Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

CUPRINS

Argument ................................................................................................. 2

CAP. 1. Potenţialul turistic al litoralului românesc ………….........3

1.1 Factorii naturali …………………………………………………………….3
1.2 Staţiunile turistice ………………………….……………………………...5
1.3 Patrimoniul Cultural …...…………………………………………………
12
1.4 Infrastructura turismului pe litoralul Mării Negre
…………………..14
1.5 Organizarea şi amenajarea plajelor
…………………………………..16

Cap. 2. Oferta turistică a staţiunilor de pe litoralul Mării

Negre……………………………………………………………………………….17
2.1 Oferta turistică de cazare …………………………………………………
17
2.2 Oferta turistică de alimentaţie publică …………………………………
19
2.3 Oferta turistică de servicii ………………………………………………..21

Cap. 3. Cererea turistică a staţiunilor turistice ……….

…………...22
3.1 Caracteristici ale cererii turistice ………………………………………..22
3.2 Metode de atenuare a vârfurilor sezoniere ……………………………24
3.3 Acţiuni de publicitate turistică privind perioada de extrasezon .....26
1
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Cap. 3. Anexe …………………………………………………………………..27

2
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Argument

Resursele turistice naturale ale României, care o situează, prin bogăţie şi varietate, printre
ţările cele mai dotate din acest punct de vedere, pot fi amplu puse în valoare datorită, pe de o parte,
acumulărilor semnificative din ultimii ani înregistrate în procesul de reformă, care vizează
descentralizarea şi privatizarea acestui sector important al economiei naţionale, şi, pe altă parte,
datorită modernizărilor şi noilor dotări pe care le-a cunoscut infrastructura turistică şi care au efecte
benefice asupra calităţii serviciilor oferite.
Evaluarea industriei turistice româneşti indică faptul că turismul poate deveni una din
industriile de export puternice ale României, care va concura efectiv cu alte ţări. Turismul românesc
este privit, de altfel, ca un obiectiv şi mijloc al dezvoltării economico-sociale de ansamblu, în
contextul politicii naţionale de progres şi de integrare în structurile europene.
Dezvoltarea-cadru a produsului turistic al României urmăreşte trei direcţii principale:
realizarea unui produs turistic nou, de nivel internaţional, bazat pe valori turistice culturale, cu
precădere în zonele montane; modernizarea produsului turistic al staţiunilor de pe litoral şi al
staţiunilor balneare; dezvoltarea ofertei turistice interne în concordanţă cu specificul local şi
regional.
Cu prioritate se are în vedere îmbunătăţirea şi consolidarea produsului turistic în zonele care
sunt cele mai cunoscute turiştilor străini şi români şi unde există, în general, facilităţi turistice şi
infrastructură. Este vorba, între altele, de extinderea structurilor turistice în Bucureşti – modernizarea
celor existente şi dezvoltarea de noi structuri pentru turismul de afaceri şi cel pentru agrement;
modernizarea staţiunilor Mamaia şi Neptun de pe litoralul românesc pentru turismul internaţional şi
intern şi dezvoltarea turistică a oraşului Constanţa; modernizarea şi dezvoltarea ofertei turistice a
zonei Braşov/Sinaia pentru sporturi de iarnă şi turism estival; dezvoltarea regiunii Nordului
Moldovei, care include judeţele Suceava, Neamţ şi Iaşi, ca un produs turistic integrat, cu
adresabilitate pentru turismul cultural; dezvoltarea turismului cultural şi montan din Maramureş,
regiune cu tradiţii rurale, peisaje frumoase şi biserici din lemn, precum şi a staţiunii Borşa, cu
potenţial pentru sporturile de iarnă; dezvoltarea ofertei turistice în regiunea Sibiu pentru turismul
cultural, circuite turistice şi excursii de o zi în regiunea Braşov; amenajarea zonei montane – Munţii
Făgăraş pentru dezvoltarea drumeţiei. Se urmăreşte de asemenea, dezvoltarea turistică a zonei
Munţii Apuseni, a ecoturismului în regiunea Deltei Dunării, precum şi valorificarea potenţialului
turistic oferit de fluviul Dunărea.

3
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

1. Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

1.1 Factorii naturali

Aflat în partea de sud -est a României, judeţul Constanţa ocupa jumătatea sudică a Dobrogei,
limita de sud fiind dată de graniţa de stat cu Bulgaria.
Judeţul Constanţa are o suprafaţă de 7071 kmp, iar populaţia este de 746.000 locuitori (1997-
1998).
Relieful este format dintr-un podiş tabular ce aparţine Podişului Dobrogei de Sud şi Podişului
Casimcei, care nu depăşeşte decât pe alocuri altitudinea de 200 m.
De-a lungul Văii Carasu, pe o lungime de 64,2 km, se află partea cea mai joasă, unde a fost
construit canalul navigabil Dunăre – Marea Neagră, densitatea reţelei hidrografice având, de altfel,
cea mai redusă valoare de pe întreg teritoriul ţării.
Principalul factor de atracţie al turiştilor în această zonă rămâne, însă, marea.
Avându-şi originea în vechea Mare Sarmatică, mult mai întinsă, Marea Neagră are o
suprafaţă de 411.540 kmp, cu o adâncime maximă de 2245 m şi o platformă continentală întinsă,
care coboară până la 400+500 m.
Este o mare de tip continental, legându-se prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele cu Marea
Mediterană, iar de acolo cu întreg Oceanul Planetar.
Apa mării este bogată în clorură de sodiu şi magneziu, sulfat de calciu, de potasiu, la fel ca şi
lacurile Razim, Sinoie şi Techirghiol – lacuri bogate în săruri, cu nămol sapropelic bogat în substanţe
minerale şi cu o valoare terapeutică deosebită, recunoscute şi pe plan mondial.
Marea Neagră este a treia mare europeană ca întindere şi a doua ca adâncime. Apa are o
salinitate redusă: 17-18% la ţărm şi o temperatură de +20-25 grade C în timpul verii, iar în timpul
iernii de +9 grade C.
Marea Neagră este lipsită de flux şi reflux, în schimb, uneori, valurile pot atinge 1–3 metri,
favorizând thalasoterapia. O caracteristica aparte mai este şi panta de imersiune lină, ce înaintează
50-100 m de la ţărm în larg, fiind deosebit de apreciată de copii şi de neiniţiaţii în tainele înotului.
Acesta este unul din motivele, dar nu singurul, pentru care unele staţiuni sunt destinate cu precădere
copiilor.

4
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Litoralul românesc al Mării Negre începe de la frontiera Republicii Moldova – punct de

vărsare al braţului Chilia în mare. Spre sud, se întinde pe o suprafaţă de 40 km ţărmul maritim,
marcat de linia estică a Deltei Dunării. În continuare, de la braţul Sf. Gheorghe, spre sud, până la
Capul Midia, pe o porţiune de 100 km, se întinde zona nisipurilor joase (Razim - Sinoe). Prin poziţia
sa, această porţiune este deosebit de pitorească, având multe aşezări pescăreşti, însă un număr redus
de obiective turistice. De la Capul Midia spre sud, pe o întindere de aproximativ 100 km, se află o
înşiruire de staţiuni balneo-maritime şi de odihnă.
Climatul litoralului românesc este rezultatul climatului maritim şi al celui de stepă: climă
blândă şi uscată, cu veri calde. Durata de strălucire a soarelui în luna iulie este de 10-12 ore pe zi, iar
temperatura medie este de 24 grade C.
În sezonul cald temperatura la suprafaţa plajei urcă pană la 45 grade C, însă brizele marine,
bogate în aerosoli, atenuează arşiţa zilelor toride. Precipitaţiile în timpul verii scad sub 100 mm/m în
zona litoralului.
Aerul este nepoluat, lipsit de praf, fum sau microbi, ca şi apa mării. În picăturile extrem de
fine care plutesc în aer, aerosolii proveniţi din sfărâmarea valurilor, conţin substanţe care intră în
componenţa apei de mare. Inhalarea aerosolilor este recomandată majorităţii oamenilor, acţionând ca
un fortifiant asupra organismului, cu excepţionale rezultate pentru copii, persoane demineralizate sau
predispuse la tuberculoză. De asemenea, ozonul existent stimulează nutriţia, având şi o mare putere
antiseptică, de aici rezultând valenţele medico-terapeutice, recunoscute şi peste hotare, a litoralului
romanesc.
Marile întinderi de plajă sunt pavate cu nisip auriu, de o fineţe deosebită, rezultat din scoicile
măcinate. Peste tot, plajele sunt orientate spre răsărit, cu expunere la plajă până după amiază.
Între Mamaia şi Mangalia se întinde parcă un singur oraş, o imensă staţiune. De-a lungul
coastei, un spaţiu mirific etalează o salbă de staţiuni care răspund tuturor vârstelor şi gusturilor:
Năvodari, Mamaia, Constanţa (staţiuni destinate odihnei), Eforie Nord, Eforie Sud, Costineşti,
Techirghiol, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai şi Vama Veche
(destinate odihnei şi curei balneare)
Dar, factorul principal care contribuie la dezvoltarea funcţiunii balneo-climaterice şi turistice
a staţiunilor este, în primul rând, marea.

5
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

1.2 Staţiunile turistice

Staţiunea Năvodari este situată la nord de oraşul Constanţa, pe malul sudic al lacului Taşaul
şi la ţărmul Marii Negre (tabere de copii). Tot la Năvodari există şi un camping modern cu o
capacitate de 11.000 locuri.

Staţiunea Mamaia este situată la 3 km nord de Constanţa. Este cea mai mare staţiune
turistica din România (situată la 6-8 m altitudine), ea mai fiind denumită şi Perla Mării Negre.
Staţiunea este aşezată pe o fâşie de nisip scăldată la răsărit de valurile mării, iar la apus de
apa dulce a lacului Sintghiol.
Deşi a luat fiinţă in 1906, Mamaia s-a dezvoltat, în mare măsură, între anii 1920-1940. În
anul 1944, capacitatea de cazare a acestei staţiuni era de numai 1067 locuri, din care 318 în cele
doua hoteluri existente. Din anul 1959, începe o acţiune intensă de construcţii.
Plaja staţiunii (ce poate rivaliza cu celebrele plaje de la Cannes sau Saint Tropez de pe coasta
de Azur), are o lungime de 8 km şi o lăţime de 100-200 m.
În ultimii ani în staţiunea Mamaia s-au făcut investiţii majore atât în renovarea şi dotarea
unităţilor hoteliere cât şi în infrastructura staţiunii.
Staţiunea Mamaia a fost îmbogăţită cu un mare număr de fântâni arteziene, palmieri, locuri
de promenadă, locuri de joaca pentru copii, terenuri sportive, locuri de distracţie... Una dintre
principalele atracţii ale staţiunii este parcul acvatic Aqua Magic - un loc pentru distracţie totală!
In anul 2004 a fost inaugurată Telegondola - o instalaţie de transport pe cablu, care permite
traversarea aeriană a staţiunii oferind o panorama superbă asupra staţiunii Mamaia, Marii Negre si
Lacului Sintghiol. Acest proiect este unic în România şi este unul din puţinele proiecte de acest fel
din lume. Traseul Telegondolei începe în dreptul parcului acvatic Aqua Magic, se deplasează
deasupra hotelurilor ( la o înălţime maximă de 50 m) şi se termină după cazinoul din Mamaia.
În ultimii ani Mamaia a devenit staţiunea cu cel mai înalt standard turistic din România.
Turiştii sosiţi în staţiune se pot caza atât în hoteluri de o stea, cât şi în unităţi de cazare luxoase cotate
cu 5 stele.
Hotelurilor de patru, zece şi paisprezece nivele li se adaugă spaţii amenajate cu căsuţe din
prefabricate şi corturi. Aici se atinge, în fiecare an, un număr tot mai mare de turişti români şi străini,
veniţi din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.

6
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Eforie Nord a fost înfiinţată în 1894, când Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti a construit
aici un sanatoriu balneo-climateric. Aceasta este a doua staţiune ca mărime şi este situată la 14 km de
Constanţa. În partea de sud-vest se află lacul Techirghiol cunoscut pentru proprietăţile curative ale
nămolului, astfel că turismul recreativ se îmbină cu cel balnear. Staţiunea are o largă deschidere spre
mare şi o faleză de peste 30 m înălţime. Plaja de peste 3 km lungime are şi porţiuni ce ating 100 m în
lăţime. Un aer de prospeţime este dat de cele peste 30 ha de spaţii împădurite din staţiune.
Hotelurile, vilele, casele de odihnă pot primi până la 19000 de turişti . Baza de tratament
funcţionează pe tot timpul anului spaţiile de cazare fiind încălzite în perioada sezonului rece. In
bazele de tratament din Eforie Nord se tratează afecţiuni reumatismale inflamatorii şi degenerative,
bolile sistemului nervos periferic, tulburări de circulaţie, afecţiuni dermatologice, obezitate, afecţiuni
respiratorii, sterilitate, rahitism, neurastenie. Tot aici se fac tratamente de întreţinere şi înfrumuseţare
folosind produse renumite cum ar fi: gerovital, Pell Amar, Boicil... Din anul 2003 funcţionează în
cadrul Complexului Europa, un modern centru de sănătate şi întreţinere " Dr. Ana Aslan". O
infrastructură diversificata, bazele de agrement (terenuri de sport, piscine cu accesorii pentru
activităţi nautice, etc.) şi farmecul ambientului local sunt garanţia petrecerii unui concediu agreabil
pe litoralul Mării Negre.
Farmecul marelui parc naţional în care este situată staţiunea, frumoasa plajă de 3 km lungime
şi cu o lăţime de aproximativ 100 m, terenurile de sport, piscinele, accesoriile pentru activităţi
nautice conferă staţiunii o atmosferă care poate să îl lase pe oricine cu gura căscată.

Staţiunea Eforie Sud este o staţiune estivală integrată oraşului Eforie (9.461 locuitori la 1
iulie 1991), aflată în extremitatea sud-estica a României, în Judeţul Constanţa, pe fâşia de litoral
cuprinsă între Marea Neagra şi Lacul Techirghiol, 6-20 m peste nivelul mării, la 5 km distanţă de
Eforie Nord şi la 19 km distanţă de Constanţa.
Clima marină cu veri fierbinţi (temperatura medie în luna iulie depăşeşte 22°C), şi ierni
blânde, cu strat subţire de zăpadă (temperatura medie în ianuarie este de 0°C).
Precipitaţii scăzute (circa 400 mm anual). Vara, nebulozitatea fiind minimă, soarele
străluceşte 10-12 ore pe zi. Factorii de cură naturala sunt clima marina excitantă, apa mării care este
clorată, sulfatată, sodică, magneziană, hipotonica (mineralizare medie: 15,5 gr).
Ţărmul Mării Negre beneficiază de plaje întinse cu nisip fin, ideale pentru aerohelioterapie şi
talasoterapie, în vreme ce pe malul Lacului Techirghiol funcţionează o bază de tratament în aer liber
unde se pot face împachetări cu nămol rece, provenit din lac şi băi în lac.

7
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Eforie Sud este indicată atât pentru petrecerea vacanţei cât şi pentru tratamentul unor
afecţiuni cum ar fi dureri reumatismale, anumite forme de dermatoză, hipotiroidie, limfatism, anemie
secundară, rahitism, decalcifiere, slăbiciune fizică, stări de după fracturi ale oaselor membrelor
inferioare, hipoovarism pubertal etc. Aici există un sanatoriu pentru copii cu afecţiuni reumatologice,
cu regim permanent, care tratează îndeosebi slăbiciunea fizica şi rahitismul. In 1992, staţiunea şi-a
recăpătat vechiul nume - Carmen Sylva.
Eforie Sud este situată între lacul Techirghiol şi Marea Neagră. Acest lucru face posibila atât
cura heliomarina, cât şi cea cu nămol. Plaja este în lungime 2.5 Km, cu lăţimi variind între 50-150
m. Băile cu nămol sunt recomandate în afecţiuni reumatologice ale sistemului osos,dermatologice.
Staţiunea Eforie Sud dispune şi de numeroase unităţi de cazare şi recreere.

Staţiunea Techirghiol este amplasată în partea de nord-vest a lacului cu acelaşi nume, în

jurul unui mic golf al acestuia, la o distanţă de 3-4 km de litoral şi la circa 18 km sud de Constanţa.
Această staţiune este cunoscută pentru băile reci şi calde cu nămol. De asemenea, lacul
Techirghiol este cel mai bogat lac cu nămol terapeutic şi cel mai întins lac salin din România (11,7
kmp).
Staţiunea dispune de 5 baze de tratament, în cadrul cărora există numeroase instalaţii. (pentru
băi calde la vane sau bazine cu apă sărată concentrată provenită din lac, pentru băi şi împachetări cu
nămol, pentru aerosoli, hidroterapie etc.)
Se ştie, de asemenea, că apa lacului Techirghiol este de cinci ori mai sărată decât cea a Mării
Negre.

Staţiunea Costineşti este o staţiune balneoclimaterica estivală situată la 31 km sud de

Constanţa, în apropierea satelor Costineşti şi Schitu, pe ţărmul Mării Negre, 10 m deasupra nivelului
mării.
Clima marină cu veri fierbinţi (temperatura medie în iulie depăşeşte 22°C) şi ierni blânde
(temperatura medie în ianuarie este în jur de 0°C).
Vara soarele străluceşte 10-12 ore pe zi. Factorii de cură naturală sunt clima marină excitantă,
aerosolii puternic salinizaţi, radiaţia solară şi apa mării care este clorată, sulfatată, sodică,
magneziană, hipertonica (mineralizare: 15,5 gr). Plaje întinse cu nisip fin, ideale pentru helioterapie
şi talasoterapie. Staţiunea este recomandată atât pentru petrecerea vacanţei, cât şi pentru persoanele
suferinde. Aici se pot trata boli reumatismale degenerative, în stare latentă, stări de slăbiciune,
anemie secundară, rahitism, decalcifiere, hipertiroidie, dermatoze (psoriazis) etc. Hoteluri, vile,
8
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

campinguri, restaurante, baruri, cluburi de noapte, cinematografe etc. Staţiunea găzduieşte un

modern complex de vacantă pentru tineret, şi o tabără studenţească internaţională, căreia i se
datorează renumele staţiunii.
Costineşti s-a remarcat de-a lungul anilor, ca fiind locul întâlnirilor estivale pentru tineri.
Plaja este orientată spre est şi beneficiază de strălucirea soarelui 10-12 ore pe zi, lucru care a permis
amenajarea acesteia pentru practicarea talasoterapiei si helioterapiei. Staţiunea dispune de o
multitudine de locuri de recreere : cluburi cu săli de expoziţii, biblioteci, terase, terenuri sportive,
etc.

Staţiunea Olimp este înfiinţată în anul 1972 şi este una din cele mai moderne din zona sudică
a litoralului românesc, clădirile având un stil arhitectonic aparte.
Este o staţiune estivală mondenă (apăruta în deceniul al 7-lea), aflată în extremitatea sud-
estica a României, pe ţărmul Mării Negre, la 5-20 m deasupra nivelului mării, într-o zona relativ
verde (păduri cu specii de arbori meridionali). Olimp se găseşte la 6 km nord de oraşul Mangalia
(căruia îi aparţine din punct de vedere administrativ) şi la 38 km sud de Municipiul Constanţa
(reşedinţa judeţului Constanţa). Clima marină cu veri foarte fierbinţi (temperatura medie în luna iulie
depăşeşte 22°C), când soarele străluceşte 10-12 ore pe zi, şi ierni blânde, cu ninsori slabe
(temperatura medie în luna ianuarie este de 0°C). Temperatura medie anuală este de 11,2°C.
Precipitaţii reduse (sub 400 mm anual). Factorii de cură naturali sunt clima marină bogată în aerosoli
salini şi radiaţia solară, apa mării clorată, sulfatată, sodică, magneziană, hipotonica (grad de
mineralizare 15.5 gr), izvoarele de ape sulfuroase mezotermale (22-27°C), şi nămolul sapropelic
extras din Lacul Techirghiol şi adus aici. Plajele întinse, presărate cu nisip fin, sunt propice pentru
aerohelioterapie, talasoterapie şi împachetări cu nămol rece. Aici se pot trata boli reumatismale
degenerative (spondiloza cervicală, dorsală şi lombară), boli reumatismale inflamatorii (stări
dureroase de după un reumatism articular acut sau anumite infecţii, spondiloza reumatoidă,
poliartrita reumatoidă cu inflamări moderate), boli diartritice (tendinita, tendomiozita,
tendoperiostozita, periartrita scapulohumerală), stări postraumatismale (după operaţii efectuate pe
muşchi, articulaţii şi oase, după scrântiri, luxaţii şi fracturi), boli ale sistemului nervos periferic
(paralizie şi pareză, polineuropatie după o perioadă acută, sechele ale poliomelitei), boli
ginecologice (insuficienţa ovariana, cervicita cronica, metrosalpingita cronică), dereglări endocrine
(hipotiroidie benigna, mixedema), boli dermatologice (psoriazis, ihtioza incipienta, eczema cronică,
urticare cronică, prurit etc.), tulburări respiratorii şi de altă natură.
Posibilităţi variate de petrecere a timpului liber, oferite de teatrul de vară, cinematograf,
terenuri de sport (tenis, volei, baschet, minigolf), bazine, sporturi nautice (schi nautic, hidrobiciclete,
surfing), parc de distracţii pentru copii, baruri şi cluburi de noapte, restaurante etc.
9
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Punct de plecare pentru a vizita diferite zone de interes turistic (turul litoralului românesc,
excursii în Delta Dunării, excursii la ruinele vechii cetăţi Histria (secolul VII î dHr.), podgoriile
Murfatlar, monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi etc.). De asemenea, se organizează
excursii pe litoralul bulgăresc al Mării Negre (Balcic, Albena, Nisipurile de Aur, Varna). Parc
dendrologic (cedrii, chiparoşi, pini, stejari, tei, mesteceni etc.).

Staţiunea Neptun este o staţiune estivală mondenă (apărută în deceniul al 7-lea) aflată în
extremitatea sud-estica a României, pe ţărmul Mării Negre, la 5-20 m deasupra nivelului mării,
într-o zona relativ verde (păduri cu specii de arbori meridionali). Staţiunea Neptun se găseşte la
6 km nord de oraşul Mangalia (căruia îi aparţine din punct de vedere administrativ) şi la 38 km sud
de Municipiul Constanţa (reşedinţa judeţului Constanta). Clima marină excitantă cu veri foarte
fierbinţi (temperatura medie în luna iulie depăşeşte 22°C), când soarele străluceşte 10-12 ore pe zi, şi
ierni blânde cu ninsori slabe (temperatura medie în luna ianuarie este de 0°C). Temperatura medie
anuală este de 11,2°C. Precipitaţii reduse (sub 400 mm anual). Factorii de cură naturali sunt clima
marină bogată în aerosoli salini şi radiaţia solară, apa mării clorată, sulfatată, sodică, magneziană,
hipotonică (grad de mineralizare 15.5 gr), izvoarele de ape sulfuroase mezotermale (22-27°C), şi
nămolul sapropelic extras din Lacul Techirghiol şi adus aici. Plajele întinse, presărate cu nisip fin,
sunt propice pentru aerohelioterapie, talasoterapie şi împachetări cu nămol rece. Staţiunea este atât
un loc de petrecere a vacanţei, cât şi un loc de tratament pentru cei bolnavi. Aici se pot trata boli
reumatismale degenerative (spondiloza cervicală, dorsală şi lombară), boli reumatismale inflamatorii
(stări dureroase de după un reumatism articular acut sau anumite infecţii, spondiloza reumatoidă,
poliartrita reumatoidă cu inflamări moderate), boli diartritice (tendinita, tendomiozita,
tendoperiostozita, periartrita scapulohumerala), stări postraumatismale (după operaţii efectuate pe
muşchi, articulaţii si oase, după scrântiri, luxaţii şi fracturi), boli ale sistemului nervos periferic
(paralizie şi pareza, polineuropatie după o perioadă acută, sechele ale poliomelitei), boli
ginecologice (insuficienta ovariana, cervicita cronica, metrosalpingita cronica), dereglări endocrine
(hipotiroidie benigna, mixedema), boli dermatologice (psoriazis, ihtioza incipienta, eczema cronica,
urticare cronica, prurit etc.), tulburări respiratorii şi de altă natură.
Posibilităţi variate de petrecere a timpului liber oferite de teatrul de vară, cinematograf,
terenurile de sport (tenis, volei, baschet, minigolf), bazine, sporturi nautice (yole, schi nautic,
hidrobiciclete, surfing), parc de distracţii pentru copii, baruri şi cluburi de noapte, restaurante etc.

Staţiunea Jupiter se află în imediata apropiere a Neptunului, având o plajă ce se întinde pe o

distanţă de 1 km, într-un golf pitoresc. Este situată, ca şi staţiunile Neptun şi Olimp, între pădurea
10
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Comorova şi ţărmul mării. Turiştii dispun de o gamă diversă de servicii de bază şi suplimentare, de
cea mai înaltă calitate.
Staţiunea Jupiter este o staţiune estivală aflată în extremitatea sud-estica a României, pe
ţărmul Mării Negre, la 5 km nord de oraşul Mangalia (Judeţul Constanţa), căruia îi este integrată din
punct de vedere administrativ. Staţiune relativ nouă (a fost inaugurată în iulie 1968), aceasta dispune
de numeroase hoteluri moderne, de restaurante, baruri şi cluburi de noapte, camping, cinematograf,
terenuri de tenis şi minigolf, bazine de înot, popicărie etc. În lunile de vară cerul rămâne în mare
parte senin, iar soarele străluceşte în medie 10-12 ore pe zi. Temperatura medie anuală este de 11°C
(temperatura medie în luna iulie depăşeşte 22°C, iar cea medie din luna ianuarie este de 0°C).
Volumul precipitaţiilor este redus (in jur de 400 mm anual). Factorii de cură naturală sunt apa
mării care este clorată, sulfatată, sodică, magneziană, biotonică (gradul de mineralizare este de 15,5
g), şi clima marină bogata în aerosoli salini şi radiaţia solară. Plajele întinse cu nisip fin permit
helioterapia şi talasoterapia.
Soarele şi marea fac ca staţiunea Jupiter să fie un loc de vacanţă preferat şi un loc pentru
tratamentul diferitelor afecţiuni (hipotiroidie, limfatism, anemie secundară, decalcifiere, anumite
dermatoze şi boli reumatismale). Posibilităţi multiple de distracţie, practicare a sporturilor nautice,
excursii în interiorul tării şi in străinătate etc.

Staţiunea Cap Aurora este cea mai tânără staţiune a litoralului romanesc. Ea atrage
nenumăraţi turişti prin frumuseţea peisajului, prin stilul arhitectonic impunător al clădirilor, prin
frumuseţea hotelurilor sale cu nume de pietre preţioase: Safir, Topaz etc.
Ambarcaţiunile de pe lacul Tismana, terenurile de sport, piscinele, discotecile contribuie la
realizarea unei vacanţe de neuitat.

Staţiunea Venus, este situată între Saturn şi Cap Aurora şi are o capacitate de cazare de peste
10000 de locuri în hoteluri de 1-5 stele . Hotelurile au un stil arhitectural original şi ocupă în
totalitate o acoladă largă a golfului Aurora pe care îl închid în partea sudică. Staţiunea dispune de
baze de tratament ( bazine cu apă mezotermală sulfuroasă, băi de nămol, săli de masaj ), terenuri de
sport, lacul Razlem pentru practicarea canotajului. Staţiunea Venus oferă turiştilor săi un cadru
perfect pentru petrecerea vacanţelor de vară în spaţii de cazare confortabile, cu dotări moderne.
Staţiunea Venus este aflată în extremitatea sud-estica a României (Judeţul Constanta), pe
ţărmul Mării Negre, la 3-20 m deasupra nivelului mării, la 3 km distanţă de oraşul Mangalia, căruia
îi este integrat din punct de vedere administrativ, şi la 41km sud de Municipiul Constanta (reşedinţa
11
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Judeţului Constanţa). Clima marină cu veri fierbinţi (temperatura medie in iulie depăşeşte 22°C),
când 25-28 de zile dintr-o luna sunt zile însorite (soarele străluceşte 10-12 ore pe zi), şi cu ierni
blânde, cu ninsori rare (temperatura medie în ianuarie este de 0°C). Temperatura medie anuală este
de 11,2°C, iar volumul anual al precipitaţiilor este de 400 mm. Vara , briza este prezentă în tot cursul
zilei. Factorii de cură naturală sunt clima marină excitantă, bogată în aerosoli salini şi radiaţie solară,
cu efect stimulator asupra organismului uman, apa de mare clorată, sulfatată, sodică, magneziană şi
hipotonică (grad de mineralizare: 15,5 gr). Staţiunea este atât un loc de petrecere a vacanţei cât şi un
loc de tratament pentru cei bolnavi. Aici se pot trata boli reumatismale degenerative (spondiloza
cervicală, dorsală şi lombară), stări posttraumatismale (după entorse, luxaţii şi fracturi), anemie
secundară, slăbiciune, decalcifiere, rahitism, boli ale pielii (psoriazis), dereglări endocrine
(hipotiroidie şi mixedemă), boli ginecologice (hipoovarianism pubertal , sterilitate ovariană).
Staţiunea dispune de o plajă naturală largă ( care se întinde pe o lungime de 1,2 km între
staţiunile Venus şi Saturn, şi are o lăţime de 200m). Plaja are un nisip fin şi acolo izvorăsc ape
minerale sulfuroase hipotermale, captate şi utilizate pentru duşuri amenajate într-un spaţiu anume.
Venus este o staţiune relativ nouă (1972), eleganta şi primitoare, care se remarcă prin
varietatea şi frumuseţea arhitecturii hotelurilor şi vilelor sale, cât şi prin gradul de confort al
acestora. Hotelurile de aici au în majoritate cinci etaje şi poartă nume feminine (Anca, Brânduşa,
Corina, Dana, Felicia, Irina, Raluca, Rodica, Sanda, Silvia etc.). Alte patru hoteluri ("Vulturul",
"Cocorul", "Pajura", "Egreta" ) impun prin înălţimea lor. Staţiunea dispune de un camping, mai
multe restaurante, magazine de dulciuri, cafenele, baruri şi cluburi de noapte, un cinematograf în aer
liber, terenuri de volei, handbal şi minigolf, discoteci, un parc de distracţii etc. În partea de sud a
staţiunii există un pavilion special amenajat pentru cei care urmează împachetări cu nămol
sapropelic şi fac băi sulfuroase. Tot în partea de sud a staţiunii se află şi o importantă crescătorie de
cai de rasă.
Posibilităţile de petrecere a timpului liber sunt numeroase: practicarea sporturilor nautice
(yahting, wind-surfing,, hidrobiciclete), excursii pentru vizitarea staţiunilor de pe litoralul românesc
al Mării Negre, excursii cu vaporul pe Marea Neagră sau pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, excursii
în Delta Dunării, la vechea cetate a Histriei (secolul VII î.e.n.), la staţiunea viticolă Murfatlar, la
staţiunile de pe litoralul bulgăresc al Mării Negre, partide de călărie etc.

Staţiunea Saturn a apărut în nomenclatorul staţiunilor în anul 1971-1972 şi este o staţiune

climaterică estivală, situată la 3-10 m altitudine.
Diversele posibilităţi de cazare se adaugă restaurantelor si barurilor, teatrului in aer liber,
terenurilor de sport, posibilităţilor de pescuit si echitaţie etc. Staţiunea mai are şi 2 sate de vacanţă:
Dunărea şi Delta.
12
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Oraşul Mangalia este situat la 7 km nord de Vama Veche (în apropierea graniţei de stat cu
Bulgaria) şi la 44 km sud de oraşul Constanţa. Este o staţiune balneo-climaterică permanentă, aflată
la aceeaşi latitudine cu staţiunile Mediteraneene Monaco, San Remo si Nisa.
Este o aşezare de aceeaşi vârstă cu Tomis, colonia antică purtând numele de Callatis,
întemeiată de greci în secolul al VI-lea î. Hr. În sec XIII – XIV, a fost revitalizată de genovezi şi a
purtat numele de Pangalia.
Mangalia este singurul loc din ţara noastră unde iarna temperatura rămâne peste 0 grade C.
Are o climă dulce, ceea ce face ca primăvara să sosească mai devreme, iar toamna să întârzie aici
mai mult.
Este de asemenea singura staţiune maritimă, care deţine izvoare minerale (sulfuroase,
mezatermale şi radioactive). Baza de tratament include secţii de recuperare medicală, instalaţii
pentru băi calde cu apă sulfuroasă şi cu apă de mare, cu nămol, kinetoterapie, hidroterapie, saună,
săli pentru gimnastică medicală, cabinete de geriatrie.

1.3 Patrimoniul Cultural

Anticul Tomis, actualmente Constanţa, şi-a afirmat menirea de port maritim şi puls viu de
viaţă românească. Vechimea acestei aşezări şi atribuţiile sale specifice îi conferă o aură distinctă în
istoria oraşelor ţării.
Tomis-Constanţa s-a afirmat de-a lungul secolelor în indisolubila legătură cu istoria
românilor, fiind socotită metropolă a Pontului stâng în antichitate, nod important de comunicare între
Orient si Occindent, punte de confluenţă a civilizaţilor. Cele mai vechi urme de vieţuire umană din
paleologic, perioada pietrei cioplite au fost descoperite în nordul oraşului, la Mamaia-Sat.
Oaspeţii români şi străini pot admira portretul bust în marmură albă al zeiţei Isis, zeiţa
fertilităţii (sec. al II-lea d. Hr.) şi statuia zeiţei Fortuna şi a zeului Pontos, divinitate protectoare a
Tomis-ului în Piaţa Ovidiu, la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa. Clădirea
acestui muzeu a fost construită in perioada 1911-1921 şi este opera arhitectului Victor Ştefănescu.
Tot aici pot fi găsite: reprezentarea unică în marmură cenuşie a Şarpelui Fantastic Glycon,
divinitatea binelui, aedicula cu imaginea dublă a zeiţei Nemesis, zeiţa răzbunării şi a echilibrului
universal, precum şi zeiţa Afrodita şi un basorelief cu reprezentarea lui Hercules.

13
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Oraşul Constanţa, ca port şi oraş cultural, este scos în evidenţă cu deosebire de marile
edificii: edificiul roman cu mozaic din epoca romană, care este o construcţie impunătoare, ce a servit
deopotrivă drept gară maritimă şi club al armatorilor şi negustorilor la finele secolului al III-lea.
Edificiul este construit în trei terase. În zona centrală apare unicul motiv zoomorf, un
porumbel.
Cea mai recentă descoperire este Mormântul Pictat, care datează din perioada de trecere de la
păgânism la creştinism.
Expresia spirituală a populaţiei musulmane este dată de două construcţii: geamia Regele
Carol si geamia Hunchiar, care datează din 1910, respectiv 1868.
Biserica Catolică Sfântul Anton aduce în oraş aerul arhitecturii italiene, dar bisericile
ortodoxe domină autoritar întregul oraş: catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, sfinţită în 1895,
biserica Adormirea Maicii Domnului, ridicată între 1905-1911, biserica Sfântul Gheorghe (1915-
1928) etc.
Se mai remarcă, de asemenea, unităţile de cultură, cum ar fi: Teatrul Dramatic, Opera de
estradă şi păpuşi, Filarmonica, Ansamblul de balet clasic si contemporan, Biblioteca oraşului
Constanţa, posturi de radio şi televiziune, ziare.
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa a fost înfiinţat în anul 1878, însă nu
a avut un sediu stabil decât începând cu anul 1914.
În 1977, cu ocazia aniversării unui centenar de la revenirea Dobrogei la Statul Român,
muzeul a fost reamenajat în forma actuală. Muzeul este găzduit într-o clădire monumentală ( fostul
sediu al primăriei din Constanţa ), construită între anii 1911-1921 de către arhitectul Vasile
Ştefănescu.
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa este a doua instituţie de acest fel din
România (după cea din Bucureşti), având un patrimoniu impresionant şi o bună reprezentare a
istoriei Dobrogene din paleolitic şi până în prezent. Dintre exponatele celebre enumerăm: Şarpele
Glycon, divinitate a casei si familiei, sec. 2-3 d.H.,Fortuna cu Pontos, doi protectori ai oraşului şi
portului, sec. 2-3 d.H. Gânditorul de la Hamangia şi femeia sa - arta neolitica descoperită la
Cernavodă. Osala dedicată poetului Publius Ovidius Naso şi un amplu lepidarium, în curtea
muzeului.
Cazino Paris Constanţa, construit in 1909, a fost inaugurat în august 1910; designul a fost
realizat de arhitectul Daniel Renard (primul proiect a fost realizat in 1903; în 1905, arhitectul Petre
Antonescu a făcut un al 2-lea proiect, însa primul proiect a fost selectat). Cazinoul a fost, decenii la
rând, construcţia reprezentativă a oraşului , un adevărat simbol pentru Constanţa; totodată
construcţia a reprezentant singurul element al stilului "art nouveau" în România. În perioada 1985-
1987 clădirea a fost renovată, iar mobila a fost complet schimbată.
14
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Acvariul din Constanţa a fost inaugurat la 1 Mai 1958 şi de atunci s-a remarcat printr-o
activitate ştiinţifică complexă, dedicată nevoii umane de a se apropia de natură. Situat chiar în faţa
cazinoului din Constanţa, acvariul vă invită să faceţi o incursiune fascinantă în minunata lume
subacvatica. Aici puteţi admira fauna acvatică formată din peşti exotici şi autohtoni, atât de apă
dulce cât şi de apă sărată. Totodată la acvariul din Constanţa puteţi vedea specii de nevertebrate de
apă dulce.
Se pot admira aici, specii de peşti din lacurile de pe coasta Mării Negre din Delta Dunării, din Marea
Neagră, din zonele tropicale şi subtropicale. Aici se află o importantă colecţie de sturioni, cu toate
speciile care populează Marea Neagră. Reprezentativi sunt peştii mari ( 1.5 - 2 m) care trăiesc în
captivitate de peste 15 ani. Tot la acvariul constănţean puteţi admira specii interesante de pe coasta
Mării Negre (vulpe de mare, pisica de mare, căluţul de mare, peştele dragon, peştele scorpion)
precum şi specii migratoare din Mediteraneană ( hering/macrou...)

1.4 Infrastructura turismului pe litoralul Mării Negre

Valorificarea patrimoniului turistic implică asigurarea unor condiţii pentru deplasare, sejur şi
petrecere plăcută a timpului liber.
Prin infrastructura turismului înţelegem totalitatea mijloacelor materiale, mobile şi imobile
care participă la crearea şi oferirea produsului turistic, la prestarea serviciilor turistice. Deci oferta
turistică efectivă reprezintă echilibrul dintre oferta turistică potenţială şi infrastructură.
Parametrii hotărâtori în clasificarea şi dimensionarea unităţilor cu activitate turistică de
odihnă şi tratament sunt: capacitatea de cazare, alimentaţie publică şi tratament.
Dacă în 1970 numărul locurilor de cazare era de 770490, în prezent se află 2.340.431 locuri
de cazare. Din acestea, circa 2/3 sunt amplasate în hoteluri şi vile, iar 1/3 sunt amplasate sub forme
complementare: căsuţe, corturi şi camping-uri.
Cele 1.966.218 locuri de cazare în hoteluri sunt amplasate în toate staţiunile turistice a
litoralului Mării Negre, majoritatea dintre ele în imediata apropiere a plajei, ce le face să fie foarte
accesibile celor a căror motivaţie pentru petrecerea vacanţei de pe litoralul românesc a constituit-o
marea şi plaja.
Din totalul camerelor, circa 95% sunt cu 2 paturi, diferenţa de 5% fiind reprezentată de
camere cu 3 paturi, un pat şi apartamente.
Din totalul locurilor în hoteluri, majoritatea sunt locuri încălzite, iar 50% din aceste spaţii
încălzite sunt spaţii pe lângă bazele de tratament (Eforie Nord, Neptun, Mangalia). Astfel, din acest

15
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

punct de vedere, litoralul poate satisface cererea unor anumite segmente de piaţă, interesate în
vindecarea unor afecţiuni reumatologice.
Construirea de hoteluri de capacitate medie şi mare, în dauna vilelor de capacitate mică, a
devenit posibilă datorită activităţii agenţiilor de voiaj capabile să asigure trimiterea de turişti în
masă. De asemenea, o caracteristică proprie infrastructurii litoralului, referindu-se tot la spaţiile de
cazare, o reprezintă satele de vacanţă şi hotelurile de tip club, precum şi minihotelurile şi vilele
particulare. Aceste forme de cazare au fost create ca urmare a cererii unor parteneri (agenţii de
voiaj), în special de pe piaţa franceză, care nu se limitează numai la trimiterea de turişti, ci se ocupă
în continuare de aceştia şi în perioada petrecerii sejurului, organizând diferite programe proprii,
deosebite faţă de cele pe care prestatorul le face de obicei pentru ceilalţi turişti.
Decontarea acestor servicii în hoteluri tip club, sau sate de vacanţă se face la un preţ global
pentru întreaga capacitate pusă la dispoziţia partenerului, la un anumit coeficient de exploatare,
indiferent de numărul de turişti (sistem charter), spre deosebire de formele clasice, când plata se face
în funcţie de numărul de turişti şi de serviciile prestate.
Capacităţilor de cazare existente le sunt afiliate unităţi de alimentaţie publică. În ultimii ani,
s-a realizat raportul optim de 1/1 (loc cazare/loc de masă), eliminându-se în felul acesta situaţiile de
acum 4-5 ani, când era necesară utilizarea sistemului seriei la masă.
Pe lângă unităţile de alimentaţie publică principale (restaurante), reţeaua este completată şi
de alte unităţi, cum sunt: restaurante cu specific, baruri, cofetării, bufete etc.
Se poate spune că infrastructura turismului de pe litoral este în general satisfăcătoare. Este
necesară însă iniţierea unor acţiuni pentru modernizarea, ridicarea gradului de confort, îmbunătăţirea
funcţionalităţilor, pentru crearea condiţiilor satisfacerii depline a exigenţelor turismului, în special a
celui internaţional.
Se poate observa din statistici că infrastructura turismului a litoralului reprezintă mai mult de
jumătate din întreaga infrastructură a turismului românesc, ceea ce face ca veniturile realizate să fie
preponderente de activitatea turistică internaţională.
O caracteristică deosebită a litoralului este faptul că infrastructura turismului litoralului
românesc deţine un număr redus de unităţi de cazare încălzite. Majoritatea acestor unităţi de cazare
încălzite sunt folosite pentru cazarea turiştilor veniţi la tratament, ele fiind amplasate în incintele
complexelor sanatoriale sau în apropierea lor. Un alt aspect întâlnit pe litoral, legat de activitatea
turistică, este numărul mare de unităţi de alimentaţie publică, concentrate într-un teritoriu relativ
mic.
Astfel litoralul concentrează peste 630 unităţi de alimentaţie publică, dintre care 142
restaurante, 19 unităţi cu specific, 17 restaurante cu autoservire, 22 de berării şi braserii, 39 cofetării
şi plăcintării, 140 baruri de zi, 4 baruri de noapte, 13 discoteci.
16
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Un fapt negativ în activitatea turistică a litoralului îl reprezintă caracterul sezonier al acestuia,

întreruperea temporară a activităţii fiind de 7-8 luni pe an. Această exploatare discontinuă creează
probleme nu numai de ordin economic, ci şi din punct de vedere tehnic, de întreţinere şi
funcţionalitate a instalaţilor şi utilajelor.
Cu toate aceste inconveniente litoralul deţine un loc important în activitatea turistică a ţării,
fapt care face să i se acorde în continuare o deosebită atenţie.
Fără îndoială că litoralul, aşa cum se prezintă astăzi, cu staţiunile sale bine dotate, plajele
sale, cu peisajele şi tezaurul monumentelor arheologice, trebuie să fie valorificat în mod strălucit,
reprezentând o importantă bogăţie naturală.
La baza dezvoltării infrastructurii litoralului stă şi acţiunea de sistematizare, care împleteşte
în mod fericit dezvoltarea activităţii turistice cu dezvoltarea economico-socială a întregii zone.
Pentru perfecţionarea condiţiilor în staţiuni a fost şi este necesară realizarea unor importante
lucrări de completare şi modernizare a reţelei de drumuri, a căilor ferate (electrificate), asanarea unor
bălţi, consolidarea şi amenajarea falezelor, amenajarea unor lacuri, a noi reţele de alimentarea cu apă
şi canalizare, plantaţii etc.
Toate acestea dovedesc faptul ca infrastructura litoralului românesc ocupă un loc deosebit de
important în turismul românesc.

1.5. Organizarea şi amenajarea plajelor

O componentă de prim rang a spaţiului litoralului este plaja, favorabilă helioterapiei şi

psamoterapiei, de lungime şi lăţime variabilă, cu expunere spre est şi nisip de o calitate deosebită.
Mărimea staţiunilor se stabileşte în funcţie de capacitatea plajelor care, la rândul ei, depinde de
suprafaţa amenajabilă, de simultaneitatea prezenţei pe plajă a vizitatorilor potenţiali etc.
Capacitatea plajelor, în funcţie de care se stabileşte mărimea staţiunii, este determinată de
următorii parametri: suprafaţa exploatabilă sau amenajabilă, numărul de vizitatori pe metru liniar sau
metru pătrat de ţărm şi simultaneitatea prezenţei pe plajă a vizitatorilor potenţiali.
Suprafaţa exploatabilă a plajelor este determinată de condiţiile concrete ale configuraţiei şi
ale cadrului natural de ansamblu. În acest sens, pe litoralul românesc al Mării Negre se disting
următoarele situaţii: ţărm cu plajă nelimitată în interior de elemente naturale, ţărm cu plaja delimitată
şi ţărm fără plaje.
Din experienţa internaţională se constată că o exploatare efectivă a plajei se poate face pe o
lăţime de circa 50 m, terenurile situate mai în adâncime fiind, în general, ocupate cu alte amenajări

17
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

ca: jocuri de plajă, umbrele, vestiare şi plantaţii. Plajele cu lăţimi de peste 100 m contribuie la
sporirea gradului de confort, asigurând menţinerea gradului natural, fără a spori însă gradul de
utilizare a ţărmului, întrucât cura heliomarină pierde din eficienţă la peste 50 m distanţă de la apă.
Numărul de vizitatori care sosesc pe plajă este un indicator determinant, atât pentru stabilirea
capacităţilor plajei, cât şi pentru fixarea nivelului de confort în zona de plajă, a categoriei de
utilizare. Se admite că gradul de ocupare a plajei este condiţionat de întinderea acesteia, dar şi de
norma de spaţiu afectat unui vizitator.

CAP 2: Oferta turistică a staţiunilor de pe litoralul Mării Negre

2.1. Oferta turistică de cazare

Realizarea unei oferte turistice mereu crescânde, ridicarea nivelului calitativ al activităţii şi
eficienţa circulaţiei turistice sunt în mare măsură condiţionate de oferta turistică de cazare.
Adaptarea operativă a forţei turistice de cazare la condiţiile vieţii, impune dezvoltarea în
avans a acesteia faţă de creşterea circulaţiei turistice. Acest fapt se poate realiza cu atât mai mult într-
o economie de piaţă în care fondurile de investiţie şi de dezvoltare economico-socială fac obiectul
fiecărei societăţi comerciale în parte.
În cadrul staţiunilor de pe litoralul Mării Negre, ponderea cea mai mare în reţeaua de cazare
o deţine hotelul, unitate formată dintr-o clădire sau un ansamblu de clădiri, care asigură cazarea în
camere special amenajate şi corespunzător dotate. Hotelul oferă, de asemenea, posibilitatea de
servire a mesei, posibilităţi de distracţie şi pune la dispoziţia turiştilor o gamă largă sau mai restrânsă
de servicii.
Al doilea loc ca pondere (15,7%) îl ocupă campingul, care prezintă avantaje economice atât
pentru organizatori, cât şi pentru turist. Dintre acestea: investiţii reduse, amplasare simplă, tarife
avantajoase, varietate mare. Datorită acestor avantaje, campingul este tot mai mult solicitat în special
de turiştii automobilişti.
Campingul de pe litoralul Mării Negre sunt amenajate corespunzător exigenţelor, atât a
turiştilor români, cât şi a celor străini. Astfel, ele au grupuri sanitare comune şi individuale, apă
caldă menajeră în tot cursul zilei, unităţi de alimentaţie publică şi ale comerţului de stat.
În perimetrul fiecărui camping se află şi câte o discotecă, tip grădină de vară.
18
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Căsuţele, bungalourile şi vilele sunt construcţii care oferă locuri pentru cazarea turiştilor, fie
izolate, fie grupate în cadrul unor ansambluri complexe.
Unităţile hoteliere de pe litoral sunt constituite din construcţii arhitectonice moderne,
amplasate cât mai aproape de plajă, având în majoritate şase nivele. Există, de asemenea, într-o
proporţie mai mică, ansambluri hoteliere cu 15 nivele.
Indiferent de numărul nivelelor, unităţile hoteliere deţin în majoritate, circa 600-650 locuri,
amplasate în camere cu două paturi şi mai rar cu trei paturi.
La parter, unităţile de şase nivele sunt dotate cu două unităţi de alimentaţie publică, iar la
fiecare cap de hotel, un bar de zi şi un bar-bufet. Alături de hotel se află restaurantul, dotat în general
cu un număr de locuri de mese, egal sau mai mare cu numărul de locuri al hotelului.
În unele unităţi hoteliere sunt amplasate de asemenea, puncte de schimb valutar.
De asemenea, hotelul reprezintă forma de cazare cu ponderea cea mai mare, urmată de
camping. Acest lucru se explică prin faptul ca staţiunile au luat fiinţă în perioada marilor investiţii ce
s-au făcut pe litoralul românesc al Mării Negre (1971-1972), avându-se în vedere activitatea
agenţiilor de voiaj, care s-au axat pe trimiteri masive de turişti, răspunzând astfel cererii din ce în ce
mai mari pe piaţa internă si externă.
Următoarea formă de cazare, ca pondere, este constituită din campinguri şi sate de vacanţă.
Acestea au fost înfiinţate şi s-au dezvoltat ca urmare a avântului ce l-a luat turismul neorganizat şi
cel semiorganizat. Ca formă de cazare complementară a reuşit să satisfacă în bună măsură cererile
individuale sau de grup ale turiştilor posesori de autovehicule, adepţi a unui contact cât mai direct cu
natura şi a unui program cât mai puţin rigid.
Vilele şi căsuţele, cu o pondere de 15,5% din totalul locurilor de cazare, constituie o formă
complementară, mai puţin utilizată pe litoral.
Acestea sunt amplasate izolat sau grupate sub forma satului de vacanţă, constituind o formă
intermediară, din punct de vedere al confortului, între hotel şi camping.
Unul dintre avantajele economice ale formei de cazare principale, hotelul, este coeficientul
de utilizare a capacităţii.
Unităţile hoteliere de pe litoral se caracterizează prin faptul că ele funcţionează, sau pot
funcţiona întreaga perioadă a sezonului estival, dar numai cel mult patru luni dintr-un an
calendaristic. Din cauza acestui fapt, ele suferă o uzură exagerată, ceea ce conduce la cheltuieli
suplimentare pentru întreţinere, la menţinerea unui personal insuficient utilizat, la degradarea
prematură a construcţiei şi instalaţiilor aferente.
Cu toate acestea, hotelul rămâne singura unitate capabilă să preia un număr masiv de turişti,
mai ales în vârful sezonului, când afluenţa turistică este maximă.

19
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Căsuţele şi vilele sunt folosite aproximativ în aceeaşi perioadă ca şi hotelurile, dar au un

coeficient de utilizare mai mic. Faţă de forma principală de cazare, ele se deosebesc şi prin tarifele
mai mici practicate.

2.2. Oferta turistică de alimentaţie publica.

Alimentaţia publica este o componentă de bază a servirii turistice, încadrându-se în grupa

serviciilor de bază.
După cazare, hrana reprezintă prima necesitate a turistului. Dinamica alimentaţiei publice
este din ce în ce mai mult pusă în legătură cu evoluţia dimensiunilor circulaţiei turistice.
Dezvoltarea turismului intern şi internaţional, perspectivele ce se conturează în această
privinţă au impus sporirea preocupărilor menite să asigure alinierea dinamicii serviciilor de hrană la
aceea a volumului şi exigenţelor cererii.
Sectorului de alimentaţie publică îi revine sarcina de a asigura ansamblul condiţiilor necesare
pentru ca turistul să îşi poată procura hrana necesară pe tot parcursul călătoriei, sau numai a
sejurului.
El are menirea să organizeze producţia proprie din preparate culinare şi să asigure servirea
consumatorilor în cele mai bune condiţii.
Complexurile de hoteluri şi restaurante, structuri organizatorice frecvent întâlnite pe litoral,
confirmă tendinţa de asociere a activităţii de hrană cu aceea de cazare şi implicit de turism.
Dezvoltarea reţelei de unităţi modernizarea şi diversificarea acesteia, creşterea ponderei
producţiei proprii, sporirea structurii sortimentale, ridicarea nivelului calitativ al servirii sunt câteva
din coordonatele ce caracterizează dinamica alimentaţiei publice.
Reţeaua de alimentaţie publică pe litoral este organizată asemănător întreprinderilor
comerciale cu amănuntul. Astfel, ea are în componenţă unităţi operative, cum sunt: unităţi de
producţie de produse şi desfacere (restaurante), unităţi de producţie (laboratoare), unităţi de
desfacere (bufete, cofetării), depozite (alimentare, frigorifice), unităţi auxiliare cu caracter
gospodăresc (ateliere de întreţinere, reparaţii).
În funcţie de obiectul activităţii, unităţile de alimentaţie publică de pe litoral pot fi clasificate
în:

20
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

* unităţi culinare, concepute ca unităţi prin excelenţă producătoare de preparate culinare şi de

desfacere a acestora în scopul satisfacerii necesităţilor zilnice de hrană ale consumatorilor;
* unităţi cu caracter recreativ, care au drept scop principal asigurarea unor condiţii de agrement
pentru consumatori prin organizarea de programe distractive;
* unităţi de tipul cofetării, patiserii, braserii, berării, care se caracterizează în principal prin
profilul produselor desfăcute.
O altă caracteristică a unităţilor de alimentaţie publică de pe litoral constă în regimul de
preţuri aplicate. Astfel, majoritatea unităţilor aplică la desfacerea produselor sale preţuri cu regim
special, cote de adaos speciale şi preţuri categoria I.
Diferenţierea preţurilor se face plin aplicarea unor cote de adaos diferite pentru fiecare tip de
unitate şi grupe de produs.
Pentru aceasta se iau în consideraţie o serie de factori, cum sunt: gradul de confort (mobilier,
decoraţii interioare), condiţii de servire (varietatea şi calitatea preparatelor, băuturilor), calificarea
personalului (pregătire profesională, ţinută vestimentară), mijloace de agrement (programe artistice,
muzicale).
Restaurantele au în dotarea interioară un salon mare pentru servirea turiştilor (pe bază de
bonuri), o terasă şi mai rar, o grădină anexă unde se servesc preparate la comandă.
Aceste unităţi de alimentaţie publică au bucătărie spaţioasă, cu maşini de gătit electrice,
marmide cu abur pentru prepararea ciorbelor, ceainice încălzite cu abur, mese calde, pentru păstrarea
veselei la temperatura preparatelor culinare, maşini electrice pentru curăţat zarzavat, cartofi. În
dotare intră, de obicei, barul, bufetul, camere frigorifice, magaziile anexe.
În perioada de iarnă rămân în funcţiune câteva restaurante, dintre care unele pentru
asigurarea necesităţilor de hrană a turiştilor veniţi la tratament balnear, iar altele pentru deservirea
populaţiei din oraşul Mangalia şi a turiştilor în tranzit.
Restaurantele cu specific, amplasate în staţiuni servesc preparate culinare specifice: vânat,
pescărie, specialităţi gastronomice locale. Dotarea interioară a acestora este astfel realizată încât
subliniază specificul profilului respectiv. Aceste unităţi de alimentaţie publică sunt foarte solicitate
atât de turiştii români, cat şi de cei străini, dar sunt insuficiente faţă de cerere.
Barurile de zi, barurile de noapte şi discotecile sunt amplasate, de obicei, în cadrul
complexelor hoteliere, ele oferind turistului un program muzical şi distractiv în tot cursul zilei.
Reţeaua de alimentaţie publică se completează cu o categorie numită comerţ stradal. Ele au
avantajul că sunt mobile, uşoare şi se pot amplasa pe aleile de circulaţie a turiştilor în drumul lor
spre plajă sau hotel.
Lipsesc din dotarea reţelei automatele care ar fi necesare, având în vedere rapiditatea servirii,
economia de timp, de spaţiu şi de personal.
21
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

2.3. Oferta turistică de servicii

Serviciile turistice reprezintă elementul esenţial al bunei desfăşurări a întregii activităţi de

turism. Ele prezintă anumite particularităţi care le deosebesc de restul serviciilor: necesitatea
satisfacerii cerinţelor tuturor categoriilor de turişti, capacitatea de a înlocui rapid un serviciu cu altul
(pentru a răspunde dorinţelor turiştilor), echilibrarea volumului serviciilor turistice în raport cu
sezonalitatea, serviciile turistice trebuie să concure la ocuparea capacităţilor receptive ale întregii
infrastructuri turistice, calitatea şi volumul serviciilor trebuie să sprijine oferta turistică.
Serviciile turistice prezintă o structură variată, care cuprinde: serviciile legate de călătorie şi
altele legate de sejur.
Serviciile legate de organizarea deplasării se află în strânsă corelaţie cu modul de efectuare a
călătoriei. Acesta trebuie sa permită o deplasare rapidă, sigură, regulată, confortabilă a turiştilor de la
locul de reşedinţă la punctul de destinaţie, ceea ce constituie motivaţia călătoriei turistice.
Serviciile pentru sejur se compun dintr-un complex de servicii dificil de definit. Ele au
caracter eterogen şi cuprind prestaţii care nu sunt caracteristice numai turismului.
O a doua împărţire a serviciilor turistice are la bază clasificarea acestora în raport cu structura
produselor turistice oferite: servicii turistice specifice şi servicii turistice nespecifice.
Prima categorie cuprinde, la rândul ei, alte diviziuni: servicii pentru pregătirea consumului
turistic, servicii de bază (de care depinde atragerea clientelei), servicii suplimentare (agrement,
divertisment), servicii cu un conţinut aparte (tratamentul balneo-climatic).
În categoria serviciilor nespecifice, intră toate genurile de servicii asigurate populaţiei, dar la
care apelează şi turiştii.
O a treia secţiune se referă la momentul în care se manifestă cererea de servicii turistice,
precum şi la momentul când are loc consumul propriu-zis. Aici întâlnim: servicii solicitate ferm de
către turişti înainte de efectuarea călătoriei (servicii de bază, servicii auxiliare), servicii solicitate
spontan de către turişti (caracteristice turismului neorganizat – individual).
O alta clasificare are la bază structura cererii turistice în funcţie de provenienţa turiştilor şi
cuprinde: servicii pentru turismul internaţional şi servicii pentru turismul intern.

22
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Gama serviciilor este foarte mare şi complexă, astfel mai putem menţiona: servicii de primire
(transfer de la aeroport şi invers), servicii destinate copiilor turiştilor (amenajări speciale pe plajă,
grădiniţă), aranjamente de programe turistice speciale (degustări de vinuri, programe folclorice),
servicii de transmitere a unor mesaje (telex, telefon), echipamente salvamar ş.a.
Referindu-ne la staţiunile de pe litoralul Mării Negre, constatăm că serviciile de bază sunt
prestate în condiţii bune.
Serviciile suplimentare sunt prestate într-o gamă relativ variată. Ghizii, interpret şi dispecer
însoţesc turiştii străini de la aeroport până la hotel şi pe toată durata sejurului.
Din categoria serviciilor suplimentare fac parte şi excursiile. Pentru aceasta sunt amplasate
birouri care se ocupă cu programarea şi efectuarea acestora. Astfel se efectuează excursii în Delta
Dunării sau pe canal, la Cetatea Histria, Adamclisi, Murfatlar, Bucureşti precum şi în Bulgaria,
Turcia, Grecia.
Infrastructura agrementului a cunoscut în ultima perioadă o dezvoltare substanţială, dar nu
suficientă. S-au luat măsuri pentru realizarea de prestaţii suplimentare pentru diversificarea şi
dezvoltarea infrastructurii, ceea ce a condus, în prezent, la mărirea gradului de atractivitate a
staţiunilor.

Cap. 3: Cererea turistică a staţiunilor turistice.

3.1. Caracteristici ale cererii turistice

Este cunoscut faptul că unul dintre motivele care îi determină pe turişti să se orienteze spre
staţiunile turistice cu o activitate pronunţat sezonieră este dorinţa acestora de a-şi petrece vacanţa în
condiţii favorabile de ambianţă climaterică şi meteorologică.
Este evident, aşadar, că acestea sunt elementele determinante în specificul sezonier al
activităţii turistice de pe litoral.
Activitatea turistică în extrasezon este mai redusă, funcţionând o mică parte din capacitatea
de cazare, majoritatea unităţilor fiind închise şi conservate până la redeschiderea sezonului următor.
Ceea ce trebuie evidenţiat , este faptul că turiştii veniţi în această perioadă să efectueze un
anumit tratament, sau chiar pentru recreere nu au posibilităţi de distracţie şi de agrement, fiind
nevoiţi să îşi petreacă timpul liber într-un mod destul de monoton, ceea ce influenţează în bună
măsură starea lor psihică.
23
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Trebuie menţionat faptul că există un fenomen de inerţie la începutul sezonului, chiar în luna
mai, în ceea ce priveşte darea în folosinţă după perioada de extrasezon a unităţilor de alimentaţie
publică şi agrement.
Toate acestea duc evident la scăderea gradului de atractivitate a staţiunii, la o eficienţă
economică mai redusă. Nu se poate vorbi, deci, de atragerea turiştilor în extrasezon, cu scopul de a-şi
petrece vacanţa, fără a beneficia de tratament balnear.
Pe lângă aspectele caracteristice ale dispersării în spaţiu a fluxurilor turistice, în sezon şi
extrasezon, se remarcă frecvent şi o repartizare inegală în timp a cererii de servicii turistice, care în
diferite zone de interes turistic se soldează cu o concentrare pronunţată a sosirilor de vizitatori în
anumite perioade ale anului şi respectiv diminuarea sau chiar sistarea afluenţei turistice în alte
perioade.
Aceste variaţii sezoniere, cu serioase implicaţii economico-organizatorice, sunt caracteristice
şi specifice activităţii turistice de pe litoral.
Variaţiile sezoniere constituie de fapt una dintre caracteristicile principale ale turismului
modern.
Se poate constata că întreaga activitate turistică a litoralului românesc al Mării Negre este
concentrată într-un singur sezon limitat ca durată la perioada iunie-septembrie.
Această concentrare a activităţii turistice este strict specifică litoralului.
Specificul sezonier al activităţii turistice de pe litoral are mare implicaţii atât din punct de
vedere al organizării, dar mai ales din punct de vedere economic.
Este semnificativ în acest sens faptul că durata de recuperare a investiţiilor pe litoral este
mult mai mare decât a restul investiţiilor turistice din ţară. Acest efect economic negativ este evident,
având în vedere faptul că perioada de funcţionare a infrastructurii este foarte scurtă, de circa 4 luni
pe an. În plus, plafonul cheltuielilor pentru reparaţiile anuale atinge un nivel destul de ridicat din
cauza unei uzuri avansate ca efect al exploatării intense şi de scurtă durată, sau a factorilor naturali
(mediul umed şi sărat).
Un alt aspect al influenţei de ordin economic se referă la personalul angajat, reprezentând
forţa de muncă necesară desfăşurării activităţii turistice. Este vorba despre permanentizarea
personalului, care, în cazul litoralului, ridica mari greutăţi. Astfel, în afară de volumul de muncă
mare la deschiderea şi închiderea staţiunilor, se adaugă şi cheltuielile ocazionate de contractarea
lucrărilor de reparaţii (zugrăveli, izolaţii etc.) cu terţii.
Echipele de meseriaşi angajaţi permanent nu pot face faţă volumului de lucrări necesare în
perioada de extrasezon, cu toate că numărul lor ar fi suficient în cadrul unei activităţi desfăşurate
continuu, în tot cursul anului, prin eşalonarea lucrărilor în timp şi pe obiective.

24
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Tot legat de efectivul de personal angajat, nu s-au găsit încă soluţii eficiente pentru folosirea
acestui personal permanent în perioada de extrasezon. Astfel, personalul administrativ, cât şi
managerii de hotel , şefii de unităţi de alimentaţie publică sunt redistribuiţi cu salariu tarifar de
încadrare în toată această perioadă, fără să aducă nici un aport economic societăţii.
Rezultă, deci, că pentru realizarea beneficiilor anuale, pentru amortizarea beneficiilor făcute,
este necesar să se compenseze toate aceste cheltuieli în timpul sezonului estival şi aşa foarte scurt.
Ar fi suficient ca în extrasezon să fie recuperate aceste cheltuieli, fără realizarea unor
beneficii, pentru a se putea conta în sezon pe realizările efective.
Din cele arătate mai sus, se poate trage concluzia că prelungirea sezonului estival are o mare
importanţă economică pentru unităţile hoteliere şi de alimentaţie publică de pe litoralul Mării Negre.
În ceea ce priveşte importanţa socială a prelungirii sezonului, ne putem referi la majoritatea
unităţilor hoteliere şi în general la întreaga infrastructură care stă nefolosită, care ar putea fi pusă la
dispoziţia oamenilor pentru tratament şi chiar pentru odihnă şi destindere.
Prin lărgirea bazei de tratament, având în vedere posibilităţile oferite de sursele naturale de
nămol, săruri, aerosoli de mare, şi prin crearea unor spaţii de cazare încălzite noi, a unor baze de
agrement moderne, o mare parte din turiştii potenţiali ar opta pentru litoralul Mării Negre.
De asemenea, prin crearea de spaţii încălzite sub forma unor săli polivalente, piscine
acoperite şi amenajate cu solarii, săli de sport sau gimnastică medicală, ar fi atrasă şi populaţia din
localităţile apropiate pentru a petrece sfârşitul de săptămână având în vedere reducerea săptămânii de
lucru.
Cu un efort mai eficient s-ar putea organiza chiar manifestări culturale sau ştiinţifice cu
participări din ţară sau din străinătate.

3.2 Metode de atenuare a vârfurilor sezoniere

O cale importantă pentru creşterea eficienţei economice a activităţii turistice pe litoral o

constituie mărirea perioadei de sezon, astfel ca aceasta să depăşească graniţa celor 120 de zile,
precum şi exploatarea corespunzătoare a spaţiilor încălzite în perioada extrasezonului.
Prin mărirea perioadei de sezon ne referim la lunile mai, septembrie şi octombrie, luni în care
coeficientul de ocupare a spaţiilor de cazare este scăzut.
Pentru folosirea eficientă a spaţiilor de cazare în aceste perioade, s-ar putea realiza două
variante. Prima variantă e utilizarea capacităţii tuturor staţiunilor, deschizând şi închizând treptat

25
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

unităţile pe măsura sosirii (respectiv plecării) turiştilor. A doua variantă este utilizarea la încărcătura
maximă a anumitor staţiuni, în mod eşalonat, în primul rând cele care au spaţii încălzite.
Prima variantă prezintă unele dezavantaje în sensul ca oferă posibilităţi limitate de agrement,
ceea ce influenţează buna dispoziţie a turiştilor, mai ales cu timpul nefavorabil. Are însă avantajul că
personalul poate fi ocupat chiar la un volum redus de activitate.
A doua variantă este mai avantajoasă şi din punct de vedere economic, dar numai pentru
acele staţiuni care sunt deschise, ea oferind posibilitatea de a se utiliza integral mijloacele de
agrement.
Necesitatea pregătirii sezonului este determinată de considerentele economice impuse de
foarfeca tarife-cheltuieli. Astfel apare necesitatea reducerii pe cât posibil a cheltuielilor
convenţional-constante pe fiecare unitate.
Analizând factorii care influenţează prelungirea sezonului turistic, se pot clasifica în două
categorii distincte. Prima categorie cuprinde factorii exogeni: venitul naţional şi individual, structura
consumului populaţiei, structura socio-profesională a populaţiei, gradul de urbanizare, volumul de
timp liber, structura şi calitatea ofertei turistice primare. A doua categorie sunt factorii endogeni:
măsuri economico-organizatorice, politica de preţuri şi tarife, politica comercială, publicitate şi
informare turistică.
Factorii exogeni au o acţiune generală asupra prelungirii sezonului turistic pe litoral şi nu pot
fi influenţaţi prin măsuri luate de către conducătorii hotelurilor şi restaurantelor din Eforie Nord şi
Sud.
Dorinţa omului de a cunoaşte din ce în ce mai mult se extinde şi în sfera turismului,
determinând populaţia să apeleze tot mai mult la serviciile acestuia.
În condiţiile unei civilizaţii din ce în ce mai avansate, gradul de urbanizare va fi mai ridicat,
multe localităţi rurale se vor transforma în oraşe, fapt ce va influenţa negativ liniştea, aerul curat,
gradul de aglomerare, şi desfăşurarea activităţii oamenilor în bune condiţii.
Apare deci necesitatea de a evada din acest mediu, fie pentru destindere şi odihnă, fie pentru
refacerea sănătăţii. Acest lucru va fi posibil cu atât mai mult cu cât s-a trecut la reducerea săptămânii
de lucru la cinci zile, deci la creşterea volumului de timp liber. Oamenii au posibilitatea, chiar în
afara concediului de odihnă anual, să-şi rezerve două zile pe săptămână pentru destindere, efectuând
excursii în zonele preferate , în funcţie de posibilităţile bugetare proprii.
Spre deosebire de ceilalţi, singurul factor lipsit de o structură dinamică, este oferta turistică
primară. În cazul litoralului, aceasta se referă la mare, plajă, nămol, aerosoli.
Dacă ne referim la perioada de extrasezon nu putem vorbi de mare şi plajă, în schimb se
poate vorbi de valorificarea în condiţii optime a nămolului, apelor minerale, aerosolilor marini,
într-un cuvânt, a posibilităţilor de tratament balnear.
26
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Ţinând seama de influenţa generală a tuturor factorilor analizaţi mai sus, se poate arăta cum
societăţile de turism de pe litoral pot influenţa, prin forţe proprii, opţiunile potenţialilor turişti.
Astfel, prin măsuri economico-organizatorice luate de Ministerul Turismului, ce poate întări
şi dezvolta infrastructura, poate spori gradul de atractivitate a obiectivelor turistice, se pot diversifica
serviciile, venind astfel în întâmpinarea gusturilor şi preferinţelor diferitelor segmente de turişti.
De asemenea, printr-o politică comercială adecvată, se pot diferenţia tarifele, dând
posibilitatea tuturor categoriilor de oameni, şi în special a celor cu un venit sub medie, să beneficieze
de odihnă şi tratament în condiţii asemănătoare celor din timpul sezonului estival. Diferenţierea
tarifelor nu trebuie să presupună însă condiţii inferioare de cazare şi masă, ci lipsa condiţiilor
naturale din timpul verii. Mai mult, această lipsă a condiţiilor naturale trebuie compensată de
îmbunătăţirea confortului, a sejurului în general.
Toate aceste măsuri luate de Ministerul Turismului şi de staţiunile de pe litoralul Mării Negre
trebuie popularizate, printr-o informare largă a oamenilor, prin toate mijloacele posibile, astfel încât
să trezească dorinţa de a vizita şi a beneficia de condiţiile create în cadrul zonelor turistice preferate.

3.3 Acţiuni de publicitate turistică privind perioada de extrasezon

După 1999 turiştii zilelor noastre, ale economiei de piaţă, au devenit clienţi mai bine
informaţi, mai bine pregătiţi profesional, mai exigenţi, cu o bogată cultură generală, cu experienţă în
aprecierea serviciilor, neimpresionaţi de vorbe amiabile spuse la întâmplare, fără un real suport
calitativ.
Personalul din societatea turistică ce vine în contact cu turiştii trebuie să descopere la fiecare
client în funcţie de caracteristicile de manifestare ale acestuia.
Serviciile calitative, civilizate şi eficiente, se pot realiza numai cu angajaţi capabili, subtili,
buni psihologi, care ştiu să-şi pună în valoare măiestria profesională prin adaptarea
comportamentului lor la situaţiile particulare create de diferitele tipuri de clienţi. În prezent se
impune mai mult ca oricând, ca toţi lucrătorii din sfera serviciilor turistice să-şi ridice necontenit
calificarea profesională, să înveţe şi iar să înveţe, dacă vor să aibă satisfacţia deplinei afirmări, atât
pentru societatea comercială, precum şi pentru sine.
Societăţile comerciale de prestări servicii turistice trebuie în permanenţă să-şi facă publicitate
prin diferite forme, despre buna calitate a serviciilor prestate şi în funcţie de parametrii redactaţi mai
sus, să contribuie la realizarea unor filme documentare cu privire la modul de servire, oferta de
cazare, patrimoniul cultural din zonă, care poate fi vizitat de către turişti, publicitate privind datele
organizării de târguri, seminarii etc.

27
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Cap. 4: Anexe

Anexa 1: Hartă litoral

28
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Hartă în care sunt prezentate staţiunile turistice de pe litoralul românesc al

Mării Negre.

Anexa 2: Staţiunea Mamaia

29
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

O superbă imagine de la înălţime a staţiunii Mamaia, care mai este

cunoscută şi sub numele de „Perla Mării Negre”.
În imaginea de mai sus se poate observa clar faptul că exista o mare
varietate de lucruri, pe care turiştii români, şi nu numai, pot sa le facă în această
staţiune turistică.

Anexa 3: Aqua Magic (Mamaia)

30
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

În imaginea de mai sus e prezentată una dintre cele mai căutate şi vizitate
locaţii de pe litoralul Mării Negre, adică Aqua Magic. Acesta este locul ideal în
care turiştii pot să se relaxeze şi să se distreze în acelaşi timp.

31
 Potenţialul turistic al Litoralului Românesc

Bibliografie:

 Potenţialul Turistic al României: Melinda Cândea, editura Universitară 2003

 Turism şi Tratament Balnear pe litoral: Gheorghe Mecu, editura Naţional 2001
 România – Ghid Turistic: Sebastian Bonifaciu, editura pentru Turism 1974
 Enciclopedia Marshall Cavendish

32