Fiziopatologia umarului

Articulația Umărului=Centura Scapulo-Humerală= o structură complexă alcatuită din 5 articulații:

 3 art. ale centurii scapulare:
-Art. sterno-claviculara;
-Art. acromio-claviculara;
-Art. Interscapulotoracica
 2 articulatii ale umarului:
-Art. Scapulo-humerala=propriu zisa a umarului;
-Spatiul subacromiodeltoidian= a 2 a art. a umarului.
I. ART. STERNO-CLAVICULARA= O DIARTROZA PRIN DUBLA IMBUCARE. Observatie: intre
cele 2 fete ale articulatiei (fata sternala si fata claviculara) exista un menisc vertical.
Articulatia este consolidata de o capsula intarita de 4 ligamente: anterior, posterior,superior si
inferior si de un ligament extrinsec (in afara art. propriu-zise) numit costo-clavicular
II. ART.ACROMIO-CLAVICULARA=O ARTICULATIE PLANA, consolidata de o capsula intarita
de 2 ligamente acromio-claviculare: superior si inferior si de 2 ligamente extrinseci:
ligamentele Coraco-claviculare (unul antero-extern numit ligamentul Trapezoid; altul postero-
intern numit ligamentul Conoid.Daca se sectioneaza ligamentele acestei articulatii
comportamentul clinic este diferit. Daca se sectioneaza izolat ligamentele coraco-claviculare
nu se intampla nimic; daca se sectioneaza izolat capsula articulatiei se produce subluxatia
acesteia; daca se sectioneaza capsula impreuna cu ligamentele coraco-claviculare
luxatia=completa. Exista un test radiologic Moseley: (se face o radiografie de fata a umarului
respectiv,apoi alta in ortostatism subiectul tinand pe partea umarului afectat o greutate de 5-6
kg). La aceasta manevra se accentueaza luxatia se produce datorita tensiunii ligamentelor
coraco-claviculare.
III. ART.SCAPULO-TORACICA= O SISSARCOZA =o articulatie fara elemente articulare.
Denumirea e data de CLOQUET=un anatomist francez care a descris pentru prima data
articulatia scapulo-toracica. Sissarcoza se stabileste intre fata anterioara a
omoplatului+muschiul subscapular; iar fata posterioara a toracelui+muschii intercostali. Intre
cele 2 suprafete articulare se afla muschiul marele dintat. Acest spatiu articular de miscare
este impartit de muschiul marele dintat in doua parti: -spatiul interseratoscapular si –spatiul
interseratotoracic. In spatiul interseratotoracic se produce mobilitatea; daca apar aderente
patologic articulatia nu mai lucreaza, se blocheaza.
IV. ARTICULATIA SCAPULO-HUMERALA=art.propriu-zisa a umarului =ENARTROZA, de tip
sferoid cu 3 grade de libertate, consolidata de o capsula intarita de 4 ligamente: superior-
lig.coraco-humeral intarit de tendonul portiunii lungi a bicepsului, este cel mai puternic
ligament care sustine capul humeral si anterior- se gasesc cele 3 ligamente gleno-
humerale: ligamentul supragleno-suprahumeral; ligamentul supragleno-prehumeral; lig.
pregleno subhumeral.Observatie: intre primele 2 ligamente: lig.supragleno-suprahumeral si
supragleno-prehumeral se creaza un spatiu care se numeste foramenovale Weitbrecht ( o
zona de minima rezistenta prin care se produce luxatia anterioara a capului humeral).Ultimul
ligament pregleno-subhumeral mentine in contact capul humeral cu cavitatea glenoida.Dintre
grupele musculare cel mai important pentru aceasta articulatie este muschiul deltoid, care

Page of 11 1
 mentine contactul articular si paralizia sa determina subluxatie sau uneori chiar luxatie
paralitica a articulatiei.
V. SPATIUL SUBACROMIO-DELTOIDIAN= O SISSARCOZA . Se stabileste intre fata inferioara
a acromionului cu muschiul deltoid, a doua suprafata este capsula superioara a articulatiei
scapulo-humerale. Aceasta sissarcoza este intarita de tendoanele rotatorilor pe de o parte:
supraspinos, subspinos, subscapular care se gasesc pe partea interna si intaresc articulatia
(sissarcoza) impreuna cu ligamentul coraco-humeral. Pe partea externa spatiul subacromio-
deltoidian este intarit de tuberozitatea humerusului si insertiile tendinoase de pe aceasta.
Acest spatiu subacromio-deltoidian=deosebit de important pentru dinamica articulatiei umarului,
disparitia acestui spatiu scade mobilitatea intregii centuri cu pana la 50%. Leziunile care se produc
la acest nivel determina umarul inghetat.

BIOMECANICA

ARTICULAȚIA STERNO-CLAVICULARĂ = are 2 grade de libertate,

 permite pe de o parte ridicarea-coborarea claviculei iar pe de alta proiectarea inainte-inapoi.
Miscarea se realizeaza in jurul unui pivot de miscare, care este un ligament costo-clavicular
prin care trece axul de miscare.
 Asupra articulatiei actioneaza mai multe grupe de muschi:
ridicatorii claviculei: trapez si sternocleidomastoidianul
coboratorii claviculei: marele pectoral, deltoid, subclavicular
proiectorii inainte:marele pectoral,deltoid,subclavicular
proiectorii inapoi: trapez si sternocleidomastoidianul.
ARTICULAȚIA ACROMIO-CLAVICULARĂ=O ARTRODIE
 miscarea este de tip alunecare, cu amplitudine mica care permite omoplatului sa faca
basculari mari. Axul articulatiei il constituie ligamentele coraco-claviculare (extrinseci) astfel:
ligamentul trapezoid ( lig. antero-extern coraco-clavicular), limiteaza mișcarea claviculei în
sus și înainte;în vreme ce ligamentul conoid (lig.postero-intern coraco-clavicular),limitează
mișcarea în sus si inapoi.
 Această articulație dă suplețe centurii scapulare permitand deplasarea adaptata a
omoplatului pe torace. Dacă nu ar exista, mișcările ar fi bruște, necoordonate.
ARTICULAȚIA SCAPULO-TORACICĂ
 permite mișcările omoplatului: deplasări laterale asociate cu basculări . Astfel unghiul supero-
extern al omoplatului se ridică și este proiectată înainte, iar unghiul inferior se depărtează de
coloană cu până la 45°.
 Ridicarea omoplatului o realizează mușchii: trapez,romboid și angularul (levator al scapulei) ;
acestia fac ridicarea și depărtarea omoplatului de coloană.
 Coborârea omoplatului se face prin mușchii: trapez(fasciculul inferior), marele dințat, marele
dorsal si se dicută de coborârea și apropierea omoplatului de coloană. Coborârea
omoplaților prin mișcare bilaterală se obține din poziția de drepți.
ARTICULAȚIEI SCAPULO-HUMERALE=este cea mai mobilă enartroză a organismului.
 Are 3 grade de libertate

Page of 11 2
  amplitudinile normale sunt: abducție și adducție=72°; proiecție înainte=95°; proiecție
înapoi=20°; rotație internă=95°; rotație externă=80°. Abducția si adducția se face până în
momentul când marea tuberozitate a humerusului lovește bureletul glenoidian (marginea
articulației). În acest moment cea mai mare parte a capului humeral aproape părăsește
cavitatea glenoidă și ajunge să fie în contact cu capsula și partea inferioară a capsulei. Axul
antero-posterior în jurul căruia se face mișcarea nu este fix, el reprezintă o zonă ovoidă.

ACŢIUNEA MUŞCHILOR

 MUȘCHIUL DELTOID face mișcarea de abducție pură, adică abducția in planul medio-
frontal. Intră în contracție mai întâi fasciculele 3-4 laterale, apoi faciculul 2 anterior și la final
fasciculele 5-6 posterior.
Forța de contracție dezvoltată de deltoid crește progresiv. Maximul de forță dezvoltat de
deltoid este de 90° abducție. La 90° deltoidul poate dezvota o forță de 8,2 ori greutatea membrului
superior respectiv. În rotație externă dacă facem abducția, primul care intră în funcție este faciculul
anterior 2, fasciculul posterior intră în contracție mai târziu. Dacă se face abducția pe rotație internă
primele care intră în funcție sunt fasciculele mijlocii urmate de cele posterioare.
 MUȘCHIULUI SUPRASPINOS i-a punct fix în fosa supraspinoasă a omoplatului și prin
contracție face două lucruri: în primul rând apropie marea tuberozitate a humerusului de
bureletele glenoidian și în al doilea rând dirijează capul humeral în jos, în acest fel
supraspinosul favorizand alunecarea capului humeral sub planșeul acromial.
În cazul în care tendonul mușchiului supraspinos se rupe apare semnul LECLERC. Dacă
facem o radiografie de față cu membrul superior în abducție se constată ascensiunea capului
humeral sub bolta acromio-deltoidiană.
Rolul supraspinosului a fost mult discutat:
după unii autori a fost considerat starter al abducției, (este responsabil de primele 10° ale
abducției). Dacă tendonul se rupe abducția între 0-10° este imposibilă. Dacă insa miscarea se face
pasiv in cele 0-10,° în continuare mișcarea este posibilă (subiectul face singur miscarea peste cele
10 gr.)
După alți autori activitatea supraspinosului este mai complexă: are în primul rând rolul de a menține
contactele normale articulare și pe de altă parte activitatea sa se însumează la forța deltoidului.
Lunga porțiune a mușchiului biceps funcționează și ca abductor secundar.

MISCARI:
ADDUCȚTIA = teoretic o mișcare pasivă,
Ea se realizeaza sub greutatea membrului datorită gravitației și fiind de fapt controlată
de abductori prin contracție izometrică.Totuși mușchii adductori propriu-ziși funcționează anumite
mișcari: exemplu susținut la inele sau paralele.
Principali mușchi care fac mișcarea sunt: pectoralul mare, dorsalul mare, rotunzii ,
subscapularul și coraco-brahialul.
PROIECȚIA ÎNAINTE-ÎNAPOI A MEMBRULUI (FLEXIA-EXTENSIA)

Page of 11 3
 Ea se realizează in jurul unui ax transversal ce trece prin cavitatea glenoidă și centrul
marii tuberozități humerale, știut fiind faptul că capul humeral basculează invers sensului proiecției.
Amplitudinea acestei mișcări crește prin intervenția centurii scapulare și a coloanei
vertebrale. Proiecția înainte de la 95° ajunge până la 180°, iar proiecția înapoi de la 20° până la
35°.
Proiecția înainte o realizează: marele pectoral,deltoidul prin fasciculele
anterioare,coraco-brahialul.
Proiecția înapoi o realizează marele dorsal și deltoidul prin fasciculele posterioare.
ROTAȚIA INTERNĂ ȘI ROTAȚIA EXTERNĂ
Ea se realizează în jurul unui ax vertical care trece prin capul humerusului.
In Rotație internă capul humeral alunecă din înainte-înapoi, iar cele două tuberozități se
deplasează înainte și înăuntru.
In Rotația externă capul humeral aluneca din înapoi-înainte, iar cele două tuberozități se
orienteaza în afară și înapoi.
!!! Dacă facem referire la biomecanica de ansamblu (centura scapulară,umăr,braț), din punct de
vedere al mobilității:

Clavicula se deplasează în sus făcând un unghi cu orizontala de 30-40° și se poate

deplasa în jos sub un unghi de 8-10°. Mișcările claviculei se fac: în sus și în jos; anterior și
posterior; rotație în jurul axului ei lung . Rolurile ei sunt: de sprijin direct pe torace al întregului
complex articular, si de protecție a organelor subclaviculare.
Omoplatul are un rol biomecanic foarte bine definit; dacă ar fi fix, amplitudinea mișcărilor ar
scădea.
Exemplu: proiecția anterioara maximă n-ar putea depăși 60°pentru că se produce
întinderea mușchilor rotund mic și subspinos; abducția maximă n-ar putea depăși 72° pentru că se
tensionează ligamentul gleno-humeral inferior și se produce contactul dintre tuberozitatea humerală
și bureletul glenoidian, iar proiecția înapoi ar fi 0°.

Din punct de vedere funcțional:

flexia poate fi: Discutam de flexia gleno-humerală care are amplitudinea de 60°.
Există două tipuri de flexie:
A) flexia anatomică-strictamente în planul sagital;
B) flexia funcțională care se realizează într-un plan perpendicular pe planul omoplatului și care
presupune flexie cu adductie 30° cu depărtarea de torace
extensia poate fi:
A)în plan anatomic sagital
B)extensia funcțională în plan perpendicular pe planul omoplatului în care extensia se combină cu
abducție 30°.
abduc ția care se face până la 90° în articulația scapulo-humerală, restul realizându-se în alte
articulații poate fi:
A) anatomică când se realizează strict în plan frontal;
B) funcțională când face un unghi de 30° cu planul frontal realizându-se în planul scapulei și poate
fi orizontală sau transversală într-un plan perpendicular pe planul frontal.
Page of 11 4
FUNCŢIONAREA MUŞCHILOR

MUȘCHIUL TRAPEZ:participă la ridicarea-coborârea umărului și flexia și abducția până la

180°.Dintre toate mișcările cea mai importantă este abducția brațului la care participă cele 2/3
inferioare ale mușchiului trapez.
PECTORALUL MARE participă la mișcarile de flexie prin capul clavicular; activitatea maximă a
mușchiului este la 115°. Adducția prin capul sterno-costal rotație internă contrată cu rezistență prin
capul clavicular.
DELTOIDUL prin fasciculul anterior participă la flexia și ridicarea brațului mai ales peste 90° ca și
abducția;fasciculul mijlociu face abducția și ridicarea brațului,dar și flexie și extensie;iar fasciculul
posterior face extensie.
BICEPSUL BRAHIAL face flexial brațului cu cotul întins și abducția brațului cu rezistență, numai
capul scurt al mușchiului biceps face adducția cu rezistență. Bicepsul brahial menține abducția
dacă bratul este în rotație externă eventual cu antebrațul supinat; dacă mișcarea este inversă nu
participă.
ROTUNDUL MARE acționează numai pe braț în hiperextensie și participă la adducție.El
acționează ca accesor la mișcările contrate, cu rezistență, fie ca este rotație internă, extensie,
adducție.
MARELE DORSAL participă la extensie, adducție și coborârea humerusului. El participă la rotația
internă numai sau mai ales contrată.
SUPRASPINOSUL mărește forța de abducție a deltoidului. Absența sa scade abducția, dar nu o
suprimă.
SUBSCAPULARUL,SUBSPINOSUL ȘI ROTUNDUL MIC formează terțetul inferior care
funcționează în abducție și flexie.
SUPRASPINOSUL,SUBSCAPULARUL,,SUBSPINOSUL ȘI ROTUNDUL MIC formează
manșonul rotatorilor.
Rota ția scapulei presupune 2 componente :
1. componenta superioară formată din partea superioară a trapezului, ridicătorul scapulei,
dințatul anterior fasciculele superioare. Ea menține pasiv scapula în activitate, ridică și
rotează scapula.
2. Componenta inferioară este alcătuită din partea inferioară a trapezului și dințatul anterior cu
fasciculele inferioare. Ea asigură partea inferioară a trapezului care face rotația scapulei prin
abducție, iar dințatul anterior face rotație prin flexie. În această dinamică, dislocarea în jos a
capului humeral este împiedicată de înclinarea glenei. Capul practic se oprește în marginea
inferioară a glenei. În cursul mișcării scapula ar fi împinsă în lateral, dar la această deviație
laterală se opun capsula superioară cu ligamentul coraco-humeral întărite de supraspinos și
deltoid cu fascicolul posterior.
Astfel prin participarea acestor elemente: capsulă ,ligamente și mușchi se realizează
înlacătarea scapulei. Blocarea/înlacătarea scapulei se pierde în cazul paraliziei supraspinosului,
astfel articulația poate fi subluxată sau luxată.

PROGRAMUL DE KINETOTERAPIE AL UMĂRULUI LA MODUL GENERAL

Page of 11 5
OBIECTIVELE PROGRAMULUI KINETIC PENTRU UMĂR:
1. Refacerea mobilității este obiectivul central
2. Refacerea forței musculare
3. Refacerea stabilității mișcării controlate și a abilității

1. REFACEREA MOBILITĂŢII – umărul este articulația cea mai mobilă a corpului uman, iar rolul
ei fundamental este acela de a poziționa mâna. În final afectările umărului duc la imposibilitatea
sau limitarea posibilității mâinii de poziționare într-o anumită direcție . Orice limitare de mobilitate la
nivelul umărului este foarte greu suportată. Din fericire majoritatea afecțiunilor care compromit mai
mult sau mai puțin mobilitatea umărului sunt determinate de leziunile capsulo-tendo-musculo-
ligamentare, leziuni care au mari capacități de recuperare.
Tehnicile de refacere a mobilitatea umărului:
I. POSTURILE:
a) POSTURILE ÎN FLEXIE: DD cu brațul la zenit pe lângă ureche poziția fiind menținută cu
saci de nisip sau din ORTOSTATISM la spalier, brațul în față flexie 90°, trunchiul se înclină
în față, subiectul întinde brațele.
b) POSTURILE ÎN EXTENSIE: DD cu brațul atârnat în afara patului, se pune un sac de nisip pe
braț ca să se ducă în spate brațul.
c) POSTURILE ÎN ABDUCȚIE : AȘEZAT cu brațul abdus cotul flectat 90°, fie brațul e sprijinit pe
un tamburet reglabil, fie susținut pe o chingă la un sistem de scripeți cu contragreutate.
II. MOBILIZĂRILE PASIVE se adresează articulației sterno-costo-claviculare, articulației
acromio-claviculare, articulației scapulo-toracice. Cele mai importante tehnici se fac în
articulația gleno-humerală (propriu-zisă).
Aici se pot utilize 4 categorii de mobilizări passive:
1.tehnicile de alunecare/de glisare care pot fi:
 alunecare caudală (în jos) care se perfomează din așezat/decubit controlateral cu brațul
abdus și cotul flectat și se încearcă alunecarea caudal (în jos);alunecarea cranială (în sus);
 alunecarea dorsală (anterioară); cu subiectul în decubit controlateral kinetoterapeutul face
priza hamac cu ambele mâini pe umăr și impinge anterior și posterior;
 alunecare circumferențială care se face cu subiectul în așezat cu priză dublă pe braț și se
fac alunecări orare sau antiorare.
2.tehnicile de tracțiune/tracționare- produc decoaptarea suprafețelor articulare
(exemplu:program CODMAN)
 se fac în axul colului humeral și se lucrează din decubit ventral sau așezat.
3.mobilizările analitice pasive-mobilizări pasive în fiecare plan de mișcare:
 flexie, extensie anatomică și funcțională din DD sau ASEZAT
 adducția și abducția din DV
 rotație externă; rotație internă din Dv
4.mobilizările combinate din decubit dorsal, așezat și din decubit controlateral pot fi:
 Dublu combinate: abducție cu rotație externă; adducție cu rotație internă; flexie cu rotație
externă; extensie cu rotație internă.
Page of 11 6
  Triplu combinate: flexie+abducție+rotație externă; flexie+adducție+rotație externă;
extensie+abducție+rotație internă; extensie+adducție+rotație internă.
III. MOBILIZĂRILE AUTOPASIVE sunt facute de subiect
 se fac cu mâna sănătoasă : autoflexie , autoabducție, autoadducție,
 din patrupedie pentru flexie alunecă anterior.
 Automișcările pendulare în exercițiile CODMAN, (flexie-extensie, abducție-
adducție,circumducții),
 din ortostatism cu baston in care se ajută cu membrul sănătos,
 scripetoterapia (tracționează cu mâna sănătoasă).

2. REFACEREA FORŢEI MUŞCHILOR presupune:

 Tonifierea musculaturii scapulare prin:

- exercițiile de basculare anterioară a umărului din așezat fie cu cotul flectat, fie cu cotul extins;
se face astfel o antepulsie cu o ușoară ridicare a umărului
-exercitii de basculare posterioară a umărului care înseamnă o retroducție cu o ușoară
coborâre a umărului
-exercitii de basculare scapulară internă în DL cu membrul superior la zenith,asupra sa
acționand 2 grupe de mușchi:
mușchii axioscapulari: romboizi ,angular, mic pectoral
mușchii axiohumerali: marele dorsal, marele pectoral prin partea caudală; eventual această mișcare
poate fi performată prin scripetoterapie cu greutăți. !!!!OBSERVAȚIE:toate mișcările se fac contrate
(contra rezistență).
 Tonifierea musculaturii gleno-humerale prin:
-exercitii din așezat sau decubit cu mișcările contrate
-montaje de scripeți cu greutăți
- sau când subiectul ajunge la un anumit nivel de revenire funcțională se utilizează ganterele.

3. REFACEREA STABILITĂ ȚII, A MOBILITĂ ȚII CONTROLATE ȘI A ABILITĂ ȚII

A) Prin exercitii pentru musculature scapulara, si anume:

 bascularea anterioară a umărului.
umărului exemplu: din decubit ventral subiectul ține în mâini două
chingi/corzi elastice cu contragreutate și se face extensia simultană a membrelor superioare;
 bascularea posterioară ( mișcarea inversă),cand subiectul în decubit dorsal cu același
montaj face flexie simultană cu membrelor superioare bilateral;
 bascularea internă a scapulei-subiectul stă cu mâinile la spate sau la perete,
kinetoterapeutul impinge de mâini în jos și subiectul în sus,este o mișcare contrată în cadrul
căreia se produce o rotație internă în scapulo-humerală dar cu bascularea scapulei spre
interior.
 bascularea externă a scapulei- din decubit dorsal cu coarda elastică; abducție-adducție a
scapulei,mișcările trebuie să fie contrate

B) Prin exercitii pentru musculatura gleno-humerală, si anume:

Page of 11 7
  exerciții pentru flexie, extensie, abducție și adducție și rotația externă a brațului. Observație:
pentru flexie(flexia brațului bolnav va fi combinată cu flexia brațului sănătos pentru a nu rota
trunchiul).

PERIARTRITA SCAPULO-HUMERALĂ

Cea mai frecventă suferință a umărului și poate apărea și din senin fară traumatisme având
o conotație psiho-emoțională puternică (apare în special la femei sau la persoanele foarte emotive
care plâng ușor,au depresii, probleme de somn).
Definitie: Este starea disfuncțională a umărului ce poate fi determinată :
 post-traumatic (exemplu: după un traumatism care a impus imobilizarea umărului);
 prin proces reumatismal degenerativ sau imflamator
!!! Articulația umărului nu face artroză. Omartroza (artroza umarului) reprezintă 1%, aparand în
condiții și traumatisme extreme care afecteaza puternic, și crează o incongruență totală la nivelul
suprafețelor articulare (de exemplu, daca capul humeral e spart în bucăți si nu se poate reconstitui
fața articulară,atunci ea ar deveni foarte abrazivă și s-ar freacă de glenă). Capul humeral insa, e
protejat de mușchiul deltoid, un mușchi pielos care îl apără. Deci, discutăm de o suferință de tip
periarticular, nu de o artroză.

PSH posttraumatică apare după imobilizare pentru diverse traumatisme.

- poate fi reumatologic=degenerativ sau inflamator
- poate fi consecutivă unui proces de distrofie simpatică reflexă,(vechea algoneurodistrofie in care
se produce o hipersimpaticotonie în urma unui traumatism dureros). Unele fracturi sunt reputate prin
durere (EXEMPLU: fractura de epifiza distală de radius care este dureroasă atât în momentul când
se produce cât și prin reducere; apoi fracturile maleolare/bimaleolare in care 6-7 săptămâni de la
intervenția chirurgicală doare și nu se încarcă).
Explicatia si consecinta Reacției simpatice: procesul de vasodilatație și vasoconstricție
e controlat autonom, de sistemul vegetativ (simpatic creeaza vasoconstricție, parasimpatic creeaza
vasodilatație); până la un anumit nivel si topografic dar și de dimensiune a arterei, există și simpatic
și parasimpatic; de la un anumit nivel în jos există doar simpatic, la extremități neexistand filete
parasimpatice.
Consecința: reacțiile autonome se corelează foarte mult cu durerea care este însoțita de
piloerecție si vasoconstricție (zona se albește) sau vasodilatatie (se înroșește).Datorita durerii sunt
excitate în exces ramurile simpatice din zonă si chimic se emit produși biologici în
exces( acetilcolina) care declanșează vasoconstricție scurtă,apoi vasodilatație plegică. Astfel
extremitatea se umflă și devine dureroasă,si dacă fenomenele nu sunt întrerupte medicamentos
după un timp edemul se retrage, zona nu mai este tumefiată și dureroasă, și culoarea este aproape
normala. In urmatoarea fază insa, se produce demineralizare localizată a pieselor osoase și apare
osteoporoză tigrată/pătată. Fenomenul apare de la traumatism în jos, si dacă nu se tratează apare
forma de mumifizare (imaginea de arbore uscat cu pielea de culoare maroniu închis). Singura sanșa
de tratament e amputația.

Page of 11 8
 Algoneurodistrofia apare și bipolar (de exemplu traumatismele de mână cu timpul prind și
umărul și apare sindromul bipolar umăr-mână STEINBROCKER.
Indiferent de conditiile patologice, clinic toate aceste suferințe se prezintă la fel ca o
periartrită scapulo-humerală.
PSH nu e o boală, ci un sindrom dureros însoțit de limitarea mișcărilor prin afectarea structurilor
periarticulare, ligamente , capsulă, tendoane, bursă (săculeți între planurile de alunecarea ale
mușchiului pe os spre inserția etalată a deltoidului de tendon), mușchi și sau de afectarea
articulațiilor accromio-claviculară și sterno-claviculară.

Forme clinico-anatomo-func ționale ale PSH-ULUI:

I. UMĂRUL DUREROS SIMPLU

CAUZA: o tendinită, bursită sau tenosinovită.

ARE: 3 stadii:
1) Stadiul acut : prima măsură luată este de imobilizare în poziție de repaus, cu rolul de a
detensiona tendonul afectat. Brațul va fi imobilizat pe o eșarfă, (cu antebrațul și cotul pe o
eșarfă). Important este ca subiectul să fie:
 în ușoară abducție de brat,(adică un unghi de 35-45° de abductie, permanent obținut cu o
pernă sub axilă si menținută și noaptea)
 în flexie și ușoară rotație externă.
Noaptea durerile inflamatorii cresc datorita poziției declive/întinse precum si a căldurii patului
care declanseaza vasodilatație intensificănd durerea. Dispar deasemeni, stimulii externi care distrag
atenția, favorizand durerile nocturne.
În stadiul acut nu face mișcare. Mulți autori recomandă însa in această fază, mișcare cu
umărul sănătos pentru a menține și stimula efectele vasculotrofice; altii insa consideră că ar fi utile
și exercițiile izometrice în membrul superior afectat, dar nu mișcări și exerciții dinamice.

2) Stadiul subacut: când durerile au mai cedat devenind controlabile

 durează de obicei până la o săptămână in functie de individ.
 Pot începe mișcările. In ordinea derularii lor avem:
a) la început mobilizările passive,
b) apoi pasivo-active,
c) cand este posibil activo-asistate.
Important: este ca mișcarea să fie corectă și completă la cursă maxima; chiar dacă doare umarul
trebuie fortat ușor. !!! Observație: lucrăm și la umărul opus,
d)exercițiile globale care antreneaza articulația scapulo-humerală și acromio-claviculară.
In aceasta faza primele mișcări sunt decoaptările si exercițiile de tip CODMAN care sunt
exerciții de bază în kinetoterapie. Când începe mobilizarea sunt foarte importante exercițiile de
mobilizare a membrului superior și a spatelui.
Cele mai afectate mișcări sunt: ABDUCȚIA, FLEXIA ȘI ROTAȚIA EXTERNĂ.

Page of 11 9
 3) Stadiul terminal durerile sunt compensate aproape în totalitate iar mișcarea este
recâștigată la amplitudine maximă.
Obiectivele:
- refacerea stabilității articulare și a mișcării controlate. Se fac mobilizări active cu rezistență
progresivă deoarece crește forța, exercițiul izometric aducand un beneficiu prea mic în acest stadiu.
Obținerea stabilitîții umărului se face prin mobilizarea scapulei și a rotatorilor interni.
În această fază este utilă hidrokinetoterapia la nivel maximal și în timp înnotul terapeutic.

II. UMĂRUL ACUT HIPERALGIC

Tablou clinic este mai dureros cu dureri continue atât în repaus cât și în activitate.
Cauza :
 tendinită calcifiantă în puseu inflamator
 migrarea unor elemente calcificate în bursa sub-acromio-deltoidiană pe care o irită.
Recuperarea:
În primă fază se face imobilizarea brațului în abducție 70° și ușoară flexie,iar după ce criza
cedează se reia programul de la umărul dureros simplu.

III. UMĂRUL MIXT

Cauza :
 tendinită,
 tenosinovită sau bursită, dar care se asociază cu contractura antalgică a musculaturii
rotatorilor sau flexoare cu sau fară abductor.
Importanta este diferențierea unui umăr mixt de un umăr blocat încă dureros.Limitarea
mișcării este datorată în primul rând durerii, dar este datorată și unei redori reală structural.Se poate
diferenția dacă se face o anestezie totală. In cazul umărului mixt durerea nu cedează și mișcarea
nu este liberă.
Programul de recuperare:
 începe cu etapele umărului dureros simplu din stadiul subacut;
 recuperarea mobilității pe structurile necontractile: capsulă, ligament și tendoane.
In aceste cazuri sunt utile:
- posturarile, mobilizarile passive, auto-pasive si passive analitice
- tehnicile de alunecare și tracțiune.
 Recuperarea mobilitătii pe structurile contractile(pe mu șchi) discutam de recuperarea
contracturilor și retracturilor;
In aceste cazuri sunt utile:
- mobilizările pe schemele Kabat: D1Flexie în care se lucrează flexie cu abducție și rotație
externă, de obicei cu scapula abdusă cu contracție progresivă și cu contrarezistență progresivă.
-mobilizările pe schema inversată a despicatului (miscarea de spart lemne) cu hold-relax la
nivelul limită al mișcării.
- hold-relax sau stabilizare ritmică pentru că izometria determină relaxarea musculara treptat.

Page of 11 10
 - Se pot performa mobilizările pe shema Kabat: D2Flexie în care se lucreaza
flexie,abducție,rotație externa, dar cu scapula abdusă.La D2Flexie nu ajungem decât cu performare
maxima la D1Flexie.
- mișcările de tip lifting(miscari de ridicare).
- Într-o etapă superioară când amplitudinea este completă, ne ocupăm de creșterea Forței pe
grupele musculare deficitare. În această fază sunt foarte utile programele de hidrokinetoterapie în
apă caldă, pentru că are calitatea de a da efect antalgic sedativ, care este favorabil mobilizării.
- În final după ce se asigură mobilitatea se performează exercițiile de stabilizare a mobilității
controlate.

Page of 11 11