TRANSPORTUL DE BUNURI

Articolul 993. Transportul cu cîteva vehicule

1. Pentru legislaţia naţională norma stipulată în acest articol este absolut nouă. Esenţa acestei norme constă în
aplicarea normelor generale ce reglementează transportul de bunuri şi în cazul unui nou tip de transport, şi anume,
transportarea unui bun cu cîteva unităţi de transport din diferite tipuri de transporturi fără ca bunul să fie descărcat
(transbordat) pe parcursul transportării în ansamblu.
2. Pentru acest tip de transport sunt catacteristice următoarele particularităţi:
a) bunul este încărcat pe un vehicul care străbate o porţiune de drum pe mare, pe cale ferată, pe un fluviu sau canal
sau pe calea aerului;
b) pe tot parcursul transportării bunul se află în acelaşi vehicul în care a fost încărcat iniţial şi nu este descărcat
(transbordat) pe alt vehicul sau altă unitate de transport.
3. Aplicarea acestui tip de transport în practică poate avea loc, bunăoară, în cazul cînd bunul este amplasat într-un
container, care străbate tot bunul fără a fi descărcat (transbordat).

Articolul 994. Forma contractului de transport

1. Destinaţia acestei norme este stabilirea regulilor cu privire la forma contractului de transport de bunuri. Regula
generală constă în faptul că acest contract trebuie să fie întocmit în formă scrisă. Acest înscris are o denumire
specială, care este, de regulă, scrisoarea de trăsură, sau după caz, conosamentul sau alt document echivalent.
2. O novaţie foarte importantă pentru legislaţia naţională este norma stipulată în alin.2, unde este indicat că lipsa,
pierderea sau deteriorarea scrisorii de trăsură nu afectează valabilitatea contractului de transport. Prin urmare,
existenţa acestor circumstanţe nu pot influenţa negativ asupra valabilităţii contractului de transport de mărfuri. Din
esenţa legii, însă, rezultă, că scrisoarea de trăsură a fost întocmită la încheierea contractului şi acest fapt este
conformat prin alte probe sau nu este negat de părţi. Prezentarea probelor respective va fi necesară doar în cazul
unui litigiu.

Articolul 995. Întocmirea scrisorii de trăsură

1. Norma dispozitivă din acest articol stabileşte regula generală prin care întocmirea scrisorii de trăsură ţine de obligaţia
clientului. Această regulă rezultă din faptul că iniţiativa încheierii contractului îi revine clientului şi el dispune, în
principiu de toate datele care urmează a fi stipulate în scrisoarea de trăsură. Această obligaţie îi revine clientului
doar în cazul cînd părţile nu au convenit altfel. Prin urmare, întocmirea scrisorii de trăsură poate efectuată şi de
cărăuş sau de alt subiect în baza dispoziţiilor părţilor.
2. Deoarece numărul minim al participanţilor la contractul de transport este de regulă trei (clientul, cărăuşul şi
destinatarul) legea stipulează şi numărul respectiv al exemplarelor originale ale scrisorii de trăsură, care de
asemenea este de trei. Fiecare parte contractuală dispune de cîte un exemplar original, iar al treilea exemplar al
scrisorii de trăsură însoţeşte încărcătura şi este transmis destinatarului împreună cu marfa respectivă.
3. Legea admite posibilitatea întocmirii scrisorii de trăsură într-un număr mai mare decît trei. Acest lucru însă, poate
avea loc doar la cererea cărăuşului sau a clientului şi numai în cazurile expres prevăzute de lege, şi anume:
a) dacă bunurile sunt încărcate în mai multe vehicule sau;
b) dacă se transportă diferite categorii de încărcături sau;
c) dacă încărcăturile transportate sunt repartizate în diferite locuri de destinaţie.
În asemenea cazuri poate fi întocmit un număr de scrisori de trăsură egal cu numărul vehiculelor utilizate
sau cu numărul categoriilor încărcăturilor sau al locurilor unde se expediază încărcăturile.

Articolul 997. Obligaţia cărăruşului la preluarea încărcăturii

1. Preluarea încărcături de către cărăuş este o etapă foarte importantă în contratul de transport de mărfuri. Importanţa
acestei etape se manifestă prin faptul că de nivelul şi modul de efectuare a obligaţilor contractuale de către cărăuş
depinde, în mare măsură, însuşi executarea contractului şi răspunderea părţilor.
2. Esenţa obligaţiilor contractuale ale cărăuşului la preluarea încărcăturii constă în verificarea circumstanţelor cu privire
la starea, calitatea şi cantitatea bunurilor, care urmează a fi transportate şi a ambalajului.
3. Legea expres stipulează care acţiuni de verificare trebuie să fie efectuate de cărăuş. În primul rînd trebuie să fie
verificată identitatea datelor din scrisoarea de trăsură cu numărul, cantitatea şi semnele coletelor prezentate real
de către client pentru transportare.
4. O altă obligaţie a cărăuşului este verificarea vizuală sau în alt mod a aspectului exterior al încărcăturii şi al
ambalajului. Scopul acestor acţiuni este de a verifica dacă încărcătura şi ambalajul nu sunt deteriorate, defectate,
nu au alte semne care pot avea careva consecinţe negative ulterior pe parcursul transportării.

Articolul 998. Răspunderea clientului pentru ambalaj

1. Acest articol conţine o normă nouă, care prevede răspunderea clientului faţă de cărăuş pentru prejudiciul cauzat de
ambalaj. Această răspundere poate avea loc doar dacă există condiţiile expres prevăzute de lege, şi anume:
a) prejudiciul are lor din cauza ambalării necorespunzătoare;
b) deficienţele nu erau evidente la momentul preluării încărcăturii;
c) deficienţele nu erau cunoscute de cărăuşi la preluare.
Din aceste considerente cărăuşul nu a făcut careva rezerve la preluarea încărcături. Prin urmare, dacă deficienţele
erau evidente sau cărăuşul ştia despre aceasta şi n-a făcut careva rezerve în scrisoarea de trăsură, clientul nu poartă
nici o răspundere pentru prejudiciul cauzat de ambalajul necorespunzător.
2. Legea stipulează de asemenea, subiecţii sau obiectele prejudicierea cărora are ca efect răspunderea clientului.
Astfel, răspunderea are loc dacă:
a) prejudiciul este cauzat personalului cărăuşului sau;
b) prejudiciul este cauzat materialului sau instalaţiilor de transport sau;
c) prejudiciul este cauzat altor încărcături;
d) există alte cheltuieli care au loc din cauza ambalării necorespunzătoare.

Articolul 999. Anexele la scriosarea de trăsură

1. Scopul acestei norme este asigurarea documentară a transportării bunurilor prin stipularea obligaţiei clientului de a
anexa la scrisoarea de trăsură a documentelor necesare.
2. La scrisoarea de trăsură clientul trebuie să anexeze, după caz, documentele care sunt necesare pentru:
a) respectarea regulilor de trecere prin vamă;
b) respectarea regulilor sanitare;
c) respectarea regulilor veterinare;
d) efectuarea altor operaţiuni similare.
3. Ca alternativă anexării documentelor la scrisoarea de trăsură clientul poate transmite aceste documente direct
cărăuşului şi suplimentar să-i dee acestuia indicaţiile necesare cu privire la utilizarea acestor documente.
4. Riscul incorectităţii acestor documente sau indicaţiilor respective le poată clientul. Această răspundere faţă de
cărăuş are loc pentru prejudiciul cauzat prin erori sau prin caracterul incomplet ori fals al documentelor sau al
indicaţiilor, dacă transportatorul nu poartă o parte din vinovăţie. Prin urmare, răspunderea clientului poate fi limitată
dacă cărăuşul poartă o parte din vinovăţie pentru prejudiciul cauzat.
5. La preluarea documentelor anexate la scrisoarea de trăsură sau înmînate direct cărăuşului acesta nu este obligat
să verifice dacă documentele sau indicaţiile sunt corespunzătoare şi suficiente. În schimb, cărăuşul poartă riscul
pierderii sau utilizării necorespunzătoare a documentelor anexate la scrisoarea de trăsură sau înmînate lui. Legea
expres stipulează răspunderea cărăuşului pentru aceste fapte. Însă această răspundere a cărăuşului este limitată.
După cum este indicat în alin.3 cărăuşul nu trebuie să plătească despăgubiri mai mari decît cele pentru pierderea
încărcăturii.

Articolul 1000. Efectele semnării scrisorii de trăsură

1. Scopul acestei norme constă în stabilirea efectelor juridice a semnării scrisorii de trăsură de către cărăuş. Valoarea
acestui document ca act juridic se manifestă prin următoarele caracteristici:
a) serveşte drept probă a încheierii contractului de transport;
b) stabileşte conţinutul contractului;
c) confirmă faptul preluării încărcăturii de către cărăuş. Prin aceste caracteristici se manifestă efectele juridice
ale scrisorii de trăsură semnate de cărăuş. Toate aceste caracteristici sunt prezumate pînă la momentul cînd, în caz
de litigiu, nu vor fi prezentate probe contrare.
2. În acest articol este stipulată încă o prezumţie. Astfel, dacă scrisoarea de trăsură nu cuprinde rezervele motivate ale
cărăuşului, se prezumă, că încărcătura şi ambalajul erau, la preluare, în stare bună, iar numărul, cantitatea şi semnele
coletelor corespundeau datelor din scrisoarea de trăsură. Sarcina probaţiunii, prin urmare, în caz de litigiu, îi va
reveni persoanei cointeresate care va fi obligată să prezinte probele necesare care vor confirma faptul că la preluarea
încărcăturii şi ambalajului acestea nu erau în stare corespunzătoare, iar numărul, cantitatea şi semnele coletelor nu
corespundeau datelor din scrisoarea de trăsură.

Articolul 1001. Dreptul clientului de a dispune de încărăctură

1. Din esenţa legii rezultă regula generală prin care dreptul clientului de dispoziţie asupra încărcăturii ia naştere din
momentul transmiterii bunului cărăuşului, fapt conformat prin semnarea scrisorii de trăsură şi pe o perioadă de timp
expres prevăzută de lege.
2. Dreptul de dispoziţie asupra încărcăturii aparţine doar clientului şi destinatarului în limitele stipulate de lege. Acest
drept îi aparţine clientului pe tot parcursul transportării, cu careva excepţii, şi se manifestă prin posibilitatea
clientului de a stopa transportarea încărcăturii în orice moment, de a schimba locul de destinaţie a încărcăturii sau
chiar de a schimba destinatarul menţionata în scrisoarea de trăsură.
3. Clientul poată să-şi realizeze acest drept doar pe o anumită perioadă de timp şi numai în cazurile prevăzute de lege,
şi anume:
a) pînă în momentul în care cel de-al doilea exemplar al scrisorii de trăsură este înmînat destinatarului sau;
b) dacă s-a constatat pierderea încărcăturii sau;
c) dacă încărcătura nu a ajuns la destinaţie în termenul prevăzut la art. 1010. La survenirea acestor
circumstanţe se consideră că dreptul clientului de a dispune de încărcătură încetează, iar cărăuşul din acest moment
trebuie să se conformeze indicaţiilor destinatarului.
4. Dreptul destinatarului de a dispune de încărcătură depinde de voinţa clientului. Dacă la întocmirea scrisorii de
trăsură clientul a efectuat în acest document o notă specială prin care îi oferă destinatarului dreptul de dispoziţie
asupra încărcăturii, ultimul îşi poate realiza acest drept doar în conformitate cu această notă şi din momentul
întocmirii scrisorii de trăsură.

Articolul 1002. Drepturile destinatarului la recepţionarea încărcăturii

1. Executarea de către cărăuş a obligaţiei sale principale are ca rezultat transportarea încărcăturii la punctul de
destinaţie. Din acest moment iau naştere raporturi juridice dintre cărăuş şi destinatar cu privire la recepţionarea
încărcăturii.
2. De la sosirea încărcăturii la punctul de destinaţie destinatarul este în drept să ceară cărăuşului cel de al doilea
exemplar a scrisorii de trăsură şi predarea încărcăturii. La rîndul său destinatarul în schimbul scrisorii de trăsură este
obligat să elibereze cărăuşului o recipisă, care confirmă faptul recepţionării încărcăturii şi documentelor necesare.
Recipisa confirmă, prin urmare, şi faptul executării de către cărăuş a obligaţiilor contractuale.
3. Dacă pe parcursul transportării a avut loc pierderea încărcăturii, fapt care a fost respectiv constatat, sau dacă
încărcătura nu a ajuns la destinaţie în termenul prevăzut la art.1010, destinatarul din propriul nume este în drept să-
şi valorifice împotriva cărăuşului dreptul ce decurge din contractul de transport. Prin urmare, din acest moment
destinatarului îi revine drepturile părţii contractuale. Aceasta este o regulă tradiţională, care era cunoscută şi
legislaţiei civile vechi.
4. Valorificarea de către destinatar a drepturilor părţii contractuale are ca efect naşterea obligaţiei acestuia de a plăti
suma totală a cheltuielilor care rezultă din scrisoarea de trăsură. Dacă în legătură cu achitarea acestor cheltuieli sau
iscat careva divergenţe dintre cărăuş şi destinatar, ultimul poate primi încărcătura doar dacă va prezenta cărăuşului
garanţiile de achitare. Numai faptul acordării garanţiilor de plată de către destinatar îl obligă pe cărăuş să livreze
încărcătura .

Articolul1003. Imposibilitatea executării contractului

1. Regula generală constă în faptul că dacă, înainte sau după ce încărcătura a ajuns la destinaţie, executarea
contractului în condiţiile stabilite în scrisoarea de trăsură este sau devine imposibilă, cărăuşul este obligat de a-l
informa despre aceste cirsumstanţe pe cel îndreptăţit, în baza art. 689, şi este în drept să dispună de încărcătură. La
rîndul său cel îndreptăţit este obligat de a da cărăuşului indicaţiile, conform cărora acesta trebuie să procedeze în
situaţia creată. În dependenţă de situaţiile reale pot fi diferite variante de acţiuni ale cărăuşului, şi anume,
 încărcătura urmează a fi depozitată, realizată pe loc, să fie schimbat punctul de destinaţie, să fie transportată înapoi
clientului etc.
2. Legea admite posibilitatea executării contractului de transport în condiţii diferite de cele stabilite în scrisoarea de
răsură. Pentru ca executarea să fie realizată cu asemenea abateri sunt necesare următoarele condiţii:
a) împrejurările reale permit executarea transportului în alt mod;
b) cărăuşul nu poate obţine în timp rezonabil indicaţii de la cel îndreptăţit de a dispune de încărcătură;
c) cărăuşul este ţinut să întreprindă acele acţiuni care vor corespunde cel mai mult intereselor celui îndreptăţit să
dispună.
Scopul acestor acţiuni ale cărăuşului este executarea cît mai raţională a contractului de transport şi protejarea
intereselor atît a clientului, cît şi a destinatarului.

Articolul 1004. Circumstanţele care impiedică predarea încărcăturii

1. Destinaţia acestei norme este stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor în cazul survenirii unor circumstanţe care
impiedică predarea încărcăturii. Regula generală constă în faptul că cărăuşul este în drept să dispună de încărcătură
fără a prezenta primul exemplar al scrisorii de trăsură în cazul în care destinatarul refuză să preia încărcătura. Din
esenţa legii rezultă, că refuzul destinatarului este confirmat în mod respectiv.
2. Destinatarul care a refuzat să preia încărcătura, dispune totuşi de un drept legal asupra acestor bunuri, şi anume,
dreptul de a-şi schimba propria poziţie şi de a cere livrarea încărcăturii. Legea încă stipulează că acest drept poate fi
realizat doar într-un timp limitat, şi anume, pînă la momentul cînd cărăuşul nu a primit o indicaţie contrară de la
client în baza drepturilor acestuia stipulate în art. 1001 CC., sau pînă la momentul cînd destinatarul nu a dispus de
încărcătură.
3. Survenirea unui impiediment de livrare a încărcăturii după ce destinatarul şi-a realizat dreptul de a dispune de
acest bun în baza alin.3, art.1003 CC printr-o indicaţie conform căreia încărcătura a fost livrată unui terţ are ca
efect aplicarea drepturilor stipulate în alin.2 din acest articol, şi anume, în asemenea situaţii destinatarul ocupă
locul clientului iar terţul – locul destinatarului.

Articolul 1005. Dreptul cărăuşului la compensarea cheltuielilor de

îndeplinire a indicaţiilolr clientului

Executarea indicaţiilor suplimentare ale persoanei îndreptăţite să dispună implică pentru cărăuş un şir de
cheltuieli. Dacă, conform legii sau prevederilor contractuale, cărăuşul nu este dator să suporte aceste cheltuieli
neprevăzute, atunci el are dreptul la recompensă din partea persoanei îndreptăţite să dispună de marfă.
Costul transportării mărfurilor în ambele direcţii, precum şi amenda pentru staţionarea neproductivă a
automobilului se achită de către expeditor indiferent de faptul dacă destinatarul a refuzat motivat sau nu.
Despre refuzul său destinatarul este obligat să menţioneze în scrisoarea de trăsură, care urmează a fi
legalizată prin semnătură, ştampilă.
Modificarea contractului de transport auto poate fi făcută şi de către cărăuş în cazul apariţiei unor
obstacole de natură obiectivă (calamităţi naturale, inundaţii, precum şi în cazul refuzului destinatarului). Potrivit
prevederilor legale, dacă înainte sau după ajungerea încărcăturii la locul de destinaţie, executarea contractului în
condiţiile stabilite în scrisoarea de trăsură este sau devine imposibilă, cărăuşul trebuie să ceară indicaţii de la cel
îndreptăţit să dispună de încărcătură. În acest caz cărăuşul poate descărca marfa pe contul celui îndreptăţit să
dispună de ea, fiind obligat să o păstreze.
Dacă nu dispune de depozite, instalaţii, încăperi amenajate pentru păstrarea categoriei de mărfuri
transportate, cărăuşul poate transmite încărcătura la păstrare unui terţ, astfel, răspunzînd doar pentru alegerea
depozitarului. După descărcare transportul se consideră încheiat. Necătînd la acest fapt, persoana îndreptăţită va fi
ţinută să restituie toate cheltuielile efectuate de cărăuş (încărcare, descărcare, depozitare), încărcătura rămînînd
în continuare grevată cu pretenţiile ce decurg din scrisoarea de trăsură.

Articolul 1006. Dreptul de retenţie asupra încărcării

Potrivit contractului de transport destinatarul poate avea unele obligaţii pecuniare la recepţionarea mărfii.
Atît timp cît destinatarul nu achită toate cheltuielile efectuate de către cărăuş, în legătură cu executarea
contractului, acesta din urmă are un drept de retenţie asupra încărcăturii. Cheltuielile transportatorului constau din
taxa de transport restantă, depozitare ş.a.
Retenţia presupune posibilitatea cărăuşului de a nu elibera marfa persoanei îndreptăţite pînă nu va fi plătit.
Este instituită de către legiuitor ca o garanţie a executării obligaţiilor contractuale în folosul cărăuşului.

Articolul 1007. Temeiul răspunderii cărăuşului

1. Asigurarea integrităţii încărcăturii transportate este una dintre obligaţiile de bază a cărăuşului conform
contractului de transport. Cărăuşul este răspunzător de executarea transportului din momentul primirii mărfii la
punctul de expediţie şi pînă la cel al eliberării la destinaţie. Aceasta implică răspunderea sa nu numai în timpul
transportului efectiv, dar şi în perioada aflării mărfii la depozitele cărăuşului după preluarea ei de la expeditor,
precum şi după transportarea sa la punctul de destinaţie, dar pînă la remiterea către persoana îndreptăţită să
dispună.
2. Legea stipulează 4 temeiuri prin care se angajează răspunderea cărăuşului:
- în caz de distrugere, pierdere, deteriorare, precum şi pentru depăşirea termenului de livrare.
Cărăuşul este ţinut, de asemenea, să repare prejudiciul cauzat prin neexecutarea altor obligaţii contractuale.
3. Temeiurile de angajare a răspunderii cărăuşului nu sunt limitate la prevederile legale, părţile putînd să
sporească răspunderea cărăuşului.
Cu toate acestea părţile nu pot, prin acordul său de voinţă, exonera sau diminua răspunderea cărăuşului.
Legislaţia anterioară, sub sancţiunea nulităţii absolute, interzicea părţilor de a modifica mărimea şi temeiurile
angajării răspunderii cărăuşului.

Articolul 1008. Exonerarea de răspundere

1. Acest articol împarte 2 categorii diferite de cauze ce exonerează transportatorul rutier de răspundere.
La alin. (1) sunt analizate caracteristicile cauzelor de ordin general, adică ale temeiurilor de drept comun ce
exonerează de răspundere. A doua categorie expusă în alin. (3) prevede cauze “speciale” de exonerare de
răspundere.
2. Poziţia transportatorului este mai favorabilă în cadrul temeiurilor speciale de nerăspundere, în primul rînd
pe plan probator.
Sarcina probei faptului că distrugerea, pierderea, deteriorarea ori depăşirea termenului de livrare se
datorează uneia din împrejurările prevăzute în alin. (1) revine cărăuşului. În cadrul temeiurilor speciale alin. (3)
legiuitorul instituie o serie de prezumţii în favoarea cărăuşului.
Temeiurile speciale onosferă mai restrînsă de aplicare – ele nu au incidenţă asupra exonerării de răspundere
în cazurile depăşirii termenului de livrare.
Pe lîngă temeiurile generale şi speciale, expuse în acest articol, cărăuşul mai are posibilitatea să beneficieze
şi de alte cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei.
3. Temeiurile generale de exonerare de răspundere a cărăuşului sunt:
a) vinovăţia celui îndreptăţit să dispună de încărcătură (expeditor, destinatar).
b) reprezentantul clientului a însoţit transportarea încărcăturii.
c) prejudiciul se datorează indicaţiilor celui îndreptăţit să dispună de încărcătură în cazul în care nu au fost
provocate de cărăuş.
d) prejudiciul se datorează unui viciu propriu al încărcăturii.
e) prejudiciul se datorează perisabilităţii naturale a încărcăturii.

Alin.3 prevede cinci cauze speciale de exonerare de la răspundere a transportatorului. În vederea evitării
oricăror abuzuri, lista acestor cauze speciale este exhanstivă. Sarcina probei revine persoanei îndreptăţite să
dispună. Totuşi legiuiotorul impune careva rezerve în acest sens (1009 Cciv).
a) Prima cauză specială de exonerare de răspundere a cărăuşului este utilizarea unor vehicole deschise, fără
prelată.

b) cărăuşul nu va purta răspundere materială în caz că deteriorarea sau pierderea se datorează lipsei sau
defectelor ambalajului.
c) o altă cauză specială care poate exonera de răspundere pe transportator este manipularea, încărcarea,
aranjarea sau descărcarea încărcăturilor efectuate de client, destinatar sau terţ care acţionează pentru client sau
destinatar. De rînd cu clientul sau destinatarul la efectuarea încărcării, descărcării, manipulării mărfii poate participa
şi cărăuşul. Acest fapt este irelevant.
 d) o categorie specială de mărfuri sunt acelea care pot pierde din greutate sau volum, sau riscă să se
deterioreze în timpul transportării, din cauza unor caracteristici naturale, particularităţi speciale ale încărcăturii.
e) faţă de transportul mărfii, a obiectelor neînsufleţite, animalele vii formează o categorie aparte, specială.
Ele necesită o mulţime de cerinţe la transportare: alimentarea şi adăparea animalelor, ventilarea camionului,
păstrarea curăţenii etc. Drept consecinţă, legiuitorul atribuie astfel de transport printre cauzele speciale de
exonerare de răspundere a cărăuşului.
Articolul comentat prevede cauze, atăt generale cît şi speciale de exonerare a cărăuşului, de răspundere
pentru distrugerea, pierderea şi deteriorarea încărcăturii. Dar la originea daunei (prejudiciului) pot sta o pluralitate
de factori. Astfel, este necesar de stabilit vinovăţia fiecărui subiect care a contribuit la încălcarea obligaţiilor
contractuale, şi atragerea sa la răspundere materială. Desigur, dacă pierderea sau deteriorarea, distrugerea
încărcăturii a survenit în rezultatul încălcărilor comise numai de expeditor sau destinatar, atunci cărăuşul nu va
purta nici o răspundere. În practică sunt des întîlnite situaţii cînd paguba s-a produs ca rezultat al acţiunilor
(omisiunilor) atît a persoanei îndreptăţite să dispună cît şi a cărăuşului. În acest caz se va stabili vinovăţia comună
a părţilor. Se impune analiza cauzelor prejudiciului şi întinderea răspunderii fiecărui participant pentru a evita
răspunderea nemotivată a unei părţi şi exonerarea de răspundere a celeilalte.
Analiza cauzelor prejudiciului presupune mărimea, întinderea încălcării obligaţiilor contractuale. Cărăuşul va
răspunde doar în limita (proporţional) vinovăţiei sale; pentru atingerea adusă încărcăturii, neimputabilă cărăuşului,
răspunderea o va suporta persoana vinovată.

Articolul 1010. Încălcarea termenului de livrare a încărcăturii

1. După cum s-a menţionat anterior (vezi comentariul art.984) de rînd cu obligaţia de transportare a mărfii
fără defecte şi neajunsuri, cărăuşul trebuie să livreze marfa în termen.
Deosebim termene legale şi contractuale; după cum scrisoarea de trăsură a fixat sau nu o dată pentru
ajungerea la destinaţie.
Dacă termenul limită de livrare a fost fixat în contract atunci “încălcare” se consideră depăşirea acestui
termen. Respectarea datei fixate este obligatorie, fără a mai fi necesar de vreo avertizare a transportului. Termenul
în acest caz are caracter imperativ. Sosirea la ziua fixată se impune de plin drept.
În lipsa unei date stabilite de lege sau contract criteriul de apreciere este timpul care în mod rezonabil este
acordat unui transportator deligent, luîndu-se în consideraţie volumul mărfii, viteza de deplasare, starea drumurilor
etc.
Termenul de livrare începe să curgă de la orele 24 din ziua cînd încărcătura a fost percepută spre transportare.
Acest fapt trebuie să fie inclus (ştampilat, parafat) în scrisoarea de trăsură.
Se consideră transportul efectuat în termen dacă este descărcat de către cărăuş la punctul de destinaţie sau
este prezentat spre descărcare destinatarului pînă la expirarea termenului stabilit, fapt consemnat în scrisoarea de
trăsură.
Cărăuşul este obligat să anunţe destinatarul în ziua sosirii la destinaţie, dar nu mai tîrziu de orele 12 a zilei
următoare.
În cadrul transportului succesiv şi combinat (vezi art. 982) termenul de livrare se calculează cumulativ luîndu-
se în consideraţie termenele prevăzute de Regulamentele fiecărui tip de transport ce participă la deplasarea
încărcăturii.

O importanţă deosebită o are termenul la transportarea mărfurilor parisabile. La aceste încărcături trebuie
să se indice termenul de transportabilitate. Acest termen este stabilit de către expeditor, în dependenţă de
caracteristica mărfii, calităţilor individuale, precum şi de condiţiile de transportare. Este interzisă transportarea
mărfurilor perisabile, în caz că termenul de transportabilitate este mai mic decît termenul de transportare.
Dacă cărăuşul încalcă aceste prevederi şi primeşte spre transportare marfă uşor alterabilă, termenul de
transportabilitate al căreia este mai mic decît termenul de transportare, el va răspunde pentru deteriorarea
încărcăturii, dacă această deteriorare se datorează transportării îndelungate. În oricare caz e necesar de stabilit
legătura cauzală între aceste momente. Dacă se va stabili că pierderea, deteriorarea sau distrugerea au survenit în
rezultatul încălcărilor prevederilor contractuale atît de către expeditor (ambalaj necorespunzător, indicaţii greşite),
cît şi de către cărăuş (încălcarea termenului de livrare, a regimului de temperatură), atunci se va impune o
răspundere proporţională vinovăţiei fiecăruia.
Dacă nu este stabilit termenul de transportare de către părţi, acesta se calculează ţinînd cont de viteza de
transportare.
 Legiuitorul acordă termeni mai restrînşi la transportarea mărfurilor perisabile. Astfel, conform pct.87
Regulamentul transporturilor de mărfuri parisabile, cărăuşii sunt obligaţi să transporte mărfuri uşor alterabile la
destinaţie, reieşind din parcursul mediu de 350 km în 24 ore.

Articolul 1011.Prezumţia perderii încărcăturii

1. Dispariţia mărfii în timpul transportării, mai ales prin deteriorare totală, distrugere (accident, incendiu) nu
ridică în plan probator, de regulă, nici o problemă.
Există, însă, situaţii de incertitudine, cînd pierderea mărfii doar se presupune, este nesigură, rezultată numai
din faptul că ea nu a ajuns la punctul de destinaţie. În acest caz, legiuitorul, pentru a evita aceste stări de
incertitudine, a instituit unele prezumţii.
Astfel, persoana îndreptăţită să dispună poate considera marfa pierdută, fără a prezenta alte dovezi, cînd
aceasta nu a fost eliberată în termen de 30 zile de la expirarea termenului convenit. Dacă în scrisoarea de trăsură
nu s-a stabilit data la care urmează să fie executată prestaţia, atunci încărcătura se consideră pierdută la expirarea
unui termen de 60 zile de la primirea ei de către cărăuş în vederea executării deplasării. Ţinem să menţionăm că
aceste termene sunt aplicabile doar în transportul interurban. Codul transporturilor auto (art.42 alin.3), precum şi
Regulamentul transporturilor auto de mărfuri (pct.111) prevăd un termen mai restrîns – de 10 zile din ziua primirii
mărfurilor la transport, pentru pierderea încărcăturii în traficul urban şi suburban.
Deasemenea este instituit termenul de 10 zile după încheierea termenului de transportare a bagajului în
transportul auto de călători şi bagaje (RTACB).

Articolul 1012. Livrarea încărcăturii fără preluarea rambursului

Una dintre obligaţiile cărăuşului este şi încasarea la punctul de destinaţie a costului transportului (taxele
restante, precum şi orice alte cheltuieli ivite pe parcurs- inclusiv cele legate de inctrucţiunile suplimentare date de
către expeditor pentru înlăturarea unor obstacole la transportare).
Dacă, conform contractului , destinatarul este ţinut la plata cheltuielilor de transport, cărăuşul prevalindu-se
de dispoziţiile art. 1006 are dreptul de retenţie asupra încărcăturii pînă cînd nu-i vor fi rambursate toate cheltuielile
aferente transportului.
Prezentul articol impune o “sancţiune” pentru neglijenţa cărăuşului de a încasa de la destinatar plata sumelor
datorate.
În caz că, ignorînd prevederile din scrisoarea de trăsură, cărăuşul va elibera marfa către destinatar fără
încasarea sumei ramburs, el va fi obligat să-l despăgubească pe expeditor personal pînă la limita sumei rambursabile.
Totuşi cărăuşul, după efectuarea plăţilor către expeditor, are posibilitatea de a înainta o acţiune de regres
către destinatar pentru recuperarea prejudiciului său, produs prin această plată.

Articolul 1013. Regulile de expediere a încărcăturilor periculoase

1.Ţinînd cont de caracterul periculos al mărfurilor transportate se impune cu certitudine aplicarea unor
condiţii suplimentare, norme tehnice de protecţie atît a cărăuşului cît şi a mediului înconjurător şi altor persoane.
Clientul este obligat să declare toate calităţile mărfii, natura exactă a pericolului
şi să indice toate măsurile neceare de siguranţă. Aceste momente expeditorul este obligat să le includă în scrisoarea
de trăsură.
Nu oricare cărăuş poate efectua transportarea mărfurilor periculoase. Sunt necesare mijloace de transport
utilate adecvat precum şi şoferi instruiţi suplimentar. Legislaţia mai stabileşte, din cauza pericolului potenţial sporit,
la transportarea unor categorii de mărfuri, coordonarea obligatorie a traseului de transport cu organele
competente.
Sarcina probei, faptul că transportatorul cunoştea natura periculoasă a mărfii îi revine clientului, dacă acest
fapt nu este consemnat în scrisoarea de trăsură.
2. Sancţiunea nedeclarării caracterului periculos al mărfii de către client este posibilitatea acordată cărăuşului
de a descărca sau distruge încărcătura. Pentru aceste fapte el nu va fi obligat să recupereze prejudiciul astfel cauzat
clientului.
Clientul va fi obligat să achite, în baza art. 45 Codului transporturilor auto, o amendă în mărimea stabilită de
lege.
 Articolul 1014. Determinarea valorii încărcăturii la pierderea ei şi plata
Despăgubirilor

1. După cum s-a menţionat în cadrul raporturilor juridice de transport, pentru pierderea totală sau parţială a mărfii,
se aplică principiul răspunderii limitate a cărăuşului.
Transportatorul va răspunde doar în limitele valorii (costului) încărcăturii. Beneficiul ratat nu poate fi încasat.
Nu se încasează nici prejudiciul indirect, cauzat persoanei îndreptăţite să dispună, prin pierdere totală sau parţială a
mărfii dacă el nu este inclus în costul mărfii (de ex: cheltuieli pentru construcţia unui depozit, staţionarea
întreprinderii fără materie primă). Poate fi încasată suplimentar taxa de transport, pentru marfa pierdută total sau
parţial, dacă ea nu a fost inclusă în costul mărfii.
2. Despăgubirea pentru pierderea totală sau parţială a mărfii se calculează în funcţie de valoarea încărcăturii
la locul şi din momentul preluării. Acest criteriu îl favorizează pe cărăuş, deoarece preţul mărfii, de obicei este cu
mult mai mare la punctul de destinaţie decît la punctul de expediere, ca efect al plusului de utilitate astfel realizat.

Determinarea valorii mărfii pierdute se face în dependenţă de caracteristicele ei.

Astfel, la transportarea bunurilor omogene, prejudiciul se calculează luînd în consideraţie costul mărfii
pierdute raportată la întreaga încărcătură. La transportarea bunurilor neomogene sunt posibile 2 soluţii: a) dacă în
documentele de însoţire sunt indicate costurile fiecărei categorii de mărfuri sau a părţilor sale componente, atunci
întinderea prejudiciului se calculează în dependenţă de partea lipsă a bunurilor pierdute (de ex.: la transportarea
unui set de mobilă a fost pierdut un fotoliu, preţul căruia este indicat în actele de însoţire a mărfii); b) a diua soluţie
este analogică calculării prejudiciului prin pierdere a bunurilor omogene – raportarea valorii mărfii pierdute la
valoarea întregii încărcături.
O importanţă deosebită prezintă transportarea încărcăturii ca un tot unitar, un set individual.
Dacă ulterior este posibilă reutilarea, completarea cu piese de rezervă şi aducerea mărfii la starea incipientă,
aceasta trebuie de interpretat ca o pierdere parţială. Altfel, pierderea, chiar şi parţială, urmează a fi privită ca o
deteriorare a încărăturii.
Pentru evaluarea costului categoriei de marfă transportată se ia în consideraţie cursul bursei sau preţul curent
al pieţei. În lipsa acestora se ţine seama de valoarea uzuală a mărfurilor de acelaşi fel şi de aceeaşi calitate.

Articolul 1015. Răspunderea pentru deteriorarea încărcăturii

1. Reglementările pentru deteriorarea încărcăturii sunt în cea mai mare parte similare celor aplicabile
pierderii încărcăturii. Extinderea este expres prevăzută de prezentul articol prin trimiterea pe care o face la modul
de calcul al despăgubirilor datorate de transportator în cazul lipsei totale sau parţiale de marfă, precum şi la
cheltuielile adiţionale ce cad de asemenea în sarcina sa. Deci, în cazul deteriorării încărcăturii,
cărăuşul va purta răspundere egală cu diminuarea valorii încărcăturii.
Prezentul articol prin deteriorare subînţelege atît deteriorări mecanice, produse în procesul de transportare,
cît şi alterarea mărfurilor perisabile. Dar urmările deteriorării şi alterării mărfurilor pot fi evaluate şi de sinestătător,
deaceea modalitatea de stabilire a prejudiciului în unele cazuri de deteriorare şi alterare sunt diferite.
Alterarea mărfurilor perisabile în toate cazurile duce la schimbarea indicilor calitătivi, în dependenţă de care
se va stabili întinderea prejudiciului cauzat. Marfa poate fi alterată total sau parţial. Dacă este posibilă evaluarea
numai părţii alterate, prejudiciul se va recupera luînd în consideraţie diminuarea valorii acestei părţi. Dacă nu este
posibilă o astfel de delimitare, atunci prejudiciul se va calcula luînd în consideraţie diminuarea valorii întregii
încărcături.
La deteriorarea încărcăturii, uneori este posibilă repaţia bunului, redîndu-i forma, complectaţia şi utilitatea
iniţială. În aceste cazuri prejudiciul se va restitui în mărimea reparaţiei bunului şi plus pieselor componente,
cheltuielile de transportare (tur-retur) spre locul de reparaţie. Dacă reparaţia este imposibilă, prejudiciul se va încasa
proporţional diminuării valorii încărcăturii.
Prejudiciul poate fi reparat numai în formă bănească. Persoana îndreptăţită să dispună nu poate cere
cărăuşului compensarea prejudiciului în natură. În speţă, nu pot fi puse în sarcina cărăuşului lucrările de reparaţie a
bunului deteriorat sau obligaţia de a găsi o întreprindere (agent economic) care ar executa aceste lucrări.

Articolul 1016. Interesul special al clientului

 1. Prezentul articol instituie cîteva excepţii de la regula răspunderii limitate a cărăuşului. Excepţiile date sunt
de o strictă interpretare. Legiuitorul oferă persoanei îndreptăţite să dispună posibilitatea să beneficieze de
despăgubiri mai mari decît prejudiciul real cauzat în caz că a fost declarată valoarea mărfii sau s-a declarat un interes
special la livrare.
Astfel, în caz de pierdere, deteriorare, distrugere sau livrare cu întîrziere a mărfii cu valoarea declarată,
cărăuşul va fi ţinut să despăgubească persoana îndreptăţită să dispună pînă la limita valorii declarate a mărfii, dacă
nu se va dovedi că valoarea declarată nu corespunde costului real al morfurilor (art.111 Regulamentul transporturilor
auto de mărfuri). Sarcina probei aparţine cărăuşului. Expeditorul nu poate invoca (proba) faptul că valoarea reală a
încărcăturii este mai mare decît valoarea declarată şi să solicite recuperarea prejudiciului conform valorii reale.
Aceasta deoarece, diminuînd valoarea mărfii expeditorul induce în eroare cărăuşul, şi respectiv în caz de producere
a daunei expeditorul va suportă riscul diferenţei între valoarea reală şi cea declarată.
Reieşind din prevederile art. 111 Regulamentul transporturilor auto de mărfuri, prejudiciul în mărimea valorii
declarate va fi restituit doar în cazul pierderii totale a încărcăturii. În caz de pierdere parţială, deteriorare, distrugere,
cărăuşul va avea posibilitatea de a stabili valoarea reală a încărcăturii, recuperînd persoanei îndreptăţite să dispună
doar partea lipsă, sau diferenţa de valoare cu care s-a diminuat încărcătura.
Pentru a putea beneficia de despăgubiri pînă la limita valorii declarate a mărfii expeditorul va fi ţinut să
îndeplinească cumulativ 2 condiţii. În primul rînd, să declare valoarea pe care o atribuie mărfii, înscriind suma
respectivă în cuprinsul scrisorii de trăsură. În al doilea rînd, va fi obligat să plătească un supliment de preţ, convenit
cu transportatorul , ca echivalent al unor eventuale despăgubiri majorate.

Ţinînd cont de importanţa deosebită a încărcăturii pentru persoana îndreptăţită să dispună, acesta îşi asigură
interesul său special. Am putea spune că interesul special acoperă “dauna morală” a distinatarului în caz de
neexecutare a obligaţiilor contractuale. Pentru a-şi asigura interesul special, la fel ca şi în cazul mărfii cu valoare
declarată, clientul trebuie să achite un supliment de taxă şi să-şi consemneze interesul în scrisoarea de trăsură.
Independent de faptul achitării despăgubirilor pentru întîrziere, pierdere, deteriorare sau distrugere,
efectuate conform normelor generale (art.art. 1014, 1015) care prevăd răspunderea limitată, cărăuşul va despăgubi
persoana îndreptăţită să dispună pînă la limita interesului special declarat.

Articolul 1017. Dreptul la dobînzi al celui îndreptăţit să dispună

1. Pentru prejudiciul suferit persoana îndreptăţită să dispună de marfă poate pretinde dobînzi.
Întinderea dobînzilor datorate sunt dependente de rata de refinanţare a Bîncii Naţionale a Moldovei. La
această rată se adaugă 5% din creanţa pe care o deţine clientul.
Părţile în contractul de transport pot prevedea dobînzi diferite de cele prevăzute în prezentul articol. Legea
admite reclacularea dobînzilor datorate (în sensul micşorării) dacă cărăuşul va demonstra că clientului i s-a produs
un prejudiciu mai redus.
Dobînzile anuale pot fi pretinse:
- din ziua reclamaţiei adresate în scris transportatorului;
- din ziua introducerii acţiunii în justiţie (dacă nu a existat o reclamaţie prealabilă).

Articolul 1018. Dreptul cărăuşului în cazul unor pretenţii

Extracontractuale

1. În complexitatea sa, transportul de mărfuri, pe lîngă deplasarea în spaţiu a încărcăturii, mai implică o
multitudine de operaţiuni conexe acestui proces.
De aceea, în cazul distrugerii, pierderii, deteriorării sau întîrzierii la livrare a încărcăturii se antrenează
răspunderea transportatorului atît pe plan contractual cît şi pe plan delictual. Transportatorul va purta răspundere
atît pentru fapta proprie cît şi pentru faptele prepuşilor săi.
Dat fiind faptul interconexiunii dintre deplasarea mărfii în spaţiu şi operaţiunile aferente ei, legislatorul, în
prezentul articol, a ţinut să acorde acelaşi regim juridic răspunderii cărăuşului pentru prejudicii rezultate din
contractul de transport propriu-zis, cît şi din raporturile extracontractuale.
Dacă împotriva cărăuşului au fost formulate unele pretenţii extracontractuale pentru pierderea, deteriorarea
sau întîrzierea la livrare a încărcăturii el va fi în drept să invoce prevederile articolelor 1008, 1014, 1015, care
limitează sau exclud răspunderea sa.
2. În calitate de parte la contractul de transport, cărăuşul îşi asumă, în primul rînd, o răspundere personală
pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiunilor contractuale. Totodată el va răspunde şi
de acţiunile şi omisiunile prepuşilor să şi ale oricăror alte persoane la serviciile cărora recurge pentru executarea
transportului, dacă aceşti prepuşi sau aceste persoane acţionează în exeriţiu funcţiilor lor.
Legiuitorul, în alineatul 2 al articolului dat, prevede că prepusul, în caz de formulare a unor pretenţii
extracontractuale, pentru cauzarea prejudiciului se va putea prevala de drepturile oferite cărăuşului privind
limitarea sau excluderea răspunderii sale.
Trebue de adăugat că de aceste prevederi se va putea prevala şi un terţ care nu are calitatea de prepus al
cărăuşului (de ex.cărăuşul angajează un terţ pentru efectuarea operaţiunilor de încărcare-descărcare, stivuire).
Obligaţia de bază, impusă de lege, în acest sens, este ca atît prepusul cît şi terţul să acţioneze în exercitarea funcţiilor
sale.

Articolul 1019. Interzicerea exonerării cărăuşului de răspundere

În vederea evitării abuzurilor din partea cărăuşilor, legea instituie unele agravante asupra regimului
răspunderii limitate a cărăuşului.
În caz de intenţie(dol) sau culpă gravă transportatorul nu va beneficia de prevederile ce-l exonerează,
limitează în răspunderea sa sau răstoarnă sarcina probei.
Dolul (intenţia) presupune săvîrşirea unei fapte de către transportator cu intenţie, prevăzînd rezultatele
posibile, fie că le-a urmărit sau nu.
Culpa (în ambele sale manifestări – neglijenţă şi imprudenţă) poate atrage uneori un nivel de gravitate foarte
mare care poate atinge nivelul dolului (intenţiei).
Pe lîngă răspunderea cărăuşului, aceeaşi agravantă intervine şi dacă faptele intenţionate sau din culpă gravă
sunt ale prepuşilor transportatorului sau ale oricărei alte persoane la serviciile cărora el recurge pentru executarea
deplasării, dacă aceşti prepuşi lucrează în exerciţiu funcţiunilor. În acest caz, nici prepuşii, nici celelalte persoane nu
au dreptul de a se prevala de prevederile care exclud sau limitează răspunderea lor sau care răstoarnă sarcina
probei.
Determinarea “culpei grave” este de competenţa instanţei de judecată. Printre astfel de cazuri putem
considera: - pierdarea documentelor vamale de către cărăuş; - neglijenţa şoferului la traversarea unui pod, ce a
condus la deteriorarea mărfii ş.a.

Articolul 1021. Termenul de prescripţie în contractul de transport

1. Persoana îndreptăţită poate înainta acţiune în justiţie împotriva cărăuşului doar în 3 cazuri: a) dacă
reclamaţia a fost respinsă integral; b) dacă reclamaţia a fost satisfăcută parţial; c) dacă, în termenii stabiliţi
reclamantul nu a primit răspuns la reclamaţie.
Astfel, o condiţie obligatorie pentru posibilitatea înaintării acţiunii în judecată este prezentarea anterioară
a reclamaţiei. Este posibilă atragerea cărăuşului, în calitate de pîrît, într-un proces în curs de derulare, din iniţiativa
instanţei, fără respectarea procedurii extrajudiciare, dar înăuntru termenului de prescripţie a dreptului la acţiune.
Prezentul articol stabileşte două termeneîn interiorul căfruia reclamantul poate depune acţiune în justiţie.
Primul termen de prescripţie extinctivă este stabilit la un an. Termenul dat se aplică atît în acţiunile cărăuşului către
expeditor sau destitatar, cît şi în cazul acţiunilor acestora din urmă către transportator. Al doilea termen este de 3
ani, şi se aplică ori de cîte ori cărăuşului îi este imputabilă neexecutarea obligaţiilor contractuale din intenţie sau
culpă gravă. În comparaţie cu termenele de înaintare a pretenţiei, care nu pot fi nestabilite, termenul de
prescripţie asupra dreptului la acţiune poate fi restabilit de către instanţă dacă sunt prezentate probe întemeiate.
2. Data de cînd începe să curgă prescripţia extinctivă de 1 an şi 3 ani este calculată diferit.
Regula generală, înscrisă în alin.2 pct.c), prevede că durata prescripţiei curge începînd de la expirarea unui
termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport.
Punctele a) şi b) alin .2 al prezentului articol constituie nişte excepţii de la regula menţionată.
În caz de pierdere parţială, deteriorare a mărfii, precum şi întîrziere la livrare termenul de prescripţie va începe
să curgă din ziua predării încărcăturii către destinatar. În cazul distrugerii sau pierderii totale termenul de prescripţie
va începe să curgă în a 30 zi după expirarea termenului convenit de livrare, iar dacă un astfel de termen nu s-a
convenit – din a 60 zi de la primirea mărfii de către transportator.
Aceste termene sunt exagerate în transportul urban şi suburban, precum şi în cel aerian.
 3. Termenului de prescripţie al dreptului la acţiune, rezultat din raporturile contractuale de transport, îi sunt
aplicabile dispoziţiile generale (titlul IV Cartea I) cu privire la suspendarea, întreruperea şi restabilirea termenului.

Pe lîngă temeiurile generale de suspendare a cursului prescripţiei, în raporturile juridice de transport

deosebim şi o cauză specială. După cum s-a menţionat anterior, înaintarea reclamaţiei suspendă cursul prescripţiei.
O reclamaţie verbală nu suspendă cursul prescripţiei extinctive.
Reclamaţia suspendă cursul prescripţiei doar în cazul înaintării acţiunii către transportator. La înaintarea
acţiunii către expeditor, destinatar, pasager introducerea reclamaţiei nu va produce efectele menţionate.
La expirarea termenului, dreptul de înaintare a acţiunii în instanţă se prescrie. Este inadmisibilă folosirea
oricărei alte căi de apărare – cum ar fi introducerii unei cereri reconvenţionale.

Articolul 1022. Răspunderea cărăuşilor succesivi

1. Articolul în cauză instituie întinderea răspunderii pentru neexecutarea sau executarea defectuoasă a unui
contract de transport efectuat de către cărăuşii succesivi. În sensul pevederilor analizate, poate fi considerat
succesiv un transport ce întruneşte următoarele elemente: a) unicitatea scrisorii de trăsură pentru întreg parcursul,
de la punctul de pornire pînă la punctul de destinaţie; b) pluralitatea de cărăuşi; c) aderarea fiecăruia dintre ei la
documentul de transport unic (scrisoarea de trăsură). De aici rezultă că nu intră în sfera prevederilor menţionate în
acest articol, atît transporturile succesive efectuate de cărăuşi independenţi unul de altul (în afara unei scrisori
unice de trăsură), cît şi transporturile succesive efectuate prin intermediul unui intermediar (a unei persoane ce
prestează servicii de expediţie). Nu este transăprtator succesiv, în sensul prezentului articol, nici persoana căreia i-a
fost transmisă, de către cărăuş, executarea obligaţiilor sale. În situaţia dată există un singur transportator, cel care a
eliberat scrisoarea de trăsură, executantul fiind o persoană pentru care primul va răspunde conform prevederilor
legale (a se vedea art.art.983, 1018). 2. Întrunirea cumulativă a două condiţii, efectuate de către “al doilea şi
oricare cărăuş care urmează”, conferă acestora calitatea de părţi la contractul de transport.
Aceste condiţii presupun, în primul rînd, preluarea încărcăturii de la predecesor, precum şi însăşi scrisoarea
unică de trăsură. Oricare transportator, avînd calitatea de cărăuş succesiv va avea o răspundere solidară şi va fi
răspunzător pentru executarea contractului de transport pe tot parcursul.

Articolul 1024. Înaintarea pretenţiilor contra cărăuşilor succesivi

1. Ţinînd cont de faptul că într-un contract de transport siccesiv pot participa o multitudine de cărăuşi,
reclamantul, în cererea de reparare a prejudiciului suferit trebuie să ştie împotriva cui poate introduce acţiunea
judiciară.
Soluţia acordată de prezentul articol prevede că acţiunea în despăgubire pentru distrugerea, pierderea şi
deteriorarea încărcăturii sau pentru încălcarea termenului de livrare poate fi introdusă împotriva unuia din următorii
cărăuşi ce au participat la transportul succesiv:
a) împotriva operatorului transportului succesiv.
b) împotriva ultimului transportator.
c) împotriva cărăuşului ce a executat acea parte a transportului în care s-a produs evenimentul sau faptul ce
a cauzat distrugerea, pierderea, deteriorarea sau întîrzierea.
2. Din analiza reglementărilor de mai sus, reiese că reclamantul ce a suferit un prejudiciu în cadrul unui
transport succesiv poate înainta, în acelaşi timp, acţiunea sa împotriva mai multor dintre aceşti transportatori.

Articolul 1025. Dreptul la regres

1. Ţinînd cont de faptul, că în cadrul raporturilor juridice de transport, reclamantul poate introduce acţiune
împotriva primului sau ultimului cărăuş, care răspund pentru întreg parcursul străbătut de către încărcătură, se
poate ajunge la o soluţie injustă, neconformă principiului răspunderii civile delictuale (răspunderea persoanei
vinovate). Pîrîtul poate fi obligat la plata despăgubirilor, necătînd la faptul că vinovat pentru cauzarea prejudiciului
este alt cărăuş.
 Pentru a înlătura această inechitate legiuitorul oferă posibilitatea, cărăuşului ce a efectuat despăgubirea
(solvens), de a recupera suma plătită (total sau parţial), fie pe cale amiabilă, fie prin judecată, de la cărăuşul vinovat
de producerea prejudiciului.
Plata efectuată către destinatar sau expeditor, în baza hotărîrii instanţei de judecată, este una prealabilă,
achitată în scopul de a lichida de urgenţă pretenţiile legitime ale reclamantului. Calea procedurală, care are drept
scop reechilibrarea situaţiei patrimoniale în raporturile dintre toţi cărăuşii succesivi constă în executarea dreptului
de regres de către cărăuşul ce a efectuat despăgubirea împotriva cărăuşilor vinovaţi de producerea prejudiciului.
Prin acţiunea de regres se pot solicita de la cărăuşii vinovaţi sumele plătite, şi dobînzile aferente, precum şi
alte cheltuieli efectuate de către pîrît în favoarea reclamantului.
Transportatorii succesivi pot de sinestătător să soluţioneze litigiul, pe cale amiabilă, şi să-l despăgubească pe
pîrîtul iniţial (solvens).
Dacă nu se va ajunge la o soluţie de compromis, pe cale amiabilă, solvensul se va prevala de prevederile
prezentului articol şi va înainta o acţiune de regres în instanţa de judecată. Este posibilă înaintarea unei acţiuni
împotriva tuturor cărăuşilor succesivi vinovaţi de producerea prejudiciului, pentru care solvensul a efectuat
despăgubirile către expeditor sau destinatar.

Articolul 1026. Incapacitatea de plată a unuia din cărăuş

Participanţilor la transportul succesiv, li se va agrava situaţia dacă unul dintre pîrîţi, obligat la despăgubiri prin
hotărîrea instanţei se află în imposibilitate de plată. Aceasta deoarece, “partea care îi revine din despăgubiri şi pe
care nu a plătit-o cărăuşul insolvent, se suportă de ceilalţi cărăuşi proporţional părţii ce le revine din taxa de
transport.”
Această parte se devide proporţional între toţi transportatorii, indiferent de vinovăţia lor. Cărăuşul nevinovat
va fi ţinut de rînd cu cel vinovat la efectuarea despăgubirilor către solvens, proporţional taxei de transport
recepţionate.
Aceste prevederi nu au caracter imperativ, părţile avînd posibilitate să stabilească, în contractul de transport,
o altă modalitate de recuperare a prejudiciului achitat de către solvens.
Sarcina probei insolvabilităţii sale aparţine cărăuşului care o invocă. Aprecierea acestor probe este de
competenţa subiectivă a instanţei de judecată.
Invocarea incapacităţii de plată a cărăuşului vinovat nu implică intentarea procedurii de declarare a
insolvabilităţii (în cazul pers.juridice).

Articolul 1027. Excepţiile opuse în cazul acţiunii în regres

După cum s-a menţionat în artiolele analizate anterior, volumul despăgubirilor datorate de către cărăuşii
succesivi, vinovaţi în producerea pagubei, poate fi stabilit fie pe cale amiabilă, fie pe cale judecătorească.
În instanţă solvensul are sarcina de a demonstra că suma pe care a plătit-o cu titlu de despăgubire către client
era datorată integral. Volumul despăgubirilor efectuate poate fi pus la îndoială şi contestat numai în cazul în care el
a fost stabilit prin înţelegere amiabilă.
În baza principiului autorităţii lucrului judecat, despăgubirea stabilită de către instanţa de judecată nu poate
fi contestată.
Dacă cărăuşul, împotriva căruia se îndreaptă acţiunea de regres, nu a fost citat legal în instanţă unde a fost
stabilită întinderea despăgubirii datorate clientului, şi el nu a avut posibilitatea de a interveni efectiv în acest proces,
se admite contestarea volumului despăgubirilor efectuate de solvens.
Dacă, în baza probelor prezentate de pîrît, se va demonstra că solventul a efectuat o despăgubire mai mare
decît prejudiciul real cauzat, atunci pîrîtul va fi ţinut să retituie doar partea procentuală ce-i revine, calculată în baza
prejudiciului real.

Articolul 1028. Dreptul cărăuşilor de a deroga

de la dispoziţiile prezentului cod

Prevederile articolelor 1025, 1026 nu au caracter impertiv. Părţile, prin acordul său de voinţă, pot stabili clauze
diferite de cele legale.
Dacă între cărăuşi există un contract de organizare a transportului succesiv pe un termen îndelungat aceste
prevederi vor fi incluse, de regulă, în el.
 După cum s-a menţionat, soluţiile legale nu tot timpul sînt în concordanţă cu principiul echităţii şi a răspunderii
pentru fapta imputabilă. De aceea s-a admis derogarea de la normele legale. Astfel, părţile pot stabili că vor fi ţinut
la despăgubiri către solvens, în cazul incapacităţii de plată a unui cărăuş, numai transportatorii vinovaţi în cauzarea
prejudiciului. Deasemenea, poate fi stabilită răspundere egală pentru toşi cărăuşii, neluîndu-se în consideraţie
distanţa parcursă efectiv şi partea fiecăruia din taxa de transport ş.a.
Dispoziţiile derogatorii de la norma legală , sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să îndeplinească o
singură condiţie : - să nu prejudicieze interesele clientului sau ale destinatarului.

Articolul 1029. Nulitatea convenţiilor

Fără a aduce atingere dispoziţiilor art.1028, orice clauză care, în mod dorect sau indirect, dirogă de la
dispoziţiile prezentului capitol este nulă şi lipsită de efecte. Nulitatea unor asemenea clauze nu are drept consecinţă
nulitatea celorlalte clauze din contract.
Este nulă îndeosebi acea convenţie prin care cărăuşul trece pe seama asigurării încărcăturii pretenţiile în
despăgubire, precum şi orice convenţie asemănătoare.
Nulă este şi convenţia în a cărei bază sarcina probei este răsturnată.
 MINISTERUL EDUCAŢIEI REPUBLICII MOLDOVA
INSTITUTUL DE STAT DE RELAŢII INTERNAŢIONALE DIN REPUBLICA MOLDOVA
FACULTATEA : DREPT

Comunicat
Tema: Transportul de bunuri

A efectuat: Cotic Vlad

Chișinău,2018