Eseu Diplomatia ad-hoc . Rusu Alexandru gr.304.

n practica relaiilor internaionale sunt utilizate pe scar larg de misiunile speciale (misiuni ad-hoc ) - reprezentanii statelor trimise ntr-un alt stat pentru a efectua funcii specifice ( de negociere , de servicii de documente , etc ) . Activitile diplomatiei ad hoc sunt special reglementate de Convenia de la Viena privind misiunile speciale 1969 ( intrat n vigoare n 1985 ) . Aceast activitate se numete diplomaie ad-hoc . Un stat poate trimite o misiune special pentru intr-un alt stat , cu acordul acestuia din urm , obinut n prealabil prin canale diplomatice sau alte convenite de comun acord sau . Diplomatia ad-hoc are din ce in ce mai multa pondere, in teoria si practica dreptului international contemporan. Institutia diplomatiei ad-hoc nu a fost totusi cunoscuta in trecut sau, cum s-a mai spus, ea este un fenomen nou in conducarea afcerilor externe, unii autori continua sa considere ca diplomatia ad-hoc nu este decit niste misiuni protocolare sau ceremoniale, treburile externe revenind totusi misiunilor diplomatice permanente. Importanta reala a diplomatiei ad-hoc creste continuu, ca urmare a numarului tot mai mare al actiunilor de politica externa si a diversificarii lor, or datorita faptului ca diplomatia ad-hoc a devenit o necesitate reala a relatiilor internationale dezvoltate antreneaza dupa sine si o incetare a monopolului diplomatiei sedentare ca unic instrument de negociere internationala, afara de congresele si conferintele cu caracter international. Termenul de diplomatie ad-hoc, in sensul strict cuprinde exclusiv pe agentii de stat, care poseda urmatoarele trei trasaturi : 1. Elementul diplomatic, adica agentii fie delegati sau desemnati de catre un stat in scopul de a indeplini o sarcina speciala in raport cu un alt stat ; 2. Elementul teporar, adica aceasta misiune nu trebuie sa fie considerata ca permanenta, ci trebuie sa se refera la indeplinirea unei indatoriri determinate de timp; 3. Elementul de suveranitate, adica sarcina sa constea in reprezentarea statului ca titular al atributului de suveranitate, fata de un alt stat. Termenul de diplomatie ad-hoc acopera o sfera larga de situatii, in categoria diplomatilor adhoc intra orice delegat care nu face parte dintr-o misiune diplomatica permanenta din aceasta categorie fac parte : Diplomatii ad-hoc care indeplinesc o functie in calitate de delegati sau membri ai unei misiuni speciale in ocaziile ceremoniale; Diplomatul ad-hoc ca mesager;

Emisarii secreti; Observatorii confidentiali; Ambasadorul sau trimisul intinerent; Sefii de stat, sefii de guvern, ministrii afacerilor externe si alti membrii ai guvernelor.

Diplomatia ad-hoc constituie un domeniu in care nu s-au format inca reguli cutumiare bine conturate. Intrucit situatia misiunii speciale s-a dezvoltat recent, nu exista un drept international cutumiar propriu-zis inacest domeniu, iar deciziile tribunalelor nationale, prin care s-a recunoscut sau negat imunitati unui trimis special intr-o misiune temporara sunt asa de rare, incit nu se poate trage o concluzie definitiva in privimta practicii statelor; este imposibil sa se degaje o cutuma, din jurisprudenta extrem de limitatasi contradictorie. In Convetia privind misiunile diplomatice speciale (1969), misiunea speciala este definita ca fiind o misiune temporara, avind un caracter reprezentativ de stat, trimisa de un stat intr-un at stat cu consimtamintul acestuia din urma prentru a trata cu el chestiuni determinate sau pentru a indeplini in acest stat o sarcina determinata. In ceea ce priveste dreptul de a trimite misiuni ad-hoc, ca si in cazul misiunilor diplomatice permanente, nu exista un drept al unui stat, de a trimite asemenea misiuni, corelat cu obligatia pentru alt stat, de a le primi; dreptul de a refuza o misiune ad-hoc constituie o consecinta a dreptului statului de a nu primi misiuni regulate , penrtu ca ceea ce este valabil pentru cazul misiunilor regulate, trebuie acceptate ca atare si in cazul misiunilor ad-hoc. In conventia privind misiunile diplomatice speciale (art. 3), se prevede ca : Functiile unei misiuni speciale sunt determinate prin consimtamintul mutual al statului trimitator sau primitor. Misiunea speciala se compune din una sau mai multe prsoane. In Conventia privind misiunile speciale, se stabileste ca misiunea spciala este alcatuita din unul sau mai multi reprezentnti ai statului trimitator, dintre care acesta poate desemna un sef; misiunea poate cuprinde in plus, personal diplomatic, personal administrativ si tehnic, precum si personal de serviciu. In Conventia privind Misiunile diplomatice speciale se prevede ca misiunea speciala isi are sediul in localitatea care va fi convenita prin acordul comun intre statele interesate; in lipsa de acord misiunea speciala isi are sediul unde se gaseste Ministrul Afacerilor Externe al statului primitor. Misiunile diplomatice Ad-hoc, sau cu le mai spune Misiuni speciale joaca un rol foarte important in activitatea diplomatica dintre state, deoarece ele se implica foarte activ, mai ales in perioada actuala in rezolvarea unro probleme de interes comun pentru state, le consider eu destul de eficienta, deoarece fiind creata cu acordul dintre state intr-o anumita probleme, pe o

periada determinata de timp, ele cauta anume inaceasta perioada rezervata sa rezolve problema si sa se ajunga la un numitor comun, prin intermediul diplomatiei, negocierilor, care apare ca cea mai eficienta metoda de reglementarea a conflictelor si rezolvarea a diferitor probleme.