MINISTERUL EDUCAŢIEI REPUBLICII MOLDOVA

INSTITUTUL DE STAT DE RELAŢII INTERNAŢIONALE DIN REPUBLICA

MOLDOVA
FACULTATEA : DREPT

Referat
Tema: Personalul Diplomatic

A elaborat: Cotic Vlad

Coordonator Științific: Lazări Constantin

Chișinău,2018
 Dacă până la începutul celui de al doilea război mondial primele misiuni diplomatice
cuprindeau pe membrii şi suita lor care aveau imunităţi şi privilegii prin extinderea imunităţilor
şi privilegiilor ambasadorului asupra lor. După cel de - al doilea război mondial s-a încetăţenit
concepţia că membrii misiunilor diplomatice nu pot fi decât persoane cu calitate specială.
Membrii misiunii diplomatice - numirea aparţine statului care trimite, au datoria să informeze
statul primitor despre efectivul misiunii şi al personalului care o compune. Statul care primeşte
misiunea are dreptul să declare persona non grata pe oricare dintre membrii ei. Convenţia de la
Viena din 1961 reglementează componenţa misiunilor diplomatice, reglementează asupra
relaţiilor diplomatice, stabileşte şi defineşte categoria de membrii ai misiunii diplomatice
precizând: şeful misiunii şi personalul misiunii diplomatice.
Personalul misiunii diplomatice este format din:
- personalul diplomatic
- personalul tehnico-administrativ
- personalul de serviciu.
Convenţia continuă şi precizează că din misiunile diplomatice mai fac parte:
- membrii de familie ai membrilor misiunilor diplomatice
membrii personalului privat ( angajaţi ai unor membrii şi personalului misiunilor diplomatice)
Clasificarea lor are la bază criteriul funcţional şi se diferenţiază prin regimul diferit al
imunităţilor şi privilegiilor.

Şeful misiunilor diplomatice

- este agentul diplomatic împuternicit să conducă misiunea diplomatica
- singurul agent cu răspundere multiplă
- superior tuturor membrilor misiunii diplomatice, indiferent dacă este intermediar sau titular, şi
indiferent dacă ceilalţi membrii ai misiunii diplomatice au alt grad
- este titularul unor prerogative speciale , şi anume:
1. reprezintă membrii misiunii diplomatice
2. ţine legătura cu toate organele statului acreditar
3. este răspunzător faţă de statul acreditar
4. are răspundere pe plan internaţional
5. are atribuţii disciplinare.

Atribuţiile acestuia, dimensiunea, întinderea şi limitele lor depind de scrisorile de

acreditare. Scrisoarea de acreditare este documentul prin care statul acreditant aduce oficial la
cunoştinţa şefului statului de reşedinţă acreditarea unui agent diplomatic în calitate de şef de
misiune. Scrisoarea de acreditare este semnată de şeful statului care numeşte reprezentatul
diplomatic şi este contrasemnată de ministrul de externe. Scrisoarea de acreditare se dă
ambasadorilor, trimişilor plenipotenţiari şi ambasadorilor cu misiuni speciale. Însărcinaţii cu
afaceri primesc o scrisoare a ministrului de externe către ministrul de externe al ţării de reşedinţă
a misiunii diplomatice. Scrisoarea de acreditare are importanţa unei împuterniciri cu caracter
general. Când diplomatul poartă negocieri sau trebuie să semneze un acord are nevoie de o
împuternicire specială numită depline puteri. Înmânarea scrisorii de acreditare marchează
momentul intrării în funcţie a şefului misiunii diplomatice. Şeful misiunii diplomatice şi-a
asumat funcţiile în statul acreditar în momentul în care şi-a prezentat scrisorile de acreditare sau
când ţi- notificat sosirea. Prezentarea scrisorii de acreditare are loc în mai multe situaţii:
- pentru prima dată la post a şefului de misiune
- şeful misiunii a fost ridicat în rang
- schimbarea formei de stat sau guvernământ într-una din cele două state
- schimbarea monarhului unui stat, etc.

Clasificarea şefilor misiunii diplomatice

După următoarele criterii:
1. criteriul numirii lor:
- titulari acreditaţi pe timp nedeterminat
- interimari - au o numire provizorie
2. după durată:
- cu acreditare permanentă
- cu acreditare nepermanentă
3. după întinderea atribuţiilor
- cu misiuni generale
- cu misiuni speciale
4. după rang sau clase:
Convenţia de la Viena 1961 precizează că şefii misiunii diplomatice se împart în trei clase:
a) ambasadorii şi ceilalţi şefi de misiune cu rang echivalent, categorie acreditată întotdeauna pe
lângă şefii de stat
b) trimişii: miniştrii acreditaţi pe lângă şefii statului
c) însărcinaţii cu afaceri , acreditaţi pe lângă ministrul de externe a statului acreditar.
Convenţia de la Viena precizează că toţi cei menţionaţi sunt şefi de misiune diplomatică şi în
afară de precădere şi etichetă nu se face nicio deosebire între ei, în raport cu clasa lor. Precăderea
este instituţia diplomatică conform căreia se stabileşte ordinea sau locul aşezării diplomaţilor cu
ocazia primirii oficiale a festivităţilor şi solemnităţilor. Eticheta este ceremonialul ce se dă
persoanei respective ( rang la rang).

Personalul diplomatic
Format din:
- agenţi diplomatici - primii colaboratori ai şefului misiunii diplomatice, dintre ei se recrutează
cel ce va asigura la nevoie interimatul. Sunt aşezaţi în ordinea ierarhică descrescătoare: consilier,
secretar 1,2,3, ataşaţi. Sunt împărţiţi în trei grupe: prima grupă formată din consilier şi secretar1;
a doua grupă : secretar 2, secretar3; a treia grupă : secretar 3 şi ataşaţi ( membrii misiunii
diplomatice care au o anumită specializare tehnică necesară realizării sarcinilor pentru care au
fost trimişi: ataşaţi militari, consilieri economici, comerciali, consilieri şi ataşaţi de presă,
cultural.). Această categorie poate fi formată din cetăţenii statului acreditant, bucurându-se
integral de toate imunităţile şi privilegiile
- ierarhia personalului diplomatic:
. ministru consilier
. consilier
. ataşaţi militari
. secretar 1,2,3
. ataşaţi

Personalul tehnico-administrativ
- se referă la membrii personalului misiunii diplomatice folosiţi în serviciul administrativ şi
tehnic al misiunii. Printre aceştia se numără: contabili, arhivari, dactilografi, translatori. Această
categorie de personal nu se bucură de un statut diplomatic propriu-zis ci de unul special. Din
această categorie pot face parte şi cetăţenii statului acreditar. Se bucură de privilegii restrânse în
raport de prima categorie.

Personalul de serviciu
- cuprinde membrii personalului misiunii folosiţi în serviciu casnic al misiunii. În această
categorie intră : portarii, curierii, intendenţii, grădinarii, şoferii, mecanicii, oamenii de serviciu,
bucătari, etc. Această categorie de personal cu statut special au minim de privilegii şi numai pe
timpul exercitării serviciului. Pot fi şi cetăţeni ai statului acreditar.
Membrii de familie ai agenţilor diplomatici:
- sunt consideraţi membrii de familie personalul care sunt rude cu membrii misiunilor
diplomatice, sunt în întreţinerea lor
Membrii personalului privat:
- personalul folosit în serviciul casnic al unui membru al misiunii care nu sunt angajaţi ai statului
acreditant( definiţie dată de Convenţia de la Viena).

Efectivul misiunilor diplomatice

Există două tendinţe: statele foarte mici cu un nr. foarte redus de personal şi statele foarte mari
cu un personal efectiv excesiv. Convenţia de la Viena: "în lipsa unui acord explicit, statul
acreditar poate cere ca acest efectiv să fie menţinut în limita a ceea ce el consideră ca rezonabil şi
normal".În practică se urmăresc două reguli:
- efectivul se stabileşte prin negocieri între cele două state
- prin reciprocitate.

Încetarea funcţiei de membru a misiunii

diplomatice
Poate fi determinat de multiple cauze:
a) cauze legate de voinţa statului acreditant: rechemarea ( din cauze multiple); pentru gafe făcute
în misiuni diplomatice; şi-a încheiat misiunea; transferul
b) cauze legate de voinţa statului acreditar: declararea persoanei non grata- nu trebuie motivată,
chemat în 48 de ore, nu expulzat;
c) cauze legate de voinţa agentului diplomatic: demisia( motive personale), de onoare( a făcut o
gafă şi si-a dat seama); decesul.
 Bibliografie:

http://www.preferatele.com/docs/management/noi/membrii-misiunii-dip10173141717.php
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311786
Buruian A., Drept diplomatic şi consular, Chişinău, 2003