Sunteți pe pagina 1din 18

MEDICINA MUNCII

BOLILE PROFESIONALE
INTRODUCERE DEFINITII ISTORIC
MEDICINA MUNCII
• Într-o primă definire restrânsă, medicina este
ştiinţa ca are ca obiect păstrarea şi restabilirea
sănătăţii.
• Munca este activitatea fizică sau intelectuală
îndreptată spre a crea bunuri materiale și
spirituale.
• Medicina muncii este ştiinţa multidisciplinară
care vizează menţinerea stării de bine a
individului în cadrul şi cu scopul desfășurării
activităţilor lui profesionale.
NOȚIUNI ACTUALE

• MEDICINA OCUPAȚIONALĂ
• SĂNĂTATEA OCUPAȚIONALĂ
• CULTURA ÎNTREPRINDERII
• FORURI: O.M.S, ICOH, EASOM
BOLI PROFESIONALE – DEFINIȚIE

Afecţiuni care apar ca urmare a efectuării


unei activităţi profesionale şi sunt cauzate de
factori nocivi (fizici, chimici, biologici)
prezenţi la locul de muncă sau de
suprasolicitarea unor aparate sau sisteme ale
organismului în timpul procesului de muncă.
În sensul Legii Protectiei Muncii
• Bolile profesionale, sunt afectiunile care se
produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau
profesii
• cauzate de factori nocivi fizici, chimici, biologici
sau psihosociali caracteristici locului de munca,
• precum si de suprasolicitarea diferitelor
aparatesi sisteme ale organismului în cadrul
procesului de munca,
indiferent de tipul de contract de munca existent
între angajatorsi angajat.
• !!!!Sunt considerate de asemenea boli
profesionale afectiunile produse în condițiile
enuntate mai sus, afectiuni suferite de elevi,
studenți, ucenici- în timpul efectuării
practicii!!!!
Etiologie

• un factor principal, determinant (o noxă


profesională)
• şi factori secundari, favorizanţi, care pot fi:
– atât noxe profesionale,
– cât şi factori individuali, genetici,
– Habituali
– sau care ţin de starea generală de sănătate a
individului.
Patogenie

Modul în care agentul nociv reuşeşte să


declanşeze mecanismele de producere a
îmbolnăvirii are un mare grad de diversitate,
ţinând de:
- natura noxei şi de
- calea posibilă de contact cu organismul,
anumite noxe având la dispoziţie multiple
trasee patogenetice.
Patogenie
Astfel, există mecanisme:
• iritative ( dermatite de contacte, sindroame
respiratorii iritative)
• Inflamatorii ( tendinite cu diverse localizări)
• Imunologice ( astm bronșic profesional)
• Enzimatice ( intoxicații profesionale)
• efecte mutagene şi cancerigene ( Cr hexavalent,
azbest, radiații ionizante)
• Variate combinații ale celor de mai sus
Diagnosticul pozitiv
• Tabloul clinic, cu cele două componente:
– Simptomele, care apar din interogarea angajatului cu
privire la acuzele pe care le prezintă. O mare parte din
bolile profesionale NU AU o simptomatologie
caracteristică, însă de mare ajutor vor fi simptomele
declanşate de ocupaţie sau asociate activităţii de la
locul de muncă, dar şi periodicitatea lor, atunci când
aceasta poate fi legată de prezenţa sau absenţa
angajatului din mediul său de muncă.
- Semnele evidenţiate în cursul examenului
obiectiv, care uneori sunt indicii importante şi
precise de diagnostic
Examenele de laborator şi paraclinice

Indicatorii de expunere internă:


prezenţa toxicelor în organism, cum este cazul
plumbului (plumbemia, plumburia), sau a produşilor
lor de metabolism (determinarea fenolilor în urină
pentru expunerea la benzen);
Examenele de laborator şi paraclinice

Indicatori de efect biologic


modificări ale unor constante hematologice
sau biochimice (anemia dată de plumb), ale
unor sisteme enzimatice, ale funcţiei unor
aparate, sisteme sau analizatori (creşterea
pragului auditiv în expunerea la zgomot),
modificări radiologice, pulmonare sau osoase
Erori de diagnostic
• Apar din investigarea incompletă a expunerii
profesionale sau din interpretarea greşită a
tabloului clinic.
• Diagnosticarea eronată sau insuccesul dovedirii
agentului cauzal profesional poate duce la
agravarea bolii, în special prin continuarea
expunerii profesionale.
• Dificultatea diagnosticării poate fi înlăturată prin
observarea simptomatologiei direct la locul de
muncă sau prin provocarea acesteia la contactul
cu noxa incriminată – proba locului de muncă.
Diagnosticul diferenţial
• Diagnosticul diferenţial al bolii propriu-zise,
• Diagnosticul diferenţial al profesionalităţii
bolii, care în multe cazuri necesită o mare
fineţe în decelarea limitei uneori foarte fine
dintre expunerile profesionale şi cele
habituale (expuşi la zgomot care ascultă
muzică utilizând dispozitive intra auriculare).
Tratamentul
• tratamentul etiologic, prin întreruperea contactului cu
noxa profesională (scoaterea din mediu), eliminarea
toxicelor din organism (medicaţie chelatoare),
administrare de antidoturi;
• tratamentul patogenic, prin acţiune asupra
mecanismelor patogenetice – oxigenoterapie,
reactivatori enzimatici, vitaminoterapie;
• tratamentul simptomatic, cu caracter adjuvant, în
general, exceptând cazurile cu tablou clinic
efervescent, care impun cu caracter imperativ cuparea
simptomelor acute
Profilaxia
• Are la rândul ei componente aparte, specifice medicinii
muncii.
• Există două grupe mari de măsuri care trebuie
îndeplinite:
• Măsuri tehnico-organizatorice
– eliminarea noxei profesionale din procesul tehnologic,
– izolarea procesului sau utilajului generator de noxe,
– scăderea concentraţiei noxei în mediul de muncă,
– modificarea regimului de muncă, pentru a scurta durata de
expunere,
– utilizarea corespunzătoare a echipamentului adecvat de
protecţie
• Măsuri medicale
– Recunoaşterea riscului profesional, prin catagrafia
locurilor de muncă şi a proceselor tehnologice,
studierea proceselor de muncă şi determinarea
noxelor profesionale;
– Examenul medical la angajare, care este reglementat
în cadrul legislaţiei naţionale şi care cuprinde
examenul clinic şi cele paraclinice corespunzătoare
expunerii profesionale a angajatului, ţinând cont şi de
contraindicaţiile prevăzute de lege;
– Controlul medical periodic, care cuprinde
examinări şi investigaţii în relaţie cu expunerea
profesională şi care se efectuează cu o
periodicitate cel puţin anuală;
– Educaţia pentru sănătate, activitate de informare
care se adresează tuturor celor implicaţi în
procesul muncii, în scopul conştientizării riscurilor,
a recunoaşterii lor şi a implicării directe în
eliminarea acestora sau în protejarea
corespunzătoare faţă de posibilele lor efecte.