CFAC laborator 1

INTRODUCERE IN UGS NX

1.1 Fabricația digitală a produsului

Astăzi, semnificația fabricației digitale se păstrează așa cum a fost prezentată anterior.
Deosebirile majore constau în cantitatea de date memorate pentru o piesă sau un produs sau
pentru starea liniei, care permite realizarea prototipului virtual aplicabil pentru diferite
aplicații:
• Controlul accesului este o funcție necesară atât în varianta tradițională a fabricației cât
și în cea digitală.
• Orice sistem PLM are o funcție de stocare organizată – sistemul PDM. De obicei este
o bază de date relațională (care primește comenzi tip SQL).
• Datele stocate pot fi specifice sistemului CAD sau, dimpotrivă, sunt independente de
sistemul CAD (3D Live – la Dassault Sistemes, respectiv JT – la Siemens PLM Software).
• Mașinile dintr-o linie de fabricație sunt programate folosind aplicații specializate.
Transferul programelor poate fi online – fără a opri linia de fabricație. Linia poate executa
diferite produse, această facilitate fiind specifică fabricației de masă.
• Programarea liniei se poate face utilizând software pentru roboți, respectiv medii de
programare CAD/CAM pentru crearea programelor de comandă numerică.

1.2 NX – Prezentare generală și interfața utilizator

NX este, cum spuneam mai înainte, un soft complet integrat CAD/CAM/CAE, de

ultimă generație, produs de compania Siemens PLM. Funcțiile CAD se adresează proiectării
3D a produselor, funcțiile CAM se adresează programării mașinilor unelte cu comandă
numerică (CNC) pe baza modelului 3D generat în modulul CAD. Funcțiile CAE furnizează
instrumente pentru simularea comportării produsului virtual în diverse condiții de mediu și de
funcționare.
Toate aceste module sunt integrate în aceeași interfață, nu avem nevoie de alte aplicații
sau module exterioare pentru definitivarea ciclului de viață al produsului. Un alt mare avantaj
este păstrarea unității datelor, orice modificare a acestora se va reflecta imediat la toate
nivelurile proiectului.
De exemplu dacă facem o modificare în modelul 3D aceasta se va regăsi imediat și în
modulul CAM, rezultând noi traiectorii pentru mașina de prelucrat, sau în modulul de
simulare, unde vom avea o analiză corespunzătoare noului produs, fără a fi nevoie intervenția
utilizatorului. Este încurajată și ingineria concurentă, astfel, imediat după etapa de modelare,
specialiștii CAM sau CAE pot începe simultan propriile activități, orice modificare a
modelului de bază ducând imediat la actualizarea acestora.
NX7 beneficiază de o interfață ușor de utilizat, proiectată în cooperare cu o companie de
design. Deși simplu de folosit, această interfață permite folosirea unor funcții avansate, atunci
când este nevoie, prin modularizare și personalizare. Pe lângă personalizarea obișnuită a
barelor de instrumente, NX poate fi adaptat cerințelor utilizatorilor și prin folosirea rolurilor,
lucru pe care îl vom discuta ulterior.
De asemenea, NX poate coopera cu alte programe de proiectare, el putând deschide și
salva fișiere create în alte sisteme CAD, precum și fișiere de transfer neutre (iges, step,
parasolid, dxf/dwg etc.). De asemenea legăturile cu aceste fișiere pot rămâneasociative, dacă
fișierele importate se vor fi modificat în softurile native, NX va observa acest lucru și își va
actualiza propriile fișiere importate.
CFAC laborator 1

1.3 Pornirea programului

Pornirea programului se face executând dublu clic pe icoana corespunzătoare de pe
Desktop, sau folosind meniul de Start al Windows-ului Start → (All) Programs → UGS NX
7.0 → NX 7.0

După încărcarea programului, acesta va afișa fereastra Welcome to NX, de unde putem crea un
fișier nou, sau deschide unul deja existent (New, respectiv Open).
Dacă dorim crearea unui nou fișier, apăsăm butonul New. În fereastra care se deschide
putem specifica numele acestui fișier, precum și aplicația cu care se va inițializa acesta, ca
rezultat al alegerii unuia dintre șabloanele existente (Model, Assembly, Shape Studio etc.),
organizate ca pagini ale ferestrei NX (Model, Drawing, Simulation, Manufacturing). Tot
aici putem stabili unitatea de măsură pentru fișier (inch sau milimetri) și calea directorului
unde va fi salvat fișierul.
CFAC laborator 1

Lucrul în NX este împărțit pe aplicații, în funcție de natura produsului proiectat sau a

procesului de analiză la care supunem acest produs. Aceste aplicații (module) se pot schimba
în orice moment folosind butonul Start din toolbar-ul Standard.

1.4 Principalele aplicații (medii de lucru)

Modeling
Aplicația Modeling permite construcția de modele solide 3D parametrice. În general,
modelul 3D se bazează pe schițe (Sketch) ce pot fi create din sub-aplicația Sketcher, ce apare
atunci când este folosită comanda Sketch. După construirea curbelor și aplicarea
constrângerilor din schiță, se iese din Sketcher, apoi putem folosi schița pentru a crea solide
sau doar suprafețe prin intermediul operațiilor de modelare (extrudare, revoluție etc.). Ulterior
aceste corpuri pot fi modificate, adăugând operații suplimentare pentru a aduce corpul la
forma dorită (racordări, înclinări etc.)
Shape Studio
Ca și în cazul aplicației Modeling, Shape Studio este un modul parametric, însă
specializat în construcția suprafețelor. Este similar cu aplicația anterioară ca modalitate de
lucru, el aduce în plus o personalizare specifică lucrului cu suprafețe, precum și unelte pentru
editarea și manipularea acestora. Comenzile și barele de instrumente
CFAC laborator 1

(toolbar) pot fi activate sau dezactivate; practic într-o aplicație pot fi folosite comenzi
din cealaltă aplicație, dacă sunt activate toolbar-urile corespunzătoare sau dacă respectivele
comenzi sunt accesate prin intermediului meniulurilor desfășurătoare.
Assemblies
Aplicația Assemblies este utilizată pentru asamblarea componentelor realizate anterior,
sau pentru crearea unora noi, în contextul ansamblului. O serie de unelte specifice permit
realizarea de constrângeri între componente, verificarea distanțelor între acestea etc.
Drafting
Aplicația Drafting este utilizată la realizarea desenelor de execuție pentru modelele
create cu aplicațiile anterioare. Constă în aplicarea de vederi, secțiuni, detalii, cote, adnotări
pe planșele de desenare. Acestea elemente vor fi asociative cu modelele pe baza cărora au fost
generate, astfel încât, la modificarea acestora din urmă, se vor modifica și elementele din
desene. Pot fi realizate și planșe care nu au legătura cu modelul solid, folosind schițe ce conțin
curbele dorite, pe care le dimensionăm.
Important de reținut este că, spre deosebire alte aplicații software în care avem fișiere
separate pentru fiecare aplicație, NX folosește un singur tip de fișier (extensia .prt) pentru
toate aplicațiile sale. De exemplu, putem desena schițe, crea modele 3D, asambla diverse
componente, crea desene de execuție, genera operații CAM, etc. în acelașii fișier.

1.5 Definiții și termeni

• Operație de modelare (prescurtat operație – engl. feature), denumită și caracteristică,

este cea mai mică entitate ce poate fi modificată individual. Orice model construit în NX este
o combinație de astfel de operații care, de obicei, sunt legate între ele printr-o dependență
cronologică. De exemplu, o schiță este părinte pentru operația de extrudare următoare, care
poate fi părinte la rândul ei pentru operația de racordare etc. Dacă aceste operații sunt corect
definite în timpul modelării, ele se vor actualiza corespunzător atunci când se produce o
modificare a părinților acestora.
• Modelarea parametrică – reprezintă abilitatea de a utiliza parametrii unui model
pentru a modifica forma și mărimea geometriei. Acest lucru poate fi făcut în orice moment în
timpul creării sau editării modelului.
Exemplu: În figura alăturată cei doi parametri din schiță care dictează dimensiunile
lungimii și lățimii paralelipipedului sunt legați asociativ printr-o relație. Astfel, dacă
modificăm parametrul intitulat „lungime”, se va modifica automat și parametrul „latime”,
modificarea propagându-se și asupra formei corpului solid.

Asociativitatea modulelor – întrucât NX este un software integrat, modulele sale sunt

interconectate, astfel încât, dacă proiectul se modifică într-un anumit stadiu, această
modificare se va propaga imediat în tot sistemul. De exemplu, dacă se face o modificare într-o
CFAC laborator 1

schiță, aceasta va produce modificarea nu numai a solidului rezultat, ci și a desenelor de

execuție, a ansamblului ce conține piesa respectivă, a programelor CAM etc.

• Bara de resurse (Resource Bar) este o bară de instrumente situată în partea stângă a
ecranului, ce conține mai multe elemente: navigatorul operațiilor (Part Navigator),
navigatorul ansamblului (Assembly Navigator), istoria fișierelor, roluri etc.
• Rolurile (Roles) – sunt un set de unelte de personalizare, în funcție de diversele
aplicații folosite, nivelul de cunoștințe al utilizatorului etc. Se găsesc în Resource Bar,
apăsând butonul cu acelașii nume. La începutul cursului cursului vom folosi rolul Essentials
with full menus, întrucât icoanele sunt mai mari și sunt însoțite de text, facilitând învățarea.
Rolul Essentials are dezavantajul că nu are toate opțiunile în meniurile desfășurătoare (acesta
sunt scoase pentru o mai ușoară învățare). După o minimă familiarizare cu programul
recomandăm utilizarea rolului Advanced with full menus.
CFAC laborator 1

• Navigatorul operațiilor (Part Navigator) conține o listă cu toate operațiile dintr-un

model. Ele pot fi afișate în ordine cronologică pentru a putea investiga mai ușor modelul și
pentru a înțelege mai bine relațiile dintre acesta.

• Constrângerile – stau la baza modelării parametrice. Ele reprezintă relații ce se

stabilesc între diverse elemente din model sau între componentele unui ansamblu. În schițe
avem constrângeri dimensionale și geometrice, iar în ansamblu constrângeri de asamblare.
Vom discuta în lecțiile următoare, în detaliu, aceste constrângeri.
• Corpul solid (Solid Body) – reprezintă corpul ce are grosime, rezultat în urma operațiilor de
modelare – extrudări, rotații, găuri, racordări etc.
CFAC laborator 1

• Corpul suprafață (Sheet Body) – este corpul alcătuit din una sau mai multe suprafețe
unite. Suprafețele sunt elemente ce nu au grosime, dar pot fi folosite pentru crearea de solide.
Se folosesc atunci când modelarea unui solid ar fi prea complexa sau chiar imposibilă.
• WCS (Work Coordinate System – Sistem de Coordonate de Lucru) – este un sistem
de coordonate local ce poate fi repoziționat pentru a ușura modelarea. Axele corespunzătoare
sunt XC, YC, ZC, iar poziția sa este suprapusă peste sistemul de coordonate de referință
(Datum Coordinate System – alcătuit din plane și axe de referință). Implicit WCS este

invizibil, el putând fi afișat la dorință, folosind butonul Display WCS din bara de
comenzi Utility.

1.6 Folosirea mousului, funcții

O mare parte din lucrul în NX este efectuată folosind mausul, de aceea este foarte
important să cunoaștem funcțiile acestuia.
• butonul din partea stângă este folosit pentru selecția elementelor atât din fereastra
grafică cât și din Part Navigator. Pentru selectarea mai multor elemente, este suficient să
executați clic pe elementele respective, fără vreo altă tastă ajutătoare. Dublu-clic pe un
element realizează comanda implicită pentru elementul respectiv (de obicei editarea),
comanda putând fi vizualizată prin caractere bold la executarea clic dreapta pe acele element.
Deselectarea elementelor se face ținând tasta Shift apăsată în timp ce executăm clic pe
elementul sau elementele pe care le dorim deselectate.
• butonul din partea dreaptă este folosit pentru a afișa un meniu contextual, ce depinde
de elementul pe care s-a făcut clic. Dacă s-a executat clic în fereastra grafică fără să fi atins
vreun element, meniul contextual se referă la manevrarea piesei sau a imaginii (Zoom,
Rotate, Pan etc.), iar dacă se face pe un element al modelului, vor apărea opțiuni pentru
editarea operaților, ascundere etc.
• butonul din mijloc (ce poate fi și rotiță de derulare) dacă este ținut apăsat și apoi tras,
produce rotația modelului 3D (Rotate) sau deplasarea planșei de desen (Pan). Uneori apăsând
scurt (clic) butonul din mijloc, putem confirma pași în ferestrele comenzilor, trecând automat
la următoarea etapă, dacă nu mai este nici un pas obligatoriu de efectuat, se confirmă
comanda respectivă (ca și cum am apăsa butonul OK din fereastră).
• dacă ținem apăsat butonul din mijloc și apoi pe cel din dreapta, deplasând mausul,
obținem comanda de deplasare a vederii (Pan). Acelașii rezultat îl obținem ținând apăsata
tasta Shift și apoi butonul din mijloc al mausului
• *rotița de derulare (scroll) poate fi folosită pentru operația de mărire/micșorare
(Zoom), rotind-o sus-jos. Acelașii rezultat se obține ținând apăsată tasta CTRL în combinație
cu butonul din mijloc al mausului sau folosind butonul din mijloc și cel din stânga al
mausului.

În realitate, nu deplasăm sau rotim modelul ci modificăm poziţia privitorului, a

camerei cu care „înregistrăm” modelul.

1.7 Bare de unelte (Toolbars)

Barele de unelte (toolbar-uri) conțin icoane corespunzătoare comenzilor folosite de NX.

Fiecare aplicație NX are afișate implicit anumite bare de instrumente ce conțin comenzile cele
mai des utilizate. Ele se pot personaliza, astfel încât putem ascunde sau afișa diverse comenzi
în funcție de dorințele fiecărui utilizator. De asemenea ele pot fi deplasate în alte poziții;
CFAC laborator 1

atunci când ne apropiem de o margine a ecranului, ea se va „lipi” de zona respectivă. Pentru a

activa sau dezactiva diversele bare, facem clic dreapta pe orice zonă ce conține bare de unelte
și bifăm din meniul ce apare ceea ce dorim să avem afișat.
Cele mai importante bare de instrumente sunt:
• Standard Toolbar – este comună tuturor aplicațiilor și conține butoane
corespunzătoare operațiilor elementare precum deschiderea fișierelor, crearea unora noi,
salvarea etc.
• View Toolbar – conține comenzi pentru manevrarea vederii modelului (rotire –
Rotate , deplasare – Pan, mărire/micșorare – Zoom)
• Feature Toolbar – conține cele mai uzuale comenzi pentru operațiile de creare de
solide.
• Feature Operation Toolbar – pentru aplicarea unor operații de modificare a solidelor
(racordare, găurire, înclinație etc.).
• Surface Toolbar, Freeform Shape Toolbar – pentru crearea suprafețelor complexe.
• Assemblies Toolbar – conține comenzi pentru adăugarea și creare de noi componente
în ansambluri, precum și alte instrumente de editare și lucrul în contextul ansamblului.
• Drawing Toolbar – comenzi pentru inserarea unor noi planșe de desen, adăugarea de
vederi și secțiuni etc., folosite la realizarea desenelor de execuție.
• Dimension Toolbar – pentru generarea dimensiunilor din vederi.
• Synchronous Modeling Toolbar – conține comenzi nou introduse în NX6, care sunt
folosite, în special, pentru editarea rapidă a modelelor, indiferent de programul în care au fost
create și de istoria modelării.
• Status Bar – este o bară situată în zona superioară a ferestrei grafice și are două zone:
◦ Zona de cerințe (Cue Line) este zona în care sistemul ne comunică cerințele din
comanda curentă.
◦ Zona de stare (Status Area) este zona în care sistemul comunică ceea ce a realizat.
Este foarte bine să ne formăm obișnuința de a citi aceste zone, întrucât aici sistemul comunică
cerințele comenzii active, sau alte elemente ajutătoare în procesul de modelare.
• Zona de selecție și filtrare – conține instrumente ce ajută la selecția și
filtrarea elementelor.

Aceste bare de instrumente pot fi personalizate prin afișarea sau ascunderea unor
comenzi apăsând pe săgeata mică de la sfârșitul barei și alegând Add or Remove Buttons.
Va apărea un alt meniu cu toate comenzile posibile și le bifăm pe cele dorite.
CFAC laborator 1

1.8 Meniuri și ferestre

Operațiile pe care le efectuăm pentru realizarea unui model sau desen pot fi accesate fie
din barele de instrumente prezentate anterior fie din meniuri. Meniurile sunt de 2 tipuri:
• meniuri desfășurătoare superioare – se găsesc în partea de sus a ecranului (File, Edit
etc.) și pot avea submeniuri. Aici se vor regăsi toate comenzile posibile, pentru cazul în care
nu le găsim în barele de instrumente, sau preferăm să le aplicăm prin această metodă.

• Meniuri contextuale – apar atunci când facem clic dreapta pe un element; sunt
personalizate de către sistem în funcție de tipul de element pe care am executat respectivul
clic. De exemplu, dacă facem clic dreapta pe o muchie, vor apărea comenzi pentru racordare,
teșire etc.; dacă folosim o față vom avea alte opțiuni: înclinație, deplasare etc.

Ferestrele (sau căsuțele de dialog) sunt interfața prin care definim operațiile de
modelare. Au o structură modulară, conținând mai multe zone. Zonele, la rândul lor pot
conține regiuni (pentru selecții), câmpuri în care specificăm valori sau expresii, liste cu
opțiuni sau cu elemente, căsuțe pentru bifat etc. În cazul selecțiilor, regiunea curentă este
evidențiată prin culoarea portocalie, cele obligatoriu de specificat au o steluță roșie, pe măsura
ce sunt specificate, ele vor fi înlocuite de „V”-uri verzi. Zonele mai avansate sunt implicit
ascunse (au o mică săgeată îndreptată în jos), putând fi desfășurate printr-un clic, săgeata apoi
fiind îndreptată în sus aceste setări sunt reținute pentru fiecare comandă în parte chiar și după
CFAC laborator 1

redeschiderea programului. Butonul Reset din partea de sus a ferestrei aduce setările de
vizibilitate ale zonelor și valorilor numerice, la starea inițială, implicită.
Ferestrele sunt, implicit, „lipite” de o mică bară din partea superioară a ferestrei grafice,
ce se poate deplasa stânga-dreapta. Pentru a le desprinde de ea și pentru a le deplasa liber într-
o altă zonă din fereastra grafică se folosește butonul Unclip/Clip, tot din partea superioară a
ferestrei. Deplasarea se face apucând bara neagră, superioară, a ferestrei și trăgând-o în
poziția dorită. Ascunderea/afișarea ferestrei se face executând clic tot pe această zonă.

1.9 Selectarea obiectelor

Selectarea obiectelor se face, cum am arătat mai devreme, cu butonul stânga al

mausului. Pentru selectări multiple doar selectăm noi elemente, fără ajutorul unei alte taste.
Deselectarea se face ținând apăsată tasta Sshift și apoi clic pe elementele deja selectate. Pentru
deselectarea rapidă a tuturor elementelor se poate apăsa tasta ESC.
CFAC laborator 1

Selectarea elementelor se face în funcție de filtrele existente. Există 3 tipuri principale

de elemente: operații de modelare (features), elemente geometrice (rezultate ale operațiilor de
modelare: fețe, muchii, corpuri solide etc.) și componente în ansambluri.
În mod implicit, din fereastra grafică se vor selecta operațiile, pentru o mai ușoară
editare a modelului. Dacă dorim selectarea unor elemente geometrice (muchii, fețe, solide) va
trebui să schimbăm filtrul de selecție din prima zonă a barei de selecție, alegând din listă
elementul dorit. Pentru filtre de selecție și mai detaliate (culori, layer-e) se poate folosi
butonul General Selection Filters.

Selectarea elementelor se poate face și folosind metoda de culegere rapidă (Quickpick).

Quickpick-ul apare atunci când ținem mausul nemișcat pentru o perioadă scurtă de timp
(aproximativ 1 secundă) deasupra unei zone ce conține mai multe elemente în zona de selecție
a cursorului. Acesta din urmă își schimba forma afișând 3 puncte în partea sa dreapta-jos.

Executând clic în acest moment, în locul selecției, sistemul va afișa o listă cu entitățile
ce se află în zona respectivă, fie că este vorba de operații, elemente geometrice sau de
componente, ele putând să fie filtrate cu opțiunile din partea de sus a ferestrei Quickpick.
Aceasta mai poate fi afișată și executând clic dreapta pe un element și apoi alegând din
meniul contextual opțiunea Select from List.

1.10 Sisteme de referință

Sistemele de referință sunt:

• sistemul de referință absolut Absolute Coordinate System (ACS) – este situat în locul
și are orientarea sistemului de coordonate ce există atunci când creăm un fișier nou. Este un
CFAC laborator 1

sistem conceptual, nu poate fi modificat, însa putem crea mai multe sisteme de coordonate în
funcție de el, sau ne putem raporta la el în diversele operații pe care le realizăm.
• sistem de referință pentru operație – apare în cazul unor anumite operații ce necesită
orientare sau poziționare (de obicei la schițe).
• sistemul de referință de lucru Work Coordinate System (WCS) – este un sistem
mobil, ce poate fi orientat și poziționat oriunde în spațiul tridimensional. Are înfățișarea din
figură, axele sale fiind XC, YC, ZC. Nu este folosit foarte des întrucât lucrul în NX trebuie să
fie de obicei asociativ, pe când WCS-ul are o poziție neasociativă (el se relaționează la
sistemul absolut ACS). Poate fi folosit la crearea elementelor de referință fixe (plan, axă) și la
crearea matricelor rectangulare de operații. Poate fi modificat cu ajutorul comenzii WCS
Dynamics, ce permite prin intermediul unor simboluri din fereastra grafică, orientarea și
deplasarea elementelor sale (origine, axă, plan de rotație):

◦ Pentru a muta originea acestuia, executăm clic pe cubul ce indică originea și apoi pe
elementul unde dorim să o plasăm, sau prin tragerea acesteia peste elementul de care se va
lega asociativ.
◦ Pentru deplasare pe o anume axă, se trage de vârful săgeții acesteia, sau se face clic pe
aceasta și apoi se introduce valoarea dorită pentru deplasare. Pentru a orienta direcția axei, se
face clic pe ea și apoi pe un element de care se va lega asociativ (dacă selectăm un plan, axa
va fi identică cu normala acestuia, dacă selectăm o suprafață cilindrică, axa sistemului de
referință se va orienta după axa suprafeței, etc.)
◦ Pentru rotirea în unul dintre planele de referință se trage de sfera din planul respectiv;
sistemul „sare” implicit din 45 în 45 grade. Dacă se dorește un anume unghi, se face clic pe
această sferă și apoi se introduce valoarea dorită în câmpul ce apare în fereastra grafică.
• sistemul de mașinare – Machine Coordonate System (MCS) – este folosit în modulul
Manufacturing și este folosit ca sistem de coordonate ce îl reproduce pe cel de pe mașina
unealtă. Codul mașină postprocesat folosește aceste coordonate, de asemenea MCS mai poate
fi folosit pentru a defini diverși parametri în cadrul operațiilor de prelucrare.
CFAC laborator 1

Aplicația 1-1
În această aplicație, vom explora facilităţile de vizualizare, vom edita sistemul de coordonate
WCS.
1. Deschideţi fişierul aplicatia1-1.prt din directorul de piese, folosind butonul Open sau din
meniu File -> Open
2. Activaţi rolul Advanced with full menus folosind butonul Roles din Resource Bar.

3. Apăsaţi butonul Part Navigator din acelaşi Resource Bar. În directorul Model
History putem observa operaţiile de modelare care au condus la realizarea geometriei
modelului.
4. Familiarizaţi-vă cu operaţiile de manevrare a vederii (folosind comenzile Rotate,
Zoom, Pan). Puteţi folosi atât butoanele corespunzătoare din toolbar-ul View cât şi funcţiile
mausului (butonul din mijloc al mausului produce rotaţia vederii, dacă în acelaşi timp apăsăm
şi butonul din dreapta obţinem deplasarea vederii – Pan, rotița de scroll produce operaţia
Zoom in-out). Dacă dorim rotaţia în jurul unui anume punct de pe model apăsăm butonul din
mijloc al mausului pe punctul respectiv, ţinem o scurtă perioadă apăsat, până apare o
cruciuliţă, apoi deplasăm mausul, producându-se rotaţia. În realitate, nu deplasăm sau rotim
modelul ci modificăm poziţia privitorului.

5. Selectarea şi deselectarea obiectelor.

- selectaţi diverse obiecte din fereastra grafică folosind butonul din stânga al mausului.
Întrucât nu avem niciun filtru de selecţie aplicat, sistemul va selecta operaţii de modelare
(Features). Pentru a deselecta, apăsăm tasta Shift şi clic stânga.
CFAC laborator 1

- schimbaţi filtrul de selecţie pe opţiunea Face, apoi selectaţi şi deselectaţi diferite feţe.
Faceţi acelaşi lucru cu opţiunea Edge.

- activați și folosiţi fereastra de ajutor în selecţie QuickPick, ţinând mausul nemişcat o

scurtă perioadă pe un element al modelului până apar trei puncte în dreptul cursorului după
care executăm clic stânga. Plimbând mausul peste diversele posibilităţi de selecţie, ele vor fi
evidenţiate şi previzualizate cu culoarea roşu închis în fereastra grafică. Pentru a selecta un
anumit element facem clic pe acesta din fereastra QuickPick. Elementele selectate au
culoarea portocalie.

6. Editarea sistemului WCS.

- apăsaţi butonul Orient WCS din toolbar-ul Utility, sau din meniu Format → WCS →
Orient (Dynamics).
- executaţi diverse operaţii de deplasare şi de rotaţie a acestui sistem folosind
simbolurile acestuia – pentru deplasarea originii trageți de cubuleţul din origine, pentru rotaţie
folosiţi sferele mici din planele corespunzătoare, pentru deplasarea pe o anume axă, trageți de
vârful săgeţii, pentru a orienta axa cu o anumită direcţie, faceţi clic pe aceasta şi apoi pe
elementul de la care să moştenească orientarea.
CFAC laborator 1
CFAC laborator 1