Conceptul eticii profesionale: istorie si actualitate

Noþiunea de „eticã“ provine de la cuvîntul grecesc ethos (morav, obicei, caracter). Iniþial prin acest termen
se înþelegea locul obiºnuit de trai, casa, locuinþa, cuibul pãsãrilor ºi vizuinile fiarelor. Ulterior ea a început sã
consemneze natura stabilã a unui sau altui fenomen, obicei, caracter etc. Pornind de la cuvîntul ethos în sensul
lui de caracter, Aristotel a creat adjectivul etic pentru a elucida o clasã specificã de calitãþi umane, numite de
el „virtuþi etice“. Aceste virtuþi reprezintã, dupã Aristotel, niºte facultãþi ale caracterului, temperamentului
omului, care mai sînt numite „calitãþi spirituale“. Ele se deosebesc, pe de o parte, de afecte ca facultãþi ale
corpului, iar pe de altã parte, de virtuþile dianoetice ca facultãþi ale minþii. Cu scopul de a reliefa totalitatea
virtuþilor etice într-un domeniu separat al gnoseologiei ºi de a elucida acest domeniu al cunoaºterii într-un
domeniu separat al ºtiinþei, Aristotel introduce în uz noþiunea de „eticã“.
Urmãrind scopul de a traduce exact noþiunea de „eticã“ din limba greacã în limba latinã, Cicero, marele filozof
al Romei antice, a creat noþiunea de „moralis“ (moral), de la latinescul moris (numãr), cuvînt similar
grecescului ethos. Cînd scria despre filozofia moralã, Cicero înþelegea prin ea aceeaºi sferã a cunoaºterii pe
care Aristotel o numea „eticã“. În sec. IV d.Hr., în limba latinã s-a încetãþenit noþiunea de „moralitas“
(moralã), care era, de fapt, o analogie directã a noþiunii greceºti de „eticã“. În accepþia iniþialã, în limbile
europene ce s-au consolidat în Evul Mediu, termenii „eticã“, „moralã“, „moralitate“ erau utilizaþi ca sinonime,
într-un singur sens.
Prin eticã se subînþelege o ramurã respectivã a cunoaºterii, o ºtiinþã specificã, iar prin moralã (moralitate),
obiectul pe care îl studiazã etica.
În istoria filozofiei au fost întreprinse un ºir de tentative de a scoate la ivealã distincþiile dintre noþiunile de
„moralã“ ºi „moralitate“. Cea mai cunoscutã dintre ele îi aparþine lui Hegel, care înþelegea prin moralã
aspectul subiectiv al acþiunilor întreprinse de oameni, iar prin moralitate înseºi acþiunile în desfãºurarea lor
obiectivã ºi deplinã, adicã morala reprezintã felul în care sînt percepute acþiunile de cãtre individ în aprecierea
lui subiectivã manifestatã prin trãirea vinovãþiei, iar moralitatea, felul în care se manifestã în realitate faptele
omului, în experienþa realã a familiei, poporului, statului.
În tradiþia culturalã ºi lingvisticã, prin moralitate se subînþeleg principiile fundamentale de comportare
umanã, iar prin moralã, formele de comportare obiºnuite. În acest sens, poruncile lui Dumnezeu þin de
moralitate, iar poveþele unui pedagog, de moralã. Toituºi putem constata cã în majoritatea limbilor
contemporane, în vorbirea curentã, cele trei cuvinte se utilizeazã, de obicei, ca sinonime ºi se înlocuiesc
reciproc.Termenul deontologie este de provenienţă greacă: deon- datorie, obligaţie, trebuie, ceva ce trebuie,
ce se cade, necesitate şi logos- studiu, ştiinţă şi înseamnă teoria datoriei sau, conform definiţiei Dicţionarului
enciclopedic, „Deontologia este teoria îndatoririlor, a obligaţiilor conştientizate, interiorizate, asumate în
temeiul cărora omul are a se manifesta."
Pentru prima dată termenul „deontologie" a fost utilizat de către filozoful englez Jeremy Bentham (1749-
1832) în lucrarea sa Deontology of Science of momlity, publicată în 1834.
Bentham defineşte morala prin noţiunea de „datorie" ce prezintă un mijloc de realizare a valorilor ca scop al
vieţii. Datoria prin care se realizează binele moral exprimă cerinţe obiective ale nevoilor sociale sau
profesionale, precum şi cerinţe subiective, ca răspuns la cerinţele interioare. Dacă Bentham a folosit
deontologia pentru desemnarea ştiinţei morale în general, mai tîrziu deontologia este separată de morală şi
evoluează ca un sistem de cunoştinţe specifice despre necesitate, emanînd de la cerinţele morale obşteşti.
În ceea ce priveşte dezvoltarea deontologiei juridice în Republica Moldova, putem menţiona că pentru noi
acesta este deocamdată un domeniu nou, a cărui dezvoltare a început odată cu trecerea la un nou tip de
organizare relaţiilor sociale, care au reclamat apariţia şi statornicirea unor cerinţe deontologice. Acestea au
luat forma codurilor deontologice: Codul deontologic al procurorilor, aprobat prin Hotărîrea Colegiului
Procuraturii Generale nr.2 din 7.04.2000; Codul deontologic al Avocaţilor, adoptat la Congresul avocaţilor
din 20 decembrie 2002; Codul de etică al Judecătorului, adoptat la Conferinţa judecătorilor din 4 februarie
2000; Codul deontologic al notarilor din Republica Moldova, adoptat la Adunarea generală a notarilor din 24-
25 septembrie 1999; Codului Poliţienesc al Republicii Moldova, aprobat prin ordinul ministrului afacerilor
interne nr. 2 din 09 ianuarie 2003 „Cu privire la aprobarea Codului Poliţienesc al Republicii Moldova". La fel
la 20 aprilie 2002 a avut loc Conferinţa ştiinţifico-practică „Standardele naţionale şi practica internaţională
de pregătire a cadrelor jurudice". Drept cosecinţă, Guvernul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr. 1385 din
30 octombrie 2002, aprobă „Concepţia politicii de cadre juridice" care cere societăţii modeme ca serviciile
juridice să fie prestate de jurişti competenţi in plan profesional şi cu o bună reputaţie.

1
Pentru a defini corect deontologia juridică, trebuie mai întîi să precizăm unele noţiuni.
— etica este o ramură a filozofiei, care are ca obiect de cercetare morala, relaţiile morale ca formă
specifică a conştiinţei morale şi activităţii omului;
— morala este o formă a conştiinţei sociale şi realizarea ei în practică, confirmînd un anumit tip de
comportament social al oamenilor şi utilizată ca bază generală socială de reglementare;
— moralitatea presupune realizarea în practică a idealurilor şi scopurilor morale, sub diferite forme ale
activităţii sociale prin cultura comportamentului oamenilor şi a relaţiilor dintre ei.
In această ordine de idei, în literatura de specialitate , etica dreptului este un domeniu ştiinţific care are ca
obiect anumite valori moral-juridice şi norme, întrupate în fiecare cetăţean cu capacitate juridică deplină.
Astfel, subiectul eticii dreptului este orice cetăţean capabil să ia o poziţie faţă de fenomenul dreptului.
Etica juridică reprezintă o categorie a eticii profesionale, ce cuprinde o totalitate de norme de comportament
al purtătorilor profesiei juridice, imprimînd un caracter moral activităţii lor de muncă şi în afara acesteia.
Subiect al eticii juridice este un specialist, care nemijlocit, prin activitatea profesională, realizează elaborarea
şi punerea în aplicare a dreptului, însă, spre deosebire de etica juridică, deontologia se prezintă ca o ştiinţă
despre normele de conduită profesională a persoanei, care, în virtutea rolului ei social, este învestită cu atribuţii
publice şi este chemată să le realizeze în interesul societăţii şi al cetăţenilor, în limitele prescripţiilor normative
şi ale cerinţelor eticii profesionale.
Conţinutul normativ al deontologiei juridice îl formează atît norme ce nu sunt asigurate de sancţiuni (etice,
estetice), cit şi norme ce impun o răspundere juridică pentru neîndeplinirea prescripţiilor (stipulate în
documente juridice), astfel avînd posibilitatea să conturăm conceptul şi obiectul de studiu al ştiinţei date.
Din acest considerent, formulînd definiţia acestei ştiinţe, noi, în primul rînd, evidenţiem obiectul de cercetare,
apoi în această bază stabilim specificul, metodologia, nivelul cercetărilor actuale şi perspectivelor de
dezvoltare.
Obiectul si metodele de studiu a eticii profesionale
Determinarea obiectului de cercetare a ştiinţei deontologia juridică este o problemă importantă şi principală,
a cărei rezolvare ne va permite să cunoaştem în profunzime esenţa ştiinţei date şi, în acelaşi timp, să delimităm
sfera de cercetare ştiinţifică, enumerarea fenomenelor sociale ce vor fi studiate. Aşadar, obiectul ştiinţei
deontologia juridica îl formează; teoria juridică, practica juridică şi sistemul de cerinţe morale înaintate faţă
de jurist, care formează eticheta activităţii profesionale a lui. în realizarea acestuia se folosesc şi cunoştinţe
din alte domenii - pedagogie, sociologie, iar uneori, la elaborarea unor recomandări practice pentru sistemul
de pregătire a cadrelor, reorganizarea învăţămîntului juridic ori a sistemului de educare juridică, se pot folosi
şi elaborări din dreptul constituţional, filozofie şi teoria dreptului. Dacă ar fi să delimităm deontologia juridică
ca ştiinţă de deontologia ca disciplină de studiu, ultima are ca obiect de studiu răspîndirea elaborărilor şi
rezultatelor ştiinţifice în practică.
în fine, menţionăm că obiectul de studiu al disciplinei deontologia juridică este sistemul normelor de
recomandare, de interzicere şi permisive care în totalitate formează regimul social-juridic al comunicării
profesionale a juristului cu colegii şi clienţii, comportamentul profesional în procesul activităţii juridico-
practice.Pe parcursul dezvoltării eticii, un rol deosebit l-a jucat metoda speculativă, care considera că legile
morale sînt anterioare fiecărei generaţii de oameni – căreia i se înfăţişează ca un imperativ –, le consideră ca
ceva înnăscut, ca ceva dat de la început, imuabile, atribuindu-le adeseori o origine supranaturală. Însă
neajunsurile acestei metode sînt evidente, deoarece ea rupe morala de realitate. De aceea un loc aparte îl ocupă
metoda empirică. Filosoful român D. Gusti considera că de la început în etică trebuie plecat de la realitatea
morală aşa cum se prezintă ea, deoarece faptele morale alcătuiesc realitatea morală. Mai departe, prin
explicaţii, se ajunge la cunoaşterea ideii de realitate. Aplicînd această metodă, în opinia lui D. Gusti, găsim
idealul etic. Totodată, D. Gusti caracteriza metoda eticii ca fiind formalistă, realistă şi critică. Metoda eticii
este formalistă pentru că în cercetarea fenomenelor morale, formalismul, ca atribut al metodei, răspunde
necesităţii de a surprinde esenţa moralităţii. În acelaşi timp, cercetarea ştiinţifică în etică constă în a analiza
realitatea morală existentă prin observaţii, analiză etc. În loc de a specula asupra profesionalului abstract, etica
trebuie să caute să vadă ansamblul de prescripţii şi norme care constituie morala unei societăţi, explicînd cum
se formează ele în funcţie de alte serii de fenomene. Formalismul şi realismul solicită spiritul critic ca al treilea
atribut al metodei etice la D. Gusti. Spiritul critic este conceput de el ca expresie a unei continue autoverificări
în procesul cercetării etice, el este acela ce va permite evoluţia, transformarea metodei însăşi în funcţie de
cerinţele cercetării fenomenelor morale, eternizarea ei fiind respinsă.

2
Funcțiile și principiile eticii profesionale aplicate domeniului juridic
cognitivă este funcţia principală, în sensul că de rea- lizarea ei depind celelalte funcţii nu se por realiza adecvat
decît cu condiţia realizării ei. Această funcţie s-a materializat de-a lungul timpurilor și se poate realiza pe
trepte succesive: descriptivă, anali- tico-sintetică și explicativă. Treapta descriptivă ne oferă un început de
sistematizare a da-telor vieţii morale. Ea s-a realizat și se realizează, în principal, prin elaborarea unei tipologii
și studii ale structurii și dezvoltării carac-terelor. În tipologie sînt descrise succesiv tipuri de atitudini morale,
relaţii morale, vicii și virtuţi morale, sau calităţi și defecte morale. Treapta analitico-sintetică presupune o
analiză a conexiunilor interne și externe ale diferitelor fenomene morale. Această cercetare pleacă de la analiza
moralei ca fenomen global și descoperă urmă- toarele componente intrinseci ale acesteia: normele, conștiinţa,
manifestarea, aprecierea, valorile, relaţiile, adică toate componentele ce au o semnificaţie morală specifică.
Treapta explicativă echivalează cu dezvoltarea factorilor cauzali sau generatori ai moralei: factori care explică
geneza, structura, funcţiile morale, tipurile fundamentale de morală, progresul moral și perspectivele acestui
progres.
axiologică (axiologie - teoria valorilor) se exprimă prin aprecierea relaţiilor umane şi fenomenelor sociale,
pronunţarea asupra binelui şi răului, dreptăţii şi nedreptăţii. Obiectul de apreciere este comportamentul
profesional al juristului, faptele lui, intenţiile, motivele, calităţile personale.
persuasivă este o funcţie de convingere. Însă este necesar să remarcăm că funcţia în cauză se realizează în
forma ei optimă de la bun început în discursul etic, în și prin realizarea primelor două funcţii, cea cognitivă și
cea normativă. Înainte de a se constitui ca funcţie a discursului etic, persuasiunea este prezentă în sfera
concretă a vieţii morale, deoarece opinia publică recurge spontan la toate procedeele indicate, încît discursul
etic este, din acest unghi de vedere, o expresie teoretizantă a opiniei publice, iar autorul discursului – un
reprezentant sau un mandatar al ei.
educativă — se exprimă prin educarea şi autoeducarea juristului în conformitate cu normativele culturii
profesionale, standardele profesiei juridice. Aceste standarde sunt stabilite la nivel internaţional prin diferite
documente. Aceste standarde au fost adoptate pentru a rezolva sarcina sporirii rolului şi importanţei juriştilor.
Ele trebuie respectate de către organele competente în procesul elaborării legislaţiei naţionale şi a practicii de
aplicare, precum şi de către toţi juriştii, reprezentanţii puterii executive şi legislative, de societate în ansamblu;
Principiile deontologiei juridice reprezintă idei fundamentale, cerinţe înaintate faţă de activitatea
profesională a juristului şi însoţesc funcţia de orientare a comportamentului său în diverse situaţii.
- Principiul umanismului — presupune o atitudine omenească faţă de o persoană concretă, luînd în
considerare trăsăturile individuale ale acesteia, prin încercarea de a lua locul clientului şi de a privi situaţia de
pe poziţia lui, de a-1 compătimi, a-i asculta necazul şi a-i acorda ajutor. Umanismul în activitatea juristului se
exprimă prin bunătate, sensibilitate, curaj.
- Principiul justiţiei, echităţii —Termenul justiţie provine din latinescul jurisdictio, compus din jus
(drept) şi ducere (a spune, a pronunţa), ceea ce înseamnă a pronunţa dreptul . Astfel în însuşi termenul este
stabilită cerinţa de a face dreptate. Dreptul are rolul de a asigura garanţii sociale, de a preveni încălcările în
căutarea dreptăţii, el nu permite ca o persoană să înveţe, iar alta nu, precum nu poate să judece un nevinovat
şi să elibereze un vinovat.
- Principiul legalităţii - constă în aceea că, la formarea propriilor reguli de comportament, juristul
trebuie să se conducă de prescripţiile legislaţiei în vigoare, adică să cunoască legea şi să acţioneze în strictă
conformitate cu ea. Pentru o eficienţă mai mare principiul legalităţii şi echităţii trebuie cumulate pentru
excluderea mituirii, protecţionismului şi a altor fenomene negative.
- Principiul adevărului - presupune stabilirea în fiecare cauză juridică a unui adevăr absolut. în căutarea
adevărului, juristul trebuie să fie cinstit, în primul rînd cu sine însuşi, să gîndească şi să cîntărească orice
acţiune profesională, să aleagă metodele juridice adecvate, încălcarea adevărului în orice etapă de examinare
a cauzei juridice duce la un final deplorabil. In activitatea juridică trebuie excluse duplicitatea şi incertitudinea
în vorbire şi concluzii.
— Principiul pluralismilui —se manifestă prin tolerarea poziţiei ideologice a clienţilor, a convingerilor
politice sau religioase, a apartenenţei de partid, a poziţiei sociale a lor. Acest principiu se bazează pe principiul
general al jurisprudenţei - prioritatea valorilor general umane în faţa unor reprezentări cu caracter social,
politico-ideologic, religios.
- Principiul activismului profesionist-juridic — prevede o activitate cu scop bine conturat a juristului
profesionist în realizarea competenţei sale în limitele normei juridice.

3
Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară (ONU, 2001)
ONU consideră că un impediment serios al oricărei strategii anticorupţie este corupţia din justiţie şi, din
nefericire, se înregistrează o extindere a acesteia în instantele din multe părţi ale lumii. ONU a examinat în
detaliu această problemă şi a întocmit programul de întărire a integrităţii judiciare care are trei obiective: să
formuleze conceptul de integritate judiciară şi să conceapă metodologia de introducere a sa fără a compromite
principiul independenţei justitiei; să faciliteze un mediu de învăţare sigur şi productiv pentru a reforma
mentalităţile şefilor de instanţe din lume; să crească sensibilizarea cu privire la integritatea judiciară şi să
dezvolte, să ghideze şi să monitorizeze proiecte de asistenţă tehnică cu privire la întărirea integrităţii şi
capacităţii judiciare.
În anul 2001, la invitaţia ONU şi a organizaţiei Transparency International, la Bangalore (India) un grup de
înalţi magistraţi, presedinţi de instanţă din sistemul anglo-saxon (apoi fiind consultaţi şi magistraţi din sistemul
continental de drept), denumit Grupul judiciar de întărire a integrităţii judecătorilor, au alcătuit aceste Principii
INDEPENDENŢA Independenţa justiţiei este premisa statului de drept şi o garanţie fundamentală a procesului
echitabil. În consecinţă, judecătorul va apăra şi va servi ca exemplu de independenţă a justiţiei, atât sub aspect
individual, cât şi sub aspect instituţional.
1.1 Judecătorul trebuie să îşi exercite funcţia judiciară în mod independent, pe baza propriei aprecieri a
faptelor şi în concordanţă cu spiritul legii, fără influenţe externe, sugestii, presiuni, ameninţări şi fără vreun
amestec, direct sau indirect, indiferent de la cine ar proveni ele şi sub ce motiv.
1.2 Judecătorul trebuie să fie independent în relaţiile cu societatea în general, şi în relaţiile cu părţile aflate
într-un litigiu pe care îl are de soluţionat.
1.3 Judecătorul nu numai că va trebui să nu aibă niciun fel de legături nepotrivite şi să nu fie influenţat de
puterea executivă şi de cea legislativă, ci trebuie să şi apară astfel în ochii unui observator rezonabil.
1.4 În exercitarea atribuţiilor sale judiciare, judecătorul trebuie să fie independent faţă de colegii săi magistraţi
în legătură cu deciziile sale, pe care el este obligat să le ia independent.
1.5 Judecătorul va încuraja şi va susţine garanţiile necesare pentru a-şi îndeplini atribuţiile judecătoreşti în
scopul de a menţine şi de a întări independenţa instituţională şi funcţională a corpului judiciar.
1.6 Judecătorul va manifesta şi va promova înalte standarde de conduită judiciară în scopul de a întări
încrederea publicului în corpul judiciar, încredere fundamentală pentru a menţine independenţa justiţiei.
IMPARŢIALITATEA Imparţialitatea este esenţială pentru îndeplinirea adecvată a funcţiei judiciare. Ea priveşte
nu doar hotărârea însăşi, ci şi întreg procesul prin care se ajunge la aceasta.
2.1 Judecătorul îşi va exercita îndatoririle judiciare fără favoruri, subiectivism şi prejudecăţi.
2.2 Judecătorul se va strădui să adopte o conduită, atât în instanţă, cât şi în afara acesteia, care să menţină şi
să întărească încrederea publicului, a juriştilor şi a justiţiabililor în imparţialitatea judecătorului şi a corpului
judiciar. 2.3 Judecătorul se va strădui, atât cât poate într-o măsură rezonabilă, să adopte o conduită care să
reducă la minimum situaţiile de recuzare a sa.
2.4 Judecătorul va trebui să se abţină de la orice comentariu în legătură cu o cauză aflată în curs de judecare
sau care i-ar putea fi dedusă spre judecare, despre care s-ar putea crede în mod rezonabil că ar afecta soluţia
sau ar putea dăuna aparenţei de echitate a procesului. De asemenea, judecătorul nici nu va face comentarii în
public sau în alt mod, care să afecteze dreptul la un proces echitabil pentru orice persoană sau chestiune.
2.5 Judecătorul se va abţine să soluţioneze orice dosar pe care constată că nu îl va putea judeca într-o manieră
imparţială sau în care i-ar putea părea unui observator rezonabil că judecătorul nu este capabil să judece
imparţial..
INTEGRITATEA Integritatea este esenţială pentru îndeplinirea adecvată a funcţiei judiciare. 9 Aplicaţie: 3.1
Judecătorul trebuie să se asigure că în ochii unui observator rezonabil conduita sa este ireproşabilă. 3.2
Atitudinea şi conduita unui judecător trebuie să reafirme încrederea publicului în integritatea corpului judiciar.
Justiţia nu doar trebuie făcută, trebuie să se şi vadă că s-a făcut justiţie.
ETICHETA Bunele maniere şi aparenţa respectării lor sunt esenţiale în îndeplinirea tuturor activităţilor
desfăşurate de către judecător.
4.1 Judecătorul va evita încălcarea regulilor de bună cuviinţă sau aparenţa lipsei acesteia în toate activităţile
sale de judecător.

4
 4.2 Aflându-se permanent în vizorul public, judecătorul trebuie să accepte, în mod liber şi de bunăvoie,
anumite restricţii personale care ar părea o povară cetăţeanului de rând. În particular, judecătorul trebuie să
aibă o conduită care să fie conformă cu demnitatea funcţiei de magistrat.
4.3 Judecătorul, în relaţiile sale personale cu alţi membri ai profesiilor juridice care frecventează regulat
instanţa, va evita situaţiile care ar putea da naştere, în mod rezonabil, suspiciunilor de sau care ar putea crea
aparenţa de favorizare sau părtinire. 4.4 Judecătorul nu va participa la soluţionarea unei cauze în care un
membru al familiei sale reprezintă o parte la proces sau are vreo legătură cu procesul.
4.5 Judecătorul nu va permite folosirea locuinţei sale de jurişti/avocaţi pentru a primi clienţi sau alţi
jurişti/avocaţi.
4.6 Ca orice alt cetăţean, judecătorul are dreptul la libertatea de exprimare, libertatea convingerilor, libertatea
de asociere şi de adunare, dar îşi va exercita aceste drepturi având o conduită conformă cu demnitatea funcţiei
judiciare, ca şi cu imparţialitatea şi independenţa corpului judiciar.
4.7 Judecătorul se va informa asupra intereselor sale financiare personale şi fiduciare şi va face eforturile
corespunzătoare pentru a se informa cu privire la interesele financiare ale membrilor familiei sale.
4.8 Judecătorul nu va permite ca relaţiile sale de familie, sociale sau alte asemenea să influenţeze în mod
neadecvat conduita şi deciziile sale ca judecător.
4.9 Judecătorul nu va utiliza şi nici nu va permite utilizarea prestigiului funcţiei sale pentru a rezolva interesele
sale private, interesele personale ale membrilor familiei sale sau ale altor persoane, şi nici nu va lăsa impresia
sau va permite altora să lase impresia că ar exista persoane într-o poziţie specială, capabile să îl influenţeze
într-un mod necorespunzător în îndeplinirea atribuţiilor sale.
4.10 Judecătorul nu va folosi şi nici nu va dezvălui informaţii confidenţiale obţinute de el în această calitate
în scopuri care nu au legătură cu îndatoririle sale profesionale.
EGALITATEA Asigurarea egalităţii de tratament pentru toţi în faţa instanţelor este esenţială pentru exercitarea
corectă a atribuţiilor judecătoreşti.
5.1 Judecătorul va trebui să fie conştient de şi să înţeleagă diversitatea celor ce compun societatea umană,
precum şi diferenţele cauzate de rasă, culoare, sex, religie, naţionalitate, castă, handicap, vârstă, stare civilă,
orientare sexuală, statut social şi economic sau alte cauze („motive nerelevante").
5.2 Judecătorul, în exercitarea atribuţiilor sale judiciare, nu va avea voie să manifeste, prin cuvinte sau
atitudine, părtinire sau prejudecăţi faţă de o persoană sau un grup de persoane, din motive nerelevante.
5.3 Judecătorul îşi va exercita atribuţiile judiciare cu respectul cuvenit faţă de toate persoanele, respectiv faţă
de părţi, de martori, de avocaţi, de personalul instanţei şi de colegi, fără a face vreo deosebire pe motive
nerelevante care nu prezintă nicio importanţă pentru îndeplinirea adecvată a atribuţiilor sale.
5.4 Judecătorul nu va permite, cu bună ştiinţă, personalului instanţei sale de judecată sau altor persoane aflate
sub influenţa, autoritatea sau controlul său, să facă vreo deosebire, pe motive nerelevante, între persoanele
implicate într-o speţă supusă judecăţii sale.
5.5 În timpul desfăşurării procesului în instanţă, judecătorul le va cere avocaţilor să se abţină de la a-şi
exprima, prin cuvinte sau atitudine, părtinirea sau prejudecata bazată pe motive nerelevante, cu excepţia
situaţiilor în care acest lucru devine relevant din punct de vedere legal, pentru o chestiune aflată în dezbatere
şi care poate servi intereselor legitime ale apărării.
COMPETENŢA ŞI STRĂDUINŢA (DILIGENŢA) Competenţa şi străduinţa (diligenţa) sunt premise ale
exercitării corecte a atribuţiilor judiciare.
6.1 Atribuţiile judiciare ale unui judecător au precădere faţă de orice alte activităţi.
6.2 Judecătorul îşi va dedica activitatea sa profesională îndeplinirii atribuţiilor judiciare, care includ nu numai
exercitarea funcţiei judiciare, a responsabilităţilor faţă de instanţă şi luarea hotărârilor, ci şi îndeplinirea altor
sarcini relevante pentru activitatea judiciară şi pentru funcţionarea instanţei.
6.3 Judecătorul va lua măsurile rezonabile ce se impun pentru a-şi menţine şi îmbunătăţi cunoştinţele,
aptitudinile şi calităţile personale necesare îndeplinirii adecvate a atribuţiilor judiciare, luând în considerare
pentru aceasta programele de pregătire şi orice alte facilităţi disponibile, sub control judiciar, judecătorilor.
6.4 Judecătorul se va informa asupra evoluţiilor importante ale dreptului internaţional, inclusiv cu privire la
convenţiile internaţionale şi alte instrumente ce reglementează norme în materia drepturilor omului.
6.5 Judecătorul îşi va exercita toate atribuţiile judiciare, inclusiv emiterea hotărârilor atunci când a fost dispusă
amânarea pronunţării lor, într-o manieră eficientă, corectă şi cât mai promptă.

5
6.6 Judecătorul va menţine ordinea şi conformitatea în toate procedurile ce au loc în faţa instanţei şi va fi
răbdător, demn şi politicos în relaţiile cu părţile, cu juraţii, martorii, avocaţii, dar şi cu toate persoanele cu care
vine în contact în cadrul activităţilor sale oficiale. Judecătorul va pretinde o conduită similară din partea
reprezentanţilor legali, a personalului instanţei, cât şi a altor persoane aflate sub influenţa, autoritatea sau
controlul său.
6.7 Judecătorul nu va adopta un comportament incompatibil cu îndeplinirea diligentă a atribuţiilor sale
juridice.
Codul de conduită a oficialilor ce aplică legea (ONU, 1979)
Acest cod se aplică persoanelor cu atribuţii poliţieneşti, în special cea de arestare şi deţinere; faţă de această
definiţie, rezultă că el se aplică politiştilor, procurorilor, judecătorilor, funcţionarilor din Administraţia
Penitenciarelor din ţara noastră. Cele opt articole prevăd că atribuţiile se exercită în serviciul comunităţii şi
pentru protejarea persoanelor împotriva actelor ilegale; agenţii trebuie să respecte drepturile omului, să
folosească forţa doar când este necesar, să păstreze confidenţialitatea informaţiilor obţinute, să nu provoace
sau să tolereze acte de tortură sau cruzime, să asigure sănătatea persoanelor deţinute, să nu comită nici un act
de corupţie şi să se opună şi să combată asemenea acte, să respecte legea şi prezentul cod, să prevină şi să
combată încălcarea acestora. Se recomandă acordarea unei maxime importante selectării, educării şi formării
oficialilor; remunerarea să fie adecvată, iar condiţiile de muncă potrivite; stabilirea unui mecanism disciplinar
intern şi a unei supervizări externe; aducerea la cunoştinţa publicului a unui mecanism de reclamaţii contra
oficialilor.
Codul internaţional de conduită a agenţilor publici (ONU, 1996)
Prin acest cod,ONU declară corupţia drept o problemă ce afectează stabilitatea şi securitatea cetăţenilor, care
dăunează democraţiei şi moralităţii şi care impiedică dezvoltarea economica, socială şi politică.Fenomenul
devine unul cu implicaţii internaţionale şi are legatură cu infracţiunile de crimă organizată şi cele economice.
Codul include principiile generale pentru conduita agenţilor publici, ca şi principiile de prevenire a conflictelor
de interese, declaraţii de avere, acceptare de cadouri,gestionarea informaţiilor confidenţiale şi implicarea în
activităţi politice.Sunt reglementate conflictul de interese şi incompatibilităţile: agentţii publici nu pot să se
folosească de funcţia lor pentru a obţine avantaje inadecvate în interesul personal sau financiar al lor sau al
familiilor lor, nici măcar după părăsirea funcţiei,etc Apoi sunt reglementate obligaţiile şi interdicşiile pentru
agenţii publici: obligatţia de a-şi declara averea şi datoriile;interdicţia de a solicita sau primi, direct sau
indirect,dăruri sau alte foloase care le pot influenţa exercitarea funcţiei, performanţa sau capacitatea de
decizie,etc.
Standarde internaţionale pentru procurori
În materia instrumentelor internaţionale ce ghidează conduita procurorilor, amintim „Standardele de
responsabilitate profesională şi declaraţia cu privire la îndatoririle esenţiale şi drepturile procurorilor”, care
este un cod adoptat în 1999 de Asociaţia Internaţională a Procurorilor bazat pe Ghidul cu privire la Rolul
Procurorilor adoptat de Naţiunile Unite în 1990 . Standardele se referă la Conduita profesională, Independenţa,
Imparţialitatea, Rolul în procedurile penale, Cooperarea şi protecţia. Cât priveşte Conduita, se prevede că
procurorii trebuie să îşi exercite profesia cu onoare şi demnitate, respectând legea şi etica, să acţioneze şi să
pară că acţionează consistent, independent şi imparţial, să îndeplinească tot timpul cele mai înalte exigenţe de
integritate, să se informeze cu privire la evoluţiile legislative, să respecte dreptul acuzatului la un proces
echitabil şi să servească interesului public.
Amintim şi de Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni , un corp consultativ al Comitetului Miniştrilor
al Consiliului Europei, înfiinţat în 2005 pentru a instituţionaliza adunările ce se desfăşurau până atunci drept
Conferinţe ale Procurorilor Generali din Europa. O astfel de conferinţă, care a avut loc la Budapesta, a adoptat
la 31 mai 2005 un Ghid European asupra eticii şi conduitei procurorilor . Ghidul recomandă procurorilor să
nu favorizeze părţile, să nu se lase influenţaţi de interesele proprii, ale familiei sau ale altor persoane, să nu
folosească informaţiile astfel obţinute pentru a servi nejustificat în interesul lor sau al terţilor, să nu accepte
cadouri, avantaje sau ospitalitate din partea unor terţi care le-ar putea compromite integritatea, echitatea şi
imparţialitatea.
Recent, cele două consilii consultative, cel al judecătorilor şi cel al procurorilor europeni, au adoptat Opinia
cu privire la relaţiile dintre judecători şi procurori . Este de subliniat că la pct. 10 se prevede: „Pentru buna
administrare a justiţiei este necesară împărtăşirea principiilor juridice şi a valorilor etice comune de către toţi
profesioniştii implicaţi într-un proces judiciar”

6
 Dimensiunea morala a societatii
Morala caracterizeazã omul din punctul de vedere al capacitãþii lui de a trãi în societate. Spaþiul moralei îl
reprezintã relaþiile dintre oameni. Convieþuirea umanã este întreþinutã nu numai de moralã, ci ºi de alte
instituþii: tradiþie, obicei, drept etc. Pentru ca convieþuirea umanã sã poatã fiinþa ca un mod specific al
existenþei umane, este necesar ca ea sã fie adoptatã în calitate de valoare iniþialã ºi incontestabilã. Aceasta
reprezintã conþinutul moralei. Relaþiile dintre oameni sînt întotdeauna concrete, ele se construiesc de fiecare
datã în conformitate cu anumite motive, pentru anumite scopuri. Adicã morala menþine nu numai relaþiile
sociale, ci le face posibile, garantîndu-le totodatã pe cele personale. Morala poate fi numitã o formã socialã ce
face posibile relaþiile dintre oameni în varietãþile lor concrete. Voinþa raþionalã a omului gãseºte morala în
sine, dar nu o poate deduce, nici din practicã, nici din societate. Ea posedã o formã universalã ce se rãsfrînge
asupra tuturor oamenilor. Aceste douã caracteristici sînt legate indisolubil între ele. Unitatea dintre libertatea
voinþei ºi universalitate formeazã particularitãþile caracteristice ale moralei. Ea exista sub forma unor legi si
nu permite nici o abatere de la ele. Insa aceste legi sunt instaurate de om, de vointa lui libera. Kant afirma ca
omul este supus numai legii proprii, dar cu toate acestea si legii universale. Morala întruchipeazã unitatea
dintre individual, personal, obiectuv ºi universal. Ea reprezintã autonomia voinþei, legislaþia ei proprie.
„(Nu) fã altuia ceea ce (nu) îþi place sã þi se facã þie!“ Regula de aur este o lege fundamentalã a moralitãþii;
ea este adeseori identificatã cu însãºi moralitatea. Ea a apãrut la mijlocul primului mileniu înainte de Hristos
ºi a marcat o cotiturã radicalã a omenirii sub semnul cãreia civilizaþia noastrã trãieºte pînã în prezent. Iniþial,
regula de aur a moralitãþii avea în mod preponderent o formã negativã, spre exemplu, în proverbul românesc:
„Ce þie nu-þi place altuia nu-i face!“.
Ulterior, forma negativã s-a completat cu o formã pozitivã. Într-o formã deplinã ºi desfãºuratã ea este
reprezentatã în Noul Testament. Regula de aur a moralitãþii cere de la om ca el, în relaþiile sale cu alþi oameni,
sã se conducã dupã acele norme dupã care el ar vrea sã se conducã alþi oameni în relaþiile cu el. Regula de
aur a moralitãþii este regula reciprocitãþii.
Ea reprezintã un experiment al gîndirii ce are menirea de a pune în luminã reciprocitatea, acceptabilitatea
reciprocã a normelor de cãtre subiecþii ce comunicã între ei. Pentru înþelegerea regulii de aur a moralitãþii
este important sã remarcãm cã conþinutul ei este expus în douã moduri de existenþã. În partea care se referã
la alþii ºi care stabileºte universalitatea în calitate de trãsãturã a moralitãþii, ea are un caracter ideal: ce nu-þi
place la altul; cum doreºti ca sã procedeze cu tine alþi oameni. În partea care se referã la subiectul însuºi, ea
apare în calitate de ordin eficient: nu fã tu însuþi acel lucru; procedeazã ºi tu la fel.
Fãcînd o caracteristicã generalã a moralei, putem afirma cu certitudine cã ea desemneazã frontiera internã a
sensului activitãþii umane impusã de omul însuºi. Ea îi oferã posibilitate omului de a concepe viaþa lui
personalã ºi realitatea înconjurãtoare ca ºi cum ea ar depinde de opþiunea lui. Însã în acest context trebuie
remarcat cã morala nu este identicã cu sensul suprem, cu ultimul scop al existenþei umane în societate.
Menirea ei este alta: de a uni în mod dialectic sensul personal cu cel suprem ºi a orienta omul spre scopul
ultim. Prin moralã viaþa omului ºi a societãþii capãtã integritate, un sens interior.

7
Dimensiunea morala a personalitatii
Morala era conceputã încã din antichitate ca mãsurã a dominãrii omului asupra propriului eu, un indice al
mãsurii în care omul este responsabil faþã de propria persoanã, faþã de ceea ce face. viziunea cu privire la
moralã ca o determinare calitativã a sufletului omenesc a fost fundamentatã de Aristotel. Prin suflet el
înþelegea un principiu activ, volitiv ºi energic în om, care se compune din douã laturi: raþionalã ºi iraþionalã.
Totodatã, sufletul reprezintã o interacþiune, o întrepãtrundere ºi o sintezã a acestor doua laturi. Principiul
iraþional caracterizeazã natura individului, forþa lui vitalã, capacitatea de a se impune pe sine în calitate de
fiinþã unicã, empiric-concretã. Aceasta din urmã este în permanenþã subiectivã, pãrtinitoare, selectivã.
Raþiunea întruchipeazã capacitatea omului de a judeca despre lume în mod veridic, obiectiv ºi cumpãtat.
Procesele iraþionale decurg parþial independent de raþiune, dar totodatã depind parþial de ea.
Morala în acest sens a reprezentat întotdeauna o moderare, ea este mai aproape de ascetism, de capacitatea
omului de a se limita pe sine, de a fi în stare în caz de necesitate sã punã o stãvilã în calea dorinþelor sale
naturale. În toate timpurile ºi la toate popoarele morala era asociatã cu reþinerea, iar printre facultãþile morale
pe primul loc erau situate moderarea ºi curajul, care erau un indice al faptului cã omul poate sã reziste fricii ºi
pasiunulor trupeºti care sînt niºte chemãri instinctive ale naturii animalice a omului. Din cele expuse mai sus
putem conchide cã ascetismul nu este o virtute moralã, iar bogãþia vieþii senzoriale, un viciu moral. A domina
pasiunile, a le dirija nu înseamnã a le înãbuºi, pentru cã pasiunile pot fi luminate, predispuse spre a urma
judecãþile autentice ale raþiunii.
Aristotel nu considera raþiunea, ci miºcarea orientatã a simþurilor ca un început al virtuþilor. Dacã simþurile
sînt orientate just, atunci, de regulã, raþiunea merge dupã ele, dar dacã izvorul virtuþii este raþiunea, atunci
simþurile de cele mai multe ori se împotrivesc raþiunii.
Conceperea perfecþiunii morale a personalitãþii ca o înteracþiune a principiului raþional ºi iraþional din
individ, cînd primul dominã pe cel de-al doilea, ne demonstreazã cã morala este o facultate pur omeneascã.
Raþionalitatea omului se manifestã nu numai prin capacitatea îndreptatã spre o activitate raþionalã, ci ºi prin
faptul cã aceastã activitate este îndreptatã în perspectivã spre un scop suprem, perfect ºi ultim – idealul ºi
perfecþiunea. Desigur, comportamentul cumpãtat este iniþial îndreptat spre binele suprem. Tendinþa raþiunii
de a se îndrepta spre binele suprem se manifestã prin voinþa bunã. Noþiunea de voinþã bunã în calitate de
indiciu specific al moralei a fost fundamentatã de Im. Kant, care vedea în voinþa bunã un bine unic ºi
incontestabil. Numai voinþa bunã are o valoare proprie, ºi de aceea se numeºte bunã, deoarece niciodatã nu
poate deveni rea.
Prin voinþa bunã se are în vedere aceea ce, de obicei, se mai numeºte „inimã deschisã“. Noþiunea de voinþã
bunã este chematã sã facã o distincþie între ceea ce omul face din îndemnul inimii ºi ceea ce face cu un scop
bine determinat.

8
 Binele si raul
Etica este preocupatã în primul rînd de binele moral ºi se intereseazã de binele extramoral doar în mãsura în
care el este bun pentru sprijinirea ºi impunerea binelui moral. Predicatul bun in sensul moral bun, nu este
enuntat despre obiecte si stari de lucruri obiective, ci exclusiv despre oameni si actiuni umane.
Noþiunea de „bine moral“ nu este deci o noþiune empiricã, ci una normativã, adicã o noþiune care are o
funcþie regulativã ºi cere un anumit comportament. În acelaºi timp, binele moral presupune libertatea,
respectiv libertatea de a aproba ceva promovat ca bun, în calitatea lui de a fi bun, ºi de a-l realiza prin acþiune,
sau de a declara prin nonacþiune respingerea pretenþiei de validitate. În istoria filozofiei morale termenul
„bine“ era utilizat în sens relativ ºi absolut. „Bine“ într-un caz este ceva bun, util, plãcut, valoros pentru un
individ, iar în alt sens era expresia binelui, a unei valori în sine, ce nu devine un mijloc pentru a realiza un
scop anumit. Binele în sensul al doilea, absolut, este o noþiune eticã. Ea exprimã sensul pozitiv al fenomenelor
ºi evenimentelor în relaþia lor cu valoarea supremã – cu idealul. Iar rãul este contrarul binelui.
Conceptiile de bine si rau au aparut o data cu morala si s-au schimbat impreuna cu ea. În primul rînd, binele
ºi rãul erau concepute ca niºte valori deosebite, care nu se atribuiau fenomenelor naturale sau evenimentelor
spontane. În al doilea rînd, binele ºi rãul inseamnã nu pur ºi simplu acþiunile libere, ci acþiunile care sînt
corelate în mod conºtient cu un anumit standard – în ultimã instanþã, cu idealul. În al treilea rînd, binele ºi rãul
ca noþiuni morale sînt legate de experienþa spiritualã a omului ºi existã prin intermediul acestei experienþe.
De aceea consolidarea binelui ºi lupta împotriva rãului poate fi obþinutã cu preponderenþã prin eforturile
spirituale ale omului.
Binele ºi rãul sînt legate prin aceea cã ele se neagã reciproc, fiind dupã conþinut într-o legãturã indisolubilã.
Conform unei opinii, mai puþin rãspînditã, binele ºi rãul sînt niºte începuturi similare ale lumii ce se aflã într-
o neîncetatã ºi perpetuã luptã. Binele în manierã absolutã era considerat un atribut care se îmbinã cu cel al
luminii ºi strãlucirii, atotºtiinþei, mãreþiei, perfecþiunii, atotputerniciei, care este inteligent ºi frumos, o sursã
inepuizabilã a plãcerii, iar spiritul rãului este regele beznelor, fiind luminat tremporar ºi doar acompaniind
binele în procesul creaþiei ºi evoliþiei lumii. Binele reprezintã calea spre binele absolut – spre Dumnezeu, iar
rãul este o desprindere de Dumnezeu. Începutul absolut ºi real este binele divin, sau Dumnezeul absolut ºi bun,
iar rãul este rezultatul unor decizii greºite sau vicioase ale omului, fie chiar provocate de diavol, dar care este
liber în alegerea sa.
Opþiunea moralã este pivotul activitãþii umane, ea constã în alegerea între bine ºi rãu. Un lucru este sã faci
binele sau rãul, iar altul este sã dai posibilitate ca rãul sã se realizeze prin acþiunile altor oameni. A cointribui
la înfãptuirea rãului, a tolera rãul este din punct de vedere moral inacceptabil ºi poate fi pus pe aceeaºi treaptã
cu conºtiinþa moralã spre înfãptuirea rãului. A contribui la înfãptuirea binelui este din punct de vedere moral
o situaþie neutrã, deoarece o atare stare este conceputã de conºtiinþa moralã ca ceva ce vine de la sine, ca ceea
ce trebuie sã întreprindã omul în acþiunile sale.
Modalitãþile reale ale binelui ºi rãului sînt sinceritatea ºi minciuna care se aflã într-un raport de corelaþie
dialecticã. Ele apar numai ºi exclusiv în sfera comunicãrii umane. Premisa subiectivã a sinceritãþii, indiferent
cã e vorba despre subiectul colectiv sau individual, este conºtiinþa subiectivã a adevãrului, ºi nu adevãrul ca
atare. Deci sinceritatea are ca premisã subiectivã conºtiinþa adevãrului, nu adevãrul ca atare, deºi la baza
acestei conºtiinþe a adevãrului stã, în cele mai frecvente cazuri, adevãrul ca atare, deci adevãrul înþeles ca
fenomen de reflectare ºi deci ca informaþie nescpecificã sub raport moral. Totodatã, prin minciunã se poate
transmite o informaþie adevãratã, sau, mai exact, minciuna poate transmite, tocmai pentru a se realiza ca
minciunã, o informaþie adevãratã, dar parþialã. Aceste situaþii sînt relativ puþin frecvente, dar ele sînt
relevante pentru distincþia dintre adevãr ºi sinceritate, pe de o parte, dintre eroare ºi minciunã, pe de altã parte.
Sinceritatea ºi minciuna ca acte informaþionale sînt orientate reciproc concurenþial – sinceritatea transmite
adevãrul împotriva erorii, iar minciuna transmite eroarea împotriva adevãrului. Ele sînt nu numai
complementare, ci ºi concurenþiale, angajate într-o contradicþie activã ºi orientatã una împotriva alteia. Sub
raport informaþional totuºi, sinceritatea nu este echivalentã cu adevãrul, iar minciuna nu este echivalentã cu
eroarea, chiar dacã sinceritatea presupune, în principiu, adevãrul, iar minciuna presupune, în principiu,
eroarea.

9
Libertate, necesitate, responsabilitate.
Întrucît istoria reflexiei pe tema libertãþii este infinit mai bogatã ºi mai sistematizatã decît aceea despre restul
temelor din problematica eticii, vom începe cu invocarea cîtorva poziþii fundamentale de gîndire privind
libertatea.
Poziþia fatalistã apare mai întîi în expresie miticã. Spre exemplu, în poemul indian Bhagavad Gita eroul nu
ar vrea sã acþioneze, fiind prins într-un rãzboi fraticid. Marea temã a nonacþiunii cultivatã în cultura indianã
este, pe de o parte, un protest împotriva fatalitãþii exterioare ºi este totodatã o expresie interioarã a fatalitãþii
ca fatalism. La Democrit în concepþia sa deterministã intrã în acþiune doar cauzalitatea externã, care este
echivalentã cu fatalitatea, ce se manifestã la nivelul întregii existenþe, deci ºi în acþiunile umane. Mai apoi
Epicur, corectînd aceastã viziune ontologicã, va echivala direct determinarea democritianã cu destinul. Cea
mai recentã ºi mai complexã variantã a poziþiei fataliste în postfilozofia contemporanã îi aparþine
structuralismului. Conform metodei structuraliste, oricare configuraþie a existenþei este alcãtuitã din elemente
ºi relaþii între aceste elemente. Însã în timp ce relaþiile sînt esenþiale – profunde ºi perene, – elementele sînt
neesenþiale. Relaþiile sînt invariante, pe cînd elementele sînt variabile.
Poziþia voluntaristã este opusã celei fataliste. Potrivit ei, necesitatea poate fi ignoratã, sfidatã, contrazisã prin
suprasolicitarea libertãþii. În fond, ei percep greºit libertatea ca independenþã deplinã faþã de legile obiective
ºi absolutizeazã rolul istoric al acþiunilor conºtiente ºi al voinþei oamenilor, considerate ca nedeterminate
cauzal. Existenþialistul francez J.-P. Sartre afirmã cã omul este o fiinþã „blestematã“, sau „condamnatã“ sã
fie liberã. Ieºirea din paradox nu este posibilã decît printr-un act de purã spontaneitate a purei conºtiinþe. Sartre
reduce libertatea la libertatea individualã, care ulterior este redusã în esenþã la deliberare ºi decizie.
Pentru Spinoza libertatea poate fi cîºtigatã pe calea raþiunii. El pronunþã pentru prima datã marea propoziþie:
libertatea este înþelegerea necesitãþii. Tot el face deosebirea dintre douã forme ale necesitãþii: necesitatea
raþionalã, care este temeiul libertãþii, ºi necesitatea neraþionalã – echivalentã cu constrîngerea –, care este
temeiul suprimãrii libertãþii.
Hegel-libertatea nu este definitã ca înþelegere a necesitãþii, aici aspectul cade pe aspectul cognitiv, ci ca
necesitate înþeleasã. Potrivit lui Hegel, libertatea este necesitatea suprimatã ºi totodatã conservatã, adicã
necesitatea este suprimatã ca purã necesitate, anterioarã ºi exterioarã conºtiinþei, ºi este conservatã ca o
necesitate a conºtiinþei. Libertatea omului este exprimatã în libertatea de a alege, dar alegerea este realã o datã
cu existenþa unor alternative, care sînt ºi ele accesibile cunoaºterii. O concepere ºi o percepere deosebitã a
libertãþii ca lipsã a presiunii este redatã prin cuvîntul „voinþã“, care este înþeleasã ca libertate faþã de sclavie,
de ºerbie, libertate în acþiuni, lipsa captivitãþii, violenþei, constrîngerii. Voinþa este forþã, putere, mãreþie,
dar ea mai înseamnã ºi arbitrar ºi acþiuni dupã bunul-plac.
Independenþa ca atare reprezintã o valoare incontestabilã, care a fost recunoscutã tot timpul în istoria
civilizaþiei. Prin independenþã, libertatea iese la ivealã în mod negativ, ca „libertate de ceva“. Aceastã
problemã este una actualã ce þine de sarcinile vieþii în condiþiile aservirii personale, indiferent de formele ei.
Conceperea libertãþii ca stãpînire de sine se produce în limitele anume ale concepþiei morale asupra lumii.
Voinþa se manifestã ca liberã prin stãvilirea bunului-plac. În sfera dreptului aceasta înseamnã supunerea
voinþei proprii, voinþei comune, exprimatã în disciplina socialã ºi susþinutã în primul rînd de legislaþia
statalã. În sfera moralei, corelarea voinþei proprii cu datoria. Libertatea este „nu pentru ceva“, ci pentru a
realiza alegerea. Ideea libertãþii voinþei se realizeazã în libertatea alegerii, în posibilitatea, capacitatea ºi
dreptul omului de a alege scopurile sau sarcinile prioritare ºi alternative. Semnul esenþial distinctiv al noþiunii
de „responsabilitate“ moralã constã în faptul cã ea se manifestã ca predispunere spiritualã a omului de a purta
rãspundere pentru faptele sale, de a permite opiniei publice sã-i aprecieze activitatea. În plus, responsabilitatea
moralã îndeplineºte rolul unui mijloc original de realizare a cerinþelor, cristalizate în categoriile de „datorie“
ºi „conºtiinþã moralã“, independent de orice sancþiuni sau interese utilitare.Astfel, în moralã omul este
responsabil numai pentru sine, pentru pãstrarea libertãþii sale interioare, a demnitãþii sale ºi a omeniei sale.
Pentru alþii el este responsabil în mãsura în care el îi recunoaºte ca fiind ai sãi.

10
Cultura juridica
La dezvăluirea elementelor structurale ale deontologiei juridice, un rol esenţial îl are cultura juridică.
Cultura juridică este o parte a culturii societăţii, se bazează pe ultima, reflectă nivelul de evoluţie a ei, a
mentalităţii poporului. Ea se dezvoltă în permanentă colaborare cu cultura politică, estetică, etică, economică
etc. Toate aceste tipuri de cultură realizează în comun aceleaşi sarcini - formarea climatului moral juridic în
societate, chemat să asigure libertatea reală a comportamentului persoanei, corelat cu responsabilitatea faţă de
societate, asigurînd drepturile ei, protecţia socială, respectarea demnităţii, adică plasarea omului în centrul
fenomenelor politice, economice, sociale.
în general, cultura juridică poate fi definită ca un sistem de valori juridice, reprezentări şi directive care
corespund nivelului de dezvoltare juridic ca al omenirii, societăţii, persoanei. Sistemul de valori juridice
cuprinde: activismul subiectelor în sfera dreptului, respectarea conştientă a prescripţiilor juridice, eficacitatea
reglementării juridice, realizarea drepturilor şi obligaţiilor cetăţenilor, legi funcţionale, tehnică legislativă
perfectă, ştiinţă juridică avansată, învăţămînt juridic, practică juridică eficientă şi ordine de drept stabilă.
Cultura profesional juridică constituie cultura juridică a apărătorilor legii (juriştilor). Ea presupune un sistem
de cunoştinţe profesional juridice, deprinderi şi îndatoriri, ce caracterizează nivelul dezvoltării juridice a
persoanei, realizat în procesul exercitării fucţiilor de lucru, în strictă conformitate cu legea. Conţinutul culturii
juridice a juristului include: cunoaşterea normelor juridice, respectarea dreptului, deprinderea de a se conduce
de legi şi de alte instrucţiuni de serviciu, convingerea în corectitudinea şi justeţea normelor de drept, activismul
în executarea atribuţiilor de serviciu. Conform Principiilor generale ale activităţii juridice elaborate de ONU,
juriştii sînt „reprezentanţii principali care înfăptuiesc justiţia" . Astfel, ca apărători ai drepturilor clienţilor şi
ai justiţiei în general, juriştilor le revine rolul determinant în funcţionarea unei societăţi democratice.
Cultura politică a juristului reprezintă cunoştinţe politice, capacităţi, deprinderi, abilităţi, valori şi reguli de
comportament implimentate în practică ca subiect al puterii politice.
* Cultura politică a juristului are următorul conţinut:
- Conştiinţa politică alcătuită din totalitatea ideilor, valorilor, orientărilor politice şi autodeterminarea
politică (de dreapta, de stînga, liberal sau centrist).
- Relaţiile politice - interdependenţă politică (colaborare, confruntare, indiferenţă faţă de instituţiile
statale), conflictul politic, autoritatea politică, reputaţia politică.
- Comportamentul politic - acţiuni politice (participarea la mitinguri, demonstraţii, pichetări, greve),
consecinţe politice, sancţiuni şi practici politice.
Primul element formează aspectul teoretic al culturii politice, iar cel de al doilea şi al treilea aspectele practice.
Toate aceste elemente pot forma cu desăvîrşire cultura politică a unui jurist, însă nu vor putea fi asimilate fără
alte trei etape ce formează structura culturii politice a juristului:
a) acumularea cunoştinţelor despre politică, o informare largă despre viaţa politică a societăţii, ideile şi
valorile ei, legităţile de funcţionare a sistemului poilitic, drepturile şi obligaţiile politice ale cetăţenilor,
strategia şi tactica dezvoltării politice a statului, programelor politice ale partidelor şi mişcărilor de bază
b) abilitatea de a transpune informaţia politică într-o variantă proprie de cultură politică, care concreşte
cu regimul politic şi cultura societăţii, formarea atitudinii faţă de structurile statale, stat, puterea publică şi
guvernare, conştientizarea valorilor politice, elaborarea unor direcţii politice ferme. Juriştii trebuie să se
folosească cu pricepere de toate valorile politice mondiale, principiile şi normele ce au găsit o reglementare
în stat: democraţia, pluralismul politic, transparenţa, drepturile şi libertăţile politice. Ele sunt instrumentariul
politic al lor. Juristul este în drept să folosească toate formele şi instituţiile democraţiei - să participe la
conducerea treburilor de stat, nemijlocit sau prin reprezentanţi (la referendum, alegeri, discutarea proiectelor
de legi), la formarea sistemului de organe centrale şi locale ale statului (fără a recurge la abuz de putere), la
protecţia şi garantarea drepturilor şi libertăţilor politice ale cetăţenilor consfinţite în Constituţie.
In concluzie, menţionăm că cultura politică individuală este condiţionată de posibilităţile profesionale, fixate
în legi, şi de factorii sociali, istorici şi personali.
Cultura estetică presupune o anumită structură:
1) primul pas în formarea culturii estetice este acumularea cunoştinţelor estetice despre cultură, poezie,
artă, pictură, despre frumosul fenomenelor din natură şi al evenimentelor din viaţă şi activitatea profesională;
2) următorul pas necesită transformarea cunoştinţelor acumulate în convingeri estetice, în capacitatea de
a asimila şi a aprecia estetic operele de artă, datoria profesională. A.P. Ocusov menţionează: "Pentru un jurist

11
este foarte importantă cunoaşterea, înţelegerea şi aprecierea operelor de artă pentru a le putea deosebi de cele
falsificate, deoarece aceasta i-ar permite să-şi exercite eficient funcţiile" .
3) ultimul pas îl constituie pregătirea juristului pentru a lua parte la crearea frumosului, capacitatea de a-
şi putea organiza „frumos" lucrul, de a comunica cu colegii şi clienţii în conformitate cu cunoştinţele şi
convingerile estetice acumulate (eticheta conduitei, a vorbirii, a vestimentaţiei, a cabinetului de lucru, a
documentelor perfectate s.a.).
Cultura estetică a juristului este rezultatul educaţiei sale moral estetice, chemată să asigure: îmbogăţirea lumii
spirituale a lui, dezvoltarea simţului frumosului, ce ar ajuta la îndeplinirea normelor deontologiei juridice.
Cultura estetică îşi află ecou în atitudinea juristului faţa de sine, profesie, colegi şi clienţi. în aşa fel cultura
estetică denotă capacitatea juristului de a simţi armonia relaţiilor sociale, de a aprecia valorile, de a alege cea
mai corectă soluţie practică, întru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanei. In manifestările concrete,
cultura estetică devine o trăsătură indispensabilă a întregului proces de ocrotire a normelor de drept, aflîndu-
şi exprimare în diferite sfere ale esteticii juridice.
Cultura estetică are două laturi: externă şi internă.
Latura internă reprezintă universul lăuntric al omului, ce caracterizează juristul ca persoană (de exemplu,
gustul). Latura externă cuprinde formele de manifestare exterioare.
Formele de manifestare a culturii estetice a juristului se constituie din elementele exterioare ale culturii
condiţionate de simţul estetic al juristului, ce se exprimă prin următoarele forme exterioare:
1) maniera de comportament;
2) cultura vorbirii;
3) cultura convorbirilor telefonice;
4) cultura aspectului exterior;
5) cultura organizării locului de lucru;
6) cultura juridică a întocmirii documentelor.
Cultura psihologică a juristului cuprinde calităţile psihologice ale personalităţii juristului formate ca rezultat
al cerinţelor înaintate de profesia sa . Cultura psihologică a juristului include calităţi specifice unor specialităţi
juridice, structura personalităţii, deprinderi şi procedee de comunicare, de rezolvare a unor conflicte,
competenţă profesională, factori psihologici ce determină potenţialul personal al juristului.
La descoperirea şi examinarea infracţiunilor cunoştinţele psihologice despre diversele procese psihice
(gîndire, memorie, emoţie, voinţă) şi calităţile personalităţii (temperament, caracter) au un rol esenţial.
Cultura psihologică a juristului are următorul conţinut:
— conştiinţa psihologică ce se exprimă prin intelect, gîndire, memorie, raţiune ş.a. Fiecare jurist posedă
un anumit nivel de intelect, tip de memorare, gîndire şi raţiune. Toate acestea sunt formate la nivel de
conştiinţă şi se manifestă în cazuri concrete;
— relaţii psihologice - raporturile care implică aplicarea legităţilor psihicului şi care se pot manifesta în
conflict psihologic, interdependenţă psihologică, neconcordanţă şi influenţă psihologică. Relaţiile psihologice
reprezintă o legătură specifică între conştiinţa şi conduita psihologică;
— conduita psihologică se exprimă prin manifestarea obiectivă a acţiunilor persoanei. Ea se reflectă în
orientări, reacţii şi consecinţe psihologice.
Formarea culturii psihologice a juristului parcurge mai multe stadii, în primul rînd, are loc acumularea
cunoştinţelor psihologice generale despre psihic, caracter, temperament, comunicare ş.a. în al doilea rînd,
cunoştinţele acumulate se sedimentează şi se transformă în convingerea că informaţia psihologică este
necesară pentru o activitate profesională înaltă. Juriştii trebuie să se pătrundă de faptul că psihicul deviant al
infractorilor nu va putea fi controlat fără o cunoaştere a legităţilor psihologiei. în al treilea rînd, cultura
psihologică presupune şi capacitatea de a putea folosi în procesul comunicării psihanaliza, psihdiagnostica*,
dezvăluirea stărilor psihice ale diferiţilor subiecţi în situaţii concrete, a caracterului şi temperamentului lor.
Cultura psihologică are o mare importanţă pentru jurist, deoarece ea ordonează gîndirea şi formele ei de
exprimare; îl orientează spre un comportament exigent faţă de activitatea sa, consolidează şi activizează
intelectul, voinţa şi sentimentele; ridică responsabilitatea pentru atribuţiile ce i-au fost acordate.
Cultura economică a juristului vine să mobilizeze eforturile tuturor profesioniştilor în ridicarea economiei
ţării şi susţinerea producătorului autohton. Ea presupune :
1) acumularea cunoştinţelor despre teoria economică şi legislaţia în domeniul economiei, cunoaşterea
vieţii economice a societăţii, legităţilor ei, drepturilor şi obligaţiilor economice ale cetăţenilor;

12
2) convingerea în necesitatea unor reforme economice, în ridicarea nivelului de dezvoltare economic al
statului, eliberarea economiei de structuri dubioase, ocrotirea drepturilor economice ale cetăţenilor;
3) participarea la contracararea abuzurilor şi încălcărilor în relaţiile economice.
Juristul trebuie să cunoască mecanismul de realizare a drepturilor economice. Aceasta însă nu este posibil fără
cunoaşterea structurii economice: legi, norme, reguli de conduită, politică fiscală, contracte colective, acorduri
interguvernamentale. Cultura economică cuprinde şi convingerea juristului de a consolida securitatea
economică a statului. Astfel, juristul nu va tolera activitatea criminală a unor structuri economice, grupuri
sociale, fiind sigur că operaţiunile ilegale în economie (falimentul intenţionat) influenţează procesul de
producţie, paralizează dezvoltarea economiei de piaţă a statului.
Cînd este abilitat, juristul, înarmat cu cunoştinţele necesare, poate să îndeplinească anumite operaţiuni, de
exemplu, să efectueze controlul asupra respectării legislaţiei fiscale, să ajute cetăţenii şi întreprinderile să
respecte disciplina fiscală, să descopere cauzele obiective de neplată a impozitelor de către aceştia.
în domeniul economiei activitatea juridică practică mai presupune:
— preîntîmpinarea şi contracararea încălcării disciplinei financiare de către cetăţeni şi funcţionari;
— curmarea abuzurilor financiare în stat;
— contribuirea activă la transformarea economiei tenebre în una statală, legală;
— susţinerea antreprenoriatului cinstit şi lupta cu escrocheriile.
în concluzie, generalizăm că un jurist profesionist în activitatea sa, nu doar înfăptuieşte un control asupra
sferei economice a vieţii sociale, ci şi asigură securitatea economică a statului.
Constiinta juridica
caracteristici ale conştiinţei juridice:
— reprezintă o premisă pentru crearea noilor norme de drept. Această caracteristică a rezultat din faptul că
prin intermediul ei indivizii conştientizează ce norme juridice le guvernează viaţa, le apreciază şi îşi conturează
ideile, aspiraţiile despre cum ar dori să fie reglementate anumite relaţii sociale. Astfel, prelucrînd informaţia
despre dreptul efectiv şi cel dorit, societatea civilă poate să influenţeze semnificativ adoptarea sau abrogarea
anumitor norme juridice;
— are un rol esenţial în dezvoltarea dreptului, fiind în legătură indispensabilă cu dreptul, conştientizîndu-l,
evaluîndu-l şi formulînd noi idei despre dreptul rîvnit, conştiinţa juridică a societăţii evoluează, se dezvoltă,
trece la noi nivele mai superioare de dezvoltare. Iar o dată cu dezvoltarea conştiinţei juridice a societăţii se
dezvoltă şi societatea, normele de drept reglementează mai eficace raporturile sociale apărute în societate:
— este parte a dreptului;
— contribuie la formarea unei societăţi civile capabile să conlucreze cu organele cu organele puterii de stat la
nivelul reprezentării intereselor societăţii, să contribuie la formarea şi consolidarea statului de drept;
— este parte a conştiinţei umane, şi înglobează cunoştinţele juridice şi posibilitatea de a aplica aceste
cunoştinţe în viaţa cotidiană social-juridică de către subiecţii de drept, precum şi emoţiile, sentimentele
acestora vis-a-vis de normele juridice ce guvernează activitatea membrilor societăţi, dar şi aspiraţiile legate
de viitoarele reglementări.
— contribuie la realizarea şi consolidarea normelor de drept în societate. Este indiscutabil rolul conştiinţei
juridice în procesul de realizare şi consolidare a dreptului în societate, deoarece anume prin intermediul ei, are
loc punerea în aplicare a dreptul pozitiv.
— poate servi drept criteriu de evaluare al nivelului de dezvoltare al individului, a societăţii, deoarece ea
intervine ca o formă de realizare a unui comportament social corect al persoanei, dar şi ca un instrument,
exercitat prin intermediul educaţiei juridice, în formarea unui comportament social corect al persoanei.
— ridică gradul de cultură juridică al persoanelor. O conştiinţă juridică înaltă presupune şi o cultură juridică
înaltă. Cunoscînd normele juridice, importanţa acestora, se cultivă şi motivarea de a le respecta, astfel creşte
respectul faţă de sine şi faţă de membrii societăţii. Se edifică o societate în care subiecţii de drept se respectă
reciproc, iar legea e apreciată şi respectată.
— poate să influenţeze raporturile sociale legate de buna funcţionare a statului.
— poate influenţa cursul dezvoltării societăţii. Conştiinţa juridică poate accelera dezvoltarea societăţii, dar
poate şi încetini dezvoltarea acesteia, aceasta are legătură directă cu politica promovată de stat, adică cu
măsurile pe care le întreprinde statul în vederea promovării cunoştinţelor despre drept şi formarea
deprinderilor la indivizi de a respecta benevol normele juridice, de a se implica activ în viaţa statului;

13
Cuprins:
Conceptul eticii profesionale: istorie si actualitate.........................................................................................1-2
Obiectul si metodele de studiu a eticii profesionale........................................................................................2
Funcțiile și principiile eticii profesionale aplicate domeniului juridic............................................................3
Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară (ONU, 2001)..............................................................4-6
Dimensiunea morala a societatii......................................................................................................................7
Dimensiunea morala a personalitatii...............................................................................................................8
Binele si raul.....................................................................................................................................................9
Libertate necesitate responsabilitate................................................................................................................10
Cultura juridica............................................................................................................................................11-12
Constiinta juridica............................................................................................................................................13

14