Sunteți pe pagina 1din 7

SCURTĂ EVALUARE INSTITUȚIONALĂ A LICEULUI

TEORETIC “ALEXANDRU GHICA” DIN PERSPECTIVA


PRINCIPIILOR LEADERSHIP-ULUI
Prof. Nicolae Ruscu – Liceul teoretic „Alexandru Ghica” – Alexandria

1.Scurta descriere a organizatiei si a rolului acesteia


Nume scoala: LICEUL TEORETIC “ALEXANDRU GHICA”

Resurse:
Şcoala are în prezent următoarele dotări, care permit elevilor să aibă acces la toate facilităţile
necesare pentru asimilarea oricărui tip de cunostinţe:
• - 25 sãli de clasã
- 2 laboratoare - fizicã - chimie- biologie
- 3 cabinetE informaticã – cu reţea internet
- 2 cabinete limbi moderne
- 1 cabinet limba românã
- 1 cabinet matematicã
• - 1 bibliotecã cu salã de lecturã
- 1 cabinet medical
- 1 salã de sport
- 1 bazã sportivã ce este amenajatã pentru jocuri de handbal, fotbal şi volei.
• mobilier modern in salile de clasa.
Misiune si obiective:

Scoala noastra se adreseaza tuturor celor care au nevoie de educatie, indiferent de etnie
sau religie, oferindu-le posibilitatea de formare si dezvoltare a competentelor de baza, necesare
continuarii studiilor.
Demersurile noastre educationale urmaresc formarea unui absolvent competent, autonom,
responsabil, in masura sa contribuie la dezvoltarea sa intelectuala si profesionala.
- reconsiderarea managementului la nivelul scolii si al clasei in perspectiva egalizarii sanselor ;
- descoperirea si dezvoltarea abilitatilor, aptitudinilor si capacitatii elevilor in vederea obtinerii
succesului scolar ;
- imbunatatirea comunicarii cu mediul intern si extern.

2. Identificarea si definirea problemei


Începând cu anul şcolar 1989-1990 se constată o scădere a populaţiei şcolare din
învăţământul preuniversitar teleormanea,. până în prezent.
O prima cauză ce a determinat scăderea populaţiei şcolare este determinată de scăderea
continuă a natalităţii. După 1989 valorile natalităţii în judeţul Teleorman au scăzut vertiginos
aproape la 50% ]n raport cu perioada comunistă până la valori minime în 2002, datorită
schimbării regimului care a permis legalizarea avortului dar si a condiţiilor de viaţă grele,
distrugerea industriei care a dus la o migraţie masivă a populaţiei tinere în afara graniţelor
pentru muncă. Acestă scădere a natalităţii a avut efecte şi asupra populaţiei şcolare.
Din 2002 se poate observa o creştere uşoară a natalităţii până în 2009 deoarece generaţia
din 1980-1990 a ajuns la vârsta fertilităţii dar şi datorită efectele pozitive ale introducerii
concediului şi indemnizaţiei de creştere a copilului la femeile salariate, în primăvara anului 2003.
Valorile ridicate din acea perioadă se reflectă şi în natalitatea actuală când s-a înregistrat o
creştere uşoara a valorilor acesteia.

Scăderea natalităţii din 2001/2002 se reflectă în anul şcolar 2008/2009 când populaţia
şcolară a atins valorile minime din ultimii 20 de ani

Alături de scăderea demografică, o altă cauză a diminuării populaţiei şcolare o reprezintă


abandonul şcolar. Toate aceste modificări ar putea avea efecte negative în sensul creşterii
abandonului şcolar în rândul elevilor din mediul rural, care nu dispun de resursele financiare
necesare pentru a urma cursurile unui liceu la oraş (mai ales în cazurile în care acestea se află la
o distanţă mare faţă de localitatea de domiciliu).

Abandonul şcolar în mediul rural în perioada 2000-2009 este în medie 1% pentru ciclul primar şi
3,85% pentru clasele gimnaziale, în timp ce în urban, rata de abandon este mai mică (sub 1%).
Abandonul şcolar apare, în general, în rândul categoriilor sociale defavorizate: rromi, familii
destrămate, copii ai căror părinţi sunt plecaţi din ţară.

Între 1990 si 2009, numărul total al populaţiei şcolare s-a redus de la 4.9 milioane la 3.4
milioane, numărul cadrelor didactice s-a redus de la 258.000 la 245.000, iar numărul unităţilor de
învăţământ s-a redus de la peste 28.000, la 8.200. În paralel, calitatea actului de învăţământ s-a
redus dramatic, astfel că în acest moment, elevii români înregistrează rezultate sub media
europeană la testele internaţionale.

Problema scaderii populatiei scolare a afectat si LICEUL TEORETIC “ALEXANDRU


GHICA”a stfel ca nr. elevilor in anul scolar 2018-2019 a scazut la 550 elevi fata de de peste
1000 in trecut. Aceasta situatie afecteaza si normele cadrelor didactice, deoarece clasele cu mai
putin de 15 elevi se vor comasa si astfel dispar orele din trunchiul comun al curricumului scolar,
fiecare cadru didactic fiind direct afectat. Inclusiv personalul nedidactic si auxiliar este
dependent de numarul elevilor din scoala.

4. Formularea obiectivelor ce vor fi atinse prin solutionarea problemei

Obiectivele ce urmeaza a fi atinse prin solutionarea problemei cu care se confrunta


managerii sunt urmatoarele:
 Sa se realizeze corect recensamantul elevilor efectuat de cadrele didactice la inceputul
anului scolar
 Sa prezentam personalului scolii riscurile scaderii populatiei scolare pe parcursul anului
scolar.
 Sa atragem copiii care pot fi scolarizati la aceasta unitate de invatamant

5. Analiza SWOT relativa la problema analizata

Analiza SWOT s-a făcut pe toate domeniile de referinţă privind activitatea educativă:
curriculum, management, resurse umane, materiale, informaţionale.
Puncte tari:
-Gama variată de opţionale
-Programe C.D.S. elaborate de profesorii şcolii.
-Laboratoare, cabinete funcţionale
-Climat favorabil desfăşurării procesului instructiv- educativ
-Transparenţa procesului decizional
-Directori cu stagii de formare
-Strategii de motivare spirituală şi materială a personalului didactic.
-Management financiar corect.
- Colaborarea eficientă şi promptă cu administraţia locală
- Extinderea programului de reabilitare şi modernizarea scolii prin accesarea fondurilor europene
-Personal 100% calificat
-Participarea în prop. de 60% la stagii de formare
-Număr mare de profesori metodişti (biologie, chimie, istorie)
-Utilizarea AEL de către un număr relativ mare de profesori
-Stagii de formare pentru lucrul cu tablele electronice
-Dotare materială şi logistică în plină dezvoltare
-Acces nelimitat la INTERNET
-sala moderna de sport
-Bază materială (tâmplărie, instalaţia de încălzire, centrală termică, dotare cu mobilier,material
didactic, calculatoare, copiatoare, echipament multifuncţional,videoproiectoare) foarte bună.

Puncte slabe:
- Număr insuficient de cabinete datorită numărului insuficient de săli din şcoală.
- Număr mic de profesori implicaţi în proiecte internaţionale
-Interesul scăzut al elevilor pentru performanţă.

- Monitorizarea deficitară a activităţii şefilor de catedre, a personalului didactic, didactic auxiliar,


nedidactic, datorită supraîncărcării fişei postului directorilor.
- Supraîncărcarea fişei postului secretarului, numărului insuficient de personal didactic auxiliar şi
nedidactic de întreţinere.
- Management deficitar la nivelul unor catedre
- Deficienţe în comunicare
- Nerespectarea termenelor fixate pentru predarea materialelor din portofoliu profesor/ diriginte
- Utilizarea insuficientă a metodelor active de învăţare, a metodelor alternative de evaluare
-Implicarea redusă a cadrelor didactice în programe educaţionale internaţionale.
- Reducerea bazei sportive în aer liber prin retrocedări pe legea 10.
- Desfăşurarea activităţilor curriculare legate de asimilarea culturii naţionale şi europene în sala
sport.

Oportunitati
Oferte de formare prin abilitare curriculară
-Grad ridicat de autonomie a şcolii pe probleme de CDS.
-Colaborare foarte bună cu ISJ Teleorman, MECTS, CCD
-Oferte de Proiecte internaţionale ale Agenţiei Socrates
-Reforma învăţământului
-Participarea directă la Programe de formare managerială prin CCD
-Parteneriate cu instituţii similare sau cu alte instituţii.
-Programe de parteneriat educaţional cu comunitatea locală, la nivel naţional şi internaţional.
-Atragerea de resurse extrabugetare
-Interesul crescut al Comitetelor de părinţi pentru dotarea cabinetelor de informatică,
îmbunătăţirea bazei materiale, dar şi pentru susţinerea financiară a derulării diferitelor activităţi
extraşcolare şi extracurriculare.

Amenintari
-Numărul mic de elevi cu PC acasă conectat la INTERNET.
-Disponibilitatea redusă a părinţilor pentru problemele copiilor/adolescenţilor.
-Mediul social defavorizant (săracia, violenţa, familiile monoparentale)
-Management educaţional deficitar, uneori incoerent, la nivel naţional.
-Repartiţia computerizată atât pentru elevi, cât şi pentru cadrele didactice.
-Migraţia către alte domenii de activitate, şcoala paralelă
-Delincvenţa juvenilă, consumul de alcool, droguri
-Disponibilitatea redusă a agenţilor economici de a sponsoriza şcolile, de a face donaţii.
-Numărul redus de personal de întreţinere.
-Interesul scăzut al elevilor pentru instrucţie şi educaţie.
-scăderea populaţiei şcolare.

Au fost luate Măsuri de ameliorare:


- Creşterea calităţii procesului educaţional prin identificarea nevoilor de dezvoltare profesională;
- Modernizarea şi dotarea tuturor cabinetelor şi laboratoarelor la standarde europene;
- Creşterea fondurilor alocate din resurse proprii elevilor cu posibilităţi financiare reduse;
- Aplicarea standardelor profesionale pentru întregul personal al scolii;
- Sprijinirea elevilor capabili de performanţe;
- Reactualizarea site-ului scolii;
- Crearea unui parteneriat puternic cu părinţii şi comunitatea locală prin implicarea în
derularea unor proiecte comune;
- Reglementarea modalităţii de primire şi soluţionare a petiţiilor;
- Promovarea imaginii scolii în mass media;
- Sporirea resurselor proprii din sponsorizări, donaţii, închirieri;
- Realizarea măsurilor, instrumentelor şi procedurilor, acceptate de factorii implicaţi,
privind disciplina şcolara.

6. Solutia si implementarea ei

Strategiile şcolii
Alãturi de mãsuri de ordin general, a fost relevantã necesitatea unor strategii ale şcolilor,
care sã punã accent pe: centrarea asupra elevilor şi a potenţialului lor, multiplicarea
activităţilor cu caracter educativ, realizarea parteneriatului local orientat cãtre nevoile copiilor,
stimularea elevilor cu merite şi aptitudini.
Pornind de la aceste linii de prioritate, activitatea cadrelor didactice trebuie sã se
orienteze cãtre: creşterea flexibilitãţii, modernizarea metodologiei, pozitivarea relaţiilor cu elevii,
valorificarea orelor de dirigenţie.
Cu referire la centrarea pe elevi, analiza datelor a identificat pledoaria copiilor şi
partenerilor şcolii pentru eforturi îndreptate cãtre:
- identificarea, dezvoltarea, valorificarea potenţialului individual şi a aptitudinilor speciale
- pregătirea pentru statusuri sociale şi pentru integrare în comunitate
- formarea pentru identificarea şi valorificarea oportunităţilor socio-profesionale
În acelaşi sens, strategiile şcolii trebuie sã include, în opinia subiecţilor, mãsuri care pot crea un
cadru pentru dezvoltarea personalã a copiilor: ameliorarea demersului didactic, extinderea
activităţilor extraşcolare, stimularea interesului pentru inovaţie şi creativitate.
Asigurarea resurselor umane
 încadrarea cu personal calificat, atragerea unor cadre care sã locuiascã în comunitate
 acoperirea necesarului de personal auxiliar
 atragerea şi motivarea profesorilor tineri, reducerea fluctuaţiei şi navetismului.
Motivarea cadrelor didactice pentru implicarea lor mai activã în organizarea unor activitãţi
extraşcolare şi în identificarea şi valorificarea potenţialului deţinut de copii au fost menţionate ca
prioritãţi de un mare numãr de elevi şi parteneri ai şcolii.

Asigurarea resurselor materiale.


Cu privire la completarea dotãrii, au fost menţionate atât articole care au fost solicitate în
cadrul primei etape a cercetãrii (calculatoare, copiatoare, telefon, fax, materiale auxiliare, etc),
cât şi elemente inedite: scanner, table de sticlã, mochetã, soft didactic.
Alãturi de aceste elemente, au fost înscrise, ca prioritãţi, lucrãri de renovare şi
consolidare, spaţii şcolare adecvate, centralele termice, mijloce de transport.
Creşterea şi diversificarea fondului de carte şi a numãrului de atlase şi hãrţi, asigurarea
dotãrilor sportive, alocarea unor mijloace de comunicare întrunesc, de asemenea, procente
relevante.
Ca forme speciale de valorificare a nolilor dotãri, au fost indicate: utilizarea
interdisciplinarã a dotãrilor, legarea calculatoarelor în reţea, repartizarea echilibratã a dotãrilor pe
clase şi laboratoare.
Referindu-se la valorificarea eficientã a dotãrii, copiii au accentuat asupra necesitãţii
utilizãrii ei la toate orele de curs şi multiplicãrii activitãţilor care fac recurs la noile dotãri.
Asigurarea resurselor financiare.
Alãturi de creşterea fondurilor bugetare alocate învãţãmântului, unirea eforturilor
membrilor comunitãţii a fost menţionatã ca soluţie pentru atragerea de noi finanţãri.
Responsabilizarea.
- soluţiile pentru şcoli trebuie sã vinã şi de la locuitorii din localitate
- este firesc ca pãrinţii şi autoritatea localã sã se implice efectiv în susţinerea şcolii
- existã o mare disponibilitate de implicare, la nivelul elevilor.
Pornind de la nevoia de a responsabiliza categoriile comunitare, copiii au oferit exemple
de acţiuni care, desfãşurate de elevi, ar putea sensibiliza membrii comunitãţii faţã de problemele
şcolii şi faţã de tineretul din localitate.
Pledând pentru atragerea şi responsabilizarea membrilor comunitãţii prin intermediul
unor acţiuni plãcute şi utile - versus modalitãţile rigide şi formale practicate frecvent - copiii
şcolilor s-au arãtat dispuşi sã îşi asume rãspunderea pentru acţiuni orientate cãtre sensibilizarea
comunitãţii, mobilizarea pãrinţilor, promovarea imaginii şcolii.
Date fiind gustul comunitãţilor pentru competiţii sportive şi dãruirea cu care copiiii ar
participa la aceste acţiuni, activitãţile sportive ar putea deveni, în opinia multor elevii, un prilej
pentru reîntâlnirea membrilor comunitãţii şi pentru apropierea lor de şcoalã cu mai multã
simpatie şi convingere.
Pentru cointeresarea şi responsabilizarea:
- copiilor, un loc special a fost acordat cerinţelor legate de organizarea consiliilor de elevi şi de
editarea unor publicaţii şcolare.
- actorilor şcolii şi partenerilor sãi, accentul a fost pus asupra acţiunilor comune desfãşurate de
comunitate pentru comunitate, pe temeiul parteneriatului între şcoalã şi autoritãţile locale.
Din perspectiva impactului, este relevant faptul cã elevii au prevãzut folosirea noilor
dotãri în cadrul acţiunilor care îşi propun obiective legate de responsabilizarea membrilor
comunitãţii în raport cu şcoala.
Parteneriat şi dezvoltare integratã. Analiza datelor a demonstrat cã sãrãcia resurselor
comunitare - pe fondul lipsei de exerciţiu în identificarea de soluţii proprii - determinã în foarte
multe dintre cazuri incapacitatea comunitãţii de a sprijini şcoala în eforturile sale de a rezolva
problemele cu care se confruntã, inclusiv în domeniul dotãrii materiale.
În opinia unui mare numãr de subiecţi cuprinşi în investigaţie, aceastã situaţie ar
putea fi mai uşor depãşitã în condiţiile în care şcoala şi comunitatea s-ar înscrie
în parteneriate care sã le ofere avantaj reciproc.
La nivelul unor localitãţi, “organizarea unor proiecte în parteneriat” şi organizarea unor
acţiuni comune au fost prezentate ca o soluţii pentru rezolvarea problemelor şcolare şi
comunitare.
În sensul parteneriatului, colaborarea şcolii cu comunitatea, în particular cu autoritãţile locale, ar
trebui sã aibã loc pe fondul unei mai bunei organizãri a comunităţii şi în contextul intensificãrii
intercunoaşterii şi informãrii reciproce.
Pentru a stimula acest parteneriat, o serie de subiecţi au sugerat: includerea şcolii în planurile de
dezvoltare comunitarã ale primãriei; constituirea unor grupuri cu caracter partenerial în jurul
şcolii; înfiinţarea unor asociaţii, care sã sprijine dezvoltarea şcolarã şi comunitarã.

CONCLUZII

Caracteristicile populaţiei şcolare sunt şi rezultatul opţiunilor familiei în ceea ce priveşte


şcoala. Posibilitatea părinţilor de a alege pentru copiii lor şcoala pe care o consideră cea mai
potrivită este o măsură democratică, eficientă, adoptată în toate sistemele de învăţământ moderne
din lume, însă, ca orice altă măsură, nu este perfectă: în societăţile în care inegalităţile dintre
diferite categorii de populaţie sunt mari această măsură conduce la segregare: familiile favorizate
din punct de vedere socioeconomic, cultural aleg să-şi trimită copiii la şcoli favorizate din punct
de vedere al elevilor care o frecventează chiar dacă acest lucru înseamnă a parcurge o distanţă
mare dintre domiciliu şi şcoală, în timp ce familiile defavorizate, care nu au posibilităţi material-
financiare, dar nici nu dispun de informaţii privind funcţionarea sistemului de învăţământ, aleg
şcoala cea mai apropiată de casă.
Este un fapt demonstrat acela că elevii proveniţi din medii defavorizate au mult mai mult de
câştigat din punct de vedere educaţional atunci când frecventează o şcoală în care predominanţi
sunt elevii proveniţi din medii favorizate din punct de vedere socioeconomic, familial, cultural,
decât au de „pierdut” elevii favorizaţi care învaţă în medii şcolare defavorizate. O parte a
instituţiilor de învăţământ care funcţionează în comunităţi defavorizate au iniţiat programe
educaţionale de suport– în speranţa că vor atrage elevi şi din alte categorii sociale decât cele
defavorizate şi pentru a-şi menţine elevii în şcoală. Rezultatul nu a fost însă întotdeauna cel
aşteptat. Potrivit opiniilor exprimate de către cadrele didactice din şcoala-pilot derularea unor
programe de suport pentru populaţia defavorizată a însemnat o publicitate negativă pentru
şcoală: o parte a populaţiei din comunitatea în care-şi desfăşoară activitatea şcoala (populaţia cu
un nivel socioeconomic, familial, cultural mai ridicat) a ajuns la concluzia că această şcoală este
total nepotrivită pentru copiii lor orientându-se spre alte şcoli din municipiu. Această decizie este
rezultatul faptului că o parte a populaţiei asociază astfel de programe de sprijin cu deteriorarea
„compoziţiei” colectivelor de elevi dintr-o şcoală şi, în consecinţă şi cu deteriorarea calităţii
educaţiei furnizată de către instituţia de învăţământ. Şi nu sunt foarte departe de adevăr.
Percepţiile negative ale părinţilor despre şcolile care desfăşoară programe educaţionale de
suport au fost confirmate de diferite studii şi cercetări în domeniu care au ajuns la concluzia că
instituţiile de învăţământ care asigură un nivel înalt al eficienţei educaţionale nu organizează
activităţi de suport educaţional special pentru pregătirea elevilor săi.
Dezinteresul unor părinţi faţă de educaţie(„ nu conteaza scoala”, „imi inscriu copilul la
scoala aceea ca acolo are prietenii”), incapacitatea de a aprecia corect potenţialul propriilor lor
copii, lipsa informaţiilor privind funcţionarea procesului educaţional ajută la îndeplinirea unor
predicţii bazate pe stereotipuri.
Majoritatea cadrelor didactice şi a părinţilor s-au declarat nemulţumiţi de atmosfera din
şcoală şi din afara acesteia în ceea ce priveşte siguranţa copiilor şi a lor personală.
Motivele insatisfacţiei vizavi de securitatea, siguranţa în scoala erau preocupate de accesul mult
prea facil al unor persoane cu antecedente penale în interiorul şcolii, de actele de violenţă fizică
şi verbală manifestate atât în interiorul şcolii, cât şi în cartier etc.