Modul 2.

Proiectare curriculară și inovare didactică

Obiective:
O1 - Să identifice implicaţiile teoriilor educației în proiectarea curriculară şi în activitatea
didactică şi particularitățile cadrului de referinţă pentru nivelul gimnazial;
O2 - Să proiecteze documentele curriculare prin aplicarea cerinţelor metodice ale unei proiectări
eficiente valorizând diferenţierea în învăţare;
O3 - Să stabilească relaţiile corespunzătoare între diversele niveluri ale proiectării eşalonate şi
să opereze cu structuri funcţionale adecvate planificării anuale, semestriale, ale unităţii de
învăţare și ale lecţiei;
O4 - Să indice cu claritate obiectivele, strategiile didactice, formele de organizare a activităţii
elevilor și a spațiului de învățare, corelând curriculumul cu nevoile locale şi resursele existente;
O5 - Să identifice activităţile specifice pentru implementarea curriculumului proiectat şi să
amelioreze proiectarea şi implementarea în concordanţă cu rezultatele evaluării;
O6 - Să proiecteze diferite tipuri de CDŞ pe baza unei analize de nevoi;
O7 - Să identifice facilităţile oferite de noile tehnologii în proiectarea, desfăşurarea şi evaluarea
activităţilor didactice.

Competenţe specifice profesiei didactice ce vor fi dezvoltate prin programul de formare:

CS1-Elaborarea şi utilizarea de strategii didactice activizatoare, de resurse metodologice și
materiale și de forme de organizare a activităţii elevilor, care să îl ajute pe elev să îşi
construiască noua cunoaştere interacţionând cu conţinuturile, cu profesorul şi cu colegii;
CS2-Elaborarea de documente de proiectare curriculară pe structura dată, utilizând metodele
alternative însuşite.
CS3-Aplicarea metodelor alternative pentru crearea situaţiilor de învăţare necesare exersării
gândirii critice şi creative;
CS4-Dezvoltarea comportamentelor autoevaluative şi a gândirii critice;
CS5-Dezvoltarea capacităţii de acţiune/interacţiune în cadrul grupurilor de învăţare;
CS6-Valorificarea potenţialului oferit de platformele educaţionale ca sursă de documentare în
dezvoltarea profesională;
CS7-Integrarea mijloacelor de raţionalizare a timpului în cadrul activităţii didactice;
CS8-Documentarea şi informarea permanentă din diferite surse clasice şi moderne;
CS9-Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social.

1
 Programa şcolară este un document curricular reglator care conţine, într-o organizare
coerentă, oferta educaţională a unui anumit domeniu disciplinar sau a unui domeniu de
cunoaştere în concordanţă cu statutul pe care acesta îl are în planul-cadru de învăţământ
(nivelul de şcolaritate, filiera şi profilul şcolar, clasa/anii de studiu în care se studiază, aria
curriculară de care aparţine, numărul de ore alocat, caracterul obligatoriu sau opţional).
Programa şcolară este documentul care:
- exprimă identitatea sau modelul didactic al unei discipline de învăţământ/modul de pregătire
– în acest caz Educația socială;
- fundamentează şi reglează activitatea cadrului didactic de la o anumită disciplină de
învăţământ (de la definirea rezultatelor învăţării şi formularea strategiilor de învăţare şi
instruire până la stabilirea reperelor pentru evaluare);
- favorizează identificarea temelor de interes interdisciplinar, posibilităţile de corelare pluri,
inter- şi transdisciplinară;
- reprezintă punctul de plecare în proiectarea, realizarea şi evaluarea manualelor alternative,
dar si al altor resurse didactice.

Realizarea programelor şcolare presupune respectarea unor principii: principiul centrării pe

elev, pe activitatea acestuia, principiul îmbinării abordărilor disciplinare cu cele de tip multi-,
pluri-, inter- şi transdisciplinar, principiul alinierii/coerenţei, principiul descongestionării, principiul
flexibilizării/individualizării curriculumului, principiul corelării la particularităţile de vârstă ale
elevilor, principiul respectării diversităţii (etno-culturale, lingvistice, religioase etc.) principiul
echilibrului etc.

1.1.Structura programei școlare

Notă de prezentare – care va include: precizări privind oferta curriculară, statutul
disciplinei de studiu şi alocările orare aferente potrivit planului-cadru de învăţământ; trimiteri la
documente relevante care susţin/întemeiază studiul disciplinei respective; recomandări
considerate semnificative din punctul de vedere al finalităţilor studierii disciplinei respective;
trăsături definitorii ale ofertei, noutatea abordării; prezentarea structurii programei şcolare şi a
semnificaţiei principalilor termeni cheie utilizaţi.
Filosofia programei școlare la disciplina Educație socială implică depăşirea educaţiei
despre … (nivel cognitiv, informativ) și realizarea educaţiei ca: educaţie prin … (corespunde
unui
nivel al participării, al implicării active), respectiv educaţia pentru … (corespunde unui nivel al
reflectării învăţării în valorile promovate, în atitudini şi în comportamente).

2
 Competenţe generale - sunt definite pe obiect de studiu şi se formează pe parcursul
mai multor ani şcolari, pe parcursul învățământului gimnazial, au un grad ridicat de generalitate
şi complexitate, au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului. În
programa școlară la disciplina Educație socială constituie componenta definitorie a programei,
au rolul de organizator al programei şcolare, în relaţie cu care sunt propuse activităţi de
învăţare, sunt selectate conţinuturile învăţării, este organizat demersul didactic, sunt rezultat al
învățării, permit transferul şi utilizarea componentelor din care sunt formate (cunoștințe, abilități,
atitudini) în contexte noi. Conform programei, acestea sunt :
1. Raportarea critică la fapte, evenimente, idei, procese din viața personală şi a
diferitelor grupuri şi comunități, prin utilizarea unor achiziții specifice domeniului social
2. Cooperarea pentru realizarea unor activități şi pentru investigarea unor probleme
specifice diferitelor grupuri şi comunități, prin asumarea unor valori şi norme sociale şi civice
3. Participarea responsabilă la luarea deciziilor prin exercitarea spiritului de inițiativă şi
întreprinzător, respectiv prin manifestarea unui comportament social, civic şi economic activ
Competenţe specifice şi activităţi de învăţare:
- Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an şcolar, sunt derivate din
competenţele generale şi reprezintă etape în dobândirea acestora, sunt prezentate împreună cu
exemple de activități de învățare (neobligatorii).
- Activităţile de învăţare au caracter de recomandare, au rolul de a orienta profesorul asupra
modalităţilor de dezvoltare a competenţelor specifice prin intermediul conţinuturilor
recomandate. Exemplele oferite de programă sunt sarcini de lucru care permit formarea
competenţelor specifice la elevi, cazuri exemplare, caracterizate printr-o anumită complexitate,
prin varietate şi prin reflectarea metodologiei didactice moderne, care încurajează practicile
didactice inovative.
Conţinuturi ale învăţării - sunt selectate riguros din structura domeniilor de cunoaştere,
prin raportare la competenţele specifice.
Sugestii metodologice – au rolul de a orienta cadrul didactic în utilizarea programei
şcolare pentru proiectarea demersului didactic şi pentru realizarea activităţilor de predare-
învăţare-evaluare, în concordanţă cu specificul disciplinei şi cu particularităţile de vârstă ale
elevilor si cu respectarea diversităţii Sugestiile metodologice includ recomandări de strategii
didactice care contribuie predominant la realizarea competenţelor (de exemplu, învăţarea
bazata pe probleme sau pe descoperire, implicarea in proiecte individuale sau de grup),
propuneri de activităţi de învăţare sau moduri de abordare a conţinuturilor din perspectiva
interdisciplinara si integrata si exemple de adaptare a programei la copiii cu nevoi speciale
integraţi în învăţământul de masă, copiii supradotaţi/cu aptitudini speciale. Accentuarea
corelaţiilor interdisciplinare sunt considerate premise esenţiale pentru aplicarea la clasa a
3
programelor școlare. De asemenea, sugestiile metodologice vor include repere privind
evaluarea învăţării, prin raportare la specificul competenţelor specifice urmărite.
La disciplina Educație școlară sugestiile metodologice se referă la: recomandări
referitoare la proiectarea didactică, strategii, metode, evaluarea continuă, exemplificarea
modului de proiectare a demersului didactic, accent pe proactivitate, pe metodologia interactivă,
susţinerea învăţării în context formal prin activităţi complementare (în context informal şi
nonformal).
În programa şcolară, secţiunea referitoare la competenţele specifice şi la activităţile de
învăţare este prezentată în forma din tabelul de mai jos.

Competenţa generală 1
Competenţa specifică 1.1.
Exemple de activităţi de învăţare
- exemplu 1
- exemplu 2
- exemplu …

Competenţa specifică 1.2.

Exemple de activităţi de învăţare
- exemplu 1
- exemplu 2
- exemplu …

Competenţa specifică …
Exemple de activităţi de învăţare
- exemplu 1
- exemplu 2
- exemplu …

Programele școlare la disciplina Educație socială pentru clasele a V-a - a VIII-a sunt cuprinse în
Anexa 2 a OMEN nr. 3393/28.02.2017 și se aplică în sistemul de învățământ, începând cu anul
școlar 2017-2018. Programa pentru clasa a V-a - Gândire critică și drepturile copilului a intrat în
vigoare începând din anul școlar 2017-2018
Celelalte programe școlare vor intra în vigoare astfel:
- programa școlară pentru clasa a VI-a - Educație interculturală începând cu anul școlar 2018-

4
 2019,
- programa școlară pentru clasa a VII-a - Educație pentru cetățenie democratică începând cu
anul școlar 2019-2020,
- programa școlară pentru clasa a VIII-a - Educație economico-financiară începând cu anul școlar
2020-2021.

1.2. Lectura personalizată a programei

Procesul de proiectare a demersului didactic realizează o anticipare a activităţii didactice
viitoare din clasă şi presupune parcurgerea de către profesor a următorilor paşi:
- lectura programei şcolare;
- identificarea unităţilor de învăţare, care stau la baza realizării planificării calendaristice;
- elaborarea planificării calendaristice, semestriale şi anuale;
- proiectarea unităţilor de învăţare.
Lectura integrală a programei şcolare şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă
condiţii obligatorii în vederea proiectării eficiente a activităţii didactice.
Proiectarea parcurge mai multe etape, care corespund abordării procesului didactic într-
o succesiune logică. Aceste etape sunt prezentate în schema următoare:

În ce scop voi Ce voi face? Cum voi face? Cu ce voi Cât s-a
face? face? realizat?

Identificarea Selectarea Determinarea Analiza Stabilirea

competenţelor conţinuturilor resurselor instrumentelor
activităţilor de
învăţare de evaluare

Pentru a desfăşura demersul didactic la disciplina Educație socială propus prin

curriculum nucleu este necesară realizarea unei proiectări pe termen mediu concretizată în
planificare calendaristică şi o proiectare secvenţială, pe termen scurt, prin proiectarea unităţilor
de învăţare. Fiecărei competenţe generale îi sunt asociate mai multe competenţe specifice.
Atingerea competenţelor specifice se realizează cu ajutorul temelor descrise la rubrica
Conţinuturi din curriculum. Pentru a fi formate la elevi capacităţile descrise prin competenţele
specifice din programă cadrul didactic trebuie să selecteze din lista de conţinuturi acele teme
care asigură atingerea competenţelor specifice şi poate opta pentru folosirea unora dintre

5
 activităţile de învăţare recomandate prin programă sau poate construi activităţi proprii
(exemplele din programă au caracter orientativ şi nu implică obligativitatea utilizării numai a
acestora în activitatea didactică).
Planificarea calendaristică este un document administrativ ce cuprinde succesiunea
unităţilor de învăţare şi asociază, într-un mod personalizat, elemente ale programei (competenţe
specifice şi conţinuturi) cu alocarea de timp considerată optimă de către cadrul didactic pe
parcursul unui semestru, respectiv an şcolar.
Pentru realizarea planificărilor calendaristice (semestriale şi anuale) este necesară
selectarea competenţele specifice pe care urmează să le realizeze şi să aleagă din programă
acele conţinuturi care permit atingerea obiectivelor propuse. Modalitatea de asociere este la
latitudinea cadrului didactic dar trebuie avut în vedere faptul că, pentru ca o competenţă să fie
dobândită, trebuie să aibă să se ofere elevului cât mai multe contexte noţionale de exersare.
În elaborarea planificării calendaristice anuale și a proiectării didactice, programa
școlară reprezintă documentul de referință.
Elaborarea planificării calendaristice presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. asocierea competențelor specifice și a conținuturilor prezentate în programa școlară;
2. stabilirea unităților de învățare;
3. stabilirea succesiunii parcurgerii unităților de învățare;
4. stabilirea bugetului de timp necesar pentru fiecare unitate de învățare.
Planificările pot fi întocmite pornind de la următoarea rubricaţie:
Şcoala………….
Profesor:
Disciplina…………….
Clasa/nr. ore pe săptămână/Anul
Planificare calendaristică orientativă

Planificarea calendaristică poate fi realizată potrivit tabelului de mai jos:

Unități de Competențe Conținuturi Număr de ore Săptămâna Observații/

învățare specifice alocate Semestrul
[se [se precizează [detalieri din [stabilite de către [se [se
menționează numărul criterial al conținuturile cadrul didactic, în precizează menționează
titluri/ teme competențelor programei funcție de săptămâna/ semestrul,
stabilite de specifice din școlare] experiența săptămânile] modificări în
profesor pe programa școlară] acestuia și nivelul urma realizării
baza clasei] activității
programei] didactice la
clasă]

6
*notația se poate realiza prin precizarea explicită a săptămânii/săptămânilor, spre exemplu 12-
16.09, sau se poate nota sub forma generică S1, pentru săptămâna 1 sau perioada S1-S3
pentru săptămânile 1-3

Modul diferit în care competenţele specifice pot fi asociate cu conţinuturile în diferite

unităţi de învăţare, cu durată diferită şi cu activităţi de învăţate diferite se traduce prin lectura
personalizată a programei şcolare. Acest proces este determinant/influenţat de cel puţin două
elemente:
- o sintalitatea colectivului de elevi şi nevoile particulare de învăţare ale acestora;
- o personalitatea profesională diferită a fiecărui cadru didactic.
Datorită acestei libertăţi pe care profesorul o are în procesul de asociere a
competenţelor specifice – conţinuturi, demersul de proiectare se focalizează pe beneficiarul
acţiunii educaţionale, dobândeşte unicitate şi amprenta personală a fiecărui cadru didactic.
Conform sugestiilor metodologice la programele de gimnaziu, Programa școlară pentru
disciplina Educație socială reglementează activitatea cadrului didactic în ceea ce privește atât
formarea competențelor specifice la elevi, cât și planificarea și proiectarea unui demers didactic
adecvat vârstei elevilor și contextelor de învățare diferite. Planificarea calendaristică anuală nu
se realizează pe baza manualelor şcolare, acestea fiind materiale curriculare adresate
elevilor.

Sarcină de lucru individual: În baza programelor școlare la disciplina Educație socială,

identificați competențele specifice și conținuturile asociate și realizați planificarea
calendaristică anuală (clasa a V-a, respectiv clasa a VI-a).

1.3. Conceptul de unitate de învățare

În contextul noului curriculum, conceptul central al proiectării didactice este demersul
didactic personalizat, iar instrumentul acestuia este unitatea de învăţare.
Demersul didactic personalizat exprimă dreptul profesorului (ca şi al autorului de
manual) de a lua decizii asupra modalităţilor pe care le consideră optime în creşterea calităţii
procesului de învăţământ, respectiv răspunderea personală pentru a asigura elevilor un parcurs
şcolar individualizat, în funcţie de condiţii şi cerinţe concrete.
Unitatea de învăţare reprezintă o structură didactică deschisă şi flexibilă formată din
competenţe generale, conţinuturi, activităţi de învăţare şi resurse educaţionale care are
următoarele caracteristici:
7
- determină formarea unui comportament specific prin integrarea unor obiective de referinţă;
- este unitară din punct de vedere tematic;
- se desfăşoară în mod continuu pe o perioadă de timp se finalizează prin evaluare.
Ca sistem de lecţii, unitatea de învăţare a fost concepută de B.S. Bloom (1970) pentru a
putea compensa diferenţele de ritm de învăţare dintre elevi şi diferenţele de timp necesar
învăţării pentru fiecare elev. Varietatea experienţelor de învăţare pe care şcoala trebuie le ofere
elevilor are rolul să „accelereze” învăţarea în funcţie de particularităţile fiecărui elev, estompând
diferenţele de ritm de învăţare dintre elevi. Fenomenul de „accelerare a învăţării” este asociat cu
un feedback prin care elevii raportează propriul demers cognitiv la sarcinile şi evenimentele
instruirii.
Realizarea unei unităţi de învăţare la disciplina Educație socială impune un demers
didactic personalizat, în sensul celor afirmate anterior, şi proiectat de fiecare cadrul didactic în
acord cu structura colectivului de elevi pe care îl conduce. Metodologia de proiectare a unei
unităţi de învăţare este centrată pe un proces de asociere a competenţelor specifice cu
conţinuturile şi alegerea resurselor adecvate în vederea atingerii setului de competenţe.
Într-o unitate de învăţare cadrul didactic asociază fiecărei competenţe specifice sau grup
de competenţe, resursele adecvate pentru conceperea strategiei şi realizarea demersului
didactic. dar şi tipul de instrumente de evaluare ce vor fi aplicate la clasă.
Resursele cuprind: resurse materiale (materiale didactice, mijloace audio-video),
auxiliare curriculare (manual, culegeri), resurse procedurale (tipul de organizare a clasei,
metode didactice), resurse de timp pentru realizarea fiecăreia dintre activităţile de învăţare
proiectate.
Modul particular de gestionare a acestor resurse se constituie în strategia didactică
adoptată pentru realizarea unei unităţi de învăţare şi urmăreşte progresul în învăţare în raport
cu cerinţele curriculare. Analizată din perspectiva acţiunii didactice, unitatea de învăţare solicită
acestuia un demers creativ, adaptat la nivelul colectivului de elevi dar raportat la cerinţele
curriculare, cu scopul de a dobândi nivelului de competenţă cerut de curriculum.
Unitatea de învăţare conţine suficiente elemente pentru definirea unei ore de
clasă. În tabelul care descrie unitatea de învăţare se pot trasa liniile orizontale care vor delimita
orele de clasă din interiorul unei unităţi de învăţare, astfel încât ora va evidenţia elementele de
conţinut, competenţele specifice la care se raportează cele câteva activităţi de învăţare
prevăzute a se realiza în acea oră, resursele necesare învăţării, precum şi specificaţii de
evaluare formativă pentru fiecare dintre activităţile de învăţare proiectate pentru acea oră.
Deşi denumirea şi alocarea de timp pentru unităţile de învăţare se stabileşte prin
planificarea calendaristică, proiectele complete ale unităţilor de învăţare este recomandabil să
se realizeze ritmic pe parcursul anului şcolar.
8
1.4. Proiectarea unității de învățare
Proiectarea unităţii de învăţare are ca sursă lectura personalizată a programei şcolare
dar şi o bună cunoaştere a programelei școlare la disciplina Educație socială, pentru a proiecta
activităţi de învăţare adecvate programei clasei respective.
Proiectarea pe unităţi de învăţare a activităţilor didactice la Educație socială valorizează
învăţarea prin acţiune ca demers didactic în dobândirea comportamentelor urmărite prin
curriculum. Devine evidentă existenţa unei viziuni educaţionale unitare pe o perioadă mai mare
de timp decât ora tradiţională. Din acest motiv, proiectarea activităţilor didactice trebuie realizată
într-o structură care este coerentă din punctul de vedere al competenţelor specifice, este unitară
din punct de vedere tematic şi permite feedback prin evaluare eficientă a achiziţiilor
noţionale/comportamentale/operatorii exersate pe o perioadă determinată de timp în contextul
specific acestei structuri.
Principalele caracteristici ale unei unităţi de învăţare:
- unitate (de conţinuturi);
- coerenţă (a competenţelor specifice);
- continuitate (în timp);
- finalizare (prin evaluare sumativă).
Proiectarea demersului didactic pentru o unitate de învățare începe cu lectura
personalizată a programei școlare. Lectura se realizează în succesiunea următoare: de la
competențe generale, la competențe specifice, la conținuturi, de la acestea din urmă la activități
de învățare. În programa şcolară, fiecărei competențe generale îi sunt asociate competențe
specifice. Atingerea competrențelor specifice se realizează cu ajutorul conţinuturilor care
sunt detaliate de programă. Este necesar să se răspundă succesiv la următoarele întrebări:
- În ce scop voi face? (se identifică competențele specifice de format la elevi în cadrul
respectivei unități de învățare);
- Ce conținuturi voi folosi? (sunt selectate conținuturi);
- Cum voi face? (sunt determinate activitățile de învățare);
- Cu ce voi face? (sunt analizate resursele, de exemplu, resursele materiale, de timp,
forme de organizare a clasei de elevi);
- Cât s-a realizat? (se stabilesc instrumentele de evaluare).
Proiectul unei unităţi de învăţare poate fi întocmit pornind de la următoarea rubricaţie:
Unitatea de învăţare…………………
Număr ore alocate…………………..
Proiectul unităţii de învăţare ...........................................

9
 Proiectul unei unități de învățare stimulează creativitatea fiecărui profesor, iar din punct
de vedere formal, poate fi realizat potrivit modelului de mai jos:

Conținuturi Competențe Activități de învățare Resurse Evaluare

(detalieri) specifice

[se [se [recomandate [se [se

menționează detalieri precizează numărul de programa școlară precizează menționează
de conținut care criterial al sau altele pe care resurse de timp, metodele,
explicitează anumite competențelor profesorul le de loc, material instrumentele sau
parcursuri] specifice din consideră adecvate didactic, forme de modalitățile de
programa școlară, pentru realizarea organizare a evaluare utilizate]
care se regăsește și competențelor clasei]
în planificarea specifice]
calendaristică]

Totodată, finalul fiecărei unităţi de învăţare presupune evaluare sumativă.

Proiectarea unităţii de învăţare, respectiv a lecției, începe prin parcurgerea schemei
următoare, care precizează elementele procesului didactic într-o succesiune logică, în vederea
atingerii obiectivelor de referinţă. Elementele procesului sunt aceleaşi, oricare ar fi unitatea de
învăţare vizată.
 Stabilirea obiectivelor instructiv educative ale unităţii de învăţare (obiective operaționale)
în concordanţă cu competențele specifice propuse de programa şcolară.
 Descrierea obiectivelor în termeni de comportament observabil;
 Precizarea condiţiilor în care elevii urmează să demonstreze că au dobândit
performanţele preconizate, condiţii cunoscute şi acceptate de elevi;
 Formularea diferenţiată a criteriilor de evaluare, de acceptare a rezultatelor învăţării,
criterii cunoscute şi înţelese de elevi;
 Organizarea, structurarea şi adecvarea conţinutului informaţional la stadiul dezvoltării
intelectuale şi la particularităţile elevilor;
 Alegerea şi definirea strategiilor adecvate de lucru;
 Evidenţierea metodelor de învăţare în acord cu strategiile alese;
 Evaluarea randamentului şi a performanţei prin referire la standardele de performanţă
specifice disciplinei şi la criteriile de evaluare deja menţionate;
 Denumirea acţiunilor de autocontrol şi autoevaluare.

Etapele corespund întrebărilor pe care ni le punem:

Ce voi face? (precizarea obiectivelor educaţionale ale activităţii didactice)
Cu ce foi face? (Analiza resurselor educaţionale disponibile)
Cum voi face? (Elaborarea strategiei educaţionale)

10
Cum voi şti că s-a realizat ce trebuia? (Stabilirea metodologiei de evaluare).

Când proiectează o activitate didactică, cadrele didactice trebuie să reflecteze asupra

următoarelor aspecte :
 această activitate asigură învăţarea diferenţiată a tuturor elevilor din clasa mea?
 materialul pe care doresc să-l utilizez este adecvat pentru stilurile de învăţare diverse
ale elevilor mei?
 cum pot asigura adaptarea sarcinilor pentru copiii care înţeleg repede?
 cum pot adapta sarcinile pentru copiii care au un ritm lent sau care vor întâmpina
dificultăţi de învăţare?
 cum pot asigura sprijin suplimentar elevilor care vor întămpina dificultăţi?
 metodele pe care le voi aplica asigură implicarea tuturor elevilor din clasă?
 încurajez şi apreciez orice progres în învăţare al elevilor mei?
Modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe simplifică structura
curriculumului şi asigură o mai mare eficienţă a proceselor de predare/învăţare şi evaluare.
Acesta permite operarea la toate nivelurile cu aceeaşi unitate: competenţa, în măsura să
orienteze demersurile tuturor agenţilor implicaţi în procesul de educaţie.
Pentru a asigura o marja cât mai largă de acoperire a obiectelor de studiu, în construcţia
modului de derivare a competenţelor s-a pornit de la o diferenţiere cât mai fină a
secvenţelor unui proces de învăţare.
Astfel, s-au avut în vedere următoarele şase secvenţe vizând structurarea operaţiilor
mentale: percepţie, interiorizare primară, construire de structuri mentale, transpunere în limbaj,
acomodare internă, adaptare externă.
Categoriilor de secvenţe prezentate anterior le corespund categorii de competenţe
organizate în jurul câtorva verbe definitorii, şi anume:
1. Receptarea, care poate fi concretizată prin următoarele concepte operaţionale:
identificarea de termeni, relaţii, procese; observarea unor fenomene, procese; perceperea unor
relaţii, conexiuni; nominalizarea unor concepte, relaţii, procese; culegerea de date din surse
variate; definirea unor concepte.
2. Prelucrarea primară (a datelor), care poate fi concretizată prin următoarele
concepte operaţionale: compararea unor date, stabilirea unor relaţii; calcularea unor rezultate
parţiale; clasificări de date; reprezentarea unor date; sortarea-discriminarea ; investigarea,
explorarea; experimentarea.

11
 3. Algoritmizarea, care poate fi concretizată prin următoarele concepte
operaţionale: reducerea la o schemă sau model; anticiparea unor rezultate; reprezentarea
datelor; remarcarea unor invarianţi; rezolvarea de probleme prin modelare şi algoritmizare.
4. Exprimarea, care poate fi concretizata prin următoarele concepte operaţionale:
descrierea unor stări, sisteme, procese, fenomene; generarea de idei, concepte, soluţii;
argumentarea unor enunţuri; demonstrarea.
5. Prelucrarea secundara (a rezultatelor), care poate fi concretizata prin
următoarele concepte operaţionale: compararea unor rezultate, date de ieşire, concluzii;
calcularea, evaluarea unor rezultate; interpretarea rezultatelor; analiza de situaţii; elaborarea de
strategii; relaţionări între diferite tipuri de reprezentări, între reprezentare şi obiect.
6. Transferul, care poate fi concretizat prin următoarele concepte operaţionale:
aplicarea; generalizarea şi particularizarea; integrarea; verificarea; optimizarea; transpunerea;
negocierea; realizarea de conexiuni complexe; adaptarea şi adecvarea la context.

Repere de elaborare a resurselor de învățare pentru elevi:

→ context de învățare motivant pentru elevi - un punct de acces care declanșează
interesul pentru învățare și/ sau tema în discuție
→ sarcini de lucru în clasă (potrivit competențelor specifice)
 specificarea formei de lucru
 sarcini de lucru construite de la simplu la complex
→ evaluare (potrivit competențelor specifice)
 menționarea modalității obiective prin care se realizează aprecierea
 utilizarea unor enunțuri simple metacognitive/ autoevaluative
→ sarcini de lucru pentru acasă (opțional)
→ extinderi/ corelații cu alte domenii (opțional)
Ca un element de noutate general, în spiritul implicării elevilor în propria învățare,
programele școlare pentru disciplina Educație socială consacră un rol special proiectului
educațional. Este creat, în acest fel, un cadru educațional care apropie procesul de predare-
învățare-evaluare de viața reală, în care proiectul este un instrument de lucru necesar pentru
desfășurarea activității în toate domeniile social-economice. Acest cadru educațional permite
învățarea participării prin participare și nu doar discutând despre participare; este facilitată, de
asemenea, dezvoltarea abilităților necesare secolului al XXI-lea: creativitate, gândire critică și
sistemică, abilități de comunicare și de colaborare, capacitate de adaptare, responsabilitate,
spirit de echipă. Bugetul de timp alocat proiectului reprezintă 25-30% din bugetul total de

12
timp alocat, pe an de studiu, disciplinei. Activitatea fiecărui elev în cadrul echipei de proiect
este evaluată și se finalizează prin notarea acestuia.

Sarcină de lucru în pereche: Studiați Programa școlară pentru Educație socială la clasa a V-
a – Gândire critică și drepturile copilului și realizați proiectarea, la alegere, a unei unități de
învățare.

2.1. Programa școlară pentru opțional

Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din opţionale ofertate la nivelul unităţii de
învăţământ, cât şi din opţionale ofertate la nivel naţional.
Opţional ca disciplină nouă
- introduce un obiect de studiu, în afara celor prevăzute în trunchiul comun şi/sau în
curriculumul diferenţiat pentru un anumit profil/pentru o anumită specializare;
- presupune elaborarea de către cadrul didactic propunător a unei programe şcolare care
respectă modelul de proiectare curriculară aplicat pentru nivelul de şcolaritate respectiv şi
caracteristicile prezentate mai jos.
Opţional integrat
- introduce, ca obiect de studiu, o nouă disciplină, structurată în jurul unei teme integratoare
pentru o anumită arie curriculară sau pentru mai multe arii curriculare;
- presupune elaborarea de către cadrul didactic propunător a unei programe şcolare care
respectă modelul de proiectare curriculară aplicat pentru nivelul de şcolaritate respectiv şi
caracteristicile prezentate mai jos.
Opţionale ofertate la nivel naţional
Oferta naţională de curriculum la decizia şcolii cuprinde programe şcolare aprobate prin ordin al
ministrului educaţiei. Programele şcolare promovate ca ofertă centrală reprezintă exemple de
bune practici în dezvoltarea curriculumului la decizia şcolii, relevante pentru disciplina şi pentru
aria curriculară de care aparţin, pentru o abordare integrată la nivelul mai multor arii curriculare,
dar şi social. Dintre opționalele promovate la nivel național pot fi amintite:
- Lectura și abilitățile de viață, clasele V-VI, VII-VIII
- Limba neoelenă și civilizația Greciei antice (doi ani de studiu)
- Mituri și legende greco-romane, clasele V-VI
- Cultură și tradiții aromâne, clasele V-VI, VII-VIII
- Istorie orală: Istorie trăită – Istorie povestită
- Mai întâi caracterul
13
 - Pregătiți pentru viață
- Programa şcolară pentru disciplina Educaţie economică (Socio-umane, Curriculum la
decizia şcolii pentru învăţământul gimnazial)

- Programa şcolară pentru Cultură civică, clasa a V-a -educaţie moral-civica (Socio-
umane, Curriculum la decizia şcolii pentru învăţământul gimnazial)

- Programa şcolară pentru Cultură civică, clasa a VI-a-educaţie pentru drepturile

omului (Socio-umane, Curriculum la decizia şcolii pentru învăţământul gimnazial)

- Programa şcolară pentru disciplina Educaţie interculturală (Socio-umane, Curriculum

la decizia şcolii pentru învăţământul gimnazial)

- Programa şcolară pentru disciplina opţională Educaţie finaciară (Socio-umane,

Curriculum la decizia şcolii pentru învăţământul gimnazial)

Programele școlare la aceste opționale se pot consulta pe site-ul Institutului de Științe ale
Educației.

2.2. Proiectarea opționalului

Elaborarea unei programe pentru o disciplină opţională (de unul dintre tipurile descrise
în tabelul anterior) este sarcina cadrul didactic. Pentru construirea unei programe de opţional
integrat se poate utiliza următorul algoritm:
PAŞI DE PARCURS COMPETENȚE CONŢINUTURI CRITERII DE
SPECIFICE VERIFICARE
De ce ar fi util pentru Se formulează un set de Răspunsul la
elevi un opțional competenţe specifice întrebarea De ce? se
integrat? formulează în termeni
de comportamente
adică competenţe
Se verifică dacă
competenţele formulate
sunt diferite de cele din
curriculumul naţional
(oricare dintre clase)
Ce vrem să știe elevul la Se formulează 1 – Se verifică dacă
sfârșitul anului? 2 conţinuturi conţinuturile sunt
diferite de cele din
curriculumul naţional
(oricare dintre clase)
De ce vrem să învețe Se formulează competenţe Adăugare sau Utilizarea unui algoritm
14
 elevul acele teme? specifice pentru fiecare eliminare de de asociere între
dintre competenţele conţinuturi competenţe specifice şi
generale, altele decât cele conţinuturi
din curriculum Verificarea coerenţei
setului de competenţe
specifice care se pot
realiza prin intermediul
conţinuturilor formulate.

Nucleul programei
COMPETENȚE SPECIFICE CONŢINUTURI

 Propunerea unui titlu

 Formularea argumentului
 Realizarea opţionalului
 Activităţi de evaluare
 Precizarea surselor bibliografice.

Feedback şi revizuire
Pentru argumentarea cursului opţional trebuie răspuns la următoarele întrebări:
Grupul ţintă - Cine va învăţa?
Competenţa - Ce va şti să facă la sfârşitul cursului?
Circumstanţe - În ce condiţii va şti să facă aceste lucruri?
Performanţa - Cât de bine?

Dacă un opţional proiectat se bucură de succes, poate fi continuat printr-un nou proiect
care poate fi propus în oferta următoare.
Potrivit art. 17 din Anexă la OMEN nr. 3593 / 18.06.2014 referitor la aprobarea
Metodologiei privind elaborarea şi aprobarea curriculumului şcolar – planuri-cadru de
învăţământ şi programe şcolare, cadrele didactice elaborează programele şcolare pentru
disciplinele opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Acestea sunt înaintate de către
consiliul de administrație al unității către inspectoratul școlar pentru obținerea avizului științific.
În cazul în care o programă şcolară nu primeşte avizul ştiinţific din partea inspectoratului şcolar,
aceasta poate fi refăcută de către autor, pe baza recomandărilor primite din partea inspectorului
şcolar, eventual cu sprijinul comisiei metodice.

15
Sarcină de lucru: Realizați proiectul unei programe școlare pentru un opțional ca disciplină
nouă/ opțional integrat pentru ciclul gimnazial.

16