CURS NR.

5
Radiodiagnosticul in sinuzita maxilara odontogena
SINUSURILE FEŢEI

Sinusurile feţei sunt în număr de 8, simetrice de o parte şi de alta a liniei

mediane şi se împart în sinusurile anterioare şi sinusurile posterioare. Sinusurile anterioare
sunt reprezentate prin: sinusurile maxilare, sinusurile frontale şi celulele
etmoidale anterioare. Ele se deschid şi sedrenează în meatul mijlociu.
Sinusurile posterioare sunt sinusurile sfenoidale şi
c e l u l e l e etmoidale posterioare şi se deschid în meatul superior.
Sinusurile nu sunt dezvoltate la nastere, sinusurile maxilar si etmoidal se dezvolta
primele si cele frontale apar intre 5-7 ani, dezvoltarea competa este la varsta de peste 10 ani.

Imagistica in sinuzite
CT-ul este metoda cea mai buna de vizualizare a sinusurilor paranazale.
Este recomandata investigatia CT doar cand este o infectie severa cu complicatii
sau cu risc la complicatii. Se recomanda in sinuzita cronica sau recurenta sau in
ghidajul din cursul interventiei chirurgicale. Este metoda complementara
radografiei si endoscopiei sinusale.
Radiografia ; cand nu este acces la CT sau endoscopie este recomandata
uzual. Nu poate detecta etmoidita .
IRM-ul : nu este recomandata uzual in diagnosticul sinuzitelor, poate face
diferenta intre proces inflamator si tumora maligna si al complicatiilor si al
afectarilor partilor moi
Explorarea radiologică a sinusurilor feţei, mastoidelor şi a stâncilor
temporale ne dă relaţii asupra pneumatizării, configuraţiei şi întinderii
cavităţilor dar şi asupra proceselor patologice care se traduc radiologic prin
modificarea transparenţei, conţinutului cavităţii sinusale sau conturului lor osos.

Aspect normal al sinusurilor anterioare ale fetei

 In afara de infectiile rinogene, care sunt cele mai frecvente, destul de des
procesele septic odontogene determina sinuzite maxilare; sinuzitele au drept cauza
procesele infectioase ale dintilor sinuzali (premolarii si molarii superiori), respectiv
parodontitele apicale sau parodontopatiile marginale, sau apar in legatura cu
extractia acestor dinti (deschiderea accidental a sinusului, impingerea fragmentelor
radiculare in cavitatea sinuzala etc.).
Sinuzita odontogena poate fi de regula diferentiata clinic de sinuzita
rinogena, in primul rand prin unilateralitatea interesarii sinusului.
Alaturi de semnele clinice (dureri locale, hemicranie, cacosmie, scurgeri
purulente prin narina resprctiva,stare generala septica), examenele complementare
(rinoscopie anterioara, diafanoscopie, punctie) si in primul rand examenul
radiologic ofera elemente patognomonice pentru diagnostic.
Procesul patologic imbraca un caracter acut (empiem sinusal, sinuzita
catarala, sinuzita supurata acuta) sau cronic, fiind intretinut de focarul odontogen
cu virulenta diminuata.

Iata cele mai caracteristice imagini intalnite:

-in sinuzita acuta catarala: radiotransparenta normala a sinusului apare de obicei

nemodificata; uneori, la un examen foarte atent, se poate depista o usoara umbrire
a sinusului afectat, fie totala, fie localizata, indeosebi de-a lungul peretelui inferior,
alveolar, in dreptul alveolelor dintilor cauzali;

- in empiemul sinuzal, radioopacitate intensa, uniforma, uneori putandu-se decela

un nivel lichidian deplasabil in raport cu schimbarea pozitiei capului bolnavului
(imagine hidroaerica). Radiografia este efectuata in incidenta Tcheboul, bolnavul
in pozitie vertical.
 Nivel hidro-aeric in sinusul maxilar

CT coronar a sinusurilor sinuzita maxilara dreapta

-in sinuzita acuta purulenta radioopacitatea este asemanatoare cu cea din empiem.
Se poate observa o intensitate variabila, datorita ingrosarii mucoasei; nivelul
lichidian apare mai putin net ca in empiem, iar limita lui superioara are forma
concava, cu concavitatea in sus, datorita formei de mensic pe care o ia lichidul si
care este mai accentuata datorita consistentei puroiului. Aceasta imagine permite
deosebirea intre nivelul de lichid intrasinuzal de imaginea unui chist al mucoasei,
care are forma rotunda cu concavitatea in jos;
CT coronar a sinusurilor care prezinta sinuzite maxilare bilateral, opacefierea
este predominant pe stanga. Deviatie de sept stanga

- in sinuzita cronica voalarea sinuzala este mai putin intensa si mai putin
omogena; se observa o radioopacitate mai intensa marginal de-a lungul peretilor
sinusali, formand un chenar neregulat, uneori deosebit de gros; acesta traduce
ingrosarea mucoasei, care poate prezenta adevarate vegetatii polipoide, tinzand sa
umple cavitatea sinuzala.

In sinuzita odontogena radiografia confirma unilateralitatea procesului;

uneori insa, imaginea radiologica poate arata totusi o opacifiere bilateral, explicata
prin supraadaugarea unui proces infectios cu punct de plecare dentar, pe fondul
unei sinuzite acute sau cronice rinogene; mai rar se vad sinuzite odontogene
bilaterale.
De asemenea, examenul radiografic pune in evidenta si focarele cauzale ale
infectiei sinuzale; leziunile periapicale, restul radiculare endosinuzale, comunicari
buco-sinuzale, radiografia endobucala a dintilor sinusali fiind obligatorie.
Septuri in sinusul maxilar dand aspect compartimentat al sinusului

Compartimentarea sinusulu maxilar

Expansiunea sinusului maxilar la edentati

 Sinuzita maxilara cauzata de infectie extensiva periodontala dezvoltata de
la molar si premolar, radioopacitatea sinusului maxilar

Sinuzita maxilara cauzata de infectie a molarului 2- probabil granulom

Infectie apicala la primul molar. Ingrosarea mucoasei sinusului

(sagata) care inconjoara infectia apicala.
 Mucoasa sinusului ingrosata

Chisturile sinusurilor; după procesele inflamatorii

sinusale, unele glande ale mucoasei îşi obstruează canalul de scurgere spre sinus
şi lichidul de secreţie se acumulează şi destinde glandele progresiv luând
forma chistică cu dimensiuni între 1–3cm. Sunt mai frecvente în sinusurile
maxilare şi au sediul în unghiul diedru inferior al sinusului. Dacă se introduce
lipiodol în sinus, apare ca o imagine lacunară, bine conturată.

Retentie mucoasa – chist, leziunea se dezvolta in baza sinusului.

Retentie mucoasa – chist cu forma de dom

 Tumorile sinusale benigne . Sunt reprezentate în special de osteom; se dezvoltă
preferenţial în sinusul frontal şi, radiologic, se prezintă ca o zonă de osteosceroză cu contur
bine delimitat.

Osteom maxilar stâng

Osteom maxilar drept
Tumorile maligne au c a p u n c t d e p l e c a r e e p i t e l i l u l mu c o a s e i
s i n u s a l e i n v a d â nd frecvent osul.
Radiologic, se evidenţiază ca o opacitate intensă a sinusului r e s p e c t i v
î n s o ţ i t ă d e o s t e o l i z a o s u l u i d in ju r . C T p r e c i z e a z ă p r e z e n ţ a
tumorilor la nivelul cavităţilor aerice sinusale. De asemenea, evidenţiază mult mai
bine relaţia cu structurile osoase din jur.

CT cu reconstructii- tumora maxilara, fosa nazala, maxilarul, etmoidalul drept

EXPLORAREA RADIOLOGICA A COMUNICARILOR

BUCO-SINUZALE
In deschiderile accidentale recente ale sinusului in timpul extractiei dentare
nu este indicat sa se faca manopere de explorare instrumentale, care sunt
traumatizante si risca sa largeasca bresa sau sa dezorganizeze cheagul.
 Examenul radiologic cu filme retroalveolare poate pun in evidenta
intreruperea peretelui osos alveolo-sinusal.
In comunicarile buco-sinusale organizate, examenul clinic, poate fi
completat cu examenul radiologic, fie dupa introducerea unei sonde pe traiectul
fistulos, fie dupa instilarea unei substante radioopace (lipiodol); se precizeaza
astfel daca se patrunde in cavitatea sinuzala sau eventual intr-o cavitate patologica
chistica.

Fistula oro-antrala printr-un orificiu in sinusul maxilar intre premolar si molar

Aspect CT
 Extractia molaului 1

Comunicare oro-maxilara dupa extractia molarului 3

Cazuri

Osteosarcom maxilar stang cu distrugerea peretilor si podelei sinusului.

Carcinom sinusul maxilar stang, distrugerea (disparitia) peretilor si podelei
sinusului.
.

Carcinomul din sinusul maxilar drept ce distruge podeaua sinusului si

peretii acestuia. Din punct de vedere clinic, leziunea se extinde in tesusturi
moi la nivel oral.

Mixom odontogen in sinusul maxilarului drept.

Fibrom osifiant ce produce largirea intregului sinus maxilar stang. O
reprezentare similara poate fi uneori observata in displazia fibroasa.

Fibroodontom ameloblastic in sinusul maxilar, la un pacient de 12 ani.

Exista radioopacitati in transparenta maxilarului asociat cu displazia
molarului maxilar.

Ameloblastom in sinusului maxilarului stang. Pacientul prezenta cefalee,

tumefiere stanga, vedere in ceata, obstructie nazala.
 Osteom in podeaua sinusului maxilar

Osteom in podeaua sinusului maxilar poate fi diagnosticat gresit si confundat cu

un chist mucos de retentive. Deosebirea dintre cele doua diagnostice prin prezenta
trabeculilor in leziune.

Displazia fibroasa se instaleaza in cavitatea sinusala si astupa mare parte din

cavitatea sinusala. Leziunea este opaca.
Boala Paget se manifesta printr-un os anormal care de obicei nu penetreaza ci
incercuieste sinusul, se observa forma de “vata de bumbac” a osului.

Osteopetroza arata acumularea excesiva de os in sinusurile perinazale. Toate

sinusurile perinazale sunt opace.

Chist radicular la apexurile molarului, care se extend spre sinusurile maxilare.

Chist dentiger in sinusul maxilarului drept. O examinare atenta a radiografiei arata
prezenta unui dinte in sinus. Orice chist odontogen (primordial, detiger, radicular
sau keratochist) poate sa ocupe sinusul.

Fistula oro-antrala in locul primului molar extras si in al doilea premolar. Mucoasa

sinusului s-a extins peste fistula (observati sagetile).

Fistula oro-antrala formata dintr-o ruptura in podeaua sinusului maxilar, intre premolar si
molar. Este comunicare care conecteaza cavitatea orala de sinusul maxilar. Pacientul s-
a plans de regurgitarea mancarii pe nas, in timp ce manca. De asemenea, pacientul a
mai simtit aer intrandu-i in gura in timp ce manca si fuma. Infectia sinusala poate da
scurgeri postnazale.
 Microdinte suplimentar in sinusul maxilar

Dinte in sinusul maxilar. Uneori un dinte in sinusul maximar poate fi asociat cu un chist
odontogen in sinus.

Cement dentar impins in sinus in timpul tratamentului endodontic a primului molar,

inainte sa fie exras. Radioopacitatea osului se distnge de un antrolit.
 .

Antrolit in sinusul maxilar.

Antrolit (piatra) in sinusul maxilar. Este format din material calcificat depus pe un focar
de infectie cum ar fi un fragment de radacina, aschie din os, obiect strain sau o masa de
mucus stagnant in locul inflamatiei anterioare.

Varful radacinii primului molar estras impinge sinusul. Varful radacinii isi poate schimba
pozitia in sinus in acelasi timp cu schimbarea pozitiei capului pacientului. Nu isi va
schimba pozitia cand este prins intre mucoasa si podeaua sinusului.
Varful unei radacini a primului molar a fost accidental impins in sinus, in timpul extragerii
dintelui. Varful radacinii nu prezinta dueri si exista de mai mult timp. Varful radacinii in sinus nu
este inconjurat de lamina dura.