Sunteți pe pagina 1din 4

Publicam astazi un text cutremurator prin felul in care depune marturie despre frumusetea credintei

ieudenilor. Preotul lor, Ioan Marcu, l-a citit la Sfintirea Bisericii Noi din Ieud. Cred ca am reusit (ieri si
azi) a prezenta o figura luminoasa a credintei in Dumnezeu ce, in perioada comunista, a reusit sa
inalte un loc de credinta< preotul IOAN MARCU DIN IEUD. (Marian Ilea)
“Am ales si am sfintit casa aceasta, ca sa fie numele meu acolo, in veci, si ochii si inima mea sa fie
acolo, in toate zilele”, zice Domnul, in cartea Cronice 7,16.

Inalt Preasfintite Stapane


Preasfintiti Episcopi
Iubiti frati in Cristos
Distinsi oaspeti
Iubiti credinciosi din Ieud si alte parohii
Stimati ascultatori

In acest moment de mare praznic, cine ar putea da sufletului meu atata lumina, sa vada, si limbii
mele atatea cuvinte sa poata exprima maretia zilei de azi, si sa poata da marirea cuvenita acestei
case, in care nu un imparat pamantesc va locui, ci un Dumnezeu nemarginit care aici si-a facut
intrarea cu intreaga oaste cereasca, in lacas vesnic.
Incepand acum a face darea de seama obisnuita, gandul meu se intoarce cu ani in urma, la ziua in
care s-a asezat piatra fundamentala a acestei cladiri.
Eram inconjurat de credinciosi pe fetele carora am citit grija si framantare care le apasa inima,
gandindu-se la sarcinile grele pe care si le au, precum si la saracia lor.
Majoritatea credinciosilor, in frunte cu mamele si coconii lor, au pornit la lucru, convinsi ca bisericile
se cladesc din inimi pline de dragoste, de nadejde si incredere in ajutorul lui Dumnezeu.
Lucrarile de fundatie au inceput in anul 1975, cu 100.000 lei, primiti din mainile coconilor, trimisi de
parintii lor, dupa porunca Mantuitorului< “Lasati copiii sa vina la Mine, ca unora ca acestia este
imparatia cerurilor” (Matei, 19,14)
In timp ce se lucra, trei batrani priveau din strada si in sinceritatea lor ziceau< “Popa si curatorii sunt
nebuni. Cum vor face biserica fara bani?”.
Intr-adevar, am fost nebuni, dar nu de legat, ci nebuni pentru dragostea lui Isus in care ne-am
increzut si ne-a ajutat.
Astfel, in anul urmator, 1976, am incasat de la credinciosi si am investit in constructie un milion de
lei. S-a lucrat cu atata eroism incat din luna aprilie pana in noiembrie am cladit aceasta biserica din
caramida presata si beton armat, am acoperit-o cu tabla groasa galvanizata si i-am pus sfanta cruce
in varful turlei, semnul prin care am invins si noi.
Arhitectul a ramas incantat de exactitatea si calitatea lucrarilor, terminate in numai sapte luni.
Iata acum cateva exemple edificatoare, oglindind insufletirea si jertfa poporului din Ieud, pentru
constructia bisericii.
Barbatii, la intoarcere din tara, de la munca, veneau mai intai la parohie si, lasandu-si ranita la
intrare, imi spuneau in cancelarie< “Parinte, primeste acesti bani pentru biserica, deoarece, daca
merg cu toti acasa, nu stiu ce lipsuri voi gasi si n-oi mai putea da”.
Toate echipele de munca ale ieudenilor din tara la primirea salariilor strangeau bani si de la ei si de la
cunoscuti si trimiteau lunar intre 3.000 si 6.000 lei pentru biserica.
Acelasi entuziasm l-am vazut si la coconii din sat, care, cerand cate un ban de la parinti, veneau la
mine spunandu-mi< “Parinte, am adus si eu bani sa termini biserica”.
Cu astfel de enoriasi, cu astfel de suflete in care ardea dragostea pentru Cristos, nimic nu ma putea
opri, nici rautatea omeneasca, nici puterile iadului, ca sa termin construirea bisericii. Cristos,
Dumnezeul meu, pe care il slujesc si-l marturisesc, m-a intarit, iar Maica lui, Maica sfanta a fost
aparatoarea mea. In cinstea ei am inchinat aceasta biserica, dandu-i hramul “Buna-Vestire”,
sarbatoarea in care acum cincizeci de ani eu am primit sfanta taina a preotiei.
Astazi, ieudenii nu mai au fetele ingandurate ca la inceput, ci fete vesele, iar in inimile lor tresalta
bucuria.
Azi, mic si mare, tanar si batran au alergat la sunetul clopotului sa vada mireasa Domnului, asteptand
sa coboare imparatul ceresc ca s-o sfinteasca si sa locuiasca in ea veacuri nenumarate.
Azi s-a implinit visul ieudenilor, al parintilor, mosilor si stramasilor, s-a implinit si visul meu, “pofta
inimii mele”, si sa zic impreuna cu voi< “Slava, Tie, celui ce ne-ai ajutat sa biruim toate greutatile”.
Sa ne gandim iarasi la schimbarile petrecute in sanul parohiei de la inceputul zidirii bisericii pana azi,
in cei aproape zece ani.
Coconii care au asezat prima caramida sunt acum baieti mari.
Tanarul de atunci este astazi barbat.
Fata de atunci este azi mama si duce copilul in brate la biserica.
Mama si tata de atunci incep sa incarunteasca.
Pentru toti biserica noua este continuitatea credintei si traditiei crestinesti, ramasa de la bisericutele
vechi in care mosii si stramosii nostri si-au intarit legea sfanta.
In bisericile vechi a invatat neamul romanesc sa-si iubeasca si sa-si apere glia stramoseasca.
In biserica veche din Deal, mentionata din anul 1364, s-a pastrat cel mai vechi manuscris romanesc
care se afla acum la Academia RSR in Codicele de la Ieud, datat din anul 1391, precum puteti vedea
panoul respectiv pus in perete la intrare ca pisanie. El reprezinta maretia culturala a Ieudului si a
Maramuresului, precum veti auzi indata aci.
Incep acum sa multumesc celor in drept.
Mai intai ma inchin marelui Dumnezeu caruia ii multumesc ca mi-a rezervat cea mai frumoasa zi din
viata mea – sfintirea acestei Catedrale.
Dupa Dumnezeu, multumesc credinciosilor din Ieud care au numarat cinci milioane de lei si au facut
23.000 de zile de munca voluntara, evaluata tot cinci milioane de lei, pana a fost gata de sfintire. Iata
dragostea si jertfa pentru Cristos. De aceea, socotesc sarbatoarea de azi a Ieudului mare, ca si
Invierea, cand biserica noastra canta< “Aceasta este ziua care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa
ne veselim intransa”.
Multumesc curatorilor care au muncit cu toata inima, pe tot parcursul lucrarilor, adevarate modele
pentru ceilalti.
Multumesc tineretului din Ieud, care a venit la lucru de cate ori a fost chemat.
Multumesc intelectualilor din Ieud, care au fost alaturi de stradaniile noastre.
Multumesc preotilor legati de Ieud< Dunca Gavril, Marius Gavrila, Iusco Ioan, Balea Grigore, Dancus
Gavril, pentru contributia morala si materiala ce ne-au dat-o.
Multumesc autoritatilor de stat, din Departamentul Cultelor, judetene si locale, ca au inteles
stradaniile noastre si ne-au ajutat.
Multumesc tuturor musafirilor care ne fac cinste prin prezenta lor si mai ales prin cuvantul lor de
zidire sufleteasca.
Multumesc Preacucernicului protopop, Oprisan Mihai, care a fost prezent la lucrarile de pe santier
deseori si a verificat contabilitatea.
Multumesc, in sfarsit, Inaltpreasfintei Arhiepiscopii ca s-a interesat de lucrarile noastre si ne-a
incurajat.
Multumesc iarasi bunului Dumnezeu ca mi-a dat tarie sa servesc la altar cincizeci de ani, dintre care
treizeci in aceasta parohie cu un trecut istoric si religios vrednic de admirat.
Mentionez ca in timpul pastoriei mele am intervenit la Comisia Monumentelor Istorice, care a
reparat cele doua biserici de lemn din Ieud, monumente religioase de arhitectura. De asemenea, s-au
ingradit cimitirele.
Am purtat grija sufleteasca celor 1.200 de familii din Ieud, dintre care<
– 150 familii au intre 1-5 copii
– 650 familii au intre 5-10 copii
– 400 familii au intre 10-15 copii
– o femeie a nascut nu demult al 16-lea copil.
Ieudul este astfel printre primele comune din tara cu cea mai mare natalitate. Constiinta natalitatii
fiecarei familii duce la concluzia ca< “Noi, romanii, trebuie sa stapanim pamantul acesta, nu altii”,
cum a raspuns batranul cioban Grigore Chindris, gospodar din sat, cu 13 copii, unor profesori veniti la
Sesiunea de comunicari din iulie 1983.
Am facut din biserica, prin predica, focar de dragoste crestina, intarind mai ales datinele si obiceiurile
stramosesti la sarbatorile mari< Craciunul, Anul Nou, Pastile si altele.
Astfel, nu am nicio oaie ratacita din turma ce mi-a fost incredintata> nu am absolut nici un sectant in
parohia mea si nici un divort in vreo familie.
In cei 30 de ani de activitate pastorala in Ieud<
– am botezat 3.600 de copii
– am cununat 940 de miri
– am inmormantat 1.185 de insi
– am marturisit si cuminecat 10.280 credinciosi
Toate acestea constituie jertfa mea pe care o depun la piciorul prezentului altar, rugand pe
mantuitorul Isus Cristos s-o binecuvanteze si sa-si reverse darurile sale in vecii vecilor peste
credinciosii parohiei Ieud, cu care am inaltat acest maret si sfant lacas in Maramuresul voievodal.
Si-acum, terminandu-mi darea de seama, doresc sa stiti ca in anul 1989 vom sarbatori oficial 625 de
ani de la atestarea documentara a minastirii Ieud, din 1364, actuala Biserica din Deal.
Dumnezeu sa ne ajute in continuare, ca in urmatorii patru ani sa putem termina si celelalte lucrari
exterioare planuite de noi< asfaltarea in continuare a doua sute de metri pana la Biserica din Deal,
atat de cercetata de turisti> refacerea zidului de incinta imprejurul catedralei noastre> o noua casa
parohiala cu muzeu etnogafic si arta religioasa. Dar, mai presus de toate, sa vedem redactata, gata de
tipar, monumentala monografie a Ieudului, cu toata maretia lui istorica, sociala, culturala, religioasa,
si mai ales cu fermecatoarea arta populara, opera la care lucreaza de anul trecut cei cinci profesori de
specialitate din Bucuresti, prieteni adevarati ai Ieudului, mai toti fiind prezenti aici<
– marele poet crestin Ioan Alexandru, aparator darz al legii stramosesti>
– distinsul etnolog Vasile Vetisan, presedintele Societatii Culturale locale “Codicele de la Ieud”>
– renumitul sociolog Gheorghe Focsa, directorul Muzelui Satului Bucuresti>
– istoricul Vasile Georgescu, elevul lui Nicolae Iorga de la Valenii de Munte>
– neintrecutul paleograf Dumitru Serbu, cel ce a descoperit anul 1391, in Manuscrisul romanesc de la
Ieud, ce se afla la Academia RSR.
Ingaduiti-mi acum sa aduc ultima mea multumire acestor sustinatori ai culturii maramuresene,
printr-o evocare istorica scurta.
In anul 1912, cand Ardealul era inca sub stapanirea ungureasca, din partea Maramuresului, romanii
au trimis la cursurile “Universitatii Populare Nicolae Iorga” de la Valenii de Munte pe Ioan Barlea,
preot si invatator in Ieud, apreciat istoric si folclorist al tinutului. El a ascultat acolo, in luna august,
prelegerile istorice si nationale ale marelui carturar roman, vulcan de lava oratorica, ce electriza pe
toti delegatii judetelor din provinciile subjugate, pentru maretul vis secular “Intregirea neamului
romanesc”.
Aici Ioan Barlea a adunat carti pentru infiintarea unei biblioteci in satul sau, Ieud, unde functiona.
Dania cea mai mare a avut-o de la Nicolae Iorga, sporita de alti profesori, invatatori, studenti si elevi.
Plecand spre casa, a tinut sa multumeasca prin “Neamul romanesc” (ziarul lui Nicolae Iorga) tuturor
donatorilor, in numele poporului din Ieud, exprimandu-si speranta ca “se vor mai afla inca multe
inimi nobile, in tara libera care poarta in suflet gija si pentru noi, maramuresenii, si au durere pentru
acel stravechi cuib al romanilor, odinioara tara lui Dragos si Bogdan-Voda”.
Speranta preotului Ioan Barlea, inaintas al meu la altar, s-a implinit, caci s-au gasit aceste inimi nobile
care poarta grija si pentru noi, maramuresenii, prin cuvant ales de inaltare sufleteasca si prin carti
alese.
Dumnezeu sa le fie de ajutor ca sa consolideze ceea ce au anuntat inca de anul trecut, “Universitatea
Populara Ieud – Maramures”, cu acelasi foc sacru ca cea de la Valenii de Munte, si sa radieze cat mai
multa lumina si caldura in satele Maramuresului.
In aceasta zi solemna sa nu uitam niciodata porunca luminatului invatat Nicolae Iorga< “Stergeti
praful de pe altare si va inchinati lor”, pe care a amintit-o preasfintitul Iustinian aseara, in predica din
biserica.
Rog pe bunul Dumnezeu sa-mi dea putere ca sa indeplinesc ceea ce am fagaduit si atunci sa pot zice
si eu ca dreptul Simeon< “Acum, slobozeste, stapane, in pace, pe robul tau, ca vazura ochii mei
mantuirea ta” – Amin.
Preot Ioan Marcu (Citita la sfintirea bisericii din Ieud – Maramures) 22.VII.1984