Întrebări libera circulație a persoanelor, serviciilor și capitalurilor

-Drept material al Uniunii Europene-

1. Noțiunea de serviciu reprezintă:

a. orice activitate economică independentă, prestată în mod obișnuit în schimbul unei remunerații;
b. orice activitate prestată în mod obișnuit cu titlu de gratuitate;
c. orice activitate independentă, oferită în baza unui contract de muncă.

2. Conform Directivei 2006/123/CE, noțiunea de serviciu reprezintă:

a. orice activitate economică, prestată în mod obişnuit în schimbul unei remuneraţii, menţionată la articolul
57 din TFUE;
b. orice activitate economică, prestată în mod obişnuit cu titlu de gratuitate, menţionată la articolul 57 din TFUE;
c. orice activitate economică şi dependentă de un contract de muncă.

3. În scopul acordării calității de „lucrător” de către un stat membru unui cetățean dintr-un alt stat membru
al U.E., autoritatea națională trebuie să aibă în vedere faptul că:
a. există un raport de subordonare între lucrător și angajator;
b. activitatea desfășurată să fie considerată marginală sau auxiliară;
c. activitatea desfășurată are o valoare economică efectivă și reală.

4. Libera furnizare de servicii nu se admite:

a. în domeniul public al statului;
b. în domeniul privat;
c. în domeniul cultural.

5. Beneficiarii libertății de stabilire sunt:

a. soțul, copiii sub 21 de ani și membri de familie aflați în întreținerea cetățeanului Uniunii;
b. societățile deschise, societățile în comandită, societățile de drept civil, inclusiv organizațiile de caritate și non-
profit;
c. doar societățile deschise, societățile în comandită și societățile de drept civil.

6. Circulația capitalului reprezintă:

a. transferul unilateral de valori în formă de capital material sau capital bănesc dintr-un stat membru într-un
alt stat membru care de obicei reprezintă o investiție de capital;
b. transferul bancar, atunci când acesta este rezultatul unei tranzacții din domeniul schimburilor de mărfuri;
c. o operațiune financiară al cărei obiect esențial este plasarea sau investirea unei sume de bani.

7. Sunt considerate servicii:

a. prestaţiile furnizate în mod obişnuit în schimbul unei remuneraţii, în măsura în care sunt reglementate de dispoziţiile
privind libera circulaţie a mărfurilor, a capitalurilor şi a persoanelor;
b. prestaţiile furnizate în mod obişnuit în schimbul unei remuneraţii, în măsura în care nu sunt reglementate
de dispoziţiile privind libera circulaţie a mărfurilor, a capitalurilor şi a persoanelor;
c. prestațiile furnizate în mod obișnui cu titlu gratuit, în măsura în care sunt reglementate de dispozițiile privind libera
circulație a mărfurilor, a capitalurilor și a persoanelor.

8. Dispoziţiile articolului 45 alin. (4) din TFUE privind libera circulație a lucrătorilor nu se aplică:
a. lucrătorilor din sectorul privat;

1
b. încadrării în administraţia publică;
c. lucrătorilor care au rezidenţa pe teritoriul U.E.

9. Distincția dintre noțiunea de „plată curentă” și cea de „circulația capitalurilor” a fost făcută de Curtea de
Justiție în cauza:
a. Johannes Henricus Maria van Binsbergen c./Bestuur (Cauza 33/74);
b. Jean Reyners c./Statului Belgian (Cauza 2/74);
c. G. Luisi și C. Carbone c./Ministero del Tesoro (Cauzele reunite C-286/82 și C-26/83).

10. Pentru a putea califica prestarea de servicii ca obiect al liberei circulaţii a acestora:
a. persoanele care prestează serviciile și cele care primesc aceste servicii trebuie să fie din ţări membre
diferite;
b. prestatorul şi destinatarul pot fi stabiliţi în acelaşi stat membru dacă prestaţia are caracter transfrontalier;
c. persoana care prestează serviciul și angajatorul acesteia trebuie să fie din ţări diferite.

11. Serviciile cuprind în special:

a. doar activități cu caracter industrial sau comercial;
b. activități artizanale;
c. activități prestate în cadrul profesiunilor liberale.

12. Care dintre următoarele reprezintă excepții de la aplicarea principiului liberei circulații a capitalurilor:
a. măsurile justificate în temeiul ordinii publice sau securității publice;
b. procedurile de declarare a circulației capitalurilor în scopuri de informare administrativă și statistică;
c. restricționările în domeniul scoaterii de devize de stat.

13. Principiul egalității de tratament se aplică:

a. doar lucrătorilor;
b. doar persoanelor ce călătoresc pe teritoriul Uniunii;
c. tuturor persoanelor care au cetățenia unui stat membru al Uniunii Europene.

14. Cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioadă mai mare de trei
luni în situația în care:
a. sunt membri de familie ai unui cetățean al U.E., chiar dacă acesta din urmă nu are statutul de lucrător,
însă dispune de suficiente resurse pentru întreținerea sa și a membrilor săi de familie;
b. sunt înscriși într-o instituție privată sau publică cu scopul principal de a urma studii, inclusiv studii de formare
profesională, chiar dacă nu dețin mijloace de întreținere pentru ei și membrii lor de familie;
c. dețin mijloace de întreținere pentru ei și membrii lor de familie, astfel încât să nu devină o sarcină pentru
sistemul de asistență socială al statului membru pe parcursul șederii.

15. Libera circulație a lucrătorilor implică dreptul:

a. de ședere într-un stat membru pentru a desfășura o activitate nesalarizată;
b. de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă;
c. de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce a fost încadrat în muncă, chiar și în situația în care au fost
încălcate anumite restricții justificate de motive de ordine, siguranță și sănătate publică.

16. Care dintre următoarele constituie restricții permise ale principiului libertății de prestare a serviciilor:
a. condiționarea prestației de obligația de prezență în zonă a prestatorului;
b. motivele de interes general;
c. restricțiile destinate protejării proprietății intelectuale.

2
17. În vedera executării prestației, prestatorul:
a. poate să își desfășoare activitatea doar în mod permanent;
b. poate să își desfășoare temporar activitatea în statul membru gazdă;
c. poate să își desfășoare activitatea în condiții diferite de cele impuse de stat propriilor resortisanți

18. Libera circulaţie în domeniul transporturilor este reglementată de:

a. dispoziţiile privind libera circulaţie a serviciilor;
b. dispoziţiile privind transporturile;
c. dispoziţiile privind libera circulaţie a persoanelor.

19. Prin circulaţia capitalului se înţelege:

a. simplu transfer de bani pentru plata unor mărfuri;
b. transferul peste hotare de mijloace de plată care sunt necesare în legătură cu o contraprestaţie;
c. transferul unilateral de valori în formă de capital material sau în formă de capital bănesc dintr-un stat
membru în alt stat membru care de obicei reprezintă o investiţie de capital.

20. În sensul Directivei 2006/123/CE reprezintă servicii:

a. activitățile consilierilor juridici, arhitecților, inginerilor;
b. serviciile prestate de notari și executori judecătorești numiți de administrația publică;
c. servicii în domeniul formării și educației.

21. Referitor la dreptul de stabilire:

a. nu este admisă exercitarea acestui drept în mod simultan în mai multe state membre;
b. asigură participanților posibilitatea participării în mod continuu la viața economică;
c. se aplică în activități care au o legătură cu exercitarea autorității de stat.

22. Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene:

a. conţine o definiţie a expresiei ”circulaţia capitalurilor” în art. 63
b. conţine doar o definire a termenului de ”capital” în art. 65;
c. nu conţine o definiţie referitoarea la libera circulaţie a capitalurilor, dar Curtea de Justiţie face trimitere la
lista exemplificativă din Directiva 88/361/CEE.

23. Care dintre următoarele fac parte din criteriile de identificare pentru servicii stabilite de jurisprudența
CJUE:
a. beneficiarul de servicii nu se poate afla într-un alt stat membru;
b. prestatorul serviciilor trebuie să fie stabilit pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel al beneficiarului
prestaţiei, iar prestarea serviciului să se facă cu trecerea unei frontiere interioare a Uniunii;
c. prestația să fie remunerată.

24. Lucrătorul resortisant al unui stat membru:

a. beneficiază de aceleași avantaje sociale și fiscale ca și lucrătorii naționali;
b. are posibilitatea să se înscrie pe lista cererilor de locuință în regiunea în care ocupă un loc de muncă;
c. are acces la formare în școli profesionale și centre de recalificare în condiții diferite față de lucrătorii naționali.

25. Principiul liberei circulaţii a capitalurilor nu include:

a. un rol de monitorizare a mișcărilor de capital de către statele membre ;
b. transferuri bancare între filiale ale aceleiași companii dar de pe teritoriul unor state diferite ;
c. plăţile făcute de persoanele fizice dintr-un stat către un organism în alt stat.

3
26. Directiva 2006/123/CE nu se aplică următoarelor servicii:
a. servicii oferite în domeniul turismului și servicii imobiliare;
b. servicii neeconomice de interes general;
c. servicii financiare, cum ar fi serviciile bancare, de credit, asigurări și reasigurări, pensii ocupaționale și
personale etc.

27. Dispoziţiile art. 65 din TFUE pot fi utilizate:

a. dacă este vorba despre raporturi între statele membre
b. dacă este vorba despre raporturi între statele membre şi ţările terţe
c. dacă este vorba despre raporturi între statele membre sau între statele membre şi ţările terţe.

28. Dacă libera circulaţie a capitalurilor între statele membre UE și state terţe provoacă dificultăţi grave în
funcţionarea uniunii economice și monetare:
a. aceasta nu este de competenţa instituţiilor Uniunii Europene
b. Consiliul este competent conform art. 66 din TFUE să ia măsuri de salvgardare
c. responsabilă în faţa instituţiilor Uniunii Europene este ţara membră care are relaţii comerciale cu statul terţ.

29. Conform art. 16 al Directivei 2006/123/CE privind libertatea de stabilire, statele membre :
a. pot să restrângă libertatea de a presta servicii în cazul unui prestator dacă acesta nu respectă obligația de a fi
stabilit pe teritoriul lor ;
b. nu pot să restrângă libertatea de a presta servicii în cazul unui prestator stabilit într-un alt stat membru
impunându-i acestuia să dețină un document de identitate emis de către autoritățile competente, specific
exercitării unei activități de serviciu ;
c. nu pot condiționa accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia pe teritoriul lor de îndeplinirea unor
cerințe care nu respectă principiul disproporționalității.

30. Conform dispozițiilor art. 2 din Directiva 2004/38/CE, calitatea de „membru al familiei” revine:
a. partenerului cu care cetățeanul Uniunii a contractat un parteneriat înregistrat, în temeiul legislației unui stat
membru, dacă, potrivit legislației statului membru gazdă, parteneriatele înregistrate sunt considerate drept
echivalente căsătoriei;
b. descendenților în linie directă, indiferent de cetățenie și de vârsta lor;
c. descendenților în linie directă care au depășit vârsta de 21 de ani.

31. O prezumţie generală de evaziune fiscală din partea statului:

a. poate să atragă posibilitatea unor derogări de la libera circulaţie a capitalurilor ;
b. poate să existe în dreptul intern și poate fi contrară dispoziţiilor TFUE ;
c. nu este proporţională conform jurisprudenţei CJUE.

32. Care dintre următoarele fac parte din criteriile de identificare pentru servicii stabilite de jurisprudența
CJUE:
a. beneficiarul de servicii nu se poate afla într-un alt stat membru;
b. beneficiarul de servicii se poate afla într-un alt stat membru;
c. prestația să fie remunerată.

33. Care dintre următoarele fac parte din criteriile de identificare pentru servicii stabilite de jurisprudența
CJUE:
a. prestatorul serviciilor trebuie să fie stabilit pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel al beneficiarului
prestaţiei, iar prestarea serviciului să se facă cu trecerea unei frontiere interioare a Uniunii;
b. prestația poate să fie neremunerată;

4
c. prestatorul poate să nu fie stabilit în spațiul Pieței Unice Europene.

34. În sensul Directivei 2006/123/CE reprezintă servicii:

a. servicii de cazare și de restaurant;
b. serviciile prestate de notari și executori judecătorești numiți de administrația publică;
c. servicii a căror prestare se întinde pe o perioadă îndelungată.

35. În ce condiții sunt admise restricțiile naționale la libera circulație a serviciilor ?

a. să existe o directivă de armonizare ;
b. măsura să nu fie discriminatorie, să urmărească un interes general ;
c. să nu fie necesară.