1.

Urgența medicala: definiție și caracteristici

a. Definiție:
 Urgența medicală reprezintă o situație clinică complexă care necesită o intervenție promptă, rapidă și directă,
pentru a acționa țintit în cel mai scurt timp posibil.
 Survine ca o stare patologică imprevizibilă, neașteptată în manifestări și durată, susceptibilă în unele cazuri
să compromită prognosticul vital și funcțional al pacientului.
b. Urgența medicală presupune:
 O atenție sporită din partea medicului acordată fiecărui pacient datorită riscului instalării ei în orice moment
 Medicul trebuie să anticipeze urgența și să ațtioneze prompt în luarea deciziilor terapeutice adecvate
 Cunoașterea cauzelor este esențială în stabilirea conduitei
 Dotarea medicală trebuie să corespundă cu standardele în vigoare pentru a dispune de toate substanțele și
materialele necesare
 Etapa preoperatorie este imperios necesară pentru cunoașterea pacientului, evaluarea riscului anestezic,
definirea tehnicii de anestezie și pregătirea preanestezică corespunzatoare

2. Atitudinea medicului în apariția unei urgențe

În tratamentul unei urgențe medicale este vitală atitudinea medicului care trebuie să acționeze rapid, orice
secundă fiind prețioasă. Deciziile luate pot înclina balanța în favoarea restabilirii stării pacientului sau dimpotrivă
pot agrava situțtia. Claritatea și siguranța acțiunilor medicului practician sunt indispensabile pentru rezolvarea
urgenței medicale.
Deși în condiții de ambulator efectuarea unui examen general complet este relativ dificilă, trebuie adoptat
un sistem rațional și eficient prin întrebări precise și examen metodic în scopul obținerii datelor necesare și
suficiente pentru precizarea terenului și a gradului de risc.

3. Aspecte importante în stabilirea unei decizii chirurgicale oro-dentare în ambulator

 Amploarea intervenției de executat și locul unde se practică
 Afecțiunea generală prezentă (compensată, decompensată sau la limita compensării)
 Evaluarea complexă a anamnezei medico-chirurgicale pentru aprecierea riscului unei afecțiuni generale
,,silențioase” care sub impactul agresiunii anestezico-chirurgicale poate deveni manifestă
 Evaluarea riscului intervenției chirurgicale în scopul pregătirii medicaentoase a pacientului cu potențial de
risc pentru a preveni urgența medicală

4. RECUNOAȘTEREA URGENȚEI MEDICALE SE FACE PE URMĂTOARELE SEMNE CLINICE:

 Suferința cerebrală
 Dificultăți respiratorii
 Probleme cardio-circulatorii

5. Simptomele de alarma ale unei urgente medicale

 Comportamet modificat, stare de neliniște
 Tulburări ale conștientului (stare de confuzie, de obnubilare)
 Amețeli, senzații de greața, vărsături
 Dereglări respiratorii
 Paloare, răcirea extremităților, transpirații
 Puls filiform, TA în scădere rapidă

6. Lista de control al lui Ahnefeld pentru urgența medicală

a. Conștientul:
 Dacă pacientul reacționează la stimuli verbali
 Dacă reacțiile sunt numai la stimuli dureroși
b. Sistemul respirator:
 Mișcările respiratorii
 Disfuncțiile respiratorii
 Oprirea respirației
c. Sistemul cardio-circulator:
 Modificările pulsului arterial
 Modificări ale tensiunii arteriale
 Colorația periorală, perinazală, a patului unghial
 Reacția pupilelor la lumină

7. Desfățurarea în condiții optime a unui tratament stomatologic presupune sincronizarea următorilor

factori
a. Factorul personal:
 Instruire atentă asupra evaluării pacientului, a factorilor declanșatori și favorizanți ai urgenței medicale
 Conduita diagnostică
 Cunoașterea noțiunilor fundametale de acordare a primului ajutor
 Bagaj bogat de cunoștințe teoretice și practice ai membrilor echipei stomatologice pentru utilizarea medicației
specifice fiecărei afecțiuni în parte, utilizarea aparaturii și a manevrelor de urgență în situații clinice speciale
 Perfecționarea personalului stomatologic cu privire la noțiunile teoretice și obținerea unei bune manualități
b. Factorul pacient:
 Cel mai variabil și inconstant factor, fiind singurul care se modifică la fiecare intervenție stomatologică
 Reprezintă elementul asupra căruia ceilalți factori sunt focalizați pe perioada staționării în cabinetul de
medicină dentară
 Va dicta conduita terapeutică și rolul său important de a aduce informatile subiective cu privire la starea sa,
este incontestabilă
 Dotarea și infrastructra cabinetului de medicină dentară
 Limitează sau permite intervenția precoce în situațiile uzuale sau de urgență
 E necesară dotarea corespunzatoare cu aparatură performantă și funcționarea la parametrii optimi ai aparatelor
– permite monitorizarea pacientului dar și stabilirea cu exactitate a momentului optim de intervenție
 Calibrarea periodică a parametrilor aparatelor este necesară pentru o informare corectă asupra diagnosticului
și a deciziei terapeutice.
8. Trusa de urgente- dotare
 Aparat de tensiune (1 buc)
 Stetoscop (1buc)
 Garou (1buc)
 Seringi de unică folosință (10 buc)
 Feșe (10 buc)
 Comprese sterile (5 pachete)
 Vată sterilizată de uz medical (5 pachete)
 Bandaj adeziv (2 role)
 Alcool 70% (500 ml)
 Alcool iodat 1% (100ml)
 Apa oxigenată 3% (500ml)
 Taviță renală (2 buc)
 Perfuzor steril (5 buc)
 Ser glucozat 5% perfuzabil (2 pungi)
 Ser fiziologic perfuzabil 0.5 l (2 pungi)
 Leucoplast (1 tub)
 Mănuși sterile (10 perechi)
 Gelaspon (1 cutie)
 Vit. K (Fitomenadion) (10 fiole) →
hemostatic
 Vit. C (10 fiole)
 Glucoza 33% (10 fiole)
 Ser fiziologic 9‰ (10 fiole)
 Sulfat de magneziu 20% (10 fiole) →
antispastic
 Gluconat de calciu 10% (10 fiole) →
hipocalcemia acută simptomatică
 Hemisuccinat de hidrocortizon 10 ml (10
buc) și 5 ml (10 buc) → antihistaminic,
utilizat în afecțiuni alergice
 Miofilin (10 fiole) → tratamentul stării de rău
astmatic
Trusa de prim ajutor contine:
 Balon respirator Ruben și masca Ambou
 Canule (pipe) Guedel de diverse marimi
 Set laringoscop (4 lame)
 Stetoscop
 Tensiometru
 Butelie oxigen
 Deschizător de gură
 Cofeină Na Benzoic 25% (10 fiole) →
analeptic cardiovascular și vasodilatator
indicat în stările de precolaps
 Efedrină 1% (10 fiole) → tratamentul
simptomatic al rinitei și sinuzitei acute, rinitei
vasomotorii, edemelor apărute în urma
intervențiilor chirurgicale endonazale
 Algocalmin (10 tablete) → antialgic pe bază
de Metamizol
 Romergan (10 drajeuri) → tratamentul
simptomatic al unor afecțiuni alergice (rinite,
conjunctivite, urticarie etc.), antihistaminic
 Fenobarbital 10% (10 fiole) → antiepileptic,
hipnotic și sedativ, prenarcotic, inductor
enzimatic hepatic și coleretic
 Furosemid 10% (10 fiole) → diuretic
 Clorhidrat de papaverină 4% (10 fiole) →
afecţiuni însoţite de spasm al musculaturii
netede intestinale, biliare şi ureterale,
dismenoree, tulburări circulatorii cerebrale şi
periferice.
 Adrenalină 1/1000 (10 fiole)
 Ampicilină sau eritromicină (20 tablete) →
antibiotice de sinteză din clasa Penicilinelor
 Nitroglicerină (1 cutie) → vasodilatator
utilizat în angor pectoris, infarct miocardic,
insuficiență cardiacă stângă acută
 Nifedipin tb (1 cutie) → HTA, angină
pectorală cronică stabilă
 Xilină cu adrenalină (10 fiole) → anestezic
din clasa amidelor
 Xiina 1% (5 fiole) → anestezic de tip amidic
 Diazepam (10 tablete) → sedativ
 Adrenostazin (5 fiole) → hemostatic
  Aspirator de primajutor

9. Terenul pacientului în cabinetul de medicină dentară

 Terenul reprezintă totalitatea factorilor care conferă organismului anumite calități prin care răspunsuile sale
la agenții deviatori îmbracă caractere particulare.
 Terenul in conditii fiziologice particulare:
o Copii
o Batrani
o Gravide
 Terenul tarat:
o cardio-vascular
o DZ
o Hemoragipar
o Alergic
o Pulmonar
o neuro-psihic
o neoplazic
o HIV

10. Chestionarul de identificare a riscului urgenței medicale

 anamneza medico-chirurgicala
 evaluarile clinice si paraclinice
 aprecierea scorului anxietatii dentare in scopul precizarii tipului comportamental al pacientului
 diagnosticul de stare generala
 diagnosticul dento- parodontal
 Propunerea de tratament stomatologic si/sau chirurgical
 Tipul de anestezie
 Tipul de premedicatie

11. Examenul paraclinic de laborator: Valori Normale

SÂNGELE VALORI NORMALE

 Timpul de sangerare  1-4 minute
 Timpul de coagulare  8-12 minute
 Hemoglobin  Barbati:13.8-17.2g/dl; Femei:12.1-15.1g/dl
 Hematocritul  Barbati: 40 – 48%; Femei: 36 – 42%
 Nr de hematii  4.000.000 – 6.200.000/ mm3
 Nr de trombocite  150.000-450.000/mm3
 Formula leucocitara  4.000-10.000/mm3
 VSH  Bărbaţi: < 50ani: < 15mm/h; 50-85ani: < 20mm/h; > 85ani:
< 30mm/h
 Femei: < 50ani: < 20mm/h; 50-85ani: < 30mm/h; > 85 ani:
< 42 mm/h
12. Riscul anestezic și operator în cabinetul de medicină dentară

A. Dupa Archer (1965)

Good RISKS: pacient între 8-40 ani cu stare generală bună
Fair RISKS: pacient între 35-50 ani cu unele suferințe organice dar în general cu o stare de sănătate bună
Poor RISKS: pacient cu suferințe organice importante.

B. Evaluarea riscului operator după Societatea de Anestezie SUA (1977)

Risc 1 – intervenție minoră. Pacient fără afecțiuni generale coexistente
Risc 2 – intervenție majoră. Pacient fără afecțiuni generale coexistente
Risc 3 – intervenție minoră. Pacient cu afecțiune medicală coexistentă dar care nu periclitează viața în
momentul intervenției.
Risc 4 – interventie majoră. Pacient cu afecțiune medicală coexistentă dar care nu periclitează viața în
momentul intervenției.
Risc 5 – intervenție de urgență. Pacient fără afecțiuni generale coexistente.
Risc 6 – intervenție de urgență. Pacient cu afecțiune medicală coexistentă dar care nu periclitează viața în
momentul intervenției.

C. Gradele de risc unanim acceptate în practica chirurgicală după Societatea de Anestezie SUA (1994)
ASA I – pacient făra nici o afecțiune, decât cea care necesită intervenția.
ASA II – pacient cu o perturbare moderată a unei funcții mari în relație sau nu cu afecțiunea chirurgicală.
ASA III – pacient cu o perturbare severă a unei mari funcții, în relație sau nu cu afecțiunea chirurgicală.
ASA IV – pacient cu risc vital iminent, determinat de atingerea unei mari funcții.
ASA V – pacient muribund

13. Scopul examenului general al pacientului în medicina dentară

 Evaluarea riscului anestezic
 Aprecierea pregatirii preanestezice si a momentului optim de interventie chirurgicala.
 Stabilirea metodei de anestezie in farianta cea mai favorabila.

14. Metode de investigație a aparatului cardio-vascular

 Anamneza medicală riguroasă

 Presiunea arterială
 Pulsul arterial
 Examenul arterelor
 Presiunea venoasă
 Electrocardiograma
 Ecografia cardiacă
 Capacitatea vitală
 Timpul de circulație sanguină
 Hemoleucograma
 Metabolismul bazal.
15. Gradele de risc ale terenului cardio-vascular
Gradul I ( NYHA 1 – absent):
 Afecțiune cardiacă fără diminuarea capacității funcționale a organismului
 Solicitarea fizică și psihică nu duce la extenuare, aritmii, dispnee, criză de angor pectoris
 Prognosticul este bun
Gradul II ( NYHA 2 – La solicitări mari):
 Afecțiune cardiacă însoțită de o ușoară diminuare a capacității funcționale a organismului
 Solicitarea fizică și psihică, excesele, duc la extenuare, aritmii, dispnee, criză de angor pectoris
 Prognosticul este bun dacă pacientul este tratat corespunzător
Gradul III ( NYHA 3 – La solicitări normale, uzuale):
 Afecțiune cardiacă insoțită de diminuarea capacității funcționale a organismului
 În stare de repaus pacientul nu prezintă simptome de boală, dar la o solicitare fizică minora apar oboseală,
aritmii, dispnee, criză de angor pectoris
 Prognosticul este favorabil sub un tratament complex sub îndrumarea specialistului cardiolog
Gradul IV ( NYHA 4 – acuze prezente chiar și în repaus):
 Afecțiune cardiacă ce împiedică pacientul de la o activitate fizică normală
 În stare de repaus pacientul poate prezenta simptome de insuficiență cardiacă severă sau criză de angor
pectoris
 Prognosticul este incert, grav, chiar sub tratament de specialitate.

16. Infarctul de miocard : semne, simptome, tratament

Semne: persistența durerilor peste 20 de minute în ciuda tratamentului aplicat sugerează instalarea unui infarct
miocardic.
Simptome: în cazul infractului miocardic, la simptomatologia specifică anginei pectorale se mai adaugă:

 Senzatia de moarte iminentă

 Turgescența jugularelor
 Dispnee gravă cu prezența ralurilor ce pot fi auzite
 Hipotensiune arterială
 Dicordanță puls–TA
 Tahicardie

Tratament:

 Oxigenoterapie
 Întreruperea tratamentului stomatologic
 Calmarea durerii – Mialgin 50-100 mg intravenos diluat în 10 ml solutie ser fiziologic sau nediluat
intramuscular
 Tramadol , Ketorolac i.m. dacă pacientul are puls < 100 bpm, Fortral 30 mg per os
 Sedare – Diazepam 10 mg
 Nitroglicerină tb 0,5 mg sau spray
 Atropină fiole 0,5 mg i.m./i.v pentru combaterea tahicardiei
 Monitorizarea funcțiilor vitale până la sosirea ambulanței

În formele foarte grave, infarctul miocardic acut se poate instala sub forma “șocului cardiogen” sau prin
moarte subită. În șocul cardiogen, tratamentul de maxima urgenta este:
  Hemisuccinat de hidrocortizon 300-400 mg i.v.
 Adrenalină 1/1000 subcutanat
 Xilină 2% în tahicardie, lent i.v.

17. HTA: semne, simptome, tratament

Simptome:

 Creșterea bruscă a valorilor tensiunii arteriale peste 140 mmHg

 Cefalee
 Somnolență
 Obnubilare
 Greață, vomă
 Tulburări de vedere
 Encefalopatie hipertensivă
 Oligurie
 Afectarea retinei prin edem papilar, hemoragii retiniene

Tratament:

 Încetarea tratamentului stomatologic

 Oxigenoterapie
 Pozitia pacientului – pe jumatate ridicat cu picioarele mai jos decat corpul
 Controlul TA și al pulsului
 Nifedipin (Adalat) – cps 10 mg sublingual, repetat după 15 min, 20 mg sublingual
 Nitroglicerină sublingual sau spray 1 – 4 jeturi
 Furosemid 1 – 4 fiole i.v/i.m
 Dizepam 5–10 mg i.v/i.m
 Se anunță serviciul de ambulanță

18. Criza de angor pectoris: semne, simptome, tratament

Simptome:

 Debut brusc
 Dureri retrosternale sau iradiate în axilă, partea ulnară a brațului stâng, gât, mandibulă, cu durată de la
câteva secunde până la maxim 20 de minute
 Senzație de presiune sau constricție toracică
 Dispnee
 Palpitații (tulburări de ritm cardiac)
 Stare de anxietate evidentă

Tratament:

 Pacientul se așează în poziție semișezândă cu picioarele paralele la orizontală

 Oxigenoterapie
 Psihoterapie (liniștirea pacientului)
 Monitorizarea tensiunii arteriale și a pulsului
  Nitroglicerină sublingual cps 0,5 mg sau spray
 Dacă simptomatologia nu se remite dar TA sistolică se menține peste 100 mmHg se poate repeta doza
 Aspirina 100-250 mg 1 tb de uz cardiologic sau 1/2 tabletă obișnuita mestecată sau administrată sublingual
!!! Administrarea de Aspirină este contraindicată la pacienții care au antecedente de hemoragie digestivă
superioară, ulcer gastric sau duodenal.

19. Sincopa vaso-vagală: semne, simptome, tratament

Este precipitată de stress, teamă, durere, oboseală, reprezentând o pierdere incompletă a stării de conștiență
sau mai concret o obnubilare profundă.

 Simptome: Este însoțită de hipotensiune arterială, bradicadie, greață paloare. Funcțiile vitale nu sunt
disparute ci doar diminuate, se constata rare contractii cardiace si miscari respiratorii. Poate dura de la
cateva minute, la mai multe, chiar 30 de min sau o ora. Starea este aproape intotdeauna reversibila

 Tratament: Se remite rapid dupa asezarea pacientului in clinostatism cu picioarele ridicate. Se recomanda
la pacienti cu sincope vagale in antecedente sa se adm un anxiolitic precum Midazolam sau Diazepam cu
30 de min inaintea inceperii tratamentului si sa li se asigure o buna analgezie si o atmosfera relaxanta.

20. Sincopa de ortostatism: semne, simptome, tratament

Este declanșată de ridicarea bruscă a pacientului din clinostatism în ortostatism. Se remite la reluarea
clinostatismului.
Apare la persoanele cu afectarea reflexelor vasomotorii (hipotensiune ortostatică familială, insuficiența
primară a sistemului vegetativ, diferite neuropatii: diabetică, etilică etc.)
Poate fi evitată ridicând lent pacientul de pe scaunul stomatologic

21. Lipotimia
Se diferențiază de sincopă prin intensitatea semnelor, pierderea cunoștinței care este parțială și tranzitorie,
ritmul respirator și cardiac este puțin încetinit. Diferența esențială de sincopa este deci persistentă într-un anumit
grad al cunoștintei dar substratul este identic pentru cele două afecțiuni.
22. Măsuri de urgență în cazul declanșprii unei sincope
 Întreruperea tratamentului stomatologic
 Așezarea pacientului în clinostatism cu picioarele ușor ridicate deasupra nivelului capului
 Curățirea cavității orale și a faringelui de sânge, comprese, resturi dentare, materiale de amprenta, proteze
mobile, obturații usor detașabile
 Desfacerea hainelor sau a oricăror alte accesorii vestimentare strâmte
 Așezarea capului pacientului în poziție de siguranță (decubit lateral) pentru a elibera căile aeriene, a
preveni căderea limbii în faringe și aspirarea evetualelor vărsături
 Monitorizarea parametrilor cardio-vasculari: puls, tensiune arterială
 Stimulare periferică (stropirea cu apă rece pe față ți gât, pălmuire)

23. Dereglările ritmului cardiac

 Supradoza de substanță vaso-constrictoare în soluția anestezică loco-regională
  Frica de îngrijiri dentare, anestezia insuficientă, tracțiuni pe vase si nervi, manopere brutale, traumatizante,
dureroase
 Intoxicații cronice cu alcool, nicotină
 Intoxicații medicamentoase cu antidepresive, antiaritmice, betablocante, diuretice, digitale
 Tulburări metabolice, hormonale, respiratorii
 Afecțiuni cardiace: boala coronariană, afecțiuni valvulare, miocardite, insuficiență cardiacă

24. Endocardita bacteriana subacută

Riscul de inducere al bacteriemiei depinde de doi factori importanți:
 Gradul de traumatizare a țesuturilor determinate de manopere dentare brutale, sângerânde
 Gradul inflamației gingivo-parodontale preexistente
Pentru a împiedica fixarea agenților patogeni pe valvulele cardiace lezate, trebuie ca orice procedură
sângerandă să fie precedată de profilaxie antibiotică (cu efect bactericid și nu bacteriostatic).
Medicul trebuie să respecte regulile generale chirurgicale de asepsie, antisepsie și igienă pentru a reduce
numărul de bacterii.
Pacienții care prezintă riscul unei endocardite bacteriene subacute sunt sfătuiți să stabileasca și să mențină
o igienă orală cât mai corectă pentru a reduce resursele potențiale de bacteriemie.

25. Antibioprofilaxia EBS – de necesitate sau aleatoriu

Profilaxia cu antibiotice a endocarditei bacteriene subacute este recomandată ca o rutină la toți pacienții
cu risc în cazul procedurilor dentare și orale care pot determina bacteriemie. Acestea sunt în general proceduri
asociate cu sângerări din țesuturile moi sau dure orale, inclusiv detartraj, periaj profesional, implante dentare,
tratamente endodontice care depășesc apexul dentar.

Proceduri dentare care necesită profilaxia endocarditei bacteriene:

 Extracția dentară
 Proceduri parodontale incluzând chirurgia parodontală, detartraj și surfasaj
 Implanturi dentare
 Reimplantarea dinților extrași
 Tratamentele endodontice ce depășesc apexul dentar
 Plasarea subgingivală de fibre sau benzi cu antibiotice
 Plasarea inelelor ortodontice
 Injecțiile pentru anestezia intraligamentară
 Igienizarea dinților sau implantelor când se anticipează o sângerare

Proceduri dentare care în care nu se recomandă profilaxia endocarditei bacteriene:

 Stomatologia restaurativă
 Anestezia locală prin injecție dar nu intraligamentară
 Tratamente endodontice fără suprainstrumentare
 Îndepărtarea firelor de sutură postoperatorie
 Plasarea de aparate ortodontice sau protetice mobile
 Amprentare
 Fluorizare
 Radiografiere orală

26. Resuscitare cardio-respiratorie

 Cu un singur medic:
 Se fac 2-3 insuflatii respiratorii
 Apoi 15 masaje cardiace externe
 Se continua regulat, 2 respiratii artificiale, 15 masaje cardiace externe
 Distanta dintre respiratii si masaje sa nu fie mai mare de 7 secunde
 Dupa 4 cicluri complete se face o pauza si se verifica prezenta pulsului carotidian, daca nu se percepe se reiau
manevrele

Cu doi medici:
 Inițial se fac 2-3 insuflații respiratorii de către un medic care se plasează lateral de capul pacientului
 Al doilea medic se pozitionează lateral de pacient pe partea opusă și executa 5 compresiuni presternale
 Se continuă cu 1 insuflație și 5 masaje cardiace externe
 Medicul care execută masajul cardiac numără cu voce tare de la 1 la 5 apoi face o mică pauză pentru insuflație
 Aceștia se pot schimba între ei pentru a evita oboseala
 Dupa 4 cicluri se va verifica existența pulsului carotidian, reluarea mișcarilor respiratorii, reducerea midriazei,
revenirea constientului.

27. CIRCULATION – asigurarea circulatiei

Pacientul fără puls la carotidă, fără respirație, cu conștientul abolit, în midriază areactivă (moarte clinică),
este poziționat orizontal pe un plan dur, cu membrele ușor ridicate (20-30 grade).
Se controlează libertatea căilor respiratorii și se fac 2-3 mișcări de respirație artificială gură la gură, gură
la nas sau cu respiratoare portabile simple.
Se începe imediat masajul cardiac extern, continuându-se concomitent cu respirație artificială.

28. Basic life support – BLS

Măsuri elementare de sustinere a functiilor vitale (BLS)

 Airway – asigurarea libertății căilor aeriene

o Hiperextensia capului pe gât din poziția de supinație are drept scop înlăturarea obstrucției glotice prin
căderea limbii, la pacienții fără conștiență.
o Deschiderea gurii se poate face prin diverse metode: manual cu instrumentar improvizat sau cu
deschizător de gură, nu se recomandă instrumente metalice care pot provoca leziuni traumatice,
sângerări
o Curățirea oro-faringelui și aspirația se efectuează cu unu sau două degete pe care se înfășoară un tifon
o Menținerea libertății căilor aeriene se face prin introducerea unei pipe faringiene fie pe cale orală, fie
pe cale nazală. Scopul ei este de susținere a limbii și planșeului bucal
 Breathing – asigurarea respirației
o Respirația gură la gură
o Respirația gură la nas
o Respirația artificială cu aparate simple, portabile
 Circulations – asigurarea circulației

29. Moartea biologică

 Poate să se instaleze la un pacient la care nu s-au aplicat cu succes tehnicile de resuscitare cardio-
respiratore.Moartea biologică urmează dupa etapa scurtă a morții clinice și se caracterizează prin leziuni
ireversibile la nivel cerebral.
Diagnosticul morții biologice nu pretează la confuzii:

 abolirea totală a conștientului

 cianoza generalizată
 absența activității respiratorii și cardiace
 midriaza fixă, areactivă
 areflexie și relaxare musculara inițială, urmată de instalarea rigidității cadaverice
 lividitate cadaverică declivă
Medicul e cel care hotărăște care pacient e declarat decedat.

30. Masajul cardiac extern

Cu torace închis sau manevra Kuwenhoven este o compresiune transtoracică a cordului, care este
comprimat ritmic intre stern ți coloana vertebrala.
Deplasarea laterală a inimii în timpul compresiunii este limitată de pericard și mediastin.
Pacientul este asezat în decubitus dorsal pe un plan dur, iar reanimatorul se plasează lateral de acesta.
Cu podul palmelor suprapuse, cu degetele lipite, fără să atingă toracele, cu brațele întinse vertical, medicul
aplică compresiuni viguroase pe linia mediană a sternului, la unirea 1/3 inferioare cu 1/3 medie a acestuia.
Utilizând o parte a greutății corporale, reanimatorul aplică forța lui controlat, în sens vertical turtind
toracele antero posterior cu 4-5 cm, în ritm de 80 compresiuni pe minut.
Durata compresiunii să fie egală cu cea a relaxării, menținânduse sternul apăsat timp de 0.5 sec, după care
se eliberează rapid și se așteaptă o nouă jumătate de secundă până la apăsarea următoare.
La copii compresiunile se fac cu o singură mână, iar la copii mici cu 1-2 degete. Eficacitatea este
controlată prin apariția, în timpul presiunii sternale, a unui puls artificial carotidian sau femural, perceptibil la
fiecare compresiune.
Dacă acest puls nu se simte, frecvența trebuie încetinită pentru a permite o reumplere mai buna a cordului.
Manevra trebuie să fie efectuată sternal și nu costal, strict median, deoarece există pericolul de ruptură a ficatului
sau de fracturi costale și leziuni splenice.

31. Moartea clinică

Este o stare care începe simultan cu stopul cardiac, stop care determină și sistarea circulației sangvine
cerebrale și implicit instalarea hipoxiei cerebrale; durează intre 3-4 minute .
Semnele premonitorii:
 pierderea bruscă a stării de conștiință
 instalarea rapidă a palorii, dar cel mai frecvent a cianozei generalizate
 stop respirator
 uneori convulsii generalizate
 dispar reflexele oculare
Diagnostic diferential:
1. lipotimia
2. sincopa
3. colaps
4. șocul
5. coma
Semne patognomonice morții clinice:
 absența pulsului la nivelul arterelor mari
 oprirea respirației spontane
 absența totală a zgomotelor cardiace, linie izoelectrică sau fibrilație ventriculară, în cazul în care pacientul
este monitorizat EKG
 pupilele midriazice, fixe, areactive

32. Lovitura cu pumnul precordial

Ca tehnică, lovitura precordială se aplică de la înaltime de 20-30 cm față de torace, cu marginea pumnului
strans, lovindu-se pe mijlocul sternului o singură dată, cel mult de 2 ori.
Pumnul presternal generează, prin stimul mecanic, un mic stimul electric, într-o inima încă reactivă,
excitabilă, relativ oxigenată, fie modificând aritmia sau înlăturând-o, fie determinând contracții viguroase,
eficiente uneori în cordul ineficace.
Lovitura cu pumnul precodial se practică cu succes în urmatoarele situatii de stop cardiac:

 în cordul ineficace, la debutul unei fibrilații ventriculare

 în tahicardii ventriculare
 în bradicardii severe sau bloc total
Lovitura precordială nu înlocuiește ABC-ul resuscitării: eliberarea căilor aeriene, respirația artificială și
după pumnul presternal masajul cardiac extern.

33. Coma hipoglicemică

Scăderea rapidă a valorii glicemiei sub valoarea de 40 mg/100 ml sânge duce la o deprivare acută a
celulelor de materie nutritivă și consecutiv la instalarea unei come hipoglicemice.
Cauze principale ale inducerii comei hipoglicemice sunt :

 Doza inadecvată de insulină

 Renunțarea la un prânz
 Efortul fizic prelungit și exagerat
 Stresul, angoasa
 Stresul chirurgical
Debutul este brusc, manifestat prin:

 Pierderea conștiinței
 Hiperexcitabilitate musculară
 Transpirații reci
 Tahicardie, aritmie
 Hipoglicemie, absența glicozuriei și cetonuriei

Tratament profilactic:

 Dozarea preoperatorie a glicemiei, glicozuriei, corpilor cetonici

 Colaborarea obligatorie cu medicul diabetolog
 Recomandări asupra alimentației pre- și postoperatorii
 Planificarea tratamentului în cursul dimineții

Atitudinea de urgență în cabinetul stomatologic:

 Administrarea de glucide, care se vor menține în cavitatea orală sau vor fi administrate pe cale orală. În cazul
în care calea orală nu poate fi folosită se vor administra 200-250 ml dintr-o soluție de glucoză 5-10 % pe cale
parenterală
 Glucagon 1 mg intravenos sau intramuscular
 Dacă dupa administrarea de glucoză simptomatologia nu se remite rapid, înseamnă că nu hipoglicemia a fost
cauza simptomelor

34. Coma hiperglicemica

În cursul unei terapii stomatologice sau de chirurgie dento-alveolară, coma diabetică se poate declanșa ca
urmare a stresului.

Semnele prodromale sunt:

 anorexie
 vărsături
 dureri în epigastru
 sete și uscăciunea gurii

Coma hiperglicemica se caracterizeaza prin :

 Halenă acetonică
 Respirație acidotică
 Tegumente și mucoase uscate
 Hipotensiune arterială
 Midriază
 Hiperglicemie, glicozurie, cetonurie

Tratament de urgență:

 Perfuzii intravenoase cu soluții izotone de NaCl și bicarbonat de Na (2000 ml în primele 2 ore)

 Administrare de insulină
 Transportul imediat al pacientului la spital pentru continuarea tratamentului

35. Epilepsia idiopatică: semne, simptome, tratament

Este reprezentată de cazurile în care factorul etiologic este încă necunoscut. Ea poate evolua sub 2 forme:
 Crize mici : absențe de scurtă durată
 Crize mari : epilepsia majoră
Factorii declanșatori de cabinetul de medicina dentara pot fi diverși:
 Anxietate
 Infecții odontogene
 Nevralgii dentare
 Abuz de alcool
 Insomnie, surmenaj
 Reducerea medicației antiepileptice
 Supradoza de anestezice locale
 Criza mare este cea mai gravă. Se recunoaște fără dificultate deoarece are o instalație tipică:
Faza preconvulsivă ce se caracterizează prin:
 Eventuală aură cu halucinații optice și auditive
 Anxietate și neliniste
 Transpirații profunde
 Eructații sau emisii de gaze
Faza convulsivă:
 Pierderea bruscă a conștienței
 Țipăt inițial
 Cădere bruscă în față
 Convulsii tonico–clonice
 Bulbii oculari întorși către în sus,bdivergent, pupile mari, cu reactivitate redusă
 Oprirea temporară a respirației
 Cianoză
Automușcarea limbii, spume la gură, incontinența de urină și fecale, sunt semne patognomonice ale crizei
de grand mal.
Faza postconvulsivă:
 Confuzie – stare crepusculară sau somn profund
 Amnezie retrogradă
 Modificări EEG caracteristice
Tratament de urgență în cabinetul stomatologic:
 Întreruperea tratamentului
 Așezarea pacientului în clinostatism cu așezarea capului în poziție de siguranță pentru a elibera căile aeriene,
a preveni căderea limbii în faringe și aspirare eventualelor vărsături
 Curățarea cavității orale și a faringelui de sânge, compresie, resturi dentare, materiale de amprentă, proteze
mobile etc.
 Desfacerea hainelor sau oricăror alte accesorii vestimentare strâmte
 În cazul convulsiilor tonico-clonice, introducerea între arcadele dentare a unei pene de cauciuc, sau a oricărui
alt obiect care să împiedice traumatizarea limbii și care să nu poată fi aspirat
 Dacă convulsiile durează mai mult de 15-20 sec., se va administra intravenos fracționat Diazepam sau
Midazolam până la oprirea convulsiilor
 Fenobarbital 1-1,5 mg kg/corp intramuscular
 În cazul apariției apneei, pacientul va fi asistat respirator

36. Proceduri dentare care necesită profilaxie antibiotică

 Extracția dentară
 Proceduri parodontale incluzând chirurgia parodontală, detartraj și surfasaj
 Implanturi dentare
 Reimplantarea dinților extrași
 Tratamentele endodontice ce depășesc apexul dentar
 Plasarea subgingivală de fibre sau benzi cu antibiotice
 Plasarea inelelor ortodontice
 Injecțiile pentru anestezia intraligamentară
 Igienizarea dinților sau implantelor cand se anticipează o sângerare

37. Șocul anafilactic: semne, simptome, tratament

Survine la câteva momente de la pătrunderea alergenului în organism, se manifestă prin reacții sistemice
care evoluează rapid și impun un tratament de urgență.
 La interval foarte scurt după contactul cu alergenul, manifestarile sunt:
 anxietate
 senzație de pierdere a cunoștinței, presiune toracică, respirație dificilă
 posibil cefalee difuză, frison, hipertermia feței, erupție tegumentară generalizată

Examen obiectiv:
 paloare generalizată
 erupție de tip urticarian cu sau fără edem la locul puncției anestezice

Semne obiective:
 tahicardie cu puls filiform, cu sau fără aritmie
 dispnee de tip tahipneic sau wheezing
 presiune arterială scăzută uneori până la zero

Conduita terapeutică
 întreruperea tratamentului
 îndepărtarea alergenului suspectat
 așezarea pacientului în clinostatism, cu picioarele ridicate deasupra nivelului capului
 curățarea gurii și faringelui de sânge, resturi organice și alți corpi străini
 așezarea capului pacientului în poziție de siguranță (rotat lateral) pentru a preveni căderea limbii în faringe
 oxigenoterapie
 instituirea unei linii venoase periferice și administrare de soluție de ser fiziologic sau Ringer în jet
 dacă presiunea arterială maxima este mai mica de 70-80 mmHg → se administrează Adrenalină 0,3mg
(intravenos, intralingual sau subcutan – se dilueaza 1mg Adrenalina în 10 ml ser fiziologic). Administrarea se
poate repeta la 5 minute
 antihistaminice: Tavegil 2-4 mg intravenos sau intralingual
 Hemisuccinat de hidrocortizon 200 mg intravenos, Prednisolon 250 mg, Fortecortin 40 mg intravenos
 în spasm bronsic Euphyllin 240 mg intravenos
 în insuficiența respiratorie severă (edem Quincke) se recomandă puncția intercricotiroidiană
 dacă survine stopul cardio-respirator, se încep manevrele de resuscitare cardio-respiratorie

38. Bătaia pe spate

O serie de 4 bătai puternice cu podul palmei între omoplați, aplicate pacientului aflat în picioare, șezând,
sau culcat. (În cazul obstrucției căilor respiratorii prin aspirație de obiecte străine).
1. Pacient conștient – poziție șezândă sau în picioare

 medicul este în spatele pacientului

 se plasează o mână în jurul taliei pacientului
 se apleacă capul pacientului pentru a obține bombarea maximă a toracelui
 se aplică cele 4 lovituri

2. Pacient inconștient – pozitie culcat

 pacientul stă cu fața la medic, care este pozitionat lateral

39. Presiunea abdominală

Manevra Heimlich = executarea unei presiuni subdiafragmatice care produce o presiune aeriană în
arborele respirator, dinspre plămâni spre trahee și laringe, antrenând corpii străini.
 Pacient conștient: pozitie în șezut sau în picioare

 medicul stă în spatele pacientului, cu brațele în jurul taliei acestuia

 mâinile medicului se plasează pe abdomenul pacientului, mai sus de ombilic, mai jos de apendicele xifoid
 4 apăsări puternice, scurte, separate și distincte
 când pacientul se află pe scaunul stomatologic, iar medicul nu reușește să cuprindă talia pacientului, acesta
va fi deplasat în pozitie laterală

Pacient inconștient:

 poziție de decubitus dorsal, cu fața în sus (prin rotația capului se micșoreaza lumenul căilor respiratorii
superioare)
 se deschide gura pacientului
 medicul se poate afla deasupra pacientului sau lateral de acesta, aproape de șoldul său
 se aplică podul palmei pe abdomen, pe linia de mijloc dintre ombilic și apendicele xifoid
 umerii medicului vor fi perpendiculari pe abdomenul pacientului
 se fac 4 compresiuni prin apăsări rapide, separate și distincte, de jos în sus

40. Presiunea toracică

Pacient conștient: pozitie șezândă sau în picioare
 medicul se află în spatele pacientului, înconjurând toracele acestuia (cu brațele pe sub axile)
 se încrucișează mâinile pe linia de mijloc a sternului, nu pe procesul xifoid
 se execută 4 presiuni scurte, rapide, distincte
Pacient inconștient: culcat
 pacientul în pozitie de supinație
 se deschide gura pacientului
 medicul se apleacă pe pacient, având umerii aproape perpendiculari pe toracele pacientului
 se executa 4 presiuni scurte, rapide, puternice

41. EPA – edemul pulmonar acut: semne, simptome, tratament

Survine în insuficiența cordului stâng prin creșterea presiunii pulmonare și se manifestă prin dispnee
datorată limitării schimbului de gaze prin acumularea de lichid în alveolele pulmonare.

Tablou clinic:

 dispnee paroxistică intensă, cu debut brusc

 ortopnee
 tensiune arterială crescută, normală sau scazută
 raluri umede (sibilante)
 spută rozată, spumată
 tahicardie
 stază în venele gâtului
 cianoză

Atitudinea de urgență în cabinetul stomatologic

 întreruperea tratamentului
 pacientul cu trunchiul în poziție verticală și membrele inferioare în poziție declivă
 eliberarea căilor aeriene superioare
 administrare de O2 4-10 litri/min

Hipotensiune arteriala (<100 mm Hg) → șoc cardiogen → prognostic limitat.

Hipertensiune arterială:
 Furosemid, Lasix intravenos 20 mg in bolus
 dacă dispneea nu cedează iar tensiunea arteriala se menține ridicată: Nitroglicerină sublingual (1tb) sau
Nitromint spray (se poate repeta la 5-10 min)
 hipertensiune arterială: Nifedipin 10 mg, sublingual (! nu concomitent cu Nitroglicerina)
 +angina pectorală: Mialgin, Tramadol 50-100mg intravenos
 fenomene respiratorii spastice (raluri sibilante, wheezing): spray cu substanță beta-mimetică Alupent,
Asmopent-2 pufuri
 dacă dispneea nu cedează, iar TA > 100 mm Hg se va utiliza “flebotomia închisă”
 solicitarea serviciului de ambulanță.

42. Proceduri non-invazive de dezobstrucție a căilor respiratorii

Sunt proceduri manuale:
 bătaia pe spate
 presiunea manuală: abdominală sau toracică
 curățirea cavității orale cu degetele

43. Pacienți cu peace-maker cardiac

În cazul unor boli cu probleme în transmiterea influxurilor nervoase, are rol de a stimula o activitate
regulată a inimii, cu o anumită frecvență.
 pacientul prezintă un document unde sunt scrise tipul și frecventa aparatului
 se solicită acordul medicului cardiolog
 medicul stomatolog trebuie să cunoască riscurile legate de electrochirurgie, de instrumentele ultrasonice sau
alte aparate electrice
 nu trebuie sa existe “scurgeri” mai mari de 10 microamperi
 nu impun precauții deosebite nici în privința anesteziei sau a medicației
 extracțiile și manoperele sângerande se pot realiza cu premedicatie preoperatorie

44. Aspirația de corpi straini în stomatologie

Poate determina insuficiență respiratorie acută, gravă, cu prognostic rezervat. Se datorează hipercapniei
și/sau hipoxiei cerebrale produse de obstrucția căilor aeriene superioare, care se poate complica cu asfixie.
Simptomatologia:
 dramatică, senzația de “moarte iminentă”
 absența sau insuficiența mișcărilor respiratorii
 cianoza
Îndepartarea corpului strain ducle la remiterea manifestarilor clinice
Persistența corpului strain duce la agravarea stării generale, stop cardio-respirator și moarte.
Obstrucția corpilor străini este favorizată de:
 poziția pacientului în scaunul unitului
 proiecția accidentală în cavitatea orală a diverșilor corpi străini
 aspirația accidentala a unui ac de seringă detașat în timpul anesteziei

Atitudine de urgenta:
 poziționarea pacientului: supinație cu picioarele ușor depărtate
 degajarea căilor respiratorii: hiperextensia capului pe gât
 verificarea ventilației: ascultarea ritmului respirator concomitent cu vizualizarea mișcarilor toracice
 degajarea căilor respiratorii: manual sau prin aspirație, sub inspecție directă
 manevra Safar de triplă oxigenare: concomitent cu îndepărtarea corpilor străini. Se aplică degetele înapoia
ramului posterior al mandibulei, și se deplaseaza mandibula către anterior. Concomitent se coboară capul și
se deschide gura cu restul degetelor.
 verificarea respirației
 ventilație artificială