Când a fost să moară Ştefan Să stati strajă la hotare,
Multă jale-a fost în ţară (bis)
Şi la patul lui de moarte Să păziţi acest pământ! (bis) Toţi boierii s-adunară. Şi de veţi vedea că vine Vreun duşman nesăbuit, Cu un dangăt plin de jale Să strigaţi atunci la mine, Mii de clopote dau veste: Voi sări şi din mormânt! Ştefan Vodă al Moldovei, (bis) Toti copii Romaniei Ştefan Vodă nu mai este! sunt din nemul lui Traian Si in fiecare suflet, (bis) Tristă-i mănăstirea Putna, se mai naste un Stefan Porţile deschise-aşteaptă Strălucit convoi ce vine Jos in vale sus pe creste, (bis) Tuturora dati de veste Şi spre ea încet se-ndreaptă. Stefan Voda al Moldovei, (bis) Este Ştefan, azi străbate Stefan Voda mai traieste! Cel din urmă drum din ţară Dar pe unde trece-acuma, (bis) În măreaţa zi de vară?
Plânge dealul, plânge valea,
Plâng pădurile bătrâne, Şi poporu-n hohot plânge: (bis) – Cui ne laşi pe noi, stăpâne?