Univeristatea Politehnica din Bucuresti

Facultatea Ingineria si Managementul Sistemelor Tehnologice

Specializarea : IMC
Grupa : 642CB

POLUAREA JUDETULUI TIMIS

Student: Carciumaru Daniela-Georgiana

1
 Figura 1.

Timiș este un județ așezat în partea de vest a României, în centrul provinciei

istorice Banat. Reședința lui este municipiul Timișoara. Se învecinează cu județele Arad, Caraș-
Severin și Hunedoara, precum și cu districtele Banatul de Sud, Banatul Central și Banatul de
Nord din Serbia și cu județul Csongrád din Ungaria.
Teritorial, este cel mai întins județ al României, cu 8.696,7 km² (3,65% din suprafața
întregii țări). A fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a regiunii Banat (cu părți
din raioanele Arad, Bozovici, Caransebeș, Ciacova, Făget, Gătaia, Jimbolia, Lipova, Moldova
Nouă, Oravița, Orșova, Pecica, Reșița, Sânnicolau Mare și Timișoara). Cea mai mare parte a
teritoriului județului de azi a făcut parte din județul Timiș-Torontal, ținutul Timiș, regiunea
Timișoara, precum și din comitatul Timiș, la care se adaugă actuala zonă metropolitană Timișoara
eritoriul județului Timiș cuprinde toate formele de relief, cu altitudini care pleacă de la 75 m în
Câmpia Banatului și ajung la 1.384 m în vârful Padeș din Munții Poiana Ruscă. Câmpia ocupă
aproximativ 6.700 km², reprezentând 77,2% din suprafața județului. Dealurile, cu înălțimi între
200 m și 400 m, ocupă aproximativ 1.650 km², respectiv 19,01% din suprafață. Munții acoperă o
suprafață relativ redusă, de 300 m², respectiv 3,45% din suprafața totală a județului.
2
 Județul Timiș are o rețea hidrografică codificată de 3.104 km. Rețeaua hidrografică a
județului Timiș este compusă din două bazine hidrografice: Bega–Timiș–Caraș și Mureș. Cele mai
importante râuri din acest județ se consideră a fi: Bega, Bega
Veche, Timiș, Bârzava, Moravița, Nădrag din bazinul hidrografic Bega–Timiș–Caraș
și Aranca din bazinul hidrografic Mureș.
În județul Timiș există și numeroase lacuri, dar au suprafețe și adâncimi mici. Cele mai
mari lacuri naturale sunt Satchinez (40 ha) și Becicherecu Mic (33 ha). Dintre lacurile artificiale
pot fi enumerate: Timișoara (115 ha), Jimbolia, Cărpiniș, Deta, Banloc, Lovrin, Biled, Sânnicolau
Mare, Diniaș, Partoș, Urseni, Nădrag, Dumbrăvița, Surducu Mic etc. În județ sunt și două lacuri
cu apă caldă (20°C) și minerală la Românești, cu o suprafață de 50 m² și vulcanul noroios de la
Forgaci, în valea Magheruș de 50 m².

Surse de poluare
Sursele majore de poluare a aerului din Judeţul Timiş sunt:
- populaţia, respectiv zonele locuite urbane, dar şi rurale;
- transporturile, în principal traficul rutier;
- industria, în care ponderea cea mai mare o are sectorul energetic;
Populaţia şi caracteristicile demografice joacă un rol important în starea factorilor de
mediu. Influenţa asupra calităţii aerului se manifestă pe două căi:
- calea indirectă – consumul determină nevoia de resurse, bunuri şi servicii; producerea
lor influenţează apoi direct presiunile care se exercită asupra mediului;
- calea directă – emisii din arderea combustibililor la nivel individual şi trafic rutier mai
intens în zonele mai populate.
Industria este sursa principală de poluare a mediului înconjurător prin amploarea şi
diversitatea proceselor tehnologice, cantităţile mari de poluanţi evacuate în atmosferă. Ponderea
cea mai mare în poluarea aerului din Judeţul Timiş, în domeniul industrial aparţine sectorului
energetic prin emisiile de gaze de ardere: dioxid de sulf, monoxid de carbon, dioxid de carbon,
oxizi de azot, pulberi.
Producerea de energie în gospodăriile individuale, prin arderea unor combustibili solizi,
lichizi sau gazoşi, reprezintă principala sursă a emisiilor de CO şi PM 2,5.
Un element specific judeţului Timiş în domeniul surselor de poluare a aerului îl constituie
existenţa şi dezvoltarea puternică a sectorului zootehnic al agriculturii, reprezentat prin numărul
mare de porcine crescute în sistem industrial. Fermele constituie surse de poluare cu amoniac şi
substanţe organice volatile care pot genera stări de disconfort populaţiei.
Din punct de vedere al repartizării surselor de poluare a aerului în judeţ, sursele majore
sunt situate în aria municipiului Timişoara. Tot aici este şi cea mai mare aglomerare de
autovehicule, deci traficul rutier este cel mai intens. Deci zona Timişoara care include localităţile
periurbane este de departe cea mai afectată din judeţ, din punct de vedere al calităţii aerului.
Alte două zone cu potenţial de poluare ridicat ar fi municipiul Lugoj şi oraşul Jimbolia, cu
industrie ceramică şi trafic rutier.
Punctual, fermele de creştere a porcinelor constituie de asemenea surse de poluare a
aerului.
Poluanţii monitorizaţi:
a) Dioxidul de sulf (SO2) este un gaz incolor, produs atât din surse naturale cât şi din
surse antropice şi prin reacţie cu alte substanţe chimice este un precursor al pulberilor în suspensie.

3
Valoarea limită orară pentru protecţia sănătăţii umane impusă de către UE este de 350 µg/m3, iar
media zilnică limită este de 125 µg/m3.
b) Dioxidul de azot (NO2) este un compus gazos care conţine azot şi oxigen şi, la fel
ca dioxidul de sulf, este un precursor al pulberilor în suspensie. Valoarea limită orară pentru
protecţia sănătăţii umane impusă de către UE şi susţinută la nivel de recomandare şi de către OMS
este de 200 µg/m3, iar media anuală limită este de 40 µg/m3.
c) Ozonul (O3) este un gaz oxidant prezent în stratosferă, asigură protecţia împotriva
razelor UV. Atunci când apare însă în troposferă este considerat un poluant cu efecte adverse
asupra populaţiei. Valoarea limită pentru protecţia sănătăţii umane este calculată ca medie a
concentraţiilor pe o perioadă de 8 ore şi este de 120 µg/m3 stabilită la nivelul Uniunii Europene.
d) Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor, inodor şi insipid, foarte toxic, care
se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili. La fel ca şi pentru ozon,
concentraţiile limită de monoxid de carbon sunt raportate la mediile glisante pentru 8 ore. Limita
agreată de Uniunea Europeană cât şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii este de 10 µg/m3.
e) Pulberile în suspensie reprezintă un complex de particule solide foarte mici şi
lichid. Analizele de laborator au dovedit că pulberile în suspensie sunt compuse în cea mai mare
parte din funingine rezultată din arderile motoarelor diesel. Din punctul de vedere al compoziţiei
chimice, pulberile în suspensie sunt compuse dintr-o varietate de substanţe printre care sulfaţi,
nitraţi, amoniac, clorură de sodiu, carbon şi praf mineral. Pulberile în suspensie sunt clasificate în
funcţie de dimensiunea particulelor care le compun:
- Mari sau „grosiere” – au un diametru mai mic de µm (PM10);
- Fine – au diametrul mai mic de 2,5 µm (PM2,5);
- Extrafine – sunt particule mai mici de 0,1 µm (PM0,1);
f) Benzenul (sau benzol C6H6) este o hidrocarbură cu un nucleu aromatic. Este întâlnit
în cărbuni, petrol şi se obţine în mod natural prin arderea incompletă a compuşilor bogaţi în carbon.
Benzenul are valoare limită de 0% conform UE.
În prezentul raport s-au realizat monitorizări privind poluanţii atmosferici din arealul
analizat pentru perioada 2009-2011. Poluanţii atmosferici măsuraţi sunt: dioxidul de sulf (SO2),
oxizii de azot (NOx), ozonul (O3), monoxidul de carbon (CO), pulberile în suspensie mari (PM10)
şi benzenul.
Întrucât majoritatea indicatorilor sunt măsuraţi cu frecvenţă orară sau zilnică, există un
volum foarte mare de date, interpretarea lor fiind dificilă şi greu de urmărit. Pentru simplificare în
continuare sunt prezentate informaţii prelucrate care se referă la doua tipuri de date date:
- valorile medii anuale ale parametrilor măsuraţi;
- frecvenţa depăşirilor limitelor admise pentru fiecare parametru măsurat;
În următoarele grafice sunt prezentate evoluţiile valorilor medii ale
parametrilor monitorizaţi în fiecare staţie, în perioada 2009-2011 pentru Judeţul Timiş.

4
Fig. 2: Evoluţia valorilor medii ale dioxidului de sulf (SO2) în perioada 2009-2011 la cele 7 staţii
de monitoring din Judeţul Timiş

Sursă: Prelucrat după RAPORT DE MEDIU – PATJ TIMIŞ

Fig. 3: Evoluţia valorilor medii ale oxizilor de azot (NOx) în perioada 2009-2011 la cele
7 staţii de monitoring din Judeţul Timiş
Sursă: Prelucrat după RAPORT DE MEDIU – PATJ TIMIŞ

5
 Fig. 4: Evoluţia valorilor medii ale ozonului (O3) în perioada 2009-2011 la staţiile de
monitoring TM-2, TM-3 şi TM-4 din Judeţul Timiş
Sursă: Prelucrat după RAPORT DE MEDIU – PATJ TIMIŞ

Fig. 5: Evoluţia valorilor medii ale monoxidului de carbon (CO) în perioada 2009-2011
la toate staţiile de monitoring, mai puţin TM-7 din Judeţul Timiş
Sursă: Prelucrat după RAPORT DE MEDIU – PATJ TIMIŞ

6
 Fig. 6: Evoluţia valorilor medii ale pulberilor în suspenie (PM10) în perioada 2009-2011
la cele 7 staţii de monitoring din Judeţul Timiş
Sursă: Prelucrat după RAPORT DE MEDIU – PATJ TIMIŞ

Fig. 7: Evoluţia valorilor medii ale benzenului (C6B6) în perioada 2009-2011 la cele 7
staţii de monitoring din Judeţul Timiş
Sursă: Prelucrat după RAPORT DE MEDIU – PATJ TIMIŞ

7
 Figura 8 – Concentraţiile medii anuale de dioxid de sulf înregistrate în perioada 2011-
2016

Evoluţia concentraţiilor medii anuale înregistrate în perioada 2011-2016 pentru dioxidul

de azot (captură date validate de minim 75%), este prezentată în tabelul nr.
1.12, respectiv figura nr. 1.12:

Tabelul nr. 1.12 - Situaţia centralizată pentru dioxid de azot

Concentraţia medie anuală (µg/m3)
An
TM-1 TM-2 TM-3 TM-4 TM-5 TM-6 TM-7
2011 35,46 8,94 19,39 8,50 22,33
2012 23,44 9,34 19,90 26,90
2013 14,52 36,60
2014 26,01 29,50
2015 25,31
2016 25,43

8
 Figura 9 – Concentraţiile medii anuale de dioxid de azot înregistrate în perioada 2011-
2016

Evoluţia concentraţiilor medii anuale înregistrate în perioada 2011-2016 pentru monoxidul

de carbon (captură date validate de minim 75%),este prezentată în tabelul nr. 1.13, respectiv
figura nr. 1.13:

Tabelul nr. 1.13 - Situaţia centralizată pentru monoxid de carbon

Concentraţia medie anuală (mg/m3)
An
TM-1 TM-2 TM-3 TM-4 TM-5 TM-6
2011 0,62 0,27 0,16 0,29 0,58
2012 0,54 0,24 0,12 0,26
2013 0,47 0,20 0,22
2014 0,44 0,14 0,24
2015 0,19 0,26 0,19
2016 0,31 0,43 0,28

9
 Figura 10. – Concentraţiile medii anuale de monoxid de carbon înregistrate

Interpretarea evoluţiei poluanţilor atmosferici monitorizaţi.

a) Dioxidul de sulf
Concentraţiile de SO2 măsurate la toate cele 7 staşii de supraveghere sunt foarte mici
comparativ cu limitele admise. Poluarea de fond în cazul SO2 se situează la 5-10% din valorile
limită şi nu s-a înregistrat nici o depăşire a acestora în perioada monitorizată. Cele mai mici nivele
se înregistrează la staţiile de tip trafic în timp ce la staţia de fond urban amplasată într-o zonă lipsită
de surse de poluare semnificative (centrul municipiului Timişoara, zona pietonală, reprezentând o
zonă fără trafic rutier aglomerat), medii anuale sunt asemănătoare celor din staţiile industriale din
Timişoara şi Lugoj. De asemenea fondul din staţiile suburbane Carani şi Moraviţa se situează la
nivelul fondului din zonele industriale. Una din sursele majore de emisii de SO2 o constituie
arderea combustibililor solizi şi lichizi din gospodăriile individuale care sunt răspândite în întregul
judeţ, ceea ce duce la o nivelare a concentraţiilor în atmosferă pentru arealul analizat.
Aceste situaţii aparent paradoxale se explică doar parţial prin faptul că traficul rutier nu
generează emisii importante de SO2. O explicaţie mai generală constă în aceea că nivelel de
concentraţii de SO2 sunt foarte mici şi ele practic nu sunt influenţate de sursele de emisii. La
concentraţii atât de mici variaţiile sunt aleatorii. Nu se pot circumscrie în judeţul Timiş zone cu un
fond de poluare crescut în SO2 şi nu se poate stabili o dependenţă între sursele de poluare cu SO2
şi nivelul poluării de fond.
Ca o concluzie se poate afirma că poluarea de fond cu SO2 în judeţul Timiş este
nesemnificativă şi nu constituie o problemă. Pe viitor se estimează că aceasta va rămâne la valori
mult sub limitele admise.
b) Oxizii de azot
Spre deosebire de dioxidul de sulf, în cazul oxizilor de azot se constată o dependenţp mai
bună între concentraţiile în atmosferă şi sursele de emisii, reprezentate în special de motoarele cu
combustie, respectiv traficul rutier. Staţiile de monitorizare de tip trafic din cele două penetraţii

10
majore în municipiul Timişoara (Calea Sagului şi Calea Aradului) înregistrează mediile anuale
cele mai mari, în timp ce staţiile de fond suburban (Carani şi Moraviţa) înregistrează, logic, valorile
cele mai mici. La staţiile industriale din Timişoara şi Lugoj, nivelele măsurate de NOx sunt mai
mici decât în staţiile de tip trafic rutier. O situaţie mai deosebită o reprezintă staţia de fond urban
din centrul municipiului Timişoara, care deşi este amplasată într-un areal cu circulaţie
preponderent pietonală, înregistrează valori relativ mari ale parametrului NOx. Cauza o constituie
traficul rutier deosebit de intens din imediata vecinătate – zona centrală a municipiului.
Prin raportarea la o scară absolută a valorilor situaţia nu este foarte gravă. În perioada
analizată nu s-a înregistrat nici o depăşire a valorilor orare. În ceea ce priveşte valoarea limită
anuală pentru protecţia sănătăţii umane, care este de 40 µg/m3, ea nu a fost depăşită, deşi mediile
anuale din cele două staţii de trafic s-au apropiat destul de mult de limita respectivă.
Evoluţia parametrului NOx în perioada 2009-2011 a constat dintr-o creştere în anul 2010
urmată de o scădere în al treilea an. S-a înregistrat de asemenea şi o scădere a emisiilor după anul
2008, cauzată de recesiunea economică.
În ceea ce priveşte evoluţia viitoare vor exista doua tendinţe contrare:
- scăderea emisiilor prin implementarea Programului de reducere a emisiilor poluante
la instalaţiile mari de ardere a combustibilului şi în general prin retehnologizarea
proceselor industriale;
- creşterea parcului de autovehicule şi implicit a traficului rutier.
Ambele tendinţe vor putea fi controlate şi prin implementarea PATJ în special a unor
strategii privind fluidizarea şi dirijarea traficului rutier prin exteriorul localităţilor. În acest mod se
va putea atinge obiectivul de menţinere şi chiar scădere a nivelului de poluare cu NO2 la staţiile de
monitorizare tip trafic deci în zonele cele mai critice din punct de vedere al poluării cu gaze de
eşapament.
c) Ozonul
În prezent, particulele în suspensie, O3 şi NO2 sunt principalii poluanţi care afectează în
mod accentuat sănătatea umană pentru arealul analizat.
Ozonul este monitorizat în cele trei din cele şapte staţii de supraveghere din Judeţul Timiş.
Valorile cele mai mari se înregistrează la staţia de fond suburban Carani în timp ce valorile cele
mai mici se măsoară la staţia de fond urban din centrul municipiului Timişoara.
În timp se constată o uşoară reducere a valorilor medii anuale în perioada 2009-2011,
oarecum asemănător cu evoluţia oxizilor de azot, la aceleaşi staţii de monitorizare.
În anul 2009 au existat şi depăşiri ale limitei admise (120 µg/m3 – maxima zilnică a
mediilor pe 8 ore) de 50 de ori la staţia Carani şi de 24 de ori la staţia industrială Timişoara. În anii
2010-2011 nu s-au mai înregistrat depăşiri ale limitei admise.
În ce priveşte evoluţia viitoare a concentraţiilor de ozon, ele vor urma cel mai probabil
evoluţia oxizilor de azot cu menţiunea ca un rol important în geneza ozonului troposferic revine şi
condiţiilor meteorologice.
d) Monoxidul de carbon
Principala sursă de producere a oxidului de carbon în Judeţul Timiş o reprezintă arderea
combustibililor în cele 3 mari categorii de activităţi:
- producerea energiei termice în instalaţii industriale;
- producerea energiei termice în gospodării individuale ale populaţiei;
- motoare cu combustie inclusiv diesel (traficul rutier);

11
 Acest lucru se reflectă şi în valorile medii anuale înregistrate în staţiile de monitorizare.
Fondul de CO este cel mai ridicat în staţiile de trafic, fiind mult mai redus în staţiile de fond urban
şi mai ales suburban.
În termeni absoluţi valorile înregistrate nu sunt mari, mediile anuale situându-se între 0,1
– 0,6 mg/m2, în condiţiile în care valoarea limită a mediilor pe 8 ore este de 10 mg/m 2. Nu s-a
înregistrat nici o depăşire a maximelor zilnice în perioada 2009-2011.
Evoluţia mediilor anuale pe ultimii 3 ani indică menţinerea lor aproximativ la aceleaşi
valori, cu mici variaţii de la un an la altul. Se presupune că valorile se vor menţine la fel şi în
perioada următoare de timp.
e) Pulberi în suspensie de tipul PM10.
Indicatorul PM10 este monitorizat în toate staţiile cu excepţia staţiei 2 de fond urban din
Timişoara, unde se determină PM2,5.
Dintre toti parametrii de calitate a aerului monitorizaţi în Judeţul Timiş, cele mai mari şi
mai frecvente depăşiri ale limitelor admise se înregistrează la indicatorul PM10. Acest lucru
înseamnă că problemele de poluare a aerului cele mai însemnate sunt cele cauzate de pulberi (praf).
Cauza principală o constituie traficul rutier, dar se poate vorbi şi de antrenarea prafului de pe
terenurile agricole învecinate zonelor urbane. Exemplul cel mai relevant îl constituie municipiul
Timişoara care este expus poluării cu pulberi în special din direcţiile nord şi vest unde lipsesc
perdelele forestiere.
Sursele industriale de generare a pulberilor în Judeţul Timiş sunt de mai mică amploare.
Excepţia o constituie sectorul energetic – arderea combustibililor solizi şi lichizi şi mai ales halda
de zgură şi cenusă de la Utvin.
Valorile cele mai mari ale indicatorului PM10 se înregistrează la staţiile de trafic TM1 şi
TM5 (Calea Sagului şi Calea Aradului din Timişoara). Tot la aceste staţii se evidenţiază numărul
cel mai mare de depăşiri ale limitelor admise privind mediile zilnice, ajungându-se chiar la rate de
peste 30% depăşiri pe an. La celelalte staţii ratele de depăşiri sunt în general mai mici de 10%.
În ce priveşte evoluţia în timp a nivelului de poluare cu pulberi, în zonele cele mai afectate
se constată totuşi o îmbunătăţire în anii 2010 şi 2011 comparativ cu 2009: rata depăşirilor scade
de la 35-38% la 10-15% la staţia TM5 şi la 15-20% la staţia TM1. Fenomenul are legătură cu
măsurile de fluidizare a traficului şi de spălare a carosabilului în perioadele secetoase.
f) Benzenul.
Indicatorul de calitate a aerului „benzenul” se măsoară la toate cele şapte staţii de
monitoring din judeţ. Valorile medii anuale se situează între 0,002 – 0,004 mg/m2 faţă de limita de
0,005 mg/m2. Nu s-a înregistrat nici o depăşire a limitei admise în perioada 2009-2011. Întrucât
nivelul de fond al concentraţiilor de benzen este foarte redus, variaţiile în timp (anuale) sau în
funcţie de categoria staţiei de monitorizare sunt total nerelevante. Ele nu sunt cauzate de surse
identificabile semnificative de emisii care să genereze concentraţii mari de benzen în atmosferă.
În aceste condiţii estimarea privind evoluţia viitoare a acestui parametru sugerează
menţinerea fondului de poluare cu benzen la valori mici şi relativ constante.
Pentru înţelegerea necesităţii rapoartelor de mediu privind calitatea aerului vor fi prezentate
efectele celor mai importanţi poluanţi atmosferici asupra sănătăţii populaţiei.

12
Poluant Efecte asupra sănătăţii populaţiei
atmosferic
Dioxid de  provoacă iritaţia ochilor şi a primei părţi a traiectului respirator;
sulf  în atmosferă, contribuie la acidifierea precipitaţiilor cu efecte
SO2 toxice asupra vegetaţiei şi acidifierea corpilor apoşi.
Oxizi de  gaz iritant pentru mucoasă ce afectează aparatul respirator şi
azot diminuează capacitatea respiratorie (gradul de toxicitate al NO2)
NOx (No / este de 4 ori mai mare decât cel al NO);
NO2)  oxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide şi favorizează
acumularea nitraţilor la nivelul solului care pot provoca alterarea
echilibrului ecologic ambiental;
Ozon  concentraţia de ozon la nivelul solului provoacă iritarea
O3 traiectului respirator şi iritarea ochilor;
 concentraţii mari de ozon pot provoca reducerea funcţiei
respiratorii;
 este responsabil de daune produse vegetaţiei prin atrofierea unor
specii de arbori din zonele urbane;
Monoxid  gaz toxic, în concentraţii mari este letal (aproximativ 100
de carbon mg/m3);
CO  reduce capacitatea de transport a oxigenului în sânge cu
consecinţe asupra sistemului respirator şi a sistemului
cardiocirculator;
 poate induce reducerea acuităţii vizuale şi a capacităţii fizice.
Benzen  substanţă cancerigenă, încadrată în clasa A1 de toxicitate,
C6H6 cunoscută drept cancerigenă pentru om;
 produce efecte dăunătoare asupra sistemului nervos central;
Pulberile  toxicitatea pulberilor se datorează nu numai caracteristicilor
în fizico-chimice, dar şi dimensiunilor acestora; cele cu diametru de
suspensie la 5-10 µ (PM10) la 2,5-5 µ (PM2,5) prezintă un risc mai mare de
PM10 şi a pătrunde în alveolele pulmonare provocând inflamaţii şi
PM2,5 intoxicări;
 pe de altă parte, vehiculele emit şi alte gaze iritante, elemente
toxice (Cd, Pb, As, etc.) şi substanţe cancerigene (hidrocarburi
aromatice policiclice, aldehide, nitrocompuşi, etc.).

13
 Măsuri de combatere a poluării aerului.

Având în vedere că majoritatea poluanţilor atmosferici au ca sursă de provenienţă traficul,

primele măsuri care trebuie luate în considerare sunt cu privire la acest aspect.
Pentru reducerea traficului se sugerează:
- reducerea poluării produsă de traficul auto prin încurajarea transportului în comun
şi reducerea numărului de autovehicule. În acest mod autovehiculele de transport în comun ar
ajunge mai rapid la destinaţie astfel ajungându-se ca cetăţenii să opteze treptat pentru acest mijloc
de transport, în loc de maşina personală. În consecinţă se vor reduce fluxul de autovehcule şi
emisiile poluante.
- devierea/interzicerea traficului greu din zonele centrale ale oraşelor;
- implementarea unor sisteme de fluidizare a traficului;
- extinderea şi integrarea superioară a traseelor de transport public de suprafaţă şi
subteran, urban şi regional, inclusiv cu sistemul feroviar, prin utilizarea preponderentă a
vehiculelor nepoluante;
- asigurarea necesarului de locuri de parcare prin: folosirea multifuncţională a
spaţiilor în vederea măririi numărului de parcări prin realizarea parcărilor pe mai multe niveluri şi
subterane; amenajarea parcărilor auto la sol prin utilizarea sistemului dalelor înierbate, acolo unde
condiţiile tehnice o permit;
- salubrizarea corespunzătoare a străzilor. Salubrizarea ar trebui să se facă prin
spălarea carosabilului cu jet puternic de apă şi/sau mecanizat prin aspirarea prafului de la marginea
străzii. Această măsură de multe ori nu poate fi implementată cu succes, în special în oraşe, pentru
că de obicei banda 1 nu este eliberată de autovehiculele staţionate neregulamentar.
- încurajarea transportului alternativ prin crearea de facilităţi pentru deplasarea cu
bicicleta.
Exceptând problema traficului, mai sunt şi alte măsuri care pot fi aplicate pentru reducerea
îmbunătăţirea calităţii aerului din arealul analizat:
- creşterea suprafeţelor de spaţii verzi şi întreţinerea corespunzătoare a acestora;
- asigurarea unui control mai eficient al modului în care organizările pentru şantierele
de construcţii respectă prevederile legislaţiei de mediu şi condiţiile specifice stipulate în actele de
reglementare deţinute. Se vor urmări amenajarea de puncte de spălare a autovehiculelor la ieşirea
din şantier. Se vor folosi mijloace de izolare pentru limitarea emisiilor de pulberi. Maşinile care
transportă deşeurile din construcţii şi material excavat vor fi acoperite cu prelate.
- respectarea şi verificarea îndeplinirii măsurilor din planurile de acţiune pentru
agenţii economici ce deţin instalaţii IPPC ce produc poluarea aerului;
- introducerea etapizată de către firmele de salubritate a mijloacelor mecanizate de
salubrizare a trotuarelor.

Analizând la nivel general calitatea aerului din Judeţul Timiş în perioada 2009-2011 se
observă foarte multe aspecte negative asupra calităţii aerului din acest areal. Chiar dacă nu au fost
înregistrate prea multe depăşiri ale valorilor limită ale poluanţilor atmosferici analizaţi, calitatea
aerului nu este prea bună în această perioadă. Într-adevăr calitatea aerului s-a îmbunătăţit de la un
an la altul prin aplicarea măsurilor amintite mai sus, sau cel puţin prin aplicarea parţială a măsurilor
amintite mai sus.
Sectorul energetic contribuie la emisiile atmosferice cu cantităţi semnificative de dioxid
de sulf, monoxidul de carbon, dioxid de carbon, oxizi de azot, particule mici, precum şi evacuarea

14
apei reziduale. Reducerea impactului sistemelor energetice asupra mediului şi punerea în aplicare
a standardardelor UE se realizează prin: reabilitarea şi modernizarea centralelor, reconstrucţie
ecologică a haldelor de zgură şi a haldelor de cenuşă, monitorizarea continuă a instalaţiilor mari
de ardere, reabilitarea solurilor poluate, reducerea emisiilor de poluanţi de la rafinării, reducerea
de scurgeri şi împrăştieri în unele regiuni de petrol prin reducerea riscurilor de operare şi
restaurare ecologică.
Consumul de energie din gospodării (arderea lemnului, cărbunelui, gazului etc.) reprezintă
principala sursă a emisiilor de CO şi PM2,5, respectiv a treia sursă, din punct de vedere al
importanţei, pentru emisiile de SOx, NOx şi NMVOC.
Există numeroşi factori importanţi în spatele reducerii accentuate a emisiilor de SOx. Una
dintre acestea este trecerea, în sectorul energetic, de la utilizarea combustibililor cu un conţinut
ridicat de sulf (cărbunele sau păcura) la utilizarea combustibililor cu un conţinut scăzut de sulf
(gazul natural). În ultimii ani însă, din cauza preţului ridicat al energiei, utilizarea cărbunelui în
centralele electrice este din nou în creştere. Montarea tehnologiei de desulfurare a gazelor de
ardere în instalaţiile industriale şi impactul directivelor UE referitoare la conţinutul de sulf din
anumiţi combustibili lichizi utilizaţi în transporturi sunt de asemenea factori importanţi ce
influenţează nivelul emisiilor.
Politica energetică durabilă se poate defini drept acea politică care maximizează
bunăstarea pe termen lung a cetăţenilor, păstrând totodată un echilibru dinamic rezonabil între
siguranţa în alimentare, competitivitatea serviciilor energetice şi protecţia mediului, ca răspuns la
provocările sistemului energetic. De aceea, dezvoltarea unei politici energetice durabile trebuie
văzută ca un proces continuu de căutare, învăţare şi adaptare, care urmăreşte să ofere soluţii
optime pentru bunăstarea pe termen lung a cetăţenilor.
Energia este esenţială pentru bunăstarea economică şi socială, cu toate acestea producţia
şi consumul de energie exercită presiuni considerabile asupra mediului, cum ar fi contribuţia la
schimbările climatice, deteriorarea mediului construit, producerea de efecte adverse asupra
sănătăţii umane.

Consumul energetic la nivel national, pe sectoare de activitate şi pe tipuri de combustibil,

este prezentat ȋn tabelele nr. 1.22 şi 1.23 , respectiv figurile nr. 1.23 şi 1.24:

Tabel nr. 1.22 Consum energetic pe sectoare de activitate

Consum energetic pe sectoare de activitate: industrie, transporturi, residenţial
(mii tone echivalent petrol-tep)
2009 2010 2011 2012 2013
Consum energetic total 22387 22739 22750 22766 21885
Industrie 6612 7020 7093 6796 6307
Transporturi 5377 5107 5313 5351 5364
Rezidenţial 8037 8124 7883 8095 7748

15
 Figura 11. - Consum energetic pe sectoare de activitate

Tabel nr. 1.23 Consum energetic pe tipuri de combustibili

Consum energetic pe tipuri de combustibili (mii tone echivalent petrol)
2009 2010 2011 2012 2013
Energie electrică 1164 1573 1242 1312 1569
Cărbune (inclusiv cocs) 7436 6911 8147 7552 5725
Ţiţei şi produse petroliere 8239 8416 8472 8303 7705

Gaze naturale 10642 10897 11187 10924 9892

16
 Figura 12. - Consum energetic pe tipuri de combustibil

Consumul intern la nivel national, de energie primară şi pe tip de combustibil este prezentat
ȋn tabelele nr. 1.24 şi 1.25, respectiv figurile nr. 1.25 şi 1.26:

Tabel nr. 1.24 Consum intern brut de energie pe tipuri de combustibili

Consum intern brut de energie pe tipuri de combustibili (mii tone echivalent petrol)

2009 2010 2011 2012 2013

Energie electrică (hidro) 1164 1573 1242 1312 1569
Cărbune (inclusiv cocs) 7436 6911 8147 7552 5725
Ţiţei şi produse petroliere 8239 8416 8472 8303 7705
Gaze naturale 10642 10897 11187 10924 9892
Consumul intern de energie primară 27481 27797 29048 28091 24891
(total)

17
 Figura 13.- Consum intern brut de energie pe tipuri de combustibili

Tabel nr. 1.25 Producţia principalilor purtători de energie primară

Producţia principalilor purtători de energie primară (mii tep)
2012 2013
Cărbune (exclusiv cocs) 6345 4656
- lignit şi cărbune brun 5692 4008
Ţiţei 3891 4028
Gaze natural utilizabile 8770 8687
Energie hidroelectrică, eoliană şi solar fotovoltaică 1290 1743

18
 Figura 14– Producţia principalilor purtători de energie primară

19
 Bibliografie:
1. „Raport preliminar privind calitatea aerului înconjurător pe anul 2012”, Ministerul
Mediului şi Schimbărilor Climatice, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului
Bucureşti, 2012.
2. „Calitatea aerului în Bucureşti. Efecte asupra sănătăţii”, Centrul pentru Politici Durabile
Ecopolis, 2010.
3. „Raport preliminar privind calitatea aerului înconjurător pentru anul 2011”, Ministerul
Mediului şi Schimbărilor Climatice, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului APM
Timişoara, 2012-04-17.
4.https://www.academia.edu/RegisterToDownload#Download

20