CURS 3

PRINCIPALELE TIPURI DE LEZIUNI ALE UMARULUI

I. CONTUZIILE

 Cauze: caderi, lovire directa,tractiuni,etc.

In aceste cazuri, leziunea se localizeaza la nivelul colului superior, rezultand mai multe tipuri de
traumatisme ca:
 Ruptura mansonului rotatorilor
 Ruptura tendonului portiunii lungi a bicepsului
 Bursita traumatica subdeltoidiana, care nu necesita recuperare.

RUPTURA MANSONULUI ROTATORILOR:

- Determina umarul pseudoparalitic (nu este un PSH)

 Cauze: apare ca o consecinta a unui traumatism, sau a unei boli reumatice (tendinoza)
 Tipuri de rupturi:
- Partiala
- Totala care se dezvolta pe un tendon afectat
 Mecanismul producerii:
- Strivire (tendoanele sunt strivite intre arcul acromiocoracoid deasupra, si capul humerusului
dedesubt)
 CLINIC:
 Durere
 Impotenta functionala care poate fi deasemeni:
_ partiala (la ruptura partiala)
_completa (la ruptura totala cand avem semnul “ bratul cade”); exemplu: daca bratul e
Abdus la 90 pasiv, la 90 Deltoidul il sustine, dar daca se apasa foarte putin atunci bratul
cade.
 Diagnostic diferential: subiectului i se face o infiltratie cu xilina. Daca ruptura e partiala
atunci poate face o ABD. usoara. Daca ruptura e totala, atunci ABD. e zero chiar daca nu-l
doare.
Deltoidul face ABD, iar Rotatorii stabilizeaza capul humeral ( in cazul
rupturii complete intervine instabilitatea capului humeral care blocheaza ABD.)
 Tratamentul ortopedic depinde de :
- Varsta subiectului
- Gradul leziunii
- profesie

 Atitudini terapeutice:

1.Fara interventie chirurgicala, Fara imobilizare in aparat, bratul paralel cu trunchiul ( in

jos).
Se pune o perna sub axila , INTOTDEAUNA.
1
 - Pozitia are efect antialgic si previne capsulita retractila.
- Uneori e bine ca, cotul sa fie sustinut pe o esarfa.
!!!! aceasta metoda e folosita in rupturile partiale mici.

PROGRAMUL DE RECUPERARE:

Cuprinde: terapia fizica (electro, maso, termoterapie) si programul kinetic (programul general
+particularitati)

A. Partcularitatile programului kinetic:

1. REARMONIZAREA MECANICA A UMARULUI;
- e foarte importanta coborarea capului humeral care are tendinta sa ascensioneze.
-Rearmonizarea se otine numai dupa plasarea pasiva a bratului in ABD. partial cu RE.(numai asa
coboara capul humeral).

2. MENAJAREA MUSCULATURII PROFUNDE (evitarea intinderii muschilor profunzi)

nu se fac miscarile:- la cursa maxima( RE terminala),
- RI contraindicata complet,
- Mana la spate( presupune extensie + RI + usoara ABD),
- Mana pe umarul opus( presupune ADD + Antepulsie)

3. EViTAREA FRECARII CAPULUI HUMERAL (mai ales marea tuberozitate), DE ARCUL

ACROMIO-CORACOID.

B. Programul kinetic in rupturi partiale mici:

 FAZA 1+FAZA 2(vezi schema generala)

- Se insista pe exercitiile Codman, deci exercitiile de decoaptare care se realizeaza
deasupre orizontalei, insistandu-se pe mobilizarea activo-pasiva (incepe prin a fi
activa dar ktp-ul o conduce pana la capat), a bratului de la 90 catre zenit.
- Se insista pe flexie, eventual cu usoara RI;
- Se insista pe flexia activa spre zenit si elevare spre zenit lucrand ABD. cu RE.
- IMPORTANT: SE LUCREAZA DE LA ORIZONTALA SPRE ZENIT.
Sunt utile si programele de hidrokinetoterapie.
 FAZA 3
- Incepe la 3 saptamani de la traumatism
- Se incearca tatonarea tractiunilor pe tendoanele lezate si anume:
 ADD cu membrul inferior coborat (lucram sub orizontala)
 Antepulsia cu ADD
 Retropulsie cu sau fara Elevatie(mana urca pe coloana)
 FAZA 4: se caracterizea prin:
 Miscari combinate:
 Antepulsie cu RI si ADD
 ABD cu RE
 Retropulsie cu Elevatie

2
  Cresterea fortei musculare:
 Pentru Subspinos si Mic Rotund prin RE rezistiva (cot lipit de trunchi,
subiectul face RE si ktp-ul se opune)
 Pentru Subscapular prin RI rezistiva
 Pentru Supraspinos coboara bratul de la zenit prin lateral; daca miscarea se
face fara durere se face izometrie in prima parte a ABD.

2. Imobilizarea in aparat coraco-brahial.

- Se realizeaza respectand pozitia ABD 70 si Antepulsie 30-40
- Se sta pe aparat 15-20 zile
- Dupa o perioada de imobilizare totala incep miscarile :
 pasive la inceput
 pasivo-active
 active dar fara suspendarea imobilizarii
- !!! In prima faza miscarile se fac numai deasupra planului atelei!
- !!! Cand ridica activ( singur) bratul la zenit, atunci poate incepe coborarea progresiva sub
planul atelei cu scripeto-terapie.
- !!! Cand poate ridica o greutate de 1 kg la zenit, atunci incepe faza a 2 a.
 Obsevatie: cand trecem la faza a 2 a si se suspenda atela ( deci, articulatia scapulo-
humerala si scapulo-toracica coboara), cel putin la inceput se vor pierde primele
grade de ABD. si Antepulsie.
- Cand e posibila renuntarea totala la imobilizare intram in faza a 2 a propriu-zisa urmarind
schema generala a fazei.
- Se da atentie sectorului de mobilitate 60-130 pentru ABD. si FLEXIE.
 Observatie: exercitiile de mobilizare analitica se realizeaza cu o usoara
circumductie( aceasta creste amplitudinea de miscare, mai ales in miscarile ce
presupun elevatia bratului)
- Cand se ajunge in etapa de refacere completa a insertiei tendinoase se pot implementa
Fazele 3, 4.
3. Interventia chirurgicala pentru rupturi totale cu sutura sau reinsertie – apoi imobilizare
in atela toraco-brahiala . Schema de recuperare e aceeasi cu cea de la imobilizare pe atela.

RUPTURA TENDONULUI LUNGII PORTIUNI A BICEPSULUI

Determina Umar pseudo-paralitic

 Cauze: sunt date de coditiile functionale ale tendonului.
- Tendonul lung al bicepsului sufera un proces degenerativ (tendinoza) deoarece se angajeaza
in culisa bicipitala sub un unghi de 90, freacandu-se de planul culisei; frecarea ani la rand Il
deterioreaza
- Pozitia tendonului il face sa fie comprimat intre Supraspinos si Subscapular
- Tendonul e in raport strans cu capul humeral ; capul humeral aluneca sub tendon la elevatia
bratului.
Daca intervine un traumatism, tendonul se poate rupe total sau partial, in partea superioara a
santului bicipital
 CLINIC
3
 - La ruptura completa apare o “boselura”(umflatura), in partea inferioara a bratului, in
plina masa musculara. Muschiul fuge spre cot, apar dureri spontane, exagerate la
presiune, echimoze, tumefactie locala anterior umarului.(unde s-a rupt)
- La ruptura incompleta sau la o tendinita , apare semnul Yergason in care cotul este
flectat si antebratul in supinatie; daca ne opunem miscarii (deci supinatie cu
contrarezistenta), apare durerea. Sau daca antebratul este in retropulsie si se face
supinatie atunci apare o durere vie la nivelul culisei bicipitale.
Rolul tendonului lungii portiuni a bicepsului- in dinamica umarului:
 Asigura contentia capului humeral, pentru flexia si supinatia antebratului(mentine capul
humeral in articulatie la aceste miscari).
 In RE maxima devine abductor accesor.
 Tendonul scurtei portiuni a bicepsului e accesor in antepulsie.
Ruptura totala a tendonului lung se opereaza daca suiectul are o profesie ce solicita forta,
supinatia sau din punct de vedere estetic.(cu sutura sau reinsertie)

PROGRAM DE RECUPERARE :

- Rupturile operate suporta o imobilizare post-operatorie si recuperare ca in cazul rupturii

mansonului rotatorilor

- PARTICULARITATILE RECUPERARII:
 Impotenta functionala e lunga – 8 saptamani
 Dupa interventia chirurgicala muschiul se scurteaza si apare tendinta de blocare in flexie a
cotului si atunci sunt indicate mobilizarile active precoce pentru mentinerea supletii si lungimii
muschiului (miscarile pasive sunt cu risc)
 Prudenta la retropulsia bratului cu cotul intins si RE( tendonul e pus in tensiune maxima)

II. LUXATIILE UMARULUI

Se produc in:

a) Articulatia scapula-humerala cu dislocarea capului humeral

b) Articulatia acromio-claviculara

a) LUXATIILE CAPULUI HUMERAL

- Sunt in prop. de 90% anterioare; 10% sunt posterioare subspinale.

- Se produc in zona de rezistenta minima dintre fasciculul superior si median al ligamentului
gleno-humeral, numit-spatiul Foramen ovale ( foramen Weitbrecht.)
 LUXATIA ANTERIOARA
Pot fi:- subclaviculare
-subcoracoida ( foarte frecventa)
-subglenoida
Oricare dintre formele de mai sus poate trece oricand in alta.
La tineri apare luxatie recidivanta care se datoreaza fie distrugerii fascicului median
din ligamentul gleno-humeral, fie prima luxatie face o leziune osoasa ( unde este smuls un
fragment din marginea anterioara sau posterioara a glenei).
4
 Cauza:- caderile pe brat (teoria hiperextensiei)
-caderi in ABD completa + RE sau Antepulsie + RI. Asocierile inverse nu
genereaza luxatie pentru ca, arcul acromio-coracoid se opune tendintei de iesire a capului
humeral; daca se aplica insa o forta ( deci subiectul cade pe membru), luxatia se produce inainte
si-n jos
Luxatia posterioara se produce datorita miscarii de Antepulsie + ADD.
Diagnostic:
 Umar deformat
 Cap humeral blocat antero-intern(iesit)
 Cot departat de trunchi
 Daca luxatia anterioara este subcoracoida, ABD este completa ( merge chiar spre
zenit)

 LUXATIA POSTERIOARA
Diagnostic:
 Umar in RE
 Capul sub spina
 Coracoida se evidentiaza

 Complicatiile luxatiilor:
- Leziunile plexului brahial ( in primul rand leziunile nervului circumflex)
- Fracturile ce conduc in timp la redoarea umarului. Ele creeaza conditii favorizante pentru
recidiva luxatiei. Cand fractura se combina cu o fractura a colului humeral rezulta o
necroza a colului humeral.
- Leziunea marilor vase din axila.
 Tratamentul luxatiilor:
- Ortopedic:
 Reducerea sub anestezie si precoce
 Fixarea umarului in bandaj Dujarier 3 saptamani fara sa se faca RE
 daca se combina cu o smulgere a tendonului supraspinos, sau cu o fractura a
marii tuberozitati a humerusului se face imobilizare in ABD + RE
+ANTEPULSIE 90 pe atele gipsate.
 Daca este posterioara imobilizarea se face in RE + usoara ABD cu cotul
posterior
- Chirurgical: se aplica in situatiile:
 Luxatii ireductibile care nu se pot reduce datorita unui obstacol mecanic
 Luxatii incoergibile care nu se pot stabiliza ( adica umarul iese mereu si pacientul
poate sa-l puna singur)
 Luxatii combinate cu fracturi ale capului humeral
tipuri de interventii:
 Capsulo-Rafia anterioara ( rafie=coasere); butoniera anterioara prin care iese
capul humeral se coase.
 bute-osos anterior (marginea glenei humerale – labrul- se rupe si capul
humeral iese; atunci din os se taie o bucata care se rastoarna si se aduce sa
inchida articulatia in zona prin care iese capul humeral).

5
 BUTE-UL presupune o imobilizare variabila care nu se prelungeste pentru
a nu se ajunge la redoare.
 Sechelele luxatiilor: pot fi algice (durerea) si functionale (redoarea).
Tipuri lezionale:
 Capsulita retractila
 Sdr. Mansonului rotatorilor
 Calcifieri periarticulare =bursita calcara
 Necroza capului humeral
 Pareze ale nervului axillar
 Programul de recuperare al luxatiilor:
 FAZA 1:
 La luxatiile necomplicate recuperarea se face cat mai precoce pentru a evita
redoarea.
 Sunt necesare 3 saptamani pentru cicatrizare capsulo-ligamentara sau cicatrizare
musculara.
 Se imobilizeaza si se se parcurge programul kinetic al acestei faze.
 DUPA IMOBILIZARE se respecta principiile:
1. In luxatii nu se fac mobilizari pasive si pasivo-active
2. Armonizarea mecanica se lucreaza in FAZA 3 cand pacientul poate face
elevatia prin Anteductie si sau ABD cel putin la 70 (pentru a da siguranta
alunecarii capului humeral sub arcul acromio-coracoid la unghiul de trecere).
3. Primele 15 zile nu se face ADD si RE si Retropulsia. Se lucreaza doar
Anteductia cu RE la unghi jos sub 60.
4. Se admit exercitii izometrice joase
La finalul primei luni de recuperare se pot relua miscari interzise dar “ simple”si
la un unghi sub 60-70.
5. Dupa ce elevatia depaseste 90 (la 45-60 zile), se permit miscari combinate ca:
ABD+RE+RETROPULSIE.
!!! Din acest moment este posibila orice miscare performand FAZA 3 + RESTUL
RECUPERARII.
!!! In luxatia posterioara e contraindicata RI cu Retropulsie si se indica RE pentru
fixarea anterioara a capului humeral.

b) LUXATIILE ACROMIO-CLAVICULARE:

 Cauze: caderi pe umar sau loviri directe, cand se produce:

 O ruptura ligamentara cu deplasare mai mica sau mai mare a capetelor articulare,
 sau o lezare a cartilajului meniscoid cu aparitia artrozei dureroase.
 Clinic:
 Clavicula este tractionata in sus prin fasciculul superior al trapezului, iar acromionul
in jos ( datorita greutatii bratului si actiunii deltoidului), devenind anterior si inferior
fata de clavicula.
 Mobilitatea in scapulo-humerala este normala
 Omoplatul este imobil generand dureri mari la elevatia bratului
 Tratamentul: imobilizarea in esarfa simpla care sa sustina cotul timp de 3 saptamani;
rareori e nevoie de interventie chirurgicala cand imobili-
6
 zarea se poate prelungi la 5 saptamani
 Recuperarea: se face prin terapie fizica, scripeto-terapie si hidrokinetoterapie.

Observatie: marimea bascularii omoplatului e invers proportionala cu interesarea articulara.

III FRACTURILE

Pot fi: izolate sau combinate (cate 2 sau 3)

 Particularitati:
 Necesita rar interventie chirurgicala – se rezolva prin tratament ortopedic.
 Consolidarea se face rapid ( 3-4 saptamani)
 Recuperarea trebuie sa se faca repede pentru a preveni redoarea

1. FRACTURILE DE CLAVICULA : sunt cele mai frecvente.

- Se consolideaza in 3-4 saptamani
- Datorita formei de “S italic’’a claviculei, exista vicii de consolidare (calus vicios), sau apare o
pseudoartroza(nu se face calus)- din fericire aceasta varianta este bine tolerata.
- Imobilizarea duce la redoare,
- Recuperarea se face precoce, cam la 2 saptamani de la imobilizare.
 Se admit la inceput numai miscari active pana la orizontala (90)
 Dupa 3-4 saptamani exercitii de tonifiere musculara (miscari rezistive si
contragreutati- scripetoterapie).
 Se urmareste postura capului, gatului, umarului si coloanei dorsale( postura va fi
normala evitandu-se pozitiile antalgice rigide); exista tendinta de-a sta strans.
Controlul posturii se face cel mai bine ‘’la oglinda’’.
 !!! tonifierea marelui dintat - un obiectiv important. El se hipotrofiaza rapid existand
riscul ca scapula sa se departeze de torace( scapula alata), iar ABD si bascularea
omoplatului sunt zero. Afectarea bascularii scade amplitudinea ABD- la brat. Tonifierea
dintatului anterior se face: din Retropulsie maxima face Antepulsie contrata.

2. FRACTURILE HUMERUSULUI: sunt fracturi ale extremitatii proximale, deasupra tendonului

marelui pectoral.
 Complicatii:
 Imediate – leziunea nervului axillar
 Tardive – intereseaza capsula, ligamentele, tendoanele si muschii. Acestea sunt cele
mai frecvente; se manifesta prin impotenta functionala si dureri reziduale. Suportul
acestor sechele e reprezentat de capsulita retractila sau de leziunile de tendoane.
-calusuri vicioase
-pseudartroze (mai rar)
-necroza capului humeral in care fractura se asociaza cu luxatie
-distrofie simpatico- reflexa
 Tratament:
 Ortopedic in aparat Dujarier, cu mana deasupra cotului care este usor flectat pentru a
evita edemul
 Imobilizarea se face sub o luna;
 In ultima parte a imobilizarii se face in esarfa
7
  La varstnici tot intervalul se pune numai pe esarfa, foarte rar e nevoie de interventie si
se face osteosinteza pentru stabilizarea focarului de fractura.
 Recuperarea - schema generala:
 se face precoce inainte de consolidarea completa a fracturii
 Se incepe cu miscarile pendulare Codman
 Mobilizari din suspendare cu scripeti
 Miscari activo-pasive (se insista pe ele) ; NU: MISCARI PASIVE, TRACTIUNI
si ROTATII in prima parte.
 Dupa consolidare se trece la schema de recuperare generala a umarului
posttraumatic.
!!! Tot intervalul de imobilizare si recuperare ,foarte mare atentie la cot! Exista riscul redorilor.
In fracturile operate se face osteosinteza care poate fi:
 stabila solida, in care reeducarea functionala se face imediat si nu e necesara
imobilizarea, iar recuperarea incepe imediat inaintea consolidarii. Membrul superior
lucreaza din suspendat la scripetoterapie auto-pasiva, apoi exercitii activo-pasive; este
utila si hidrokinetoterapia din pozitia de plutire ( metoda Bad-Ragaz) in care din DD
impinge in membrul superior iar corpul se misca in sens invers. Sunt contraindicate
miscarile pasive, tractiunile si RI. Dupa formarea calusului se trece la schema de
recuperare generala.
Observatie: foarte adesea rotatiile si abd. raman limitate.
 Cu stabilitate imperfecta: acestea necesita imobilizare, trecand prin aceleasi faze ca la
fracturi neoperate. Dupa calusare se admit tractiuni,rearmonizari articulare, mobilizarile
pasive.

 Recuperarea - dupa sediul fracturii:

 Fractura tuberozitatii mari a humerusului (trohiter):
Clinic - se constata:
- leziuni ale tendoanelor rotatorilor profunzi(supraspinos, subspinos, rotund
mic). Recuperarea e identica rupturii tendonului rotatorilor.
- O crestere a volumului zonei, fie ca consolidarea se face printr-un calus vicios,
fie se produce un spatiu intre tube-rozitate si os. Capul humeral va trece greu
pe sub cupola acromio-claviculara.
Recuperarea
- urmareste ridicarea precoce la zenit a bratului, intai prin Anteductie si RI(care rela-
xeaza ligamentul coraco-humeral si muschii rotatori profunzi). Acest exercitiu se re-
peta de la inceput, pentru a preveni riscul blocarii tendonului lungii portiuni a
bicepsului in culisa bicipitala.
- Se antreneaza RI si RE cu bratul pe langa corp
- Cand se depaseste dificultatea acrosajului( agatarii) se trece la FAZA 3.
 Fractura tuberozitatii mici(trohin):
Clinic:
– largirea culisei bicipitale
- este lezat si tendonul lungii portiuni a bicepsului
- formarea unui calus foarte mare
Consecintele: calusul mare limiteaza ABD pe de o parte, iar pe de alta parte se
desprinde insertia subscapularului si e compromisa RI.
8
  Fractura colului anatomic: nu interfereaza musculatura profunda
-recuperarea incepe din FAZA 3 si e foarte usoara
- e posibila orice miscare activa pe toata amplitudinea
 Fractura capului humeral:
- Recuperarea incepe precoce cu FAZA 2 sau 3.
- Fractura determina incongruenta (refacerea se face imperfect) la nivelul articula-
tiei gleno-humerale care determina durere(e cea mai dureroasa fractura la
mobilizarea humerusului).
- Se fac exercitii Codman care calmeaza durerea.
- Exercitii activo-pasive cu tractiune in ax pentru a scadea presiunea intraarticulara.
 Fractura colului chirurgical: este extraarticulara
- Se recupereaza bine pentru ca e fara deplasare, sau deplasare minora( de aceea
nu se imobilizeaza)
- Daca exista deplasare apar problem grave deoarece intre fragmentele fracturii este
interferat tendonul lungii portiuni a bicepsului; riscul lezarii tendonului e mare si de
aceea se prefera sa se lase un unghi intre capetele de fractura decat sa se intervina
chirurgical.
- Mansonul muschilor asigura o contentie naturala,nu e nevoie de imobilizare;
- In prima faza sunt contraindicate miscarile contrate (pasive, tractiuni si rotatii) care
dau torsiuni si deplasarea fragmentelor osoase.
- Dupa cosolidare incep exercitiile de crestere a fortei.

3. FRACTURILE OMOPLATULUI: foarte rar apar singure; se localizeaza la nivelul glenei( cel
mai frecvent la marginea glenei care conduc la riscul luxatiilor recidivante) si mai rar la nivelul
colului, acromionului sau coracoidei; se recupereaza ca si fracturile de cap femural dupa
aceeasi schema.

PARALIZIA NERVULUI CIRCUMFLEX (AXILAR)

Este un nerv mixt cu origine in trunchiul posterior al plexului brahial cu fibre din C5- C6
 Din punct de vedere motor inerveaza muschiul Deltoidul – apare ‘’umarul in
Epolet’’(atrofia muschiului);
 Din punct de vedere senzitiv deserveste fata externa a umarului si 1\3 inferioara a
bratului.
Cauza: traumatismele umarului.
Clinic:
 Leziune izolata traumatica a nervului (se pastreaza mobiliatea completa a bratului, inclusiv
ABD. pentru ca e activata contractia rotatorilor externi ai bratului si se realizeaza o
miscare trucata prin musculatura accesorie.
Mecanismul ABD este urmatorul: intai face RE si apoi primele 30 gr. face ABD prin
supraspinos; pana aproape de 70 gr. face ABD prin lunga portiune a bicepsului si triceps;
peste 70 gr. face ABD. prin fibrele claviculare ale pectoralului mare si in continuare
impinge inainte si ridica omoplatul prin dintatul mare si face ABD. completa.
 Leziunea nervului cu ruptura tendonului supraspinos ; in acest caz ABD. si Anteductia sunt
zero.
PRINCIPIILE RECUPERARII:
9
  Utilizarea miscarilor trucate de ABD. si ADD. in faza precoce pentru a preveni capsulita
retractila
 Mobilizari active in apa
 Mobilizari auto-pasive prin scripeto-terapie.
!!! Observatie in derularea programului de recuperare:
 Se evita tendinta de ascensionare a umarului (SE EVITA CONTRACTIA TRAPEZULUI)
 Se educa succesiunea RE apoi ABD.
 Dupa 4-6 sapatamani membrul superior devine functional
 Daca in timp deltoidul se reinerveaza, schema trucata scade si dispare brusc pentru ca
organismal nu permite 2 scheme de acelasi gen, simultan.

PARALIZIA DE NERV SUPRASCAPULAR

Originea nervului este in trunchiul superior al plexului brahial, cu fibre din C5-C6.
Trece pe sub ligamentul coracoid
 motor inerveaza m. SUPRASINOS si m. SUBSPINOS;
 senzitiv inerveaza capsula articulara glenohumerala si acromioclaviculara
Cauza: ADD. fortata a bratului mai ales daca aceasta miscare se insoteste de luxatia acromio-
claviculara. Nivelul de leziune e de neurapraxie( nu foarte grava). Nervul sufera o elongatie sau o
compresie.
Clinic:
- Durere
- Afectarea supraspinosului ceea ce duce la incapacitatea de fixare a capului humeral in
momentul elevarii bratului.
Recuperarea: imobilizarea corecta a umarului si programul kinetic in derularea lui normala.

Toate celelalte afectiuni ale umarului se reduc la una din afectiunile discutate pana in prezent sau
combinatii ale lor, deci impun selectarea elementelor specifice fiecarei patologii si compunerea
programului individualizat pacientului.

PATOLOGIA COTULUI

 Anatomofunctional : articulatia humero-cubito-radiala este o trohleartroza(balama), ce are o

capsula articulara dublata de o sinoviala ce prezinta 3 funduri de sac ( La Foseta Conoida,
olecranian si supracondilian). Capsula e intarita de 4 ligamente(anterior,posterior,lateral
intern care impreuna cu ligamentul arciform formeaza ligamentul transversal intre olecran si
apofiza conoida si ligamentul extern)
 Biomecanica : Articulatia are 1 gr. de liberate. Permite flexie- extensie in plan sagital in jurul
uni ax transversal ce trece prin linia biepicondiliana. Amplitudinea de miscare este 0-150
activ, iar pasiv 160.
Observatie: la faza finala mana se orienteaza spre torace deoarece jgheabul trohleei
humerale este in sus si inauntru si in miscare axul antebratului este dirijat inlauntrul axului
bratului.
 FLEXIA:
 muschii principali( Brahial anterior si Biceps brahial)
10
  muschii accesori(brahioradial, radial 1 si 2 si scurtul supinator)
In lant cinematic deschis, cotul functioneaza ca o parghie de gr. 3 in care forta e la mijloc
si e reprezentata de biceps si brahial anterior, sprijinul este la un capat (articulatia cotului), iar
rezistenta e reprezentata de greutatea antebratului.
Cotul functioneaza ca parghie de viteza.
 Flexia cotului e oprita de: intrarea apofizei conoide in foseta, de tesuturile moi si de
tensionarea ligamentului posterior al cotului.
In lant cinematic inchis (cand sta pe maini) cotul este o parghie de gr. 1 cu sprijin la
mijloc(articulatia); iar flexia cotului o fac(paradoxal) extensorii cotului care in acest caz fac o
contractie izometrica gradand miscarea. Forta de contractie e reprezentata de gravitatie iar
rezistenta e la capatul opus. In extensie, muschii extensori fac contractie izotonica. Flexia se face
pasiv.
 EXTENSIA:
 Principal : M. triceps
 Accesori: Anconeu si Extensorii degetelor(unii)
Extensia este limitata de varful olecranului si de ligamentul anterior care se tensioneaza.
Datorita jgheabului trohleei humerale, cand subiectul face extensie nu exista continuitate si se
creeaza un unghi deschis in afara, numit VALG FIZIOLOGIC care are 170 gr. Din pozitie ortostatica
flexia cotului se reali--zeaza activ cu contractia izotonica a flexorilor. Extensia e pasiva, gradata de
contractia izometrica a flexorilor. Extensia devine activa daca bratul e in ABD 90 cu usoara RI si-n
acest caz extensia se face contragravitatiei (in ortostatism). In stand pe maini extensorii sunt activi si
la flexie si la extensie. Pentru extensia din stand pe maini, extensorii se contracta izotonic iar pentru
flexie se contracta izometric gradand miscarea. In acest caz forta de contractie e gravitatia.

ANTEBRATUL

Din punct de vedere biomecanic are:

 2 articulatii radio-cubitale( superioara si inferioara)
 Ligamentul interosos radio-cubital.

a. ARTICULATIA RADIO-CUBITALA SUPERIOARA:

- este cilindroida de tip trohoid, cu 1 gr. libertate
- suprafetele articulare sunt:
 capul radial (cilindrul plin)
 mica cavitate sigmoida a extremitatii superioare a cubitusului care e 1\5 din circumferinta
cilindrului gol. Restul e completat de ligamentul inelar al radiusului care creste suprafata
articulara si mentine contactul.Acest ligament inelar e dublat de ligamentul patrat DENUCE
care e un ligament transversal intre radius si cubitus si se gaseste sub ligamentul inelar. In
pozitie intermediara( nici pronatie nici supinatie) acest ligament e destins. In pronatie sau
supinatie se intinde partea anterioara sau posterioara a ligamentului. Sinoviala ce tapeteaza
aceasta articulatie este dependenta de sinovoala articulatiei humero-cubito-radiala. Orice
inflamatie intr-o articulatie, o influenteaza pe cealalta.

b. ARTICULATIA RADIO-CUBITALA INFERIOARA:

- este o trohoida
- suprafetele articulare sunt:
11
  cilindrul plin (extremitatea cubitala)
 cilindrul scobit(extremitatea radiala)
- este consolidata de o capsula intarita de 2 ligamente radio-cubitale ,de un ligament unghiular
si de membrana interosoasa (ligamentul interosos) care este fibroasa si se dezvolta pe cele
2 diafize. Sinoviala ce tapeteaza capsula este foarte laxa si comunica uneori (4% din cazuri)
cu sinoviala articulatiei pumnului , si proximal de ligamentul interosos se gaseste o bandeleta
fibroasa puternica ce merge obilg in jos si in afara si se numeste ligamentul cubito-radial
Vaibrect.
Structura antebratului este adaptata prono-supinatiei. Astfel:
- In supinatie antebratul e rasucit in afara, in pronatie e rasucit inauntru.
- Radiusul s-a adaptat primul; este mai lung in jos, iar extremitatea sa inferioara face o
invaluire in jurul extremitatii cubitusului. El este bicudat de prezenta tuberozitatii bicipitale.
Pana la tuberozitate, e oblic in jos si inauntru, si da insertie muschilor supinatori. Sub
tuberozitate e oblic in jos si in afara, si da insertie muschilor pronatori.
- In cursul prono-supinatiei cele 2 articulatii radio-cubitale functioneaza concomitent (functional
functioneaza o singura articulatie si discutam de omologia articulara).
- Membrana interosoasa isi modifica dimensiunile in functie de pozitie; spatial isi modifica
pozitia in functie de pozitia celor 2 diafize. Ea creste in dimensiune in pozitie intermediara si
in supinatie maxima, si scade in dimensiune, in pronatie.Este un ligament extraarticular care
are mecanica proprie. Cele 3\4 superioare sunt oblice in jos si de la radius catre cubitus, iar
1\4 se orienteaza invers. Datorita acestor proprietati efectele sunt 2: fortele de tractiune si
compresiune se transmit uniform pe cele 2 oase in orice pozitie; in al 2 lea rand antebratul
lucreaza mai frecvent asupra fortelor de presiune decat in tractiune. Tensiunea fibrelor e ma
xima in pozitia intermediara si minima in pozitia de supinatie maxima(dupa unii autori)
- Axul biomecanic al pronosupinatiei. Clasic aceasta miscare a fost descrisa ca o rotatie in
jurul unui ax vertical care pleaca din cupula radiala si ajunge la metacarpianul 5 sau 3. In
aceasta conceptie este o rotatie in care radiusul se roteste, cubitusul ramanand fix si
extremitatea superi-oara a radiusului se roteste iar cea inferioara aluneca(se transleaza) in
jurul cubitusului care e un pivot fix.
- Miscarile de pronosupinatie se desfasoara pe 3 tipuri de miscari- (spune Kisselbach), astfel:
 Rotatia pura a radiusului fata de axul imobil al cubitusului = e un mo-del de miscare
extrem de rar care respecta toria clasica.
Iese modelul de miscare ‘’A’’.
 Rotatie libera fata de un ax biomecanic variabil ce include toate miscarile izolate ale
antebratului. In acest caz axul nu mai e fix ci se deplaseaza in timpul miscarii diagonal in
afara; capatul superior al axului ramane in cupula radiala iar capatul inferior se
deplaseaza de la baza metacarpianului 3 la baza metacarpianului 4.
Iese modelul de miscare ‘’B’’.
 Rotatie libera fata de un ax biomecanic variabil care este inclus in toate miscarile rotatorii
ale intregului membru superior. Discutam despre axe variabile longitudinale globale.
Iese modelul de miscare ‘’ C’’.
In viata reala miscarile se realizeaza dupa modelul ‘’C’’, exceptional dupa ‘’A’’ si mult mai
rar ‘’B’’.
Miscarile complementare ale cubitusului:
In miscarile de flexie-supinatie exista miscari complementare ale cubitusului. La miscari
‘’A’’ cubitusul nu se misca. In ‘’B’’ si ‘’C’’ cubitusul se deplaseaza frontal si sagital.
12
Confirmarea acestor miscari, au adus-o studiile roentgen si cinematografice. De la
pronatie maxima la supinatie maxima cubitusul care se afla la inceput in extensie si
inauntru ajunge la final in flexie in afara. Face o miscare de lateralitate de 10 gr.
Miscarile complementare ale humerusului sunt evidente daca prono-supinatia se face la
90 ; in cursul supinatiei se produce RI a hume- rusului iar in pronatie RE a humerusului.
Amplitudinea miscarilor e de 9-12 gr.
RI a humerusului se combina cu ADD cubitus, iar RE se combina cu ABD cubitus.

13