Kinetoterapia la pacienții cu tetrapareză spastică

Autor: Bogdan RACOVIȚĂ | 10 Februarie 2017

Pacienții cu tetrapareză spastică au nevoie de programe speciale de kinetoterapie, care să le
scadă spasticitatea la nivelul membrelor. Tetrapareza spastică este forma de paralizie cerebrală
reprezentată de sindromul de neuron motor central. Etiologia este uneori greu de determinat – de
obicei, sunt mai mulți factori implicați, iar cauzele sunt pre- sau perinatale. Factorii prenatali de risc
includ: întârzierea creșterii intrauterine; anomaliile materne uterine (hemoragii) sau placentare
(infarct placentar, placenta praevia); factori genetici; malformații cerebrale; factori de mediu
(iradierea maternă prenatală, infecțiile congenitale din grupul TORCH) etc. Factorii prenatali sunt cei
mai importanți, dar este dificilă diferențierea lor, iar cele mai frecvente forme de tetrapareză spastică
au o cauză nedeterminată, istoricul prenatal fiind normal. Factorii perinatali de risc sunt reprezentați
de traumatisme obstetricale și de traume de tip hipoxic-ischemic ale parenchimului cerebral.
Pacienții cu tetrapareză spastic�
PUBLICITATE

� necesită tratament farmacologic și non-farmacologic. Specialistul kinetoterapeut urmează un

protocol de evaluare a membrelor superioare și a celor inferioare. Este prezent un sindrom
bipiramidal (hipertonie cu spasticitate, reflexe osteotendinoase vii și semne patologice de tip
piramidal – Babinski – bilateral). Membrele superioare sunt în hiperextensie și cele inferioare în
flexie. Pacientul nu poate menține poziția ortostatică și nici nu poate merge, fiind mai tot timpul
imobilizat în scaun cu rotile. Kinetoterapia are ca scop împiedicarea apariției contracturilor
persistente, educarea mișcărilor normale și eliminarea treptată a pozițiilor vicioase. În final,
kinetoterapia duce la îmbunătățirea calității vieții pacientului și a familiei acestuia.
Programele de kinetoterapie constau în mobilizări active și pasive ale membrelor, kinetoterapie
respiratorie, jocuri de mișcare, jocuri de îndemânare ș.a. Programele trebuie efectuate zilnic, atât în
cadru organizat, sub îndrumarea unui specialist kinetoterapeut, cât și acasă, cu părinții copilului
afectat de tetrapareză spastică. Programele de exerciții nu trebuie întrerupte, chiar dacă apare
ameliorarea unor deficiențe. Fiecare program durează aproximativ 50–60 de minute și, dacă sunt
efectuate mai multe programe zilnic, rezultatele apar rapid.
Specialistul kinetoterapeut nu trebuie să neglijeze părinții, frații, surorile, bunicii pacientului
diagnosticat cu tetrapareză spastică. Educarea și informarea acestora privind diferitele tehnici de
kinetoterapie simple este de ajutor pentru pacient: poate crește foarte mult tonusul mental al
copilului afectat prin implicarea părinților în exercițiile de kinetoterapie. Kinetoterapia este importantă
la copiii cu tetrapareză spastică, deoarece duce la îmbunătățirea calității vieții prin scăderea
spasticității, creșterea tonusului muscular și articular și, nu în ultimul rând, a tonusului mental.