai mare orator. 9) Cum se numeşte manualul de retorica al lui Quintilian şi câte carti are? Care sunt parţile retoricii după Quintilian ? RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 4 . El chiar o numea o „rutina”. nivelul inferior constituit ca domeniu al dialecticii. Un alt argument important în favoarea retoricii este subliniat de Aristotel şi acesta se refera la rolul retoricii atât în viata individului cât şi pe plan social. axat pe notiunea de probabil şi al treilea nivel cel mai de jos care formeaza domeniul retoricii. exprimarea poetica.

Clericii condamnau limba ca organ al vorbirii şi preferau vorbirea interioara. inclusiv în cel al retoricii. pentru creştini retorica şi dialectica devenind odioase şi puse pe seama diavolului. Timp de 20 de ani el a fost profesor de retorica.Considerat a fi primul profesor de retorica. Un alt factor care a dus la regresul retoricii este apariţia creştinismului. cartea 10-a – cuvintele şi pregatirea discursului. deoarece se considera ca este mai usor de încadrat în RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 5 . Elocutio. 10) Care sunt cauzele antiretoricii în Evul mediu? În perioada Evului mediu se constata schimbari fundamentale în cadrul retoricii. O alta cauza a anti-retoricii este felul în care este privita munca manuala. este conceputa ca manual de educare a viitorului orator. Continutul de idei al discursului nu mai pare aşa de important. meditatia. care deşi va împrumuta termeni şi categorii ale retoricii. carturarul. Lucrarea sa (singura pastrata) se numeste „Institutio oratoria” (Principiile artei oratorice). genul oratoric politic (deliberativ) aproape ca dispare. Prabusirea democratiei antice are urmari în toate domeniile. cartea 9-a – figuri de stil. ornarea textului devenind un scop în sine. Cea mai evidenta schimbare este cea la nivelul formei discursului. cartea 4-a – părţile discursului. iar cel judiciar îşi pierde din importanţă. Quintilian i-a adaugat încă o componente a 5-a – Memoria. Aceasta lucrare cuprinde 12 carti: cartile 1-2 sunt consacrate problemelor de pedagogie. Dacă Aristotel a divizat retorica în 4 părţi : Inventio. Ostilitatea faţă de retorica a fost vehementa şi violenta din partea bisericii. influentate de schimbarile din viata sociala. cartea 5-a – dovezi şi respingere. cartea 3-a prezinta genurile oratorice. cartea 6-a . Astfel se manifesta o puternica literaturizare a retoricii. cartea 12-a – personalitatea oratorului. cartea 7-a – oranduirea materialului. accentul punandu-se pe ornarea textului. Quintilian (Marcus Fabius Quintilianus) a sustinut necesitatea studierii şi aprofundarii retoricii.afectele. Actio. cartea 11-a – memoria. omul truditor cu bratele devansand intelectualul. În aceasta perioada se acorda prioritate disciplinelor stiintifice în dauna celor literare. În acest context. Singurul gen care mai domina este cel demonstrativ (epidictic) folosit în elogierea imparatilor sau a conducatorilor bisericii. blameaza cuvantul şi exprimarea frumoasa. asceza. Dispozitio. cartea 8-a – claritatea discursului şi ornamente stilistice.

Deşi blamata de Biserica. Spinosa. Retorica mentine datorită burgheziei. mai apoi la separarea acesteia de filosofie. folosirea unui limbaj sofisticat. Odata cu dezvoltarea stiintelor (prin folosirea experimentului). 12) Care este statutul retoricii în Epoca modernă. Discutiile elevate. stilul retoric înflorit „fleuri” reprezentand pretiozitatea de amvon. Revilimentul retoric are ca urmare reabilitarea vechilor categorii ale retoricii. iar retorica se disipeaza în alte arte independente. în saloane. mai ales ca dezvoltarea ştiintelor pune în primejdie doctrinele teologice. reotica ajunge sa fie acceptata de aceasta. Limba şi cuvantul sunt apreciate din nou ca facultatile cele mai se seama ale omului prin care se comunica şi se perfectioneaza gandirea. Decartes) au desconsiderat şi ei retorica. demonstratia punand în primejdie dogma. logica şi apropierea ei de gramatica şi poetica.dogmele bisericii. 11) În ce sonsta revirimentul retoricii în perioada Renaşterii? În perioada Renasterii. retorica era totusi departe de stralucirea ei din antichitate şi era cel mai des folosita în public în activitatea predicatorilor şi a avocatilor. retorica îşi pierde din nou din importanţă. greaca). innoirea. nu numai de adepţii stiintelor ci şi de filosofi. fiind plasata mai la urma stiintelor umaniste. retorica devine un mijloc de a straluci la curtea regilor. În Epoca moderna. sunt încurajate literele. ca şi limbile clasice (latina. Mari filosofi din aceasta perioada (Lant. pe care o considerau doar o tehnică a vorbirii elegante dar nu şi convingatoare. Sunt reabilitati marii oratori şi retori Platon şi Cicero. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 6 . aparenţa deţinerii unei culturii erau singurele care mai foloseau tehnici şi metode specifice retoricii. Marile tratate de retorica ale anticilor se pierd sau sunt distruse. Renasterea. reînvierea societăţii. însă nu a atins cotele retoricii antice şi maretia oratorilor greci şi romani. îşi pune amprenta şi pe aceasta disciplina. Modernizarea retoricii a avut ca principal efect literaturizarea accentuata a acesteia şi. Hegel. Lipsa vietii politice este un alt factor al regresului retoricii. Mişcarea antiretorica din aceasta perioada va duce la scoaterea ei din învăţământ. studiile umaniste. retorica îşi recapata partial stralucirea pe care o pierduse în Evul Mediu. unde se punea pret pe afisarea unei „culturi” chiar dacă aceasta nu era reala. curtilor regale. Readusa la viaţă în perioada Renaşterii şi reintrodusa între disciplinele umaniste studiate în învăţământ.

care se dorea şi putea fi convins şi convertit prin discurs NEORETORICA (Perelman) Teorie a structurilor argumentative care au în vedere nu numai publicul larg ci şi cititorul (textul scris) Vizeaza structuri argumentative analizate pe baza textului scris Extinde ideea de orator. numit teoria argumentarii. însă mult mai apropiat de logica şi epistemologie decât de retorica. care asculta discursurile rostite Avea în vedere un auditoriu presupus ignorant. sau chiar autorul discursului Se dorea a fi o disciplina moderna. În Epoca Contemporana asistam la o noua revenire a retoricii datorat cresterii interesului pentru importanţa limbii şi limbajului. argumentare utilizate în stiintele umaniste RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 7 . care pronunţă discursul oral Considera auditor doar publicul larg. oral Se baza pe orator. 5. 3. RETORICA ANTICA Arta a vorbirii elegante şi convingatoare care se adresa unui public larg Se limiteaza la discursul rostit. Ex: Danton. Robespierre. Noua retorica – Neoretorica – se vrea o imbinare a retoricii clasice cu metodele moderne ale teoriei argumentarii care sa aiba aplicabilitate nu numai în sferele intelectuale ci şi în viata de zi cu zi (logica discursului cotidian).Spre sfarsitul acestei epoci. care analiza mijloacele de probare. Astfel el a creat un instrument capabil sa obţina anumite rezultate asemanatoare celor stiinţifice şi în domeniul valorii şi cuvantului. Pitt. Deosebiri între Vechea retorica şi Neoretorica: 1. care a dus la un reviliment al discursului de tip parlamentar. Perelman. 4. incluzand-o şi pe cea de autor al discursului (scris) Auditoriul cuprinde şi interlocutorul unic (care citeste). reabilitarea sofistilor şi aprecierea persuasiunii în discursurile vremii. 2. asupra demonstraţiei şi argumentarii. Un rol decisiv în acest proces l-a avut Chaim Perelman care sustinea ca filosofia trebuia sa urmareasca elaborarea principiilor de baza necesare gandirii şi actiunii. Aceasta revenire a dus la promovarea lingvisticii. se observa o inviorare a retoricii datorata mişcarilor revolutionare şi parlamentarismului burghez. Noua retorica este o teorie a structurilor argumentative care nu se limiteaza doar la discursul rostit (unui public larg) ci cititorul unui text scris. Napoleon sau W. asupra filosofiei limbajului. 13) Arătaţi cel puţin opt deosebiri între retorica clasica tradiţională şi „neoretorica” lui Ch.

Toulmin. existand un interes crescand pentru problematica acesteia dar şi pentru aplicabilitatea ei din partea unor specialisti în comunicare. tinuta. În epoca moderna s-au dezvoltat curente şi scoli care s-au preocupat de Neoretorica. (Ex: Ch. Accentueaza doar mijloacele discursive de realizare a convingerii. 7. Se preocupa de formarea de practicieni ai oratoriei.etc. manageri.Salavastru. intonatie. figurile de stil fiind folosite doar ca argumente. inclusa în artele liberale şi în învăţământ Pune un mare pret pe exprimare. gestica. 8. scoala ce şi-a intreptat atentia spre relatiile interdisciplinare ale retoricii. procedee mnemotehnice.. indiferent de genul de activităţi. Deşi mai întâmina obiectii. Perelman.. Neoretorica a fost foarte bine primita în Grupul de la Bruxelles (din care facea parte şi Perelman) dar şi peste ocean în Scoala Retorica din Pennsylvania.6.. şi din tara A.. St. Barthes.Habermas. Tot aici s-a acordat un desebit interes umanismului şi teoriei comunicarii. Se preocupa de atragerea tuturor categoriilor de auditori. R. jurnalisti. totusi punea accent pe argumentarea filosofica. elocutiune şi de memorie nu sunt compatibile cu teoria argumentarii. sunt excluse orice elemente ale esteticii. J. prezentatori radio-tv. 14) De cine este reprezentată astăzi neoretorica – Scoli şi gânditori. nediscursive de realizare a discursului: mimica. gramatica dar mai ales pe ornarea stilistica şi estetica discursului Punea mare accent pe mijloacele nonverbale.Marga. considerand ca tehnicile de actiune.. C... consilieri ai politicienilor.) RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 8 . considerata cea mai rationala Nu se arata interesata de forma discursului.

Totusi a existat o evolutie a discursului şi a retoricii. a sec. lui Kiprian. dau startul unor discursuri emblematice ale lui Simion Barnutiu. Ex: Panegiticele lui Euthimie. Bratianu. Barbu St. Nicolae Iorga. I. destul de timid. Cu o evolutie relativ modesta.C. 16) Numiţi cel puţin cinci oratori români care au operă oratorică. retorica şi oratoria reincep sa-şi reintre în drepturi. 20. 2) Etapa formelor oratorice în limba română (secl 17 – 18) – reprezentata prin precuvantari şi predoslovii aflate în fruntea unor lucrări din literatura religioasa şi istorica: Ex. odata cu reinstaurarea democratiei. 19 şi prima jum.15) Etapele evoluţiei retoricii în România. Titu Maiorescu. Aceata perioada are creatii aflate în stransa legătură cu biserica şi cu Evanghelia. Titu Maiorescu – „Discursuri parlamentare”. 3) Perioada de formare a culturii române (1848) – cand operele oratorice ale lui Gheorghe Lazar (2 cuvantari) în care infatiseaza starea de umilinta politica şi înapoiere culturala a poporului român. Mihail Kogalniceanu şi Alexandru Odobescu. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 9 . 14) – predicile lui Grigore Tamblac fiind considerate primele productii oratorice romanesti. Grigore Ureche şi cele mai importante cele ale lui Antim Ivireanul. a libertatii de exprimare şi de opinie. este cea mai prolifica perioada a oratoriei romanesti. 5) Epoca dictaturii comuniste (între jum. Acest reviliment se manifesta cel mai pregnant în aulele academice. Vasile Conta.Delavrancea (discursuri juridice).C. structurata în 6 mari etape: 1) Perioada predicilor în limba slavona (sec. în România retorica a avut o desfasurare discreta. 20 şi 1989) – epoca de dominare comunista în care stilul oratoric nu a fost aproape deloc reprezentat (mai degraba oprimat). Nicolae Iorga. sec. în salile de judecata dar mai ales la tribuna parlamentului. deoarece a fost zadarnicita orice fel de exprimare libera. predosloviile lui Miron Costin. I. Take Ionescu. Mihail Kogălniceanu. Nicolae Titulescu. a sec. 4) Perioada cuprinsa între a doua jum. Cazaniile lui Varlaam şi diverse predici. Nicolae Titulescu – „Discursuri”. Barbu St. Take Ionescu. Atunci se afirma mari oratori ca: Barbu Catargiu. confundându-se cel mai adesea cu literatura. 6) După 1989.Delavrancea (discursuri juridice). Bratianu. Vasile Boerescu.

a afectivitatii. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 10 . Cel care orienteaza retorica spre descoperirea elementelor persuasive este Aristotel. argumentele aduse. Dintre aceste tehnici putem menţiona sugestia şi autosugestia. cadenta retorica. 18) Ce este persintologia şi care-i sunt domeniile de aplicare? Persintologia = Teoria discursului retoric. competenta şi probitatea sa. lingvistica. fenomene aplicabile mai ales în rândul mulţimilor. el considerând-o chiar „arta persuasiunii”. este teoria despre organizarea pshihologica a discursului retoric cu scopul fie sa persuadeze. metafore bine alese pentru a influenta decizia auditoriului. în aşa fel alese şi inlantuite pentru a reusi sa convinga. sustinuta de moralitatea. personalitatea oratorului. – pathos-ul (psihologicul). 1) Deşi continua retorica traditionala. eficient. Persuasiunea = este un act retoric care urmareste stabilirea unei legaturi între orator şi auditoriu. Tehnicile folosite pentru a persuada sunt relativ nerationale pentru ca se bazeaza pe socuri emotionale. Conform parerii lui Aristotel izvoarele persuasiunii sunt: – etos-ul (etica). sa faca o schimbare de opinii. fie sa seduca. psihologie. fie sa incinte. persintologia se straduieste sa integreze şi cunostinte contemporane de logica. prin adaptarea discursului pentru a convinge publicul. capabila sa aduca o motivare determinata prin calea credintei. având ca finalitate crearea unei baze metologice eficiente pentru consultanta persintologica.17) Ce este persuasiunea şi care sunt izvoarele persuasiunii după Aristotel. cu intentia de a determina o asumare reala din partea publicului tinta. ce urmeaza a fi transferata altcuiva pentru a-i obţine adeziunea. sugestiei. Ea se fundamenteaza pe natura particulara a subiectului şi este atenta şi la ceea ce se petrece în mintea auditoriului nu numai în cea a oratorului. atitudini. – logos-ul (dialectica). acestea sunt reprezentate de formule concrete de a construi un discurs de tip nou.

3. societate) Foloseste limbaj natural Efectul argumentarii persuasiunea Este implicita Este deschisa este RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 11 .2) Are aplicatii în management. 2. Arătaţi cel puţin zece deosebiri între demonstraţia logica şi argumentarea retorica. pragmatism. certitudinea şi persuasiunea sunt metodele prin care retorica urmareste persuadarea auditoriului prin discursul oratoric. jurnalism şi chiar în reclama şi publicitate. plauzibilul Are caracter practic legat de persuasiune Are caracter subiectiv Dimensiunea pragmatica a contextului Fapt social (comunitate. 7. 19) Pe ce se bazeaza convingerea şi pe ce se bazeaza persuasiunea. Ea admite totusi şi posibilitatea erorilor. comunicare. afectivitatii. Deşi extrem de asemanatoare ca inteles. Astfel. ca şi convingerea. 4. verosimilul. 3) Aceasta teorie schimba directia discursului clasic. speech-ul. care are ca scop. convingerea se formeaza în urma constrangerii prin probe materiale şi martori. 8. Ca urmare au aparut noi forme ale discursului modern care au o retorica proprie: discursul publicitar. dar nu pe calea demonstratiei ci pe aceea a credintei. DEMONSTRATIA LOGICA Are ca domeniu demonstrabilul. 1. Elemente fundamentale ale cunoaşterii. 9. în salile de judecata. se bazeaza pe o motivare logico-materiala ce poate fi transferata altcuiva pentru a obţine o adeziune activa. în discursurile parlamentare. caracterizat pe ornare stilistica şi estetica. diplomatie. stereotipie. spre simplitate. Convingerea este straina actului retoric deoarece ea se aplica prin reflectarea realitatii. De cealalta parte persuasiunea este un act retoric. 5. logica riguroasa care duce la adevaruri certe Are caracter teoretic legat de opoziţia Adevarat – Fals Are caracter obiectiv Dominaţia dimensiunii sintactice Fapt individual (individ) Foloseste limbaj formalizat (simbolic) Efectul demonstraţiei este certitudinea Este explicabila Este închisă ARGUMENTAREA RETORICA Are ca domeniu opinabilul. convingerea şi persuasiunea se diferentiaza tocmai pe metodele folosite. a sugestiei. 6. ce creeaza o punte până la identificare între orator şi auditoriu. improvizatie.

Este corecta sau incorecta Este cel acceptabila mult credibila şi RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 12 .10.

Tot în acest registru filosofii acuzau retorica ca formeaza demagogi. 1) Numărul mare de tipuri ale discursului a dus la aparitia unui număr foarte mare de definitii. Filosofii au negat retoricii calitatea de ştiinţă. = este un text scris. obiectul de studiul al retoricii. Cicero). care promovau ideea unificarii filosofiei cu retorica. al formarii şi practicii sociale. pe care încearca sa îi convinga. ca Cicero şi Platon. prin aceasta intrand în cel al filosofiei. De fapt. Deşi primii retori au fost filosofi (Platon. fără însă a delimita exact efectele acestei actiuni. Un alt reproş viza utilitatea practica a retoricii. Discursul = elementul fundamental în retorica.20) Care sunt reproşurile filosofilor la adresa retoricii. Filosofii au mai reprosat retoricii şi incalcarea normelor morale. 21) Definiti discursul retoric şi arătaţi care sunt cele trei ordini şi ce semnifică fiecare în realizarea discursului retoric. Retorica a mai fost acuzata şi de nocivitate în plan religios. rivalitatea de secole dintre filosofi şi retori a avut loc pe terenul diferentei dintre ştiinţă şi înţelepciune. mergand până la acuzarea acesteia ca genereaza imoralitate. de formare a omului. destinat a fi pronuntat în fata unui număr mare de auditori. contemplative propusa de filosofi. retorica a fost sustinuta de unii dintre ei. în opinia lor retorica nu era o ştiinţă aplicabila. stabilite şi tudiate de retorica. atragandu-şi pentru totdeauna oprobiul acestora. care urmeaza anumite tehnici şi legi precise de compoziţie. care urmareau propriile interese şi doreau persuadarea multimii pentru propriile ambitii. la nivelul discursului academic şi al cunoasterii dezinteresate şi profunde. Astfel el a fost perceput intr-o mare varietate de moduri de RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 13 . date de teoreticieni ai comunicarii şi de retori. argumentand ca aceasta nu are un domeniu propriu de cercetare. Aristotel. ca incalca legile. rivalitatea dintre filosofie şi retorica a fost de fapt rivalitatea între filosofi şi retori pentru prioritate în domeniul educaţiei. în sensul ca retorii sustineau o viaţă activa complet opusa celei meditative. Deşi blamata de multi filosofi.

conceptual (filosofie). oral. 2. schimb de argumente. forma de comunicare bazata pe argumente. c) După forma de adresare: d. şi împreună sustin intreaga teză. poetic. sistem adresativ de argumente organizat intrun sistem bine pus la punct etc. categorial (ştiintă). concepte. citit d) După criteriul contactului cu publicul: discurs direct sau indirect. d. 2) Ca sistem de semne legate între ele prin inţeles. b) Dupa materia scopului urmarit de orator: demonstrativ. Acest nivel completeaza şi amplifica celelalte ordini ale discursului prin angajarea emotionala a auditoriului. face presiuni asupra auditoriului care se RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 14 . cotidian (ziaristica. acesta fiind inteles ca ansamblul mijloacelor prin care se asigura expresivitatea şi frumusetea ideilor. discursul se poate organiza prin colaborarea a 3 nivele de ordine: 1. scris. 22) Taxonomia discursului retoric. incitativ (urmareste instalarea unei tensiuni emotionale.Habermas). e) Dupa intentia utilizatorului: d. d. Ordinea retorica = se concentreaza asupra sistemului de mijloace de exprimare a discursului. Numărul mare de posibile tipuri de discursuri a facut necesara o clasificare a acestora în funcţie de anumite criterii şi solicita tehnici proprii de elaborare şi expunere : a) După natura limbajului: d. reclama). o intervenţie intr-o dezbatere (J. delectarea acestuia). în care discursul este inteles ca un sistem de semne şi reguli de combinare secvenţială a lor.la simpul text expus (oral sau scris). 3. seductiv (subjugarea publicului. persuasiv (vizeaza comunicarea şi asumarea discursului de către auditor). La acest nivel discursul este inteles ca sistem de sensuri care pun în mişcare sistemul de idei care se sustin între ele. Ordinea ideatica = se refera la analiza conţinuturilor de gandire (idei. un act. probleme) care constituie armatura tematica a argumentarii. Ordinea semnica = ce se refera la dimensiunea formala a argumentaţiei. deliberativ. judiciar.

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 15 . Discursul seductiv şi cel incitativ sunt varietati al discursului manipulator.comporta după cum sugereaza oratorul).

cazania panegiricul. acest tip de discurs nu presupune luarea unei hotarari ci se pronunta pentru a se stabili un adevar. c) Discursul ocazional – ataca domenii variate. Se inscrie pe axa timpului la TIMPUL PREZENT. filosofic). d) Epistola (scrisoarea) – se elogiaza o epoca. de receptie. Socrate. b) Discursul religios – lamureste o dogma sau de morala. Are mai multe varietaţi: predica. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 16 . de deschidere sau inchidre a unui congres.etc. predoslovia. Genul demonstrativ = gen fundamental al retoricii care cuprinde acele discursuri rostite cu scopul de a demonstra un adevar oarecare (stintific. caracterizata prin întrebări şi răspunsuri care prezinta interes pentru public. Genul demonstrativ foloseste toata bogatia limbii şi a artei oratorice facand apel cu precadere la pathos. lauda. o perioada anume (Ex.. f) Conversatia – convorbirea de tip familiar g) Interviul – convorbirea între o personalitate şi un ziarist sau alta personalitate. Ex: Platon. Comentariul. Intalnit mai ales în domeniul stiintei. Se prezinta sub mai multe forme: a) Discursul academic – de elogiu. h) Altele: Polemica (discutie în contradictoriu). „Descriptio Moldaviae”) e) Dialogul – o convorbire între 2 sau mai multe persoane ce poate fi oral sau scris.23) Genul retoric DEMONSTRATIV – definitia. povesteste viaţa unui sfant. Demostene. etc.. Interviul-polemica. o expunere amanuntita în probleme stiintifice. culturale. trăsăturile caracteristice şi formele sub care se manifestă. discursul funebru. colocviu. sociale. în funcţie de un anumit eveniment.

sa foloseasca idei puternice. Se inscrie pe axa timpului la TIMPUL VIITOR. facand apel cu precadere la ethos. în fata unor evenimente deosebite. Genul deliberativ = cuprinde acele discursuri prin care oratorul cauta sa convinga auditoriul cu scopul de a lua o hotarâre în legătură cu o situaţie ce se va crea în viitor. dar nu demagogic. Ex: Herodot. În cadrul genului deliberativ. Sfera acestui discurs are o arie mai mare deoarece are în vedere o societate intreaga. Tucidide. trăsăturile caracteristice şi formele sub care există. oratorul trebuie sa vorbeasca simplu.). intemeiate...24) Genul retoric DELIBERATIV – definiţia. Se prezinta sub mai multe forme: a) Discursul parlamentar – discurs politic. statului) pentru a fi adoptate sau respinse. ce poate fi atât orala cât şi scrisa. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 17 . expresie a elocventei oratorice ce permite un stil declamator. ordinul de atac. vehement. dar cu interes şi vivacitate. Acest discurs poate fi atât oral cât şi scris şi are la randul lui mai multe forme: proclamatia. al unui Monarh. d) Discursul militar (haranga) – rostit de sefii supremi ai armatei în cazuri exceptionale. ordinul de zi. c) Interpelarea – tip de discurs prin care se face critica unui personaj.. b) Mesajul – comunicare oficiala de importanţă deosebita (ex mesajul unui Presedinte.. i se cere sa dea socoteala asupra unui fapt. Intalnit mai ales în discursurile parlamentare (discurs politic) în care se cauta punerea în lumina a tot ce este folositor sau daunator intereselor comunitatii (orasului.

Aceasta poate fi facuta atât de partea implicata în proces cât şi de reprezentantul legal al acesteia. acest gen are ca obiect dreptul. marturii. argumente. exact chiar. Regula principala a acestui gen este de a adapta autoritatea legilor juridice la autoritatea adevarului de fapt . definiţia. d) Rezumatul – discursul pronuntat de presedintele unei adunari judiciare prin care rezuma dezbaterile care au avut loc. prezinta imprejurarile în care s-a produs fapta şi cere pedepsirea autorului în conformitate cu gravitatea faptei (înaintea apărării). Se înscrie pe axa timpului la TIMPUL TRECUT. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 18 . se ocupa de interesele individului. trăsăturile Genul judiciar = folosit cu precadere în domeniul juridic. sa poate sa jongleze cu probe. Se prezinta sub mai multe forme: a) Rechizitoriul – discurs rostit de procuror inaintea instanţei. Se pronunţă în legătură cu o situaţie care a avut loc în trecut. sa aiba un stil simplu şi precis. În cadrul genului judiciar. stabileste raportul dintre adevarul de drept şi de fapt. . acuzand sau aparand pe cineva. oratorul trebuie sa dezvolte rationamente puternice. etc. Genul judiciar face apel cu precadere la logos. dreptate versus nedreptate. prin care acuza sau incrimineaza. c) Memoriul – discurs juridic scris pus la dispoziţia judecatorului de părţile în proces prin care se fac anumite clarificari. b) Pledoaria – discursul juridic prin care se susţine oral punctul de vedere al fiecarei părţi în faţa completului de judecata.25) Genul retoric JUDICIAR caracteristice şi formele sub care există. Rapoartele – acestea 3 sunt considerate ca accesorii ale discursului judiciar. Genul judiciar are drept scop sa faca distincxtia între just şi injust. Consultatiile (în jurisprudenta). expunerea unei probleme.

Lipsa acesteia duce la omisiuni. 4) ACTIUNEA [actio/pronuntatio (lat) – hypocrisis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TEATROLOGIE. confuzii sau erori. 3) Metoda – modalitatea de analizare a fenomenelor realitatii: cum sa alegem. sa cuprindem subiectul în totalitatea lui în mod unitar şi coerent. Pentru aceasta oratorul are nevoie. cu scopul de a determina la fapte auditoriul. a placea şi pentru a emotiona auditoriul. componentele şi structura discursului. Retorica cuprinde 4 părţi fundamentale: 1) INVENTIUNEA [inventio (lat) – heuresis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste MANTANOLOGIE. În inventiune aflam ideile şi argumentele principale care sustin tema discutata. concentrata în vederea desfăşurării optime a activităţii psihice.26) Care sunt părţile retoricii clasice tradiţionale şi cum se numesc teoriile care le studiaza. 2) DISPOZITIUNEA [dispositio (lat) – taxis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TASOLOGIE. 2) Atenţia – fenomen psihic de activare a selecţiei informaţiilor. sa ordonam ideile. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 19 . cautarea şi gasirea mijloacelor potrivite pentru a convinge. informatiilor. Vizeaza prima parte a discursului şi se refera la strangerea materialelor. în principal de 3 calităţi: 1) Oratorul trebuie sa aiba geniu – capacitatea nativa de a intui şi a intelege subiectul. a materialelor necesare discursului. Cicero şi Quintilian au mai adaugat o componenta retoricii – a cincea = MEMORIA 27) Ce este inventiunea ca parte a retoricii şi care sunt cele trei calităţi necesare oratorului în invenţiune. de a putea stabili în mod spontan forma. INVENTIUNEA .[inventio (lat) – heuresis (gr)] – reprezinta activitatea de cautare a subiectului (temei) discursului. 3) ELOCUTIUNEA [elocutio (lat) – lexis (gr)] – Teoria care se ocupa de inventiune se numeste TROPOLOGIE. necesare redactarii discursului.

29) Care sunt locurile comune intrinseci? Locurile comune intrinseci se refera la subiectul ȋnsuşi al discursului (teza ȋnsăşi). citate din operele scriitorilor celebri. entimema. De aceea toposurile se pot constitui ca modele (tipare sau sabloane) utilizate pentru a spune ceva despre un subiect. Aristotel a realizat chiar şi o ierarhie a argumentelor. Exista 2 categorii de locuri comune: intrinseci şi extrinseci. titlurile scrise. locuri comune privind calitatea. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 20 .28) Ce sunt toposurile (locurile comune) şi de câte feluri sunt ele. juramantul. genul şi specia. „Alea jacta est”-Cezar). Acestea sunt: definitia. 30) Care sunt locurile comune extrinseci? Locurile comune extrinseci sunt împrejurarile din afara tezei. exemple sau fapte izvorate din istorie. Cunoscute sub denumirea de locurile comune sau locurile argumentelor. De exemplu. etc. Acestea sunt: autoritatea înţelepciunii omeneşti (maxime şi proverbe). Toposurile reprezinta sursele sau izvoarele de unde pot fi extrase argumentele necesare pentru sustinerea unui discurs.. comparatia.0 toposurile definesc sursele sau izvoarele de unde pot fo scoase argumentele.. Locurile comune extrinseci pot fi invocate atât în confirmare cât şi în respingere. admisibilitate si gradualitate. soritul. epicherema. ex. în functie de interesul suscitat de ele si de certitudinea cunostintelor: locuri comune privind cantitatea .etc. renumele (reputatia) atât în sens pozitiv cât şi în sens negativ al unei persoane sau fapte. Toposurile sunt caracterizate prin generalitate. argumente „de-a gata” pe care oratorul le poate folosi in diverse etape ale discursului sau. antecedentele şi consecintele (cauze si efecte). vorbele memorabile ale ȋnţelepţilor (citate celebre des folosite. în sfera genului retoroc judiciar sunt cautate locuri comune extrinseci cum sunt: legea. circumstantele. acestea reprezinta punctele de vedere generale sau comune mai multor subiecte. contrariile. referitoare la ordine sau care trimit la esenta. Alaturi de argumentele propriu-zise (silogismul. opozitiile. marturiile.

. simplu. − Planul unui discurs este tabloul ideilor principale ale discursului. limpede. − ale libertatii de expresie „pot sa spun ce vreau. − stereotipii ale respectului pentru munca „noi muncim. un plan bun se caracterizeaza prin urmatoarele calitati: planul trebuie sa fie intreg.31) Care sunt situaţiile neplăcute pentru orator ce apar prin utilizarea în exces a locurilor comune ? Utilizarea sistematica. Este partea cea mai dificila pentru orator dar care garanteaza succesul sau insuccesul expunerii propriu-zise. unicitatii. nu gandim.”etc. dispozitiunea este de fapt structura discursului. ca parte a retoricii şi care este scopul ei? DISPOZITIUNEA = Dispositio (lat)/Taxis (gr) = operatiunea de ordonare.. − stereotipii ale realismului „sa ramanem cu picioarele pe pamant” . − Ordinea este deci obiectul dispozitiunii. alcatuit cu scopul de a usura expunerea acestuia. şabloane verbale deranjante. − ale cantitatii. tinand seama de structura logica dintre ele şi scopul urmarit. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 21 . în asa fel încat sa fie coerent. organizarea acestuia. fecund. Rezultatul acestei organizari este tabloul planul sau schita discursului. sa aiba unitate şi proportie. calitatii. Cele mai des ȋntâlnite astfel de expresii se transformă în stereotipii. în exces a locurilor comune extrinseci de catre oratori duce la situaţii neplacute în derularea unui discurs.. 32) Ce este dispoziţiunea. − În retorica. usor de inteles iar diversele sale parti sa fie bine legate intre ele şi armonizate ȋncât fiecare dintre ele sa o sustina pe precedenta şi sa o pregateasca pe urmatoarea. De exemplu: − stereotipii ale modestiei: „asa-mi fie iertata lipsa de modestie”.. − stereotipii ale timpului „toate la timpul lor”. este un schelet al discursului. asezare a ideilor şi partilor dintr-un discurs intr-o anumita ordine.” „sunt liber sa spun ce vreau”.

Exordiul insinuant – se foloseste în cazul în care oratorul simte ca auditoriul nu este multumit şi interesat de subiectul sau. Exordiul simplu – enunţă subiectul ȋntr-o maniera scurta. naratiunea. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 22 . îngrijita. probitatea şi puritatea caracterului său. prezentand subiectul ȋntr-o maniera grandioasa. Exordiul fastuos – folosit în cazul unor prilejuri deosebite. Exordiul este de 4 feluri: 1. peroratia. introducerea.33) Care sunt părţile unui discurs cu dispoziţie regulată? Partile componente ale unui discurs cu dispoziţie regulata sunt: exordiul. În cazul în care una sau mai multe parti lipsesc (nu sunt necesare) este vorba de un discurs cu dispoziţie neregulata. fara înflorituri. În cazul acestei parti oratorul urmareste căştigarea atenţiei şi bunăvoinţei auditoriului în principal prin enunţarea sumara şi concisa a continutului discursului. Exordiul vehement – prin care oratorul intra rapid şi direct în subiect. diviziunea. trebuie sa rezulte chiar din subiectul sau. 4. cu multa pasiune. Exordiul are izvoare interne şi externe. 3. anerisirea. magnifica. Se utilizeaza în discursuri de mai mica însemnătate. Exordiul este de fapt o enunţare. Captarea atenţiei şi mai ales a bunavointei auditoriului se face prin modestia sa. propoziţia. alege altul. nu expunerea unor fapte. este deosebit de înflorit. discursuri academice sau cuvantari funebre închinate unor oameni deosebiti. fapt pentru care mai este numit exordiu înfocat şi repede. creand legaturi între subiectul initial şi cel nou adoptat. confirmarea. Este folosit în cazul panegiricelor. 2. care este mult mai bine primit de acesta. 34) Ce este exordiul şi de câte feluri este el? EXORDIUL reprezinta prima parte a unui discurs. ajungand în final ca auditorul sa-l accepte pe cel dintai.

RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 23 .

36) Ce semnifica şi ce rol au în discurs confirmarea (susţinerea) şi anerisirea (respingerea)? Confirmarea (sustinerea) este acea parte a discursului în care se probeaza tot ce s-a spus în propoziţie şi s-a dezvoltat în naratiune. administrarea probelor şi argumentelor este bine sa se face treptat. nepotrivite. Sa fie interesanta – discursul trebuie sa exprime un continut de idei care intereseaza şi atrage publicul ascultator. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 24 . sa nu lezeze bunui simt al opiniei publice. Aceasta este de 2 feluri: naratiune istorica (expunerea cronologica a faptelor) şi oratorica (povestirea cu ajutorul figurilor de stil. sa fie folosita asa numita amplificatie oratorica. 2. o anumita culoare. Naratiunea trebuie sa fie verosimila – ea trebuie sa sustina adevarul şi realitatea. Ea trebuie sa aiba anumite particularitati. Claritatea – ideile discursului trebuie sa fie expuse în termeni proprii. anerisirea poate fi situata şi ȋnaintea acesteia sau odata cu aceasta. naratiunea reprezinta povestirea faptelor ȋntr-o desfăşurare gradata. fara a deveni seaca şi de neinteles pentru auditoriu. Fiind cea mai importanta parte a unei expuneri. 4. Sa fie scurta – naratiunea trebuie sa sa prezinte exact atât cât trebuie. ceruta de subiectul dezbatut. naratiunea trebuie sa îndeplineasca anumite calitati: 1. Este o etapa obligatorie prin care trece un discurs. fara a se folosi limbaje sau expresii ultra specializate. sau cateodata formulate chiar de acesta pentru evidentierea mai pregnanta a adevarului subiectului dezbatut. obscure sau echivoce. Desi se pozitioneaza dupa confirmare. în functie de momentul optim de contracarare a contraargumentelor adversarului sau distrugand concluziile acestuia. Confirmarea presupune de asemenea şi rasturnarea argumentelor adversarului. În cadrul confirmarii.35) Ce este naraţiunea şi care sunt calităţile unei bune naraţiuni într-un discurs oratoric? În cadrul retoricii. Anerisirea (sau respingerea) este operata de rasturnare sau de distrugere a argumentelor utilizate ȋmpotriva tezei dezbatute de catre adversarii oratorului. 3. usor de inteles de auditoriu. elemente lingvistice cu scopul de a impresiona auditoriul). absolut necesara pentru a dovedi adevarul tezei pe care oratorul şi-a propus sa o sustina.

culminind deseori printrun citat celebru sau o expresie foarte cunoscuta. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 25 . facand ape la moravuri şi pasiuni. puternica şi deciziva pentru câştigarea auditoriului. interogatia şi prosopopeea.37) Ce este peroraţia oratorică şi care sunt cerinţele ei? Peroratia (sau epilogul) reprezinta operaţiunea oratorica cu care se încheie discursul. chiar nervos. Peroratia urmeaza imediat dupa confirmare şi are ca scop recapitularea punctelor esenţiale din naratiune şi a argumentelor întrebuintate în confirmare prin Recapitulatio. Stilul folosit în aceasta operatie este vehement. a figurilor de stil. De aceea. cu alegerea şi asezarea cuvintelor şi expresiilor ȋntr-un discurs pentru a crea o exprimare de efect. iar ideile sa se succeada cu repeziciune. Ea stabileste modul de exprimare în primul rând corecta. stilul reprezinta expresia unei individualitati caracterizata prin totalitatea intelesurilor şi conotatiilor pe care le atribuie expresiilor sale. Cu ajutorul ei se da „lovitura de graţie”. pentru a cuceri auditoriul şi prin forma discursului care sa sustina continutul acestuia. stilul este caracteristica principala a elocutiunii. Dintre figurile de stil folosite cu precadere în peroratie putem aminti: apostrofa. Deoarece fiecare om se exprima în felul sau. O a doua cerinta a peroratiei este Indignatio prin care se urmareste clarificarea şi lamurirea audientei. în orice domeniu de activitate. Astfel modul de comunicare primeste pentru fiecare individ o amprenta proprie. de cele mai multe ori prin compasiune şi simpatie. 39) Ce este stilul oratoric şi care sunt calităţile comune tuturor stilurilor? Conceptul de STIL desemneaza modul particular prin care o persoana se exprima. apoi placuta şi originala prin folosirea diverselor stiluri. Stilul cuprinde totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseste un orator pentru a obtine efecte artistice care sa sustina aplicabilitatea practica a tezei sale. ca parte a retoricii? Elocutiunea este acea parte a retoricii care se ocupa cu modul de prezentare a discursului. precis. 38) Ce este elocuţiunea.

Fiecare discurs isi are stilul sau rezultat din subiectul dezbatut. temperat şi sublim. cel mai veritabil. care se manifesta de obicei în conversatii intime. Aceste stari pot varia de-a lungul unui discurs de la trist la vesel. adecvate fiecarei expuneri în parte. intonaţie. comportare cat mai ales de ritmul de exprimare (rapid. b) Claritatea – decuge din claritatea gandirii oratorului. c) Muzicalitatea – este legata de ritmul atât de gandire. moderat). stilul sa para a fi nativ. f) Simplitatea şi naturaletea – trebuie sa transpara pe parcursul discursului. a) Stilul simplu este cel mai natural dintre toate. lent. Talentul sau geniul unui orator este de a adapta discursul în functie de auditoriu. ritm poticnit sau deosebit de fluent. e) Puritatea – rezultata din prelucrarea atenta a textului de-a lungul redactarilor la care este supus pina la forma finala. Stilul simplu are mai multe forme: stilul simplu propriu-zis. acuitate. Diversitatea discursurilor a general o diversitate de stiluri. cum le-a gandit sau cum le-a simtit. oratorul fiind concentrat doar de acţiunea de a-şi exprima ideile cat mai bine şi mai clar. sa curga firesc nu sa fie cautat pe parcursul expozeului. Exprimarea trebuie sa fie naturala. nu artificiala. de la euforic şi gratios la sobrietate şi redundanta. natural. stilul laconic. 40) Care sunt cele trei stiluri oratorice (caracterizarea fiecăruia) şi care sunt regulile folosirii figurilor de stil în cadrul lor. lipsa artificialului. ale carui calitati sunt concizia şi naturaletea limbajului vorbit. d) Multiformitatea – decurge din varietatea starilor traite şi mai apoi exprimate de orator. modului cum el şi-a perceput ideile. Muzicalitatea mai este data şi de vorbire. Principalele stiluri folosite în expunerea unui discurs sunt: stilul simplu. unite insa de anumite calitati comune: a) Fidelitatea stilului – strans legata de fondul sufletesc al oratorului şi de gandirea acestuia. stilul familiar. dar şi de a adapta discursului stilul care i se potriveste cel mai bine. este usor de inteles de toata lumea fiind caracterizat de : inteligibilitate.Desi expresie a individualitatii. precizie. cel care RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 26 . necultivat. cel în care ne prezentam ideile. Acest stil este lipsit de podoabe şi înflorituri stilistice. stil fara pretentii. de tonul vocii. claritate. exista totusi o varietate de stiluri.

vehementa. fine. de ideile expuse. 41) Ce este acţiunea. ca parte a retoricii şi care sunt elementele ei constitutive? 42) Gesticulaţia (gestica): elementele şi modul de utilizare a lor de către orator. RETORICA – RĂSPUNSURI LA INTREBARI 27 . deoarece scopul lui este sa placa. delicate. Acest stil foloseste toate podoabele lingvistice şi oratorice. Caracteristicile sale principale sunt energia. În functie de continutul discursului. Oratorul alege cu grija cuvintele. expresiile folosite fiind unele extraordinare. b) Stilul temperat (înflorit) are o putere mai mare de impresionare a auditoriului deoarece intrebuinteaza figurile de stil. comparatia.. Dintre figurile de stil folosite în acest stil trebuie mentionate: aluzia. metafora şi repetitia. c) Stilul sublim – ocupa pozitia cea mai inalta intre stilurile oratorice. gratios şi unic. maretia şi. suspensia. maretia. care exprima o idee extraordinara expusa cu simplitate şi sublimul de sentiment ce descrie framantarile sufletului. prezinta intr-un mod sec idei incomplete. elegante. sublimul poate fi de 2 feluri: sublimul de cugetare.. exclamatia. lipsite de claritate. care ataca subiecte deosebit de importante. prosopopeea. metaforele. antiteza.solicita putine cuvinte. O trasatura importanta a acestui stil este delicatetea care îl fac sa fie fermecator. binenteles. caracteristica sa principala fiind unicitatea şi farmecul. Principalele mijloace stilistice folosite în stilul sublin sunt cele care exprima cel mai bine pasiunea. fiind cel care se foloseste în cazul discursurilor extraordinare. armonia. sublimul. energia cum sunt: apostrofa.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->