Facultatea de Teologie Ortodoxa “Dumitru Staniloae”- Iasi

Specializarea: Asistenta Sociala

An: III

LUCRARE DE SEMINAR

SCHIZOFRENIA

Prof.coordonator: Student:

Nicoleta Moron Chirila Iulia

 CUPRINS:

1.Introducere

2.Clasificare

3.Cauze

4.Factori de risc

5. Simptomatologie

6.Tratament

7.Drepturile bolnavului schizophrenic din Romania

8.Incadrarea in societate a bolnavului

9.Dimensiuni ale calitatii vietii

10.Rolurile asistentului social

11.Bibliografie
1.INTRODUCERE

Schizofrenia este o boala caracterizata prin disocierea functiilor psihice,tulburari de gandire,

idei delirante,halucinatii,inversiuni afective,tulburari catatonice,cu pastrarea in memorie a datelor
achizitionate.Este una dintre psihozele cele mai frecvente si care ridica cele mai multe probleme
in psihiatria actuala.

Este o boala cronica, ce necesita tratament pe toata durata vietii. Dar datorita noilor
medicamente, simptomele schizofeniei pot fi ameliorate, permitand pacientului sa aiba o viata
productiva si placuta.

Schizofrenia variaza de la usoara la severa. Unii pacienti pot fi capabili sa functioneze bine in
viata de fiecare zi, in timp ce altii au nevoie de ingrijiri intensive, specializate. In unele cazuri,
simptomele schizofreniei par sa apara brusc. In alte cazuri aceste simptome se dezvolta treptat,
de-a lungul mai multor luni, si pot sa nu fie observate de la inceput.

In timp, devine dificil pentru pacient sa functioneze bine. Ii va fi imposibil sa mearga la

scoala sau la serviciu. Pot aparea probleme relationale, partial din cauza dificultatilor pe care le
are pacientul de a decodifica corect mesajele sau emotiile celorlalti.

Isi poate pierde interesul pentru activitati care in trecut ii faceau placere. Poate deveni
nelinistit sau agitat sau sa cada intr-o stare asemanatoare transei si sa nu mai raspunda celor din
jur.

2.CLASIFICARE

-SCHIZOFRENIA PARANOIDĂ -sau delirantă reprezintă forma cea mai tipică deschizofrenie.

-SCHIZOFRENIA HEBEFRENICĂ -este o formă ce se instalează la pubertate şi

secaracterizează prin comportament pueril, prostesc.

-SCHIZOFRENIA TARDIVĂ -apare după vârsta de 40 de ani şi este caracterizată prin

predominanţa fenomenelor halucinatorii şi a delirului paranoid, mai sistematizatdecat în
celelalate forme de schizofrenie.

-SCHIZOFRENIA COPILULUI - boala a fost observată începând încă de la vârsta preşcolară (3-
4 ani) şi prezintă în general aceleaşi forme clinice ca şi schizofreniaadultului.Apare pe nesimţite
la copiii cu un anumit tip de comportament şi de personalitate
3.CAUZELE SCHIZOFRENIEI

Cauzele schizofreniei nu sunt cunoscute. Totusi, studiile arata ca exista o interactiune de

factori genetici si de mediu care duc la aparitia schizofreniei.

Tulburari ale anumitor neurotransmitatori cum ar fi dopamina si glutamatul, pot contribui,

de asemenea, la aparitia schizofreniei. In timp ce oamenii de stiinta nu sunt siguri de semnificatia
acestor modificari ele reprezinta o dovada ca schizofrenia este o boala a creierului.

4.FACTORI DE RISC

Schizofrenia afecteaza 1% din populatie. La persoanele care au o ruda apropiata cu

schizofrenie, boala este mult mai frecventa – aproximativ 10%. La barbati, simptomele
schizofreniei apar in mod tipic la adolescenta sau la tanarul adult. La femei, acestea apar dupa 20
de ani sau dupa 30 de ani.

Desi cauza precisa a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost identificati anumiti factori care
par sa creasca riscul de dezvoltare sau declansare a bolii:

- istoric familial de schizofrenie

-expunerea la virusuri in viata intrauterina -malnutritia in viata intrauterina

- circumstante de viata stresante

- varsta parentala crescuta

- utilizarea de droguri psihoactive in adolescenta

5.SIMPTOMATOLOGIE

Tulburările psihice din schizofrenie ar putea fi grupate în două mari sindroame:

1.Sindromul disociativ

Cuprinzând tulburări ale câmpului conştiinţei, tulburări ale desfăşurării gândirii, dezogranizarea
vieţii afective, comportamentul catatonic.
 2.Sindromul delirant paranoid

Cuprinzând trăirile delirante (delirul de influenţă, depersonalizarea) şi delirul autist consecutive

acestor trăiri.

Principalele tulburări psihice ce alcătuiesc conţinutul acestor sindroame constau în

urmatoarele:

Tulburările de percepţie - sunt reprezentate de halucinaţii. Cele mai caracteristice halucinaţii

sunt cele auditive.

Halucinaţii corporale - se întalnesc de asemenea frecvent: bolnavul simte că un animal îi

umbla prin abdomen, simte că i se mişcă un picior sau o mână (deşi acestea stau nemişcate)
simte că cineva îi extrage sângele sau creierul etc.

Tulburările de gândire - sunt reprezentate de gândirea incoerentă, cu lipsa legăturii între idei
sau a relaţiilor logice între aceste idei. În ceea ce priveşte conţinutul gândirii, tulburarea cea mai
caracteristică este DELIRUL.

Tulburarile de vorbire - insoţesc de regulă şi exprimă tulburările de gândire, mai ales în

formele avansate ale schizofreniei. Cea mai gravă tulburare de limbaj, care exprimă gândirea
incoerentă a bolnavului, este SCHIZOFAZIA. Schizofazia constă dintr-o înşiruire de expresii şi
fraze fără nici o legatură între ele, cuvinte noi - create de bolnav (neologisme) şi care au
semnificaţie numai pentru el, astfel incât limbajul bolnavului devine de neinţeles pentru ceilalţi.

Tulburările de scris - sunt legate de tulburările de gândire şi vorbire si exprimă mai ales
incoerenţa gândirii.

Tulburările de afectivitate – sunt reprezentate de lipsa legăturii afective între trăirile delirante
ale bolnavului şi comportamentul său. La începutul bolii, schizofrenii pot prezenta o scădere sau
chiar o pierdere a afecţiunii pentru cei apropiaţi, care poate evolua către inversiune afectivă.

6.TRATAMENT

Schizofrenia este o boala cronica ce necesita tratament de-a lungul intregii vieti, chiar daca
pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente.

Tratamentul cu medicamente si terapie psihosociala poate ajuta pacientul sa-si tina afectiunea
sub control si sa devina un participant activ si informat in propria ingrijire. In timpul perioadelor
de criza sau a celor cu simptome severe, poate fi necesara spitalizarea pentru siguranta
pacientului si pentru ca acesta sa beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate.
 De obicei, tratamentul schizofreniei este condus de un psihiatru cu experienta in tratarea
acestei afectiuni. Dar in echipa terapeutica pot fi si alti profesionisti: psiholog, asistent social,
asistenta de psihiatrie, deoarece tulburarea poate afecta mai multe arii ale vietii. Poate exista, de
asemeni si un manager de caz care se va asigura ca pacientul obtine cel mai bun tratament si ca
ingrijirea acestuia este bine coordonata in cadrul echipei.

a)Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei. Intrucat aceasta
medicatie poate avea efecte secundare serioase dar rare, pacientul poate fi reticent in a-l lua. Este
bine ca pacientul sa discute aceste lucruri cu psihiatrul pentru a gasi impreuna un tratament care
sa fie acceptat si de pacient, cu mai putine efecte secundare.

Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent prescrisa pentru tratamentul schizofreniei. Ea
poate controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori cerebrali: dopamina si
serotonina.

Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si cateva saptamani de la

introducerea medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. In general, scopul
tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si simptomelor cu
cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte medicamente, cum ar fi antidepresivele si
medicatia antianxioasa.

b)Tratament psihosocial

Desi medicatia este baza tratamentului in schizofrenie, psihoterapia si alte terapii

psihosociale sunt de asemenea importante. Aceste tratamente pot include:

Terapie individuala

Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa faca fata mai
bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia il poate ajuta sa-si
imbunatateasca abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivatia pentru a
continua tratamentul. Invatand despre schizofrenie poate sa o inteleaga mai bine si sa inteleaga
cat de important este sa ia tratamentul medicamentos. Totodata, il poate ajuta sa faca fata
stigmatizarii legata de faptul ca are schizofrenie.
Terapia familiala

Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe urma terapiei, care ofera sprijin si educatie
familiilor. Simptomele au o sansa mai mare de ameliorare daca membrii familiei inteleg boala,
pot recunoaste situatiile stresante care pot duce la recaderea bolii si pot ajuta pacientul sa nu
abandoneze planul de tratament. De asemenwa, terapia de familie poate ajuta ca pacientul si
familia sa sa comunice mai bine si sa inteleaga conflictele familiale.

Reabilitarea

Invatarea unor abilitati sociale si vocationale pentru a putea trai independent este o parte
importanta in tratamentul schizofreniei. Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate invata diferite
abilitati cum ar fi mentinerea igienei, gatitul sau comunicarea eficienta. Astazi, putini pacienti cu
schizofrenie necesita spitalizare pe termen lung, datorita tratamentelor eficiente existente.

7.DREPTURILE BOLNAVULUI SCHIZOFRENIC DIN ROMANIA

Art. 35

Ingrijirea persoanelor internate in unitati de psihiatrie sau admise in centre de recuperare si

reabilitare se realizeaza in conditii care sa asigure respectarea demnitatii umane.

Art. 40

(1) Persoanele internate pot fi izolate temporar, fara contentionare, in vederea protejarii acestora,
daca reprezinta un pericol pentru ele insele sau pentru alte persoane. Aceasta masura trebuie
aplicata cu maxima precautie si numai in cazul in care orice alta modalitate s-a dovedit
ineficienta.

Art. 42

(1) Orice pacient cu tulburari psihice are dreptul la:

a) recunoasterea de drept ca persoana;

b) viata particulara;

c) libertatea de comunicare, in special cu alte persoane din unitatea de ingrijire, libertatea de a

trimite si de a primi comunicari particulare fara niciun fel de cenzura, libertatea de a primi vizite
particulare ale unui consilier ori ale unui reprezentant legal sau conventional si, ori de cate ori
este posibil, si ale altor vizitatori, libertatea de acces la serviciile postale si telefonice, precum si
la ziare, la radio si la televiziune;

d) libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase.

(2) Mediul si conditiile de viata in serviciile de sanatate mintala trebuie sa fie pe cat posibil cat
mai apropiate de viata normala a persoanelor de varsta corespunzatoare.

(3) Pentru petrecerea timpului liber orice pacient cu tulburari psihice are dreptul la:

a) mijloace de educatie;

b) posibilitati de a cumpara sau de a primi articolele necesare vietii zilnice, distractiilor sau
comunicarii;

c) mijloace care sa permita pacientului sa se consacre unor ocupatii active, adaptate mediului sau
social si cultural, incurajari pentru folosirea acestor mijloace si masuri de readaptare profesionala
de natura sa ii usureze reinsertia in societate.

(4) Pacientul nu poate fi obligat sa presteze o munca fortata.

(5) Activitatea efectuata de catre un pacient intr-un serviciu de sanatate mintala nu trebuie sa
permita exploatarea fizica sau psihica a acestuia.

8.INCADRAREA IN SOCIETATE A BOLNAVULUI

Un rol la fel de important, ca şi tratamentul medicamentos, îl au acceptarea şi integrarea

bolnavului cu schizofrenie în comunitate, implicarea lui în diferite activităţi. Suferinţa produsă
de stigmatizare este pentru multe dintre persoanele cu schizofrenie mai mare decât cea produsă
de boală. Iar izolarea socială, dificultatea în a-şi găsi un loc de muncă, pierderea suportului
social sunt adeseori cauze de recăderi”, atrage atenţia dr Alexandru Paziuc.

Terapia ocupationala le ofera persoanelor cu schizofrenie posibilitatea de a-si imbunatati

abilitatile practice necesare pentru performarea sarcinilor pe care le au de indeplinit. Participarea
activa in sesiunile de terapie reprezinta o oportunitate de a lua decizii si de a dobandi mai mult
control asupra propriei situatii.

Integrarea sociala, se refera la prezenta unui status si rol social, acceptarea in diferite grupuri
sociale, accesibilitatea suportului social, climat de munca stimulativ, participarea la activitati
comunitare, apartenenta la o comunitate spiritual religioasa. Asigurarea drepturilor fundamentale
ale omului, cum sunt: dreptul la vot, dreptul la proprietate, la intimitate, accesul la invatatura si
cultura, dreptul la un proces corect si echitabil. Evaluarea calitatii vietii pacientilor ajuta
profesionistii sa aleaga intre diferite tratamente alternative, sa informeze pacientii asupra
efectelor posibile ale diferitelor proceduri medicale si sa ii ajute in luarea unor decizii dificile, sa
monitorizeze efectele terapeutice si din punct de vedere al pacientului si nu doar al evolutiei
bolii, precum si sa elaboreze protocoale terapeutice eficiente si adecva

9.DIMENSIUNI ALE CALITATII VIETII

-bunastarea emotionala sau psihica, ilustrata de indicatori precum: fericirea, multumirea de

sine, sentimentul identitatii personale, evitarea stresului excesiv, stima de sine, bogatia vietii
spirituale, sentimentul de siguranta. Relatiile interpersonale, ilustrate prin indicatori precum: a te
bucura de intimitate, afectiune, prieteni si prietenii, contacte sociale, suport social. Bunastarea
materiala, ilustrata prin indicatori precum: proprietate, siguranta locului de munca, venituri
adecvate, hrana potrivita, loc de munca, posesie de bunuri, locuinta, statut social. Afirmarea
personala, care inseamna: competenta profesionala, promovare profesionala, activitati
intelectuale captivante, abilitati/deprinderi profesionale solide, implinire profesionala, niveluri de
educatie adecvat profesiei.

-bunastarea fizica, concretizata in sanatate, mobilitate fizica, alimentatie adecvata,

disponibilitatea timpului liber, asigurarea asistentei medicale de buna calitate, asigurari de
calitate,activitati preferate interesante in timpul liber, (hobyyuri si satisfacerea lor), forma fizica
optima. Independenta, care inseamna autonomie in viata, posibilitatea de a face alegeri
personale, capacitatea de a lua decizii, autocontrolul personal, prezenta unor valori si scopuri clar
definite, auto- conducerea in viata.

10.ROLURILE ASISTENTULUI SOCIAL

Asistentul Social ca parte a echipei pluridisciplinare, isi concentreaza actiunile spre trei
domenii: preventie, interventie si suport. Pentru realizarea scopurilor, el apeleaza la anumite
roluri specifice, tip broker social, profesol, avocat, consultant, cercetator etc.

Familia si mediul social reprezinta componente esentiale in munca de insertie sociala a

persoanei cu schizofrenie.
 Asistenta sociala se bazeaza pe mobilizarea resurselor interne ale individului pentru ca acesta
sa isi atinga potentialul maxim si sa contribuie la bunastarea colectiva a societatii.

Astfel,asistentul social are urmatoarele roluri:

-ofera informatii persoanei cu probleme mintale, respectiv reprezentantilor legali ai acestuia

pe care il insotesc la evaluarea psihiatrica si psiho-sociala, in legatura cu rezolvarea dificultatilor
cu care se confrunta acesta, de exemplu serviciul de protectie sociala din cadrul primariei locale,
pentru obtinerea unui ajutor social, in cazul in care veniturile familiei se incadreaza in baremul
prevazut de legislatia in vigoare.

- consiliaza si sprijina persoana , respectiv apartinatorii acestuia, individual sau in grup,

pentru depasirea dificultatilor prin care trec, in functie de nevoile lor, de exemplu prin invatarea
de deprinderi de functionare in societate sau de abilitati de comunicare.

-trebuie sa se adapteze la suferinta mentala a persoanei cu problema mintala, sa asculte, sa

favorizeze accesul la ingrijirea psihiatrica, aducandu-si raportul la reinsertia acestuia in mediul
social.

-in ce priveşte munca directă cu individul, asistentul social trebuie să evalueze nevoile sale
specifice în cadrul uneia sau mai multe întrevederi, iar pe baza evaluării se întocmeşte un plan de
intervenţie. Acesta ar trebui să conţină obiective ca găsirea unei slujbe care să corespundă
potenţialului persoanei, obţinerea unor drepturi financiare, orientarea unui grup de suport, dacă
este posibil.

-colaborarea asistentului social trebuie să se extinda si în sfera familiei, aceasta fiind în

mãsură să semnaleze orice eventualã schimbare în comportamentul, dispozitia, sau gândirea
pacientului, care nu are întotdeauna conştiinţa tulburărilor sale.

-explică legislaţia în vigoare, poate întocmi ancheta socială şi poate indentifica mijloace de
ajutor pentru bolnav. Totodată asistentul sociala poate avea intervenţii cognitive care sunt utile în
a învăţa persoana afectată cum ,,să ignore vocile”, cum să testeze la realitate ideile etc.

- altă dimensiune a problemei, pe care asistentul social trebuie să o soluţioneze, este

reprezentă de impactul bolii asupra familiei. În intervenţia la nivelul familiei, asistentul social
poate îndeplini trei roluri:

-de educator – furnizează informaţii privind natura bolii, posibila evoluţie a --acesteia,
tratamentul, modul în care pot fi prevenite recăderile.

-de mediator – ajută la atenuarea şi stingerea conflictelor din interiorul familiei, minimalizând
efectele negative asupra persoanei afectate de depresie.
-de consilier, oferă ajutor în înţelegerea de furie şi teamă ce au apărut în urma declanşării bolii,
în modul în care trebuie încurajat bolnavul şi accentuează importanţa păstrării atmosferei calme
în familie.

11.CONCLUZIE

Schizofrenia este o boală care afecteaza modul în care persoana gândeşte simnte şi
acţioneaza. Aceasta boală este tratabilă și gestionabilă. În postură de asisteţi sociali putem să
venim în sprijinul celor diagnosticaţi cu schizofrenie prin mai multe mijloace pe care le-am
amintit mai sus.

Avand in vedere subiectul dezbatut, interventia asistentului social se ramifica in doua

posibile metode de interventie:

1. asistentul social din directie care intocmeste un plan de interventie adaptat nevoilor
beneficiarului apeland la totalitatea resurselor disponibile (materiale, umane)

2. asistentul social clinician aplică în mod profesionist teoria şi metodele de asistenţă socială în
diagnosticul, tratamentul şi prevenirea disfuncţiilor, a dizabilităţilor şi a tulburărilor psihosociale
ale unor persoane, cupluri, familii şi grupuri de persoane.

Aşadar, persoanele care suferă de schizofrenie au nevoie de oamenii din jurul lor, familia,
prieteniii. Aceştia trebuie să fie informaţi despre aceasta boală, cu cat stiu mai multe despre
această boala, evoluţia şi simptomele sale, cu atât pot face viaţa bolnavului şi a lor mai usoară.
Bibliografie:

1.C.Stefanescu.Schizofriniile,Bucuresti 2006

2. Legea nr. 129/2012 pentru modificarea şi completarea Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei
persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002

3.P. Brânzei- Psihiatrie, Editura "Didactică şi Pedagogică” Bucureşti 1999

4. E. Minokowski- Schizofrenia, Editura IRI – Bucureşti 1999

5. T. Pirozynski- Manual de psihiatrie, Institutul de Medicină şi Farmacie Iaşi, 1991

Alte surse:

1.https://schizofrenia.ro/

2. https://www.academia.edu/10139895/Schizofrenia