Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Virusurile reprezintă o categorie specifică, diferită de alţi agenţi infecţioşi. Mult timp au fost caracterizaţi
prin caractere cum ar fi: filtrabilitatea, dimensiunile foarte mici, parazitismul obligatoriu intracelular, inactivarea
prin căldură; aceste criterii nu erau definitorii şi, deci, nediscriminatorii în raport cu alţi agenţi infecţioşi (în special
bacteriile).
Virionul este o particulă inertă sau aproape inertă, care reprezintă faza extracelulară a ciclului infecţios al
virusului. Virionul conţine una sau mai multe molecule de ADN sau ARN, care reprezintă genomul.
Termenul de virus are un sens mai larg: virusurile reprezintă toate entităţile virus - specificate implicate în
ciclul infecţios. “Virusul” nu include numai virionul, ci şi ARNm şi proteinele virale care pot lipsi în final din structura
virionului.
Putem spune ca :
2. Virusul are un ciclu infecţios care include o fază în care agentul este reprezentat de una sau mai multe particule
inerte (virionul sau virionii), compuse din una sau mai multe molecule de acid nucleic. De regulă, este acoperit de
un înveliş alcătuit din una sau mai multe proteine şi, în unele cazuri, de o membrană care conţine lipide şi
glicoproteine ca şi alte substanţe.
3. Virusul este o entitate care poate fi transmisă unui gazde receptive, iniţiind altă infecţie.
4. Informaţia genetică a virionului este stocată fie în molecula de ARN, fie în cea ADN; în interiorul celulei gazdă,
genomul viral redirecţionează mecanismul genetic şi metabolismul celulei gazdă pentru a produce noi virioni.
Clasificarea virusurilor în familii, subfamilii sau genuri se face în principal pe următoarele criterii:
caracteristicile genomului ARN sau ADN, şi proprietăţile lui: greutate moleculară, m.c. sau d.c., linear sau
circular, segmentat sau piesă unică, polaritatea, compoziţia procentuală în C +G, secvenţierea bazelor;
criterii morfologice (dimensiunea virionului, formă, prezenţa sau absenţa anvelopei, simetria NC);
particularităţile de replicare (strategia replicării, transcriere, traducere, modificări post-traducere,
asamblarea şi eliberarea virionilor progeni);
proprietăţi fizico-chimice (masă moleculară, stabilitatea termică, densitatea, rezistenţa la pH, radiaţii,
detergenţi, etc);
prezenţa unor macromolecule/proteine virale (număr, compoziţia proteinelor şi secvenţa aa., funcţiile
lor);
proprietăţi antigenice;
proprietăţi biologice (spectrul de gazde, tropismul pentru anumite celule, maniera de transmitere, vectori,
serologie
Tabel 1: Virusuri ARN implicate în infecţii umane
Este util pentru clinician să se folosească drept criteriu unic de clasificare calea de transmitere a agentului
etiologic viral. Au fost descrise din acest punct de vedere următoarele categorii: