MISIUNEA

DIPLOMATICĂ

Universitatea de Vest ” Vasile Goldiș”

Facultatea de Științe Juridice
Departamentul de Drept public
Curs: Drept diplomatic și consular
Anul III, semestrul II
Nume student: HORBANIUC IONATAN DAVID
Nume profesor coordonator: Dr. ANDA NEDELCU-ILNEI
 HORBANIUC IONATAN DAVID UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE

GOLDIȘ” ARAD

REFERAT

MISIUNEA DIPLOMATICĂ
Termenul de misiune diplomatică este folosit în mai multe sensuri,
cum ar fi acela de raport juridic bilateral de drept internaţional, cel de
sarcină încredinţată de un stat agentului său diplomatic, grupul de persoane
însărcinate cu funcţii diplomatice sau care asistă agentul diplomatic în
îndeplinirea sarcinii sau, cel mai important ca relevanţă pentru acest
capitol, organ al statului trimiţător. În acest ultim sens, misiunea
diplomatică este privită ca instituţie în sine, permanentă şi distinctă de
persoanele fizice care o alcătuiesc, instituţie care există independent de
sosirea sau plecarea de la post vreunuia dintre agenţii diplomatici.
Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române1, misiunea este: o
„reprezentanţă diplomatică a unui stat, condusă de un ambasador sau de un
ministru plenipotenţiar”. O formulă unanim acceptată pentru definirea unei
misiuni diplomatice este cea de organ al unui subiect de drept
internaţional, instituit în mod permanent pe lângă un alt subiect de drept
internaţional şi însărcinat cu asigurarea relaţiilor diplomatice ale acestuia.
Dată fiind procedura de înfiinţare, o misiune diplomatică se mai poate
defini ca fiind agenţia sau instituţia pe care un stat o înfiinţează într-un alt
stat, cu consimţământul aceluia din urmă, în scopul de a menţine cu acesta
relaţii diplomatice.

 CLASIFICAREA MISIUNILOR DIPLOMATICE

Misiunile diplomatice pot fi de mai multe feluri.

2
 HORBANIUC IONATAN DAVID UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE

GOLDIȘ” ARAD

Un prim criteriu de clasificare îl constituie durata misiunii

diplomatice şi în baza acesteia avem:
 misiuni diplomatice permanente, cărora nu li se fixează existenţa
în timp şi sunt proiectate să gestioneze întregul ansamblu de
relaţii diplomatice dintre două state;
 misiuni temporare, care îşi desfăşoară activitatea un timp limitat
şi potrivit cu sarcini punctuale pentru rezolvarea cărora au fost
trimise.
Se pare că doctrina de drept diplomatic este de acord că misiunea
diplomatică este ori „temporară”, ori „permanentă”. Statul poate trimite în
străinătate şi poate primi din străinătate, conform consimţământului
propriu şi al statului străin, misiuni diplomatice „temporare”, discontinue,
mai precis pentru o perioadă limitată, şi misiuni diplomatice
„permanente”, continue, pentru o perioadă neprecizată. Misiunea
diplomatică „temporară” are caracter „ad hoc”, este adecvată exclusiv
atingerii unui obiectiv distinct, special. De acest fel este şi misiunea
diplomatică la nivel înalt. Misiunea diplomatică „permanentă” are un
ansamblu de obiective care însumează, practic, toate componentele
legăturilor dintre două state. Consimţământul statelor pentru constituirea
de misiuni „permanente” depinde de consimţământul lor prealabil privind
stabilirea de relaţii diplomatice, pentru ambasade, şi privind stabilirea de
relaţii consulare, pentru posturile consulare. Misiunile diplomatice sunt
constituite numai de subiecte de drept internaţional, de state şi de foruri
internaţionale. Referindu-se la dreptul la ambasadă „jus legationis”, A.
Gentili avea certitudinea că acest drept le revine tuturor statelor, indiferent
de religie. Statul sau forul internaţional care constituie o misiune
diplomatică îşi exercită dreptul de legaţie în mod activ. Statul sau forul
internaţional care primeşte o misiune diplomatică îşi exercită dreptul de
legaţie în mod pasiv. Deosebit de importantă este clasificarea misiunilor

3
 HORBANIUC IONATAN DAVID UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE

GOLDIȘ” ARAD

Diplomatice care are la bază nu numai criteriul evolutiv, ci şi distincţia

care se face între diplomaţia bilaterală şi cea multilaterală. În prima
categorie, în funcţie de criteriul rangului misiunii diplomatice, al nivelului
de reprezentare şi cel al calităţii pe care-l are subiectul de drept
internaţional al cărui organ este respectiva misiune, se cuprind: Ambasada
= constituie misiunea diplomatică cea mai importantă, având rangul cel
mai înalt şi - în acelaşi timp - fiind cel mai des folosită şi ţinând spre
exclusivitate. Ambasada constituie organul de reprezentare diplomatică
prin excelenţă; misiunile diplomatice cu rang inferior celui de ambasadă
apar în zilele noastre drept cazuri izolate.
Cms, Articolul 1. (…) b) „misiune diplomatică permanentă” este
misiunea diplomatică la care se referă Convenţia de la Viena cu privire la
relaţiile diplomatice
Şeful titular al acestei misiuni diplomatice are titlul de ambasador
şi face parte din prima clasă în ierarhia diplomatică. În mod excepţional,
ambasada poate fi condusă de un însărcinat cu afaceri adinterim sau
permanent. Nunţiaturile exercită funcţii diplomatice şi ecleziastice, adică
întreţin relaţii oficiale cu statut acreditar, guvernate de dreptul internaţional
şi relaţii cu organul naţional catolic din statul primitor, având la bază
dreptul canoni. Nunţiul este şeful titular al misiunii şi face parte din prima
clasă a agenţilor diplomatici; nunţiatura poate fi condusă şi de un
pronunţiu. Nunţiatura realizează un dublu scop: pe de o parte, este organul
diplomatic prin intermediul căruia Sfântul Sediu îşi exercită pe lângă
statele străine dreptul de legaţie activă al cărui titular este, iar pe de altă
parte, constituie organul prin care Sfântul Sediu îşi exercită puterea
jurisdicţională care-i apartine, faţă de ierarhia ecleziastică locală în virtutea
primatului Pontifului Roman. "În trecut - până în secolul al XVI-lea,
reprezentantul Sfântului Sediu avea titlul de legat; actualmente, legatul
reprezintă Sfântul Sediu în cadrul unor misiuni speciale şi temporare".

4
 HORBANIUC IONATAN DAVID UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE

GOLDIȘ” ARAD

Legaţia = este o misiune diplomatică de rang inferior ambasadei

şi este condusă de un ministru - cu titlu de "tringis extraordinar şi ministru
plenipotenţiar" - un ministru rezident sau un însărcinat cu afaceri - ad-
interim sau permanent. Internunţiatura apostolică = este reprezentantă
diplomatică pontificală, care corespunde ca rang legaţiei; reprezintă
Sfântul Sediu în ţările unde nu există nunţiatură şi este condusă de un
internunţiu. Înaltul Comisariat = este misiunea diplomatică a unui stat cu
care acesta este legat prin interese deosebit de strânse.

 Personalul misiunilor diplomatice

Este prima categorie din personalul misiunii şi constituie o
categorie distinctă de funcţionari publici, anume cea care se ocupă cu
activitatea diplomatică şi cu exercitarea funcţiilor diplomatice, activităţi
oficiale ale organelor de stat pentru relaţii externe care se desfăşoară prin
tratative, corespondenţă şi alte mijloace paşnice, în vederea înfăptuirii
sarcinilor de politică externă ale statului. În sens larg, termenul de personal
diplomatic defineşte atât ministrul de externe cât şi agenţii externi.
Diplomatul, în activităţile pe care le desfăşoară, trebuie să respecte atât
norme ale dreptului intern din statul acreditant, cât şi norme specifice
dreptului internaţional public, acţionând în apărarea intereselor statului
acreditant în statul acreditar.
Dreptul intern este cel care, în esenţă, conferă unei persoane
calitatea de diplomat, creând totodată statutul juridic subiectiv al acestuia.
Conţinutul juridic al statutului de diplomat conţine un ansamblu de
drepturi şi obligaţii, care derivă din normele interne, ai căror destinatari
sunt exclusiv persoanele titulare ale calităţii de agent diplomatic. Pe de altă
parte, specificul activităţii diplomatice obligă interacţiunea agentului
diplomatic ca mandatar al statului trimiţător cu autorităţile statului
acreditar şi, în consecinţă, diplomatul se plasează în logica normelor de
5
 HORBANIUC IONATAN DAVID UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE

GOLDIȘ” ARAD

drept internaţional pe care este obligat să le respecte. Diplomatul este un

organ de relaţii internaţionale care acţionează în exterior. În consecinţă
activitatea sa în exterior este reglementată în ceea ce priveşte numirea şi
funcţionarea sa de normele dreptului diplomatic destinate organelor
externe de relaţii internaţionale. În concluzie, statutul personalului
diplomatic este determinat prioritar de dreptul intern şi doar în plan
secundar de dreptul internaţional public. Numirea şi stabilirea carierei lor,
inclusiv treptele profesionale (ambasador, ministru plenipotenţiar, ministru
consilier, consilier, secretar I, secretar II, secretar III, ataşat) se stabileşte
conform dreptului public intern al statului de care aparţin. Personalul
nediplomatic al misiunii Personalul tehnico-administrativ reprezintă
categoria agenţilor de execuţie, din care amintim secretari, dactilografi,
stenografi, arhivari, interpreţi, cifrori, contabili, intendenţi ş.a.m.d.
Membrii personalului tehnico-administrativ nu sunt incluşi în lista
Corpului Diplomatic al statului acreditar, întrucât nu sunt diplomaţi, însă
chiar dacă nu au un statut diplomatic propriu-zis, beneficiază totuşi de un
statut special, recunoscându-lise anumite privilegii şi imunităţi. Personalul
de serviciu este format din persoane care se ocupă de serviciul casnic al
misiunii, cum ar fi grădinari, menajere, portari, îngrijitori, paznici, bucătari
etc. Aceştia nu beneficiază de un statut special. Membrilor de familie ai
membrilor misiunilor diplomatice li se acordă acelaşi tratament ca şi
agentului diplomatic, chiar dacă nu au acelaşi statut juridic.
Importanţa misiunilor diplomatice a crescut indiferent dacă sediul
lor se află într-un stat mic sau puternic, aceasta pentru că apariţia unui
conflict oriunde în lume poate duce la o destabilizare generală a situaţiei
pe tot mapamondul, conflictul ne mai putând fi izolat. Faptul că forţa de
muncă are la dispoziţie o piaţă care depăşeşte frontierele propriilor state,
face ca mai mulţi cetăţeni ai unui stat să ajungă pe teritoriul altor state, fapt
ce duce la creşterea importanţei legăturii acestora cu misiunile diplomatice

6
 HORBANIUC IONATAN DAVID UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE

GOLDIȘ” ARAD

ale statului al căror cetăţeni sunt, pentru protejarea intereselor lor. Chiar şi
turismul internaţional a devenit mult mai intens decât în trecut aducând şi
el o participare crescută la a fluxul de resortisanţi străini pe teritoriul unui
stat.

Bibliografie
 Ion M. Anghel - "Dreptul diplomatic şi consular" Ediţia "Lumina
Lex", Bucureşti, 1996;
 M. Maliţa - "Diplomaţia", Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1975; 3. . Grigore Geamanu - "Drept internaţional
public", vol. 2, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983; 4.
Buruian A., Drept diplomatic şi consular, Editura Cuant, ediţia a
2-a, Chişinău, 2003;
 Martian I. Niciu – Drept international public, Ed. Servosat, 1997;
12
 Popescu Dumitru, Adrian Năstase, Florian Loman, Drept
internaţional public. Editura „Şansa", 1994.