Cosma Andrei

Cum influeteaza saracia starea de sanatate

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a adoptat o viziune multidimensională a stării de sănătate,

ce extinde starea de sănătate de dincolo de structura şi funcţionarea corpului uman, înglobând
sentimentele, emotiile, valorile, abilitatea de a gândi şi natura relaţiilor interpersonale.
În urma analizării dimensiunilor stării de sănătate, Hann şi Payene (1997, p.11) au definit
sănătatea astfel : „Sănătatea reprezintă amestecul resurselor fizice, emoţionale , sociale,
intelectuale, spirituale şi ocupaţionale care sprijină o persoană în realizarea sarcinilor de
dezvoltare psihosocială, necesare pentru ca ea să se bucure de o viaţă satisfăcătoare şi
productivă”.
În1996, Spiker a identificat cinci domenii majore ale stării de sănătate :starea fizică şi
capacitatea funcţională, starea şi bunăstarea psihologică, interacţiunile sociale, factorii
economici şi statutul social, starea spirituală/religioasă..
Dimensiunea fizică a stării de sănătate cuprinde un număr de caracteristici fiziologice şi
structurale ce ajută persoana în dezvoltarea sa, aici fiind incluse nivelul de suscepibilitate la boli,
greutatea corporală, acuitatea vizuală, coordonarea, rezistenţa fizică, capacitatea de
recuperare.Echilibrul fizic poate fi atins printr-o alimentaţie adecvată care să cuprindă calitativ
şi cantitativ substanţele nutritive necesare pentru susţinerea stilurilor specifice de viaţă, prin
exercitii si miscari fizice sustinute si prin asigurarea unei perioade de odihna, necesare refacerii
organismului (somn, relaxare, managementul stresului).
Sărăcia reprezintă lipsa sau insuficienţa resurselor necesare unei vieţi sociale normale, aşa cum
este ea definită de standardele societăţii.

Principalii indicatori ai stării de sănătate a populaţiei exprimă o situaţie critică, România aflându-
se la mulţi dintre ei pe ultimele locuri din Europa:
 starea de sănătate afectată de cumularea de boli insuficient tratate şi de condiţii
nesănătoase de viaţă
 frecvenţa morţii evitabile (înainte de 65 ani);
 frecvenţa ridicată a accidentelor, datorate neglijenţei persoanei, deficitului de control asupra
factorilor de risc: calitatea produselor, condiţiile naturale şi sociale de risc;
 neimplicarea medicului de familie în controlul preventiv al pacienţilor în localităţile din
provincie şi în zonele puţin accesibile;
 starea proastă a dentiţiei etc