Rolul trinomului:calciu(Ca),fosfat(P𝑂4 ),clor(Cl)

asupra structurii osoase

Tesutul osos este un tesut de sustinere mult diferentiat si caracterizat prin

doua insusiri fundamentale:

a) rezistenta mecanica mare

b) elasticitate apreciabila

Rezistenta mecanica ii este conferita de substante minerale pe care le

cuprinde , iar elasticitatea este datorita constituentilor sai organici.

Tesutul osos este o specie particulara de tesut conjunctiv cu constitutie

complexa din punct de vedere chimic si cu prprietati fizice caracteristice.

In afara de o fractiune celulara,in tesutul osos se disting trei faze

structurale:

- matricea organica
- faza minerala
- apa

Apa intra in proportie cea mai mica 2- 10% din greutatea osului matur.

Faza minerala este predominata: aproximativ 70%.

Matricea organica reprezinta 20%.

1.1 Compozitia tesutului osos

Compozitia chimica globala a osului brut este in medie de 40 % apa, 16%
lipide, 12% proteine si 23% saruri minerale.

Din punct de vedere structural,oasele sunt formate din fibre de colagen

dispersate intr-o substanta fundamentala si din saruri minerale.In tesutul

1
rezultat din asocierea acestor componente structurale se creeaza lacune in care
sunt plasate celule osoase (osteoblaste , osteocitele , osteoclastele , etc.)

1.1.1 Constituenti minerali

Acesti constituenti minerali reprezinta asa-numitele „saruri ale

osului”.Compozitia lor este urmatoarea:

1) Cenuse – 70,20% din greutate osului degresat si uscat

2) Azot(N) – 4,43% din greutatea osului degresat si uscat
3) Anioni
-fosforici(exprimati prin P) – 12,60% din greutatea osului degresat si
uscat

-carbonici(exprimati prin CO2) – 3,90% din greutatea osului degresat si

uscat

-citrat – 1,20% din greutatea osului degresat si uscat

-lactat – 0,12% din greutatea osului degresat si uscat

4) Cationi

-Sodiu (N𝑎+ ) – 3,42% din greutatea osului degresat si uscat

-Calciu (C𝑎2+ ) – 27,50% din greutatea osului degresat si uscat

-Magneziu ( M𝑔2+ ) – 0,43% din greutatea osului degresat si uscat

- Raport Ca/P – 2,18% din greutatea osului degresat si uscat

- Raport P/N – 3,67% din greutatea osului degresat si uscat

Tinand seama de constituentii prezenti mai sus,este de remarcat ca mai

mult de 95% din substantele minerale sunt reprezentate de calciu, fosfati si
carbonati.

Combinatiile rezultate in cea mai mare masura sunt: fosfatul tricalcic

(dupa cum rezulta din raportul Ca/P) , apropiat de 1,94 si carbonatul de calciu.

2
 Cu ajutorul spectrelor de difractie a razelor X s-a constatat ca aceste doua
combinatii sunt asociate in apatite microcristaline,complexe cu formula:

[Ca(Ca3(PO4)2)3] 2𝑥 −

-in care X reprezinta diversi anioni (CO3 , H𝑂− , F)

-cand X este HO combinatia se numeste Hidroxiapatita

Hidroxiapatita are formula:

- [Ca(Ca3(PO4)2)3] 2O𝐻 −

- sau poate fi restrans: Ca10(PO4)6(O𝐻− )

Retetele cristaline ale acestor combinatii complexe au puncte de nesaturare

in care adesea sunt fixati prin chimosorbtie si alti ioni ( Na , Pb , Ra , U , Sr). Pe
langa principalul constituent mineral mentionat,osul mai cuprinde:

-carbonat de calciu

-fosfati de magneziu

-saruri organice insolubile de calciu(lactat si citrat de Ca)

Substanta minerala a osului se modifica in tot cursul vietii.De fapt , asa

cum au dovedit studiile efectuate cu ajutorul calciului radioactiv(45𝐶𝑎 ) , oasele
scheletului – considerate in aparenta inerte – se afla intr- o permanenta stare
dinamica.Intr-adevar ,in fiecare moment , osul se disloca si se constitue. Bilantul
calciului in organism , definit ca fiind diferenta dintre aportul elementului si
excretia sa , corespunde in realitate , diferentei dintre procesul de formare si cel
de dislocare a osului. Acest bilant este pozitiv in tot timpul dezvoltarii
individului, cand are loc continua osificare a cartilajelor; este numai usor pozitiv
dupa incetarea cresterii si devine negativ in perioada de imbatranire.

Reinnoirea constituentilor minerali din oasele adultului a fost pusa in

evidenta si cu ajutorul izotopului radioactiv al 32P. S-a constatat astfel ca daca
un animal adult ingereaza fosfati marcati cu acesti izotopi , oasele animalului
fixeaza , in decurs de o saptamana cca 30% din 32P.Apoi , incetul cu incetul
fosforul radioactiv isi scade concentratia din oase prin schimb cu izotopul
natural al fosforului , 31P

3
 1.1.2 Constituenti organici

Substantele organice in constitutia osului , in proportie de 30% alcatuiesc

matricea lui. 95% din matricea osului este reprezentata de colagen.Acesta se afla
– ca si in tesutul conjuctiv – sub forma de fibre rezultate prin agregarea de
fibrile cu structura periodica.

Fibrele de colagen din os sunt fixate pe o substanta fundamentala , alcatuite

din doua componente organice principale:

-oseina

-osteomucoidul

In substanta fundamentala a osului se mai gasesc gliceride ,fosfolipide si

glicogen.

Este de remarcat faptul ca principalii constituenti ai substantei

fundamentale,oseina si osteomucoidul sunt uniti prin legaturi ionice si totodata
sunt combinati cu fibrele de colagen. Aceste componente organice „ancoreaza „
cristalele oasoase constituite din substanta minerala.

Constituentii organici ai osului se afla si ei intr-o continua reiinoire , insa

reiinoirea colagenului se face mult mai incet.

1.2 Biochimia procesului de formare si

dislocare a osului

1.2.1 Formarea osului

Aceasta presupune:

1)formarea substantei fundamentale

2)formarea fibrelor de colagen

3)mineralizarea

In realizarea lor , rolurile hotaratoare le implinesc osteoblastele.Ele

formeaza mucopolizaharidele si fibrele de colagen. De asemenea , osteoblastele
promoveaza si mineralizarea.

4
 Mineralizarea osului presupune , la randul ei , desfasurarea simultan a trei
procese:

-cresterea concentratiei ionilor fosforici bivalenti (𝐻𝑃𝑂42− )

-cresterea concentratiei ionilor de 𝐶𝑎2+

-cresterea pH (deci realizarea unui pH bazic)

Pentru mineralizarea osului , ionii 𝐻𝑃𝑂42− si 𝐶𝑎2+ sunt fixati imdiat dupa
mobilizarea lor , independent unii de altii , pe matricea osului. Ulterior ei sunt
eliberati simultan de pe matrice , formandu-se 𝐻𝐶𝑎𝑃𝑂4 . Deoarece mediul este
alcalin , fosfatul monoacid de calciu trece in fosfat neutru tricalcic , 𝐶𝑎3 (𝑃𝑂4 )2 ,
iar acesta formeaza-prin inglobare de alti ioni-cristalitele complexe de
hidroxilapatita.

1.2.2 Dislocarea osului

Aceasta este determinata de osteoclaste dar mecanismul ei nu este inca

perfect elucidat. Se pare ca osteoclastele determina o solubilizare a substantei
minerale , prin acidifierea mediului, in urma formarii de acid lactic (in glicoliza)
si acid citric (in ciclul Krebs).

In urmatoarea figura sunt prezentate schematic schimburile ionice care au

loc in cursul formarii si dislocarii osului.

5
 𝐶𝑎(𝑃𝑂4 )2
𝐶𝑎2+ 𝐻𝑃𝑂42−
𝐶𝑎(𝑂𝐻)2

pH Glucoaza fosfataza
Condroitin

sulfat 𝐶𝑎2+ 𝐻𝑃𝑂42− Glicogen fosforilaza

Osteoclast Osteoblast

𝑪𝒂𝟐+ 𝑯𝑷𝑶𝟐−
𝟒

𝑪𝒂𝟐+ 𝑯𝑷𝑶𝟐−
𝟒

Plasma

1.2.3 Reglarea hormonala a formarii

si dislocarii osului

Atat formarea cat si dislocarea oaselor decurg sub reglaj hormonal. Pana
in prezent s-a dovedit interventia sigura a patru hormoni individuali si a unui
intreg grup de hormoni steroizi (estrogenii).

Parathormonul are actiune osteolitica exercitata atat asupra substantei

minerale , cat si asupra celei organice.

Tiroxina favorizeaza osificarea la nivelul epifizelor in oasele lungi.

Calcitonina intensifica procesul de fixare a calciului la nivelul osului ,

contacarand dislocarea acestuia , stimulata de parathormon.

Somatotropina sau hormonul de crestere favorizeaza osificarea , in

special ,la nivelul periostului , si promoveaza biosinteza colagenului precum si a
proteoglicanilor din osteoid.

Din interventiile hormonale enumerate , se desprinde faptul ca hiper sau

hiposecretia oricaruia din acesti hormoni poate antrena tulburarea proceselor de
formare ori dislocare osoasa.

6
 2.1 Structura interna a tesutului osos

Desi este foarte rigid , tesutul osos isi poate modifica structura interna ca
raspuns la diferite solicitari mecanice la care este supus. De exemplu , pozitiile
dintilor la nivelul mandibulei pot fi modificate prin aplicarea unor presiuni
laterale exercitate de dispozitive ortodontice.

Tesutul osos se formeaza in zonele in care se exercita tractiuni si se

resoarbe in regiunile in care este aplicata presiune (in partea opusa).In acest
mod, dintii patrund in mandibula pe masura ce tesutul osos alveolar este
remodelat.

2.1.1 Rolul metabolic al tesutului osos

Scheletul contine 99% din intreaga cantitate de calciu din organism si

actioneaza asemeni unui rezervor pentru ionii de calciu si fosfat. Concentratia
sangvina si tisulara a ionilor de calciu este foarte stabila datorita transferurilor
continue care se realizeaza intre calciu sangvin si cel osos.

Calciul din tesutul osos poate fi mobilizat prin doua mecanisme , unul
rapid si altul lent. Primul consta in transferul simplu de ioni din cristale de
hidroxiapatita in lichidul interstitial- de unde calciul trece in sange. Acesta este
un mecanism fizic , fiind intalnit predominant in tesutul osos spongios. La
nivelul lamelelor nou formate , mai putin calcificate , prezente si in osul matur
(datorita remodelarii continue) , transferul ionilor de calciu se realizeaza mai
usor. Aceste lamele au rol mai mare in mentinerea concentratiei sangvine a
calciului in comparatie cu lamelele mai vechis i cu mineralizare crescuta , a
caror functie principala este de sustinere si protectie.

Al doilea mecanism pentru controlul nivelului sangvin al ionilor de calciu

are la baza actiunile diferitilor hormoni asupra sistemului osos.

7
 Parathormonul stimuleaza resorbtia osteoclastica a matricei osoase si
eliberarea consecutiva a ionilor de calciu. Acest hormon actioneaza in principal
asupra receptorilor osteoblastici. Osteoblastele activate isi intrerup productia
osoasa si initiaza secretia unui factor stimulator al osteoclastelor.

Un alt hormon , calcitonina , sintetizat in principal de celulele

parafoliculare ale glandei tiroide , inhiba resorbtia matricei osoase . Calcitonina
are efect inhibitor asupra activitatii osteoclastelor.

2.1.2 Aplicabilitate medicala

Deoarece concentratia tisulara si sangvina a ionilor de calciu trebuie

mentinuta constanta , carenta nutritionala de calciu conduce la decalcifierea
oaselor ; oasele demineralizate au rezistenta scazuta si risc crescut de fracturi ,
iar pe radiografii prezinta hipertransparenta.

De asemenea , decalcifierea osoasa poate fi cauzata de productia excesiva

de parathormon (hiperparatiroidism) , urmata de intensificarea activitatii
osteoclastelor , accentuarea resorbtiei osoase , cresterea concentratiei sangvine
de 𝐶𝑎2+ si 𝑃𝑂43− si aparitia unor depozite anormale de calciu in diverse organe ,
predomionant in rinichi si peretii articulari.

In osteoporoza-afectiune cauzata de un defect functional al osteoclastelor ,

care conduce la cresterea excesiva , ingrasarea si rigidizarea oaselor-modificarile
sunt inverse. Procesul patologic produce obliterarea cavitatilor medulare ale
oaselor , ceea ce inhiba formarea celulelor sangvine si conduce la anemie si
infectii frecvente , care pot fi fatale.

8
 2.1.3 Efectele carentelor nutritionale asupra

Tesutului osos

Cresterea osoasa este dependenta de factorii nutritionali : carenta de calciu

determina mineralizarea incompleta a matricei osoase organice , cauzata fie da
aportul exogen insuficient de calciu , fie de absenta vitaminei D , un prohormon
steroidian necesar pentru absortia 𝐶𝑎2+ si 𝑃𝑂43− din intestinul subtire.

La copii , carenta de calciu determina rahitismul , afectiune

caracterizata prin mineralizarea anormala a matricei osoase si deformarea
cartilajelor epifizaee sub actiunea solicitarilor mecanice normale exercitate de
greutatea corpului si activitatea musculara. Ca urmare , procesele de osificare
sunt afectate , iar oasele cresc lent si se deformeaza.

La adulti , carenta de calciu conduce la osteomalacie caracterizata prin

mineralizarea insuficienta a tesutului osos nou-format si decalcificarea partiala a
matricei deja formate.

Osteomalacia trebuie diferentiata de osteoporoza. In osteomalacie se

inregistreaza reducerea cantitatii de calciu per unitate de matrice osoasa.
Osteoporoza , intalnita frecvent la pacientii imobilizati si la femei dupa
instalarea menopauzei , reprezinta un dezechilibru al procesului de reinnoire
osoasa , in care resorbtia depaseste rata de formare a tesutului osos.

Osteita fibrochistica este determinata de mobilizarea de saruri minerale

osoase , urmata de alterarea secundara a traumei organice , consecutiv
hipersecretiei de parathormon.

Ca urmare a acestor actiuni , apare o hipercalcemie (uneori chiar la valori

de 15-20 mg/100ml) cu cresterea tuturor fractiunilor calcilui seric , insotita
frecvent dar inconstant de hipercalciurie (300-400mg/zi) si hipofosfatemie prin
hiperfosfaturie (1200-1400 mg/zi). Alte modificari biochimice intalnite in cadrul
acestui sindrom constau in diminuarea concentratiei magneziului in ser si
cresterea de 3-4 ori a valorilor fosfatazei alcaline , cu precadere in formele cu
demineralizare intensa.

9
Hipercalcemia din bolile maligne-resorbita osoasa in aceste situatii este atat de
mare incat produce hipercalcemie.

10
 Cuprins
1.1 Compozitia tesutului osos.........................................................1
1.1.1 Constituenti minerali.....................................................................................2
1.1.2 Constituenti organici.....................................................................................4

1.1.3 Biochimia procesuluide formare Si dislocare a

osului................................................................................................4
1.1.4 Formarea osului...............................................................................................4
1.1.5 Dislocarea osului............................................................................................5
1.1.6 Reglarea hormonala a formarii

Si dislocarii osului...........................................................................................6

2.1 Structura interna a tesutului osos........................................7

2.1.1 Rolul metabolic al tesutului osos..............................................................7

2.1.2 Aplicabilitate medicala................................................................................8

2.1.3 Efectele carentelor nutritionale asupra tesutului osos................9

11
 Bibliografie

Biochimie medicala : aurora popescu , elena cristea

Marcela Zamfirescu-Gheorgiu

Tratat de biochimie medicala: marcela zamfirescu

Vol II Aura popescu

Tratat de biochimie medicala: Elena criatea-popa

Aurora popescu, e.trutia

Veronica dinu

Histologie: dr. Anca W. Gheorghiu

Biochimia cavitatii orale: mariana Pavel , Liliana Foia

12
 Referat
Rolul trinomului calciu(ca) , fosfat(po4) si clor(cl)

Asupra structurii osoase

Cuzac Ioana @ Dima Ramona

Universitatea Apollonia Iasi

Favultatea de Medicina Dentara,specializarea
Tehnica Dentara
An 1

13