Maicuta Domnului a aparut

Sfantului Serafim de Sarov

La 25 noiembrie 1825 Fecioara Maria i-a apărut

într-un vis, împreună cu Sfântul Clement şi Sfântul
Petru, şi i-a permis să renunţe la retragere,
îndemnându-l să-i primească pe toţi cei care-l căutau.
Oaspeţii săi se înmulţeau rapid, uneori îl vizitau între
1000 şi 2000 de oameni zilnic.
El era tot timpul umil, bucuros şi deschis. Nu avea
nevoie să i se spună motivul vizitei, pentru că vedea
în sufletul fiecăruia. Le vindeca slăbiciunile trupeşti şi
sufleteşti prin rugăciune şi prin cuvintele sale pline de
har. Cei care veneau la Sfântul Serafim simţeau
dragostea lui nemărginită şi blândeţea.
Iubea îndeosebi copiii. Odată o fetiţă a spus despre
el: “Părintele Serafim arată ca un bătrân, dar de fapt
este un copil ca şi noi!”
“Domnul mi-a aratat” spuse marele Staret (batran),
“ca in copilarie ati avut o puternica dorinta de a
cunoaste scopul vietii crestine, si ca ati intrebat,
mereu, multe persoane duhovnicesti despre acesta”.
saint_seraphim -Trebuie sa recunosc ca de la varsta
de 12 ani acest gand m-a macinat continuu. De fapt,
am intrebat multi preoti despre el, dar raspunsurile lor
nu m-au satisfacut. Acest lucru nu avea de unde sa
fie stiut de batran.
“Dar nimeni”, continua Sfantul Serafim, “nu v-a dat un
raspuns potrivit. Vi s-a spus: “Mergi la biserica, roaga-
te lui Dumnezeu, pazeste poruncile Domnului, fa
fapte bune – acesta este scopul vietii crestine”. Unii
au fost chiar indignati de faptul ca va macina o
asemenea curiozitate profana si v-au spus: “Nu
cerceta lucruri care te depasesc”. Dar nu v-au explicat
asa cum ar fi trebuit. Acum umilul Serafim va va
explica care este cu adevarat acest scop”.
“Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte
practici crestine, nu constituie scopul vietii noastre
crestine. Desi este adevarat ca ele slujesc ca mijloace
indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul
scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului
Sfant al lui Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post,
priveghere, pomeni si toate faptele bune savarsite de
dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobandi
Duhul Sfant. Tineti minte vorbele mele, numai faptele
bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc
roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din
dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu
aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul
Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru
Iisus Hristos a zis: “Cel ce nu aduna cu Mine
risipeste” (Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea fi
numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta
nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita
buna. Scriptura spune: “In orice neam cel care se
teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la
El” (Fapte 10:35).
La pas cu Maica Domnului
Nu departe de izvorul Sfântului Serafim, în pădure, la
un kilometru distanţă de satul Kremenki, se află şi
izvorul tămăduitor al Maicii Domnului, dar acolo
pelerinii ajung mai rar. Izvorul este legat de o apariţie
a Maicii Sfinte din anul 1670, când a fost văzutaă la
apusul soarelui spălându-şi faţa în acel izvor, cu o zi
înaintea unei lupte sângeroase care a avut loc în
acea zonă între armata ţarului şi ţărani. Sfântul
Serafim spunea că Maica Domnului vine la izvor în
fiecare noapte şi îşi spală faţa, apoi merge şi
înconjură Mânăstirea de la Diveevo pe Canavca
(pământul Canavcăi e mai scump decât aurul, fiind
atins mereu de Preacurata; poate pentru aceasta –
din evlavie, dar şi sperând în tămăduire – în
procesiunea de fiecare seară sunt credincioşi care
merg desculţi). De altfel, e ştiut că Mânăstirea
Diveevo e al patrulea loc din lume aflat direct sub
protecţia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, loc în
care ea este egumeniţă, celelalte trei locuri sfinte ale
Ortodoxiei fiind Ivirul, Muntele Athos şi Lavra
Pecerska din Kiev.
Sfântul Serafim, ale cărui sfinte moaşte sunt la
mânăstirea de maici de la Diveevo şi nu la cea din
Sarov (în prezent oraş militarizat, închis),spunea că
un nevoitor pentru Hristos poate mântui mii de suflete
o dată cu propria sa mântuire! Mii de suflete..
 Sfantul Serafim de Sarov-un inger in
corp de om

Uşa chiliei sale era deschisă oricui până târziu în

noapte. Îşi saluta vizitatorii cu veselie, zicându-le:
“Bucuria mea, Hristos a înviat!” Se bucura mai ales
pentru cei care îşi regretau greşelile. Blândeţea sa
extraordinară înmuia inimile cele mai dure, umilinţa sa
îi smerea pe cei orgolioşi, făcându-i să verse lacrimi
de copil. Pentru toţi chilia sa era ca o anticameră a
raiului, iar întâlnirea cu el era ca o întâlnire cu
Dumnezeu, care putea să le modifice sensul vieţii.
Iată cum îl descria unul dintre vizitatorii săi: “De la cea
dintâi privire către el am fost cuprins de un sentiment
de evlavie faţă de el. Mi se părea un înger, un om
ceresc; chipul îi era alb precum ceara curată, ochii îi
erau albaştri ca cerul, părul îi era alb şi îi atârna pe
umeri.(…) În ciuda sentimentului de aglomerare şi
dezordine, aerul din cămăruţa sa era de o puritate
absolută.”
Şi încă o relatare: “Părintele Serafim deschise uşa şi
zise: «Ce bucurie îmi face Dumnezeu!» Mă conduse
în chilia sa, dar întrucât era plină de diferite lucruri,
mă pofti să mă aşez pe prag, în timp ce el însuşi se
aşeză pe podea faţă în faţă cu mine, ţinându-mă tot
timpul de mână. Îmi vorbi atât de blând şi chiar îmi
sărută mâna în repetate rânduri, atât de mare îi era
dragostea faţă de aproapele său. Eu stăteam în faţa
lui într-o stare de negrăită bucurie.” După ce
oaspetele i-a pomenit de boala de care suferea,
Părintele Serafim i-a dat să bea puţin ulei din candela
sa. Boala s-a vindecat complet şi pentru totdeauna.
Darul profeţiei, al vederii in duh şi al vindecării
El vedea ceea ce oamenii nu îndrăzneau să
mărturisească, răspundea la scrisori fără să le
deschidă şi ştia să dea fiecăruia sfatul, mângâierea,
încurajarea şi mustrarea de care avea nevoie.
Abandonat voinţei lui Dumnezeu, el le spunea exact
ceea ce aveau nevoie. Compasiunea lui, izvorâtă din
iubirea lui Dumnezeu, se revărsa asupra tuturor.
A vindecat mulţi oameni în mod miraculos,
ungându-i cu uleiul din candela sa ori dându-le să bea
din izvorul numit mai apoi “puţul lui Serafim”, aflat în
apropierea mănăstirii, în “pustia cea apropiată”, unde
îi plăcea să-şi petreacă după-amiezile. Şi acest izvor
îi fusese dăruit de către Fecioara Maria, care, în
timpul unei viziuni, l-a făcut să apară acolo în mod
miraculos.
I se aduceau atâtea cereri de rugăciune, încât îi era
cu neputinţă să-i pomenească pe toţi; de aceea
aprindea pentru fiecare câte o lumânare, chilia sa
fiind mereu încălzită şi luminată de sute de flăcări,
reprezentând sufletele celor pentru care se ruga.
A primit de la Dumnezeu şi darul profeţiei, astfel
încât a prezis evenimente viitoare, atât pentru
persoane particulare, cât şi pentru ţara sa.
A prezis războiul din Crimeea, foametea, precum şi
marea încercare la care a fost supus poporul rus în
secolul următor. Îşi exprima profeţiile în mod metaforic
şi de aceea acestea erau înţelese adesea după ce
evenimentele respective se petrecuseră deja.
În ultimul an de viaţă, unul dintre cei pe care i-a
vindecat l-a văzut levitând în timp ce se ruga. Sfântul
Serafim, însă, i-a interzis să dezvăluie acest lucru
până după moartea sa.
De asemenea avea darul de a putea fi prezent în mai
multe locuri în acelaşi timp.