Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Jurnal de bord
https://goo.gl/maps/DnfWFomU5Uo
Ziua1. Alexandria-Oradea
28 iulie 2018 – sâmbătă
- plecare din Alexandria la 7,15 sosire în Oradea la 17.
- 633 km de drum obositor, mai ales între Drobeta și Lugoj, în culoarul Timiș –
Cerna, cu un drum îngust și aglomerat, pe doar două benzi. Mai am făcut schimb,
la volan, cu fiul meu pe final.
- cazare rezervată pe booking.com la https://www.booking.com/hotel/ro/paula-
apartment-oradea1.ro.html#tab-main. În ciuda denumirii lipsită de imaginație, ne-
am simțit bine aici (gazde ospitaliere, parcare în curtea casei-pensiunii, destul de
aproape de centru – 1 km, apartament spațios, cu două camere, preț relativ mic)
- după cazare am ieșit în explorare; pentru Oradea am făcut un mic ocol (drumul
nostru, direct spre Austria trecea prin Arad) și bine am făcut! Este un oraș cu superbe
clădiri art-deco, multe restaurate, ce păstrează un anumit farmec tihnit, ce emană o
normalitate aparte, demult apusă în oriental-haoticul București, de exemplu. Nu prea
aveam prea mult timp la dispoziție și ne-am limitat să vedem Piața Unirii, Biserica cu
Lună (un nene ne-a invitat și la muzeu), palatul Vultul Negru (un secession must see,
arhitectural poate sta în centrul Vienei, ne-am plimbat și prin micile pasaje interioare),
am urcat în Turnul Primăriei, cu panorame bune spre piață și Crișul Repede, spre
sinagoga Neologă Sion, apoi am continuat pe strada pietonală Calea Republicii cu alte
palate-clădiri (Moskovits Miksa, de un albastru infinit, Adorjan). Un traseu secession,
bun de urmat, este aici http://oradea.travel/?p=1997
- Explicații despre secessionul orădean http://www.oradeamea.com/oradea-1900-
secessionul-oradean/
- seara am petrecut-o la BastiOr – restaurant în Cetatea Oradea, vizitând astfel și
acest obiectiv.
Ziua 2. Oradea-Budapesta
29 iulie 2018 – duminică
- cam 300 km, făcuți în trei ore, am ajuns pe la 11,30
- cazare la Rumbach Terrace Appartament
https://www.booking.com/hotel/hu/rumbach-terrace-apartman.ro.html. Ne-a
întâmpinat proprietarul, Zoltam Suhajda, extrem de amabil, care ne-a ajutat să ne
cazăm, la apartamentul său de la etajul 7 - ultimul, vizavi de sinagoga Rumbach și
să parcăm mașina (contracost – 15 Euro), la subsolul unui bloc din apropiere.
Deși un pic mai scump decât media zonei, a meritat banii – comunicare bună cu
proprietarul, apartament refăcut, cu mobilier și obiecte sanitare de lux, dotat cu tot
ce trebuie unor călători și cu o terasă generoasă, cu aer condiționat și leagăn! În
jumătatea de zi am reușit:
- să intrăm la Sinagoga Dohany, impresionantă, un fel de Templu Coral mai mare.
- să ne pozăm pe Podul cu Lanțuri.
- să bem o cafea, admirând panorama orașului, la Bastionul Pescarului (cel mai
frumos loc din Budapesta, părerea mea....) și să admirăm Biserica Mátyás .
- să vedem o expoziție deosebită la Castelul Buda - picturi de Frida Kahlo, cu un stil
naiv-suprarealist și fotografii biografice – cu soțul Diego Rivera, surorile etc., cu
amănunte despre viața sa chinuită ( piciorul drept mai scurt și mai subțire din
cauza poliomielitei, un accident, ciudat pentru acea vreme, mă gândesc eu: un
autobuz din lemn se ciocnește de un tramvai și o șină îi străpunge pelvisul și o
obligă să poarte, practic toată viața, un corset rigid) și tumultoasă (cu un soț
celebru și afemeiat, ea cu numeroase aventuri, printre care și un ungur). Frida
mărturisea că bunicii din partea tatălui ar fi fost evrei din Arad, ce mică-i lumea!,
însă niscavai cercetători au studiat arhivele, cu acribie, și cică nu ar fi adevărat
(tac’su german get-beget și mă’sa mexicancă
https://aharon.varady.net/omphalos/2008/05/on-frida-kahlos-jewish-identity
https://hungarytoday.hu/i-paint-my-own-reality-frida-kahlo-exhibition-opens-in-
budapest-for-the-first-time/ Revenit acasă am văzut și filmul biografic Frida, cu
Salma Hayek.
- să asistăm, fortuit, la schimbarea gărzii, în fața clădirii Președinției (nimic,
deosebit, cam ca peste tot, niște soldați țepeni, într-un ritual revolut).
- să navigăm pe valurile Dunării, la apus, într-una dintre multele minicroaziere
propuse turiștilor, între 18,30 și 20,30, ocazie cu care ne-am apropiat și de
clădirea sobră și impunătoare a Parlamentului.
Palatul Helbrun
https://www.hellbrunn.at/en/
Canoniți de ascensiunea speologică am zis să ne relaxăm, să avem fun, în
romengleza actuală, si ne-am deplasat la Schloss Hellbrunn, un fel vilă mai
răsărită, aflată la 6 km de Salzburg. Aici nu este renumit palatul în sine, construit
ca reședință de vară, de fapt o vilă mai măricică, ci grădinile, care au fost
amenajate acvatic, ca să zic așa, la ordinul arhiepiscopului Markus Sitticus, între
1613 și 1619. Omul dăduse în mintea copiilor și a poruncit să se realizeze niște
Wasserspiele (jocuri de apă), adică o sumedenie de mecanisme și țâșnitori,
meșteșugit ascunse, care să ude oaspeții la momentul oportun, spre deliciul
prelatului, presupun. Am plătit și noi biletele ca să fim stropiți (îmbăierea
involuntară nu a fost chiar făr’ de folos, era o căldură toridă, neobișnuită pentru
tărâmurile austrice!), am mai văzut și un teatru de păpuși mecanic, ceva grote cu
statui grecești, o coroană regală ridicată și coborâtă de un jet de apă și iaca,
gata, fuse, fuse și se duse fun-ul!
Dacă aveți copii de udat (ai noștri sunt cam măricei și nu prea se mai
încadrează la categoria enfants) meregeți și la Hellbrunn, altfel alegeți altă
destinație! Am uitat să scriu că, pentru a doua oara în vacanța asta am văzut un
angajat (am avut o ghidă la această vizită) stând , la propriu, cu șapca întinsă,
mormăind la final, “thanks pentru tips”. Ți-ai dreaqu’, cu tipsul vostru, nu vă mai
săturați, am parafrazat eu în gând un personaj imaginar (o fi ceva din Moromete,
sau ceva din Sentorul Melcilor, sau amândouă?!), doar nu suntem în Filantropica!
Cam dezolați, udați și cu banii luați, am considerat că experiența austriacă
constă în natura intrinsencă, dom’le , în magia muntelui, în chemarea piscurilor
montane, acolo unde se avântă vulturii, sau în cazul de față, corbii și ciorile, adică
pe muntele Untersberg. Aflat la câțiva km de Hellbrunn, este ușor de atins cu
telefericul și oferă peisaje panoramice de la o înălțime de 1855 m, spre Salzburg,
Alpii Berctesgaden și Dachstein.
https://www.salzburg.info/en/sights/excursions/cable-car-untersberg
Ne-am cățărat (cu telecabina, bineînțeles) și pe acest munte, am băut ceva
sucuri și cafele, la cabana cu priveliște din vârf, și am văzut și corbii, despre care
legenda locală spune că vor dispărea de aici când se va trezi din somn regele
Carol cel Mare. Dacă nu e ceață sau nu sunt nori, recomand călduros o urcare
aici!
Ziua 9. Szeged-Drobeta-Alexandria
5 august 2018 – duninică
https://goo.gl/maps/51orVqYYWPF2
Maya e chiar lângă parcul acvatic-băile termale Aquapolis și recomand
cazarea aici, am g[sit confort și curățenie! Dimineața, cum nu prea mai am
somn,deh, bătrânețea!, m-am trezit pe la 6 și am făcut un mic tur prin Szeged , să
pozez bijuteriile arhitectonice din orașul de pe malul Tisei- sinagogi, clădiri
Secesssion (palatul Reok mi-a plăcut în mod special), biserici. Szeged-ul m-a
impresionat plăcut, un fel de Oradea maghiară!
Am plecat spre casă, am stat o oră la coadă, să intrăm în țară, la Nădlac, am
trecut pe la o familie prietenă din Drobeta, care ne-au regalat cu o masă
îmbelșugată, la o casă riverană Dunării și am ajuns acasă seara pe la ora 23. Ce
mică-i vacanța mare, mai greu e să scrii despre ea, dar trebuie să fie și un
cronicar al familiei!