PRINCIPII GENERALE DE SELECŢIE A

OŢELURILOR PENTRU DURIFICAREA STRATULUI

SUPERFICIAL
CARBURAREA. Avantaje:
Straturile cu o adîncime aleasa corect au o mare
rezistenţă la uzare, o excelentă capacitate de preluare
a solicitărilor de contact și o bună rezistenţă la
oboseală prin încovoiere;
Au o bună rezistenţa la smulgerea stratului;
Au o sensibilitate redusă de fisurare la călirea
ulterioară;
Preţul de cost al oţelurilor este scazut spre mediu;
Investiţiile de capital sunt mari.
NITRURAREA. Avantaje:
Deşi adîncimea stratului dur este mică, rezistenţa la
uzare a suprafeţei este foarte mare;
capacitatea de preluare a solicitarilor de contact este
moderată;
rezistenţa la oboseală prin încovoiere este bună;
rezistenţa la smulgerea stratului este excelentă;
 deformatiile pieselor tratate sunt extrem de mici;
 sensibilitate redusa la fisurare în cursul tratamentului
de calire aplicat înaintea nitrurării;
preţul de cost al oţelurilor este mediu spre mare;
investiţiile de capital sunt medii.
 CARBONITRURAREA. Avantaje:
 Deşi adîncmiea stratului dur este relativ mică, rezistenţa
la uzare a suprafeţei este foarte mare;
 capacitatea de preluare a solicitărilor de contact este
moderată,
 rezistenţa la oboseală prin încovoiere este bună;
 rezistenţa la smulgerea stratului este bună;
 deformaţiile de tratament sunt mici,
 sensibilitatea la fisurare în timpul călirii este redusa;
 preţul de cost al oţelurilor este relativ scăzut;
 investiţiile de capital sunt medii (tratament in băi de
săruri) sau ridicate (tratament în atmosferă controlată).
 CONDIŢII IMPUSE OŢELURILOR DE
CEMENTARE
1. Piesele tratate posedă o duritate ridicată la suprafată
şi o mare tenacitate în miez.
Oţelurile cu un conţinut în carbon de pînă la 0,25% au o
bună prelucrabilitate prin aşchiere, iar mărcile C10, C15 se
caracterizează printr-o deformabilitate optimă motiv pentru
care pot fi prelucrate uşor prin operaţii de presare la rece;
totodată, oţelurile cu 0,10…0,15 %C permit şi operaţii de
îndreptare la rece.
 2.Valorile ridicate ale tensiunilor reziduale de
compresiune din strat care se datorează gradientului
mare de concentratie în carbon dintre suprafaţă şi miez,
asigură o capacitate ridicată de încărcare şi o durată
mare de viaţă la oboseală prin încovoiere şi torsiune.
 OŢELURI PENTRU CARBURARE

a) O mare capabilitate de prelucrare prin

procedee de deformare plastică (matriţare,
extrudare, etc.).
b) O bună prelucrabilitate prin aşchiere.
c) Portiunile hipereutectoide din strat trebuie
să aibă o călibilitate adecvată, care va fi
estimată prin măsurători de duritate şi/sau
examinări micrografice.
d) Dezvoltarea microstructurii impuse la
călire şi un nivel cât mai redus al
deformatiilor de tratament.
e) Obţinerea proprietăţilor dorite atît în
zonele hipoeutectoide din strat cît şi în
miez, printr-o călibilitate adecvată.
f) După carburare şi tratament termic
ulterior piesele trebuie să aibă o tenacitate
suficientă pentru a se evita apariţia
ruperilor fragile.
 MĂRCI
Oţeluri nealiate C10 C15 C20

Oţeluri aliate cu Cr 15Cr9

Oţeluri aliate cu Cr-Mn 17MnCr10 18MnCr11 20MnCr12

Oţeluri aliate cu Cr-Mn-Ti 20TiMnCr12 28TiMnCr12

Oţeluri aliate cu Cr-Mo 19MoCr11 20MoCr10 26MoCr11

Oţeluri aliate cu Cr-Mn-Mo 21MoMnCr12

Oţeluri aliate cu Cr-Ni 17CrNi16 18CrNi20 13CrNi30 13CrNi35

Oţeluri aliate cu Ni-Mo 20MoNi35

Oţeluri aliate cu Ni-Cr-Mo 17MoCrNi14

Oţeluri aliate cu Si-Cr-Mn 20MnCrSi11 25MnCrSi11

 Selecţia oţelurilor pentru carburare

Selecţia judicioasă a oţelurilor pentru

carburare face necesară cunoaşterea nu numai a
profilului concentraţiei în carbon ci şi a variaţiei
durităţii pe secţiunea transversală a piesei.
Pentru asemenea evaluări se porneşte de la
următoarele elemente:
 compoziţia chimică şi mărimea
grăuntelui austenitic la fiecare oţel
considerat;
 curbele de călibilitate Jominy pentru
diferite concentraţii în carbon la suprafaţa
stratului carburat din acelaşi otel;
 condiţiile de răcire la călirea stratului
carburat, reflectate după Grossmann de
intensitatea factorului H;
 forma şi dimensiunile piesei.
 ALTE CONDIŢII

a) Mărcile de oţeluri la care principala

contribuţie în obţinerea călibilităţii stratului o au
elementele formatoare de carburi (Cr, Ti, Mo,
etc.) sunt sensibile în oarecare măsură la aparitia
microfisurilor, îndeosebi cînd după carburare se
efectuează o călire directă în apă sau apă cu
aditivi.
Pentru prevenirea acestor fenomene se va
limita conţinutul în carbon al stratului la cel
mult 0,90%.
 b) Otelurile cu un conţinut ridicat în
nichel (13CrNi30, 20MoNi35) prezintă în
structură o cantitate mare de austenită
reziduală (peste 30%) în urma călirii directe
după carburare, dacă conţinutul în carbon al
stratului depăşeşte 0,75%; cantitatea excesivă
de austenită din structură va conduce şi la
pierderea capacităţii oţelului de a suporta
sarcinile din exploatare şi implicit la o avariere
prin pitting.
 Efectuarea unei căliri la temperaturi
scăzute (-70...-80°C) pentru transformarea
austenitei reziduale produce însă microfisuri
severe şi poate conduce la fisurare în cursul
prelucrării prin rectificare şi la o rupere
prematură în cazul solicitării la oboseală prin
încovoiere.
Problema se poate rezolva prin alegerea
unui oţel cu un grad de aliere mai redus şi prin
limitarea conţinutului de carbon în stratul
carburat.
 c). La carburarea unor secţiuni rotunde de
peste 75 mm apar dificultăţi legate de obţinerea
unei structuri corespunzătoare atît în strat cît şi
în miez datorită vitezelor mici de răcire la
călirea în ulei. În asemenea aplicaţii se vor
selecta cu precădere tratamentele de nitrurare
sau de călire de suprafată.
Dacă acest lucru nu este posibil, se va
recurge la selecţia oţelurilor pentru carburare cu
grad de aliere mai ridicat.
 Concentraţii maxime de C

Marca de oţel %C maxim în strat

20MoCrlO 0,75

17MoCrNi14 0.72

I5MnCrll 0,72

20MnCrl2 0,70

15CrNil5 0,65
 Selecţia oţelurilor pentru nitrurare
a) Obtinerea unui strat subtire cu duritate foarte ridicată şi o
mare rezistentă la uzare.
b) Asigurarea unei suprafeţe cu o rezistenţă înaltă la smulgerea
stratului.
c) Imbunătăţirea rezistentei la oboseală de lungă durată prin
dezvoltarea unor înalte tensiuni reziduale de compresiune în strat.
d) Creşterea rezistentei la coroziune (cu excepţia oţelurilor
inoxidabile).
e) Obtinerea unui strat dur cu o mare stabilitate la revenire pînă
la temperatura de nitrurare.
f) Asigurarea unei durificări importante a stratului de suprafată
cu cele mai mici deformaţii de tratament termic.
REGIMURI DE NITRURARE

T = 480….560 °C
t = 20…50 h
Adîncime strat x = 0,10…0,40 mm
Duritatea superf. 750…1460 HV
Selecţia oţelurilor pentru carbonitrurare

0 6 12 18 24 30 36 42
Distanţa de la capatul călit [mm]
 Condiţii
În consecinţă, pentru piese care necesită
puţine prelucrări mecanice se vor selecta
oţelurile nealiate C15, C20 şi C25.
Dacă prelucrările mecanice sunt mai
extinse, se recomandă oţelurile 17MnCr10 şi
18MnCr11 care datorită alierii cu crom şi
mangan oferă o călibilitate mai ridicată a
stratului superficial.
 CĂLIREA SUPERFICIALĂ
Otelurile pentru călire de suprafată
trebuie să aibă un continut minim de 0,30-
0,35%C şi maxim de 0,60-0,70%C.
Concentraţii mai mari de 0,60-
0,70%C nu conduc la o creştere
suplimentară de duritate.
Marca de Duri- Caracteristici mecanice (tratament anterior - îmbunătăţire) pentru diferite diametre
oţel tatea sau grosimi
Supra- 16,..40mm >40...100mm >100…250mm
feţei,
HRC Rm Rpo,2 min. Rm Rpo,2 min. Rm Rpo,2 min.

N/mm2 N/mm2 N/mm2

C35 45...52 600... 370 550.... 330 500... 300

750 650 600
C45 51...57 650... 400 600... 720 360 600... 340
800 720
C55 57...62 700... 450 650... 800 400 650... 370
850 800
C60 57...62 750... 490 700... 850 440 - -
900
40Mn10 53...59 800... 550 700... 850 450 - -
950
35MnSil2 50...56 900... 650 800... 950 550 700... 450
1050 850
40Cr10 51...57 900... 650 800... 550 700... 450
1050 950 850
42MoCr11 54...60 1000... 800 900... 1050 700 750... 550
1200 900
51VMnCrll 57...62 1100... 900 1000... 800 800... 600
1300 1200 1000