NUTRIŢIA COPILULUI ŞI ADOLESCENTULUI

NUTRIŢIA COPILULUI ŞI ADOLESCENTULUI

Definiţie: Nutriţia = modificările suferite de o substanţă alimentară în organism, în scopul menţinerii

vieţii.

Procesele de creştere, de întreţinere a organelor şi sistemelor se fac pe seama aportului alimentar de

substanţe nutritive, plastice, energetice şi biocatalizatoare.

Nevoile nutritive:

 cantitative (energetice, calorice);

 calitative.

EVOILE NUTRITIVE CANTITATIVE N(ENERGETICE)

Procesele vitale din organism se efectuează cu cheltuială de energie.

Principalele surse energetice sunt glucidele şi lipidele.

Nevoile energetice:

1. nevoile de întreţinere

2. nevoile pentru termoreglare

3. activitatea fizică sau activitatea musculară

4. nevoile pentru creştere

1. Nevoile de întreţinere = nevoile pentru metabolismul bazal şi nevoile de funcţionare:

a) Metabolismul bazal (M.B.) = totalitatea cheltuielilor energetice ale organismului pentru

respiraţii, contracţii cardiace, secreţii etc.

 M.B. sugar = 2 x MB adult.

 M.B. mai scăzut la prematuri şi distrofici.

 M.B. creşte în stările febrile.

b) Nevoile de funcţionare = necesităţile pentru acţiunea dinamică specifică a alimentelor (A.D.S.) şi

acoperirea pierderilor prin excreţie.

A.D.S. = caloriile cheltuite pentru digestia şi utilizarea alimentelor.

  cheltuieli energetice mai mari după ingestia de proteine şi mai reduse după ingestia de lipide şi
glucide → creştere mică în greutate în regimurile hiperproteice.

 regimuri alimentare similare → consum de calorii mai mic dacă numărul de mese este mai mare.

Acoperirea pierderilor prin excreţie crescută în:

 alimentaţia artificială (formulele hiperosmolare)

 diaree.

NEVOILE ENERGETICE

2. Nevoile pentru termoreglare depind de:

 suprafaţa corporală mare în raport cu greutatea;

 subţirimea pielii;

 temperatura mediului ambiant.

3. Activitatea fizică sau activitatea musculară necesită un consum energetic în funcţie de intensitatea şi
durata efortului depus.

4. Nevoile pentru creştere variază cu:

 vârsta (cu atât mai mari cu cât copilul este mai mic)

 starea de sănătate a copilului,

 particularităţile individuale.

Aceste nevoi calorice sunt acoperite de către organism prin arderea alimentelor care furnizează în
medie:

4 kcal pentru 1 gram de proteine;

4 kcal pentru 1 gram de glucide;

9 kcal pentru 1 gram lipide.

Nevoile pentru creştere

Raţia energetică globală a copilului diminuă cu vârsta:

 în primul trimestru de viaţă: 110-120 kca/kg/zi;

 în trimestrul al doilea: 100-110 kcal/kg/zi;

 în al treilea şi al patrulea trimestru: 90-100 kcal/kg/zi;

  copilul 1 – 3 ani: 90 kcal/kg/zi;

 preşcolar: 80 kcal/kg/zi;

 şcolar: 50-60 kcal/kg/zi.

Înaintea pubertăţii, accelerarea creşterii face necesară mărirea aportului caloric.

Regim hiperglucidic şi/sau hiperlipidic la sugar

stimulează lipidogeneza

hipertrofia ± hiperplazia celulelor adipoase

obezitatea precoce

Regim hipocaloric:

→ malnutriţie

→ deprimă sistemul nervos simpatic → economisirea energiei pentru nevoile de funcţionare şi

termogeneză.

Raţia calorică optimă:

 glucidele 45% din totalul caloriilor,

 lipidele 33-40%,

 proteinele 12-15%.

NEVOILE NUTRIŢIONALE CALITATIVE

a) Factori plastici: proteine şi unele minerale;

b) Factori energetici: glucide şi lipide;

c) Factori biocatalitici: vitamine, minerale, apă.

Proteinele:

 necesare pentru creştere,

 singura sursă de azot şi acizi aminaţi indispensabili.

Glucidele:

 elemente energetice uşor digestibile,

 necesare metabolismului lipidelor.

Lipidele:

 sursă importantă de energie într-un volum mic,

 vitamine liposolubile şi acizi graşi nesaturaţi.

Nevoile nutriţionale calitative la sugari:

Alimentaţie naturală Alimentaţie artificială

Proteine 2 – 2,5 g/kg/zi 3 – 3,5 g/kg/zi

Lipide 4 – 6 g/kg/zi 4 – 6 g/kg/zi

Glucide 10 – 12 g/kg/zi 10 – 12 g/kg/zi

“Echilibrul alimentar”= raportul optim între principiile alimentare:

 P:L:G = 1:2:4 (nou născut şi sugar).
 P:L:G = 1:1,2:3,5 (copil 1-3 ani).
Proteinele
 nu sunt stocate în organism → aport zilnic obligatoriu
 dietă lipsită total de proteine → maxim 48 ore la sugar şi copilul mic
Surse:
 carne, brânză, peşte, ficat, ouă
 făinoase, legume, fructe (cantităţi mai mici)
Aminoacizii esenţiali (9):
 fenilalanina, lizina, leucina, izoleucina, treonina, triptofanul, metionina, valina, histidina
 organismul nu-i poate sintetiza sau îi fabrică într-o cantitate insuficientă
  trebuie să existe în anumite proporţii pentru resinteza proteinelor orgamismului.
 nevoile de aminoacizi esenţiali la sugar = 10 x la adult
 raţia alimentară corectă → cel puţin 50% din totalul proteinelor să fie de origine animală
Aminoacizi semiesenţiali: în anumite condiţii organismul are capacitatea de a-i sintetiza din precursorii lor.
Cistina, taurina şi tirozina trebuie considerate aminoacizi esenţiali în perioada neonatală şi la copilul cu greuta
mică la naştere.
Acizii aminaţi neesenţiali:
 alanina, arginina, glutamina, glicina, acidul glutamic, asparagina, acidul aspartic, cisteina (cistina), tirozi
prolina, serina
 contribuie la acoperirea nevoilor de azot ale organismului
La sugarul alimentat natural necesarul de proteine este mai redus decât la cel alimentat artificial (valoare
biologică mare şi digestibilitate rapidă a proteinelor laptelui uman).
Pentru utilizarea maximă a proteinelor → raport ideal de 32-35 kcal la 1 g proteine.
Rol plastic:
 constituţia celulelor organismului,
 compoziţia hormonilor, enzimelor, factorilor de
coagulare,
 reînnoirea celulelor şi ţesuturilor,
 forţa fizică şi intelectuală,
 procesele de apărare ale organismului împotriva infecţiilor şi intoxicaţiilor.
Rol plastic:
 constituţia celulelor organismului,
 compoziţia hormonilor, enzimelor, factorilor de
coagulare,
 reînnoirea celulelor şi ţesuturilor,
 forţa fizică şi intelectuală,
 procesele de apărare ale organismului împotriva infecţiilor şi intoxicaţiilor.
Roluri funcţionale:
 vehiculează bilirubina, metalele (Fe, Cu, Zn, Co, I), metaboliţii şi gazele în sânge,
 constituie dispozitivul contracţiei musculare,
 echilibrul acido-bazic.
Excesul de proteine:
 depăşeşte capacitatea de excreţie a rinichilor → filtrarea glomerulară ↑ → hipertrofia rinichilor.
 determină hipertrofie celulară → depozitare de grăsimi → obezitate la adult.
 hiperamoniemie → coeficient de inteligenţă redus.

Deficitul de proteine:
 încetinirea creşterii,
 reducerea sintezelor enzimatice, hormonale şi a factorilor imunologici umorali.
 clinic: edeme hipoproteinemice şi malnutriţie proteică (kwashiorkor).
Glucidele
 substrat energetic al tuturor celulelor organismului,
  rol plastic în structura corpului uman
 servesc la biosinteza:
 glicogenului,
 galactocerebrozidelor creierului,
 glucoproteinelor,
 glucolipidelor,
 aminoacizilor,
 acizilor graşi.
Glucidele alimentare:
 monozaharide (glucoza, fructoza şi galactoza),
 polimeri ai glucozei,
 dizaharide (lactoză, zaharoză şi maltoză),
 polizaharide (amidonul şi glicogenul).
Glucoza:
 în fructe, legume, miere de albine,
 transfer transplacentar la făt dependent de glicemia mamei,
 polimerii glucozei sunt o sursă adecvată de glucide pentru prematurii şi sugarii cu malabsorbţie, fiind uşo
de hidrolizat la nivelul intestinului.
Fructoza:
 în fructe, legume, miere de albine sau provine din hidroliza zaharozei.
Galactoza:
 provine din hidroliza lactozei laptelui,
 influenţează favorabil dezvoltarea cerebrală la nou născut şi sugar.
Lactoza:
 în laptele uman cantitate > decât în laptele de vacă,
 rol important în dezvoltarea creierului sugarului.
Zaharoza:
 putere mare de îndulcire,
 obişnuieşte copilul cu gustul dulce,
 favorizează obezitatea.
Maltoza:
 în seminţele de cereale încolţite,
 produs de hidroliză a amidonului,
 hidrolizată lent de maltază → 2 molecule de glucoză
 este bine tolerată.
Amidonul:
 în cereale, tuberculi, rădăcinoase, banane,
 hidroliza sa este iniţiată de amilaza salivară şi pancreatică.
Glicogenul:
 forma de depozitare a glucidelor în ficat şi în muşchi,
 structură asemănătoare cu amidonul,
 hidrolizat de aceleaşi enzime.
Fibrele alimentare:
  polizaharidele din pereţii plantelor,
 rezistă la acţiunea hidrolitică a enzimelor digestive umane,
 digestibilitate dependentă de structura chimică, modul de preparare, flora intestinală şi durata staţionări
colon.
Principalele acţiuni ale fibrelor alimentare:
 măresc volumul bolului fecal şi accelerează tranzitul intestinal;
 reglează apetitul – au efect de saţietate;
 modifică flora intestinală prin legarea bacteriilor;
 cresc excreţia de lipide, proteine şi calorii prin materiile fecale;
Principalele acţiuni ale fibrelor alimentare:
 cresc eliminarea de cationi prin reducerea absorbţiei Zn, Fe, Ca, Mg, Na şi K;
 leagă colesterolul şi acizii biliari la nivelul intestinului;
 scad absorbţia glucidelor prin formarea de geluri şi modulează sensibilitatea ţesuturilor la insulină.
Surse de fibre alimentare: tărâţele cerealelor, fructele, zarzavaturile.
Cantitatea şi calitatea aportului glucidic din primele luni de viaţă este hotărâtoare pentru tot restul vieţii ş
orice eroare în perioada de constituire a celulelor cerebrale este ireparabilă.
Nevoile de glucide:
 prematuri: 6 –8 g/kg/zi (prima săptămână – deficit tranzitor de lactază), apoi 12 g/ kg/zi;
 nou - născut IUGR: 18-25 g/kg/zi în perioada neonatală, pentru a combate hipoglicemia;
 sugar şi copil mic: 12 g/kg/zi;
 preşcolar: 10 g/kg/zi;
 şcolar: 8 g/kg/zi.
Nevoile de glucide:
 prematuri: 6 –8 g/kg/zi (prima săptămână – deficit tranzitor de lactază), apoi 12 g/ kg/zi;
 nou - născut IUGR: 18-25 g/kg/zi în perioada neonatală, pentru a combate hipoglicemia;
 sugar şi copil mic: 12 g/kg/zi;
 preşcolar: 10 g/kg/zi;
 şcolar: 8 g/kg/zi.
Deficitul de glucide, în condiţiile unui aport adecvat de proteine, determină utilizarea proteinelor în scop
energetic prin gluconeogeneză şi le sustrage de la rolul structural.
Excesul de glucide duce la obezitate şi diabet zaharat prin epuizare insulinică.
Excesul de lactoză în unele formule de lapte produce diaree osmotică.
Excesul de amidon creează dezechilibrul unor factori nutriţionali, cu apariţia distrofiei prin hipoproteinemie.
Lipidele

 substanţe nutritive cu rol energetic şi plastic (mielinizarea sistemului nervos)

 lipidele alimentare:
 trigliceride,
 fosfolipide,
 colesterol,
 derivaţi metabolici ai grăsimilor.
Trigliceridele (TG):
 cea mai mare parte din raţia alimentară,
  au origine animală (lapte, unt, gălbenuş de ou, carne, viscere) şi vegetală (ulei de soia, porumb, floarea
soarelui, măsline),
 în TG de natură animală predomină acizii graşi saturaţi, iar în cele de natură vegetală predomină acizii
graşi polinesaturaţi.

Acizii graşi saturaţi: cresc nivelul plasmatic al colesterolului şi favorizează ateroscleroza.

Acizii graşi nesaturaţi:

 mononesaturaţi: acidul oleic (rol în mielinizare)
 polinesaturaţi (seria omega 6 - acidul linoleic şi gama-linoleic şi seria omega 3 - acidul alfa linolenic).
 consideraţi esenţiali,
 componente structurale ale membranelor,
 precursorii prostaglandinelor, leucotrienelor şi trombhexanilor → creşterea şi funcţia celulelor.

Rol în:

 sinteza hormonilor şi a lipoproteinelor serice,

 troficitatea tegumentelor şi fanerelor,

 integritatea structurală şi funcţională a peretelui arterial şi a trombocitelor.

Acidul linoleic:

 ulei de măsline, soia, porumb, floarea-soarelui, bumbac,

 reduce nivelul plasmatic al LDL-colesterolului.

Acidul linolenic:

 ulei de peşte, de porumb, soia, floarea-soarelui,

 componentă majoră a fosfolipidelor din membranele celulelor creierului şi retinei.

Colesterolul:

 component al tuturor membranelor celulare,

 în structura mielinei, hormonilor steroizi, vitaminei D,

 rol în formarea sărurilor biliare.

Surse alimentare: lapte, unt, smântână, brânză topită, viscere, gălbenuş de ou.

Fibrele alimentare cresc eliminarea intestinală a colesterolului ingerat.

Carenţă alimentară de colesterol → structurile nervoase nu sunt afectate (sinteză endogenă).

Nevoile de lipide:

 sugar: 4-6 g/kg/zi;

 copil 1-3 ani: 4-5 g/kg/zi;

 şcolar: 2 g/kg/zi.

Deficitul de lipide:

 reduce aportul energetic → perturbă procesul de creştere,

 scade absorbţia vitaminelor liposolubile.

Carenţa de acid linolenic:

 neuropatie periferică,

 diminuarea acuităţii vizuale,

 tulburări trofice ale pielii şi părului,

 creşterea adezivităţii trombocitelor.

Carenţa de acid linoleic:

 dermatită,

 tulburări ale troficităţii fanerelor,

 hipertensiune arterială,

 hiperlipidemie şi hipercolesterolemie.

Excesul de lipide:

 creşte aportul de calorii → obezitate, asociată frecvent cu hipertensiunea arterială.

Stabilirea unei raţii corecte de lipide cantitativ şi calitativ constituie cea mai eficientă profilaxie a
aterosclerozei adultului.

Excesul de lipide:

 creşte aportul de calorii → obezitate, asociată frecvent cu hipertensiunea arterială.

Stabilirea unei raţii corecte de lipide cantitativ şi calitativ constituie cea mai eficientă profilaxie a
aterosclerozei adultului.

Excesul de lipide:
  creşte aportul de calorii → obezitate, asociată frecvent cu hipertensiunea arterială.

Stabilirea unei raţii corecte de lipide cantitativ şi calitativ constituie cea mai eficientă profilaxie a
aterosclerozei adultului.

NECESITĂŢI HIDROMINERALE

Prezenţa apei:

 cea mai imperioasă nevoie a organismului,

 necesitate cu atât mai mare cu cât organismul este mai tânăr:

 nou născut: 180-200 ml/kg/zi,

 sugar:150ml/kg/zi,

 copil 1-3 ani: 100-125ml/kg/zi.

Balanţa hidrică = echilibru între aportul şi eliminarea lichidelor.

Aportul:

 ingestia de lichide;

 apa din constituţia alimentelor;

 apa de combustie.

Pierderile prin:

 urină;

 materii fecale;

 transpiraţie;

 perspiraţie cutanată;

 respiraţie.

Aportul:

 ingestia de lichide;

 apa din constituţia alimentelor;

 apa de combustie.

Pierderile prin:
  urină;

 materii fecale;

 transpiraţie;

 perspiraţie cutanată;

 respiraţie.

Repartizarea lichidelor în organismul nou născutului şi sugarului:

 apa totală = 75% din greutatea corporală,

 40% din apa totală → în lichidul extracelular.

Deshidratările se produc pe seama apei extracelulare.

Necesarul de apă creşte în următoarele condiţii:

 creşterea temperaturii ambientale;

 la nou născut;

 fototerapie,

 stări febrile;

 diaree/vărsături;

 scăderea umidităţii mediului ambiant;

 alimentaţia cu formule de lapte hiperosmolare şi hipercalorice.

MINERALELE

Roluri:

 structural: intră în componenţa citoplasmei celulelor, în structura scheletului, Hb, al glandelor

endocrine etc;

 reglator şi biocatalizator:

 menţinerea presiunii osmotice,

 menţinerea echilibrului acido-bazic,

 reglarea activităţii sistemului nervos, miocardului, muşchilor,

 activarea enzimelor digestive.

Acţiuni:

 sinergice (Ca şi P; Cu şi Fe) = aportul unui ion creşte cererea ionului sinergic

 antagonice (Na şi K ; Ca şi Mg) = aportul crescut al unui ion determină eliminarea celuilalt.

Surse alimentare:

 produsele animale,

 produsele vegetale,

 apa de băut.

Aportul alimentar este necesar pentru formarea de noi ţesuturi şi pentru acoperirea piederilor prin
piele, păr, lacrimi, urină şi fecale.

Nevoile organismului sunt mari:

 în perioadele de creştere accelerată,

 în timpul efortului,

 în stări febrile.

MINERALELE – Sodiul

 principalul cation al lichidului extracelular

Roluri:

 reglarea presiunii osmotice,

 menţinerea echilibrului acido-bazic,

 menţinerea balanţei apei în organism,

 excitabilitatea neuro-musculare,

 contracţia cardiacă.

Surse: lapte, carne, ouă, zarzavaturi, sarea de bucătărie.

Pierderi: transpiraţii abundente, diaree gravă

Exces → retenţie hidrică, hipervolemie, hipernatremie şi edeme la sugarii mici.

 principalul cation al lichidului extracelular

Roluri:
  reglarea presiunii osmotice,

 menţinerea echilibrului acido-bazic,

 menţinerea balanţei apei în organism,

 excitabilitatea neuro-musculare,

 contracţia cardiacă.

Surse: lapte, carne, ouă, zarzavaturi, sarea de bucătărie.

Pierderi: transpiraţii abundente, diaree gravă

Exces → retenţie hidrică, hipervolemie, hipernatremie şi edeme la sugarii mici.

MINERALELE – Potasiul

 cation fundamental al celulei

Roluri:

 contracţia musculară,

 conducerea impulsului neuromuscular,

 ritmul cardiac.

K + Na + Cl participă la menţinerea:

 echilibrului acido-bazic,

 presiunii osmotice

 balanţei hidrice.

 cation fundamental al celulei

Roluri:

 contracţia musculară,

 conducerea impulsului neuromuscular,

 ritmul cardiac.

K + Na + Cl participă la menţinerea:

 echilibrului acido-bazic,
  presiunii osmotice

 balanţei hidrice.

Surse: lapte, carne, fructe (piersici), legume (morcovi).

Deficit:

• în acidoză,

• după corticoterapie,

• clinic: greţuri, vărsături, meteorism, tahicardie, instabilitate neuromusculară.

Exces:

• în insuficienţa renală,

• administrări medicamentoase,

→ blocul atrio-ventricular.

Surse: lapte, carne, fructe (piersici), legume (morcovi).

Deficit:

• în acidoză,

• după corticoterapie,

• clinic: greţuri, vărsături, meteorism, tahicardie, instabilitate neuromusculară.

Exces:

• în insuficienţa renală,

• administrări medicamentoase,

→ blocul atrio-ventricular.

MINERALELE – Clorul

 anion extracelular,

Roluri:

• reglarea presiunii osmotice,

• echilibrul acido-bazic al lichidului extracelular,

 • în structura acidului clorhidric din sucul gastric.

Surse: lapte, carne, ouă şi sarea de bucătărie.

Deficit în caz de:

• vărsături,

• transpiraţii profuze,

• terapia îndelungată cu ACTH.

→ alcaloză hipocloremică.

 anion extracelular,

Roluri:

• reglarea presiunii osmotice,

• echilibrul acido-bazic al lichidului extracelular,

• în structura acidului clorhidric din sucul gastric.

Surse: lapte, carne, ouă şi sarea de bucătărie.

Deficit în caz de:

• vărsături,

• transpiraţii profuze,

• terapia îndelungată cu ACTH.

→ alcaloză hipocloremică.

MINERALELE – Calciul

 principalul constituent al scheletului

Roluri:

• contractibilitatea şi excitabilitatea neuromusculară,

• permeabilitatea membranelor celulare,

• coagularea sângelui,

• activarea unor enzime (tripsina, lipaza pancreatică).

Menţinerea calcemiei: echilibrul între fixarea şi eliberarea Ca scheletic reglate de hormonul
paratiroidian, în prezenţa vitaminei D şi tireocalcitoninei – hormon hipocalcemiant.

Surse: laptele şi produsele lactate.

Deficit:

→ tetanie,

→ rahitism,

→ osteoporoză.

Excesul alimentar de calciu nu are efecte aupra organismului, homeostazia fiind bine reglată.

MINERALELE – Fierul

 în compoziţia:

 hemoglobinei,

 mioglobinei,

 a numeroase enzime şi catalizatori.

Rezervele de fier ale fătului:

• proporţionale cu durata gestaţiei:

 n.n. la termen→ 250mg (se epuizează la 4-6 luni)

 prematuri→ 125 mg (se epuizează la 2-3 luni).

Nevoile de fier depind de:

• stocurile din organism,

• forma de aport (se absoarbe doar 5-10% din fierul ingerat).

Alimente bogate în Fe: ficatul, carnea, ouăle, peştele, cerealele, fasolea boabe, spanacul, tomatele,
fructele.

Aportul dietetic recomandat:

 0-6 luni → 6 mg/zi;

 6 luni–10 ani → 10 mg/zi;

 adolescenţi - fete → 12-24 mg/zi;

 - băieţi → 9-18 mg/zi.

Deficitul de fier - mecanisme etiopatogenice:

 carenţa marţială de aport

 deperdiţii marţiale

 deturnarea marţială

MINERALELE – Deficitul de fier

Carenţa marţială de aport

Insuficienţă a rezervelor de fier la naştere:

 prematuritatea;

 Gn < 3 000g;

 gemelaritatea;

 transfuziile feto-fetale la gemeni univitelini;

 transfuziile feto-materne;

 carenţa marţială la femeia însărcinată (multipare);

Insuficienţă a rezervelor de fier la naştere:

 pierderile perinatale (placenta praevia, dezlipire de placentă);

 hemoragiile neonatale (boala hemolitică a n.n., sângerările de cordon, ligatura precoce a

cordonului ombilical);

 exanguino-transfuzia.

Insuficienţă de aport:

 creştere ponderală mare → nevoi ↑ Fe, nesatisfăcute de rezervele şi aportul ↓ (prematuri,

sugari cu ritm de creştere rapid);

 prelungirea excesivă a regimului lactat (sugari alimentaţi artificial cu l. v. / l. p. standard);

 alte greşeli alimentare:

• excesul de făinoase

• diversificarea alimentaţiei fără ouă, carne, legume bogate în fier;

Insuficienţă de aport:
  creşterea rapidă şi pierderile menstruale la adolescente, neacoperite prin aport alimentar;

 cardiopatiile congenitale cianogene (şunt dreapta-stânga), cu policitemie şi anemie hipocromă;

 dificultăţi de aport alimentar (encefalopatii severe).

Malabsorbţia intestinală a fierului:

 tulburări digestive cronice

• sindroame de malabsorbţie,

• diarei prelungite,

• celiakie,

• mucoviscidoză,

• rezecţii gastrice.

 hemoragii mici şi repetate (melene mici şi repetate, epistaxisul recidivant, recoltări frecvente de
sânge la sugarii mici).

 hemoragii digestive (alergia la proteinele laptelui de vacă, infestări parazitare, anomalii

digestive)

 alte cauze: hemoragii după intervenţii chirurgicale sau traumatisme, renale (hematuria,
hemoglobinuria).

 inflamaţii cronice (boala Chron, artrita reumatoidă);

 infecţii (tuberculoză, septicemie, osteomielită, infecţii urinare);

 hemosideroză;

 malignităţi.

MINERALELE – Fierul
Profilaxia anemiei carenţiale feriprive

Tratamentul profilactic antenatal (la mamă):

 regim alimentar echilibrat al mamei (legume verzi şi fructe, ouă, carne);

 control sistematic al hemoglobinei (Hb) din luna V-VI de sarcină;

 administrarea de preparate de fier în ultimul trimestru de sarcină.

Tratamentul profilactic postnatal (la copil):

  ligatura tardivă a cordonului ombilical, după încetarea pulsaţiilor acestuia (asigură transferul a
40-60 mg fier);

 alimentaţia la sân precoce şi prelungită;

 diversificarea alimentaţiei (la 4 - 4 1/2 luni pentru sugarii alimentaţi cu lapte praf standard sau
lapte de vacă; la 5-6 luni pentru cei alimentaţi natural) cu supă de legume, carne, ficat, gălbenuş
de ou, legume verzi, cereale fortificate cu Fe;

Tratamentul profilactic postnatal (la copil):

 suplimentare cu 1-2 mg Fe++/Kg/zi de la 6-8 săptămâni până la un an pentru prematuri,

gemeni, dismaturi, hemoragie maternă la naştere, tulburări digestive, infecţii recurente, copii
care au ritm rapid de creştere;

 profilaxie sistematică cu Fe 10-25 mg/zi (sau 1-2 mg/Kg) pentru toţi nou-născuţii la termen cu
greutate normală, de la 6 luni (pentru minimum 3 luni).

MINERALELE – Magneziul

 cation intracelular,

Roluri:

 scade excitabilitatea neuro-musculară,

 diminuă excitabilitatea şi conductibilitatea miocardului,

 acţiune trofică vasculară,

 în fiziologia elementelor figurate ale sângelui,

 la nivel osos - favorizează acţiunea vitaminei D şi formarea matricei osoase, stimulează

osificarea colagenului,

 stimulează formarea Ig, C seric şi fagocitoza.

Surse: carne, lapte, nuci, mazăre.

Deficitul → hipomagneziemie:

 convulsii,

 osteoporoză,

 diaree,
  modificări E.K.G.,

 rezistenţă la acţiunea vitaminei D.

Excesul: aport medicamentos crescut - rar (intervin mecanismele compensatorii: diareea şi

magneziuria).

OLIGOELEMENTELE – Zincul

Roluri:

 sinteza aminoacizilor, cerebrozidelor, lecitinei şi surfactantului.

 favorizează transportul glucozei prin membrană, utilizarea ei de către adipocite şi răspunsul

celular la insulină.

 prelungeşte acţiunea insulinei.

 stimulează activitatea gonadotrofinelor hipofizare, hormonului somatotrop, androgenilor.

Roluri:

 vindecarea plăgilor chirurgicale şi a arsurilor stimulând sinteza colagenului şi proliferarea

fibroblastică.

 reglarea simţului olfactiv şi gustativ,

 vederea nocturnă (menţine nivelul plasmatic al vit.A).

Surse: carne, ficat, peşte, lapte, gălbenuş de ou, cereale, apa.

Deficit:

 nanism hipogonadal,

 anorexie,

 hipoosmie,

 alopecie, keratită, ulceraţii cutanate,

 întârzierea osificării scheletului,

 lentoare psihică,

 anemie feriprivă.

Excesul:

 păstrarea alimentelor în vase galvanizate

  consumul apei de băut din vase zincate.

OLIGOELEMENTELE – Iodul

 indispensabil în sinteza hormonilor tiroidieni.

Surse: peşte, legume, nuci, sare iodată.

Se recomandă suplimentarea aportului de iod:

 în timpul sarcinii,

 la femeia care alăptează.

OLIGOELEMENTELE – Fluorul

Roluri:

 în structura scheletului, smalţului dentar

 în prevenirea cariei.

Suplimentarea lui în alimentaţia gravidei creşte conţinutul său la făt.

Surse: alimente de origine vegetală, animală, apa.

Deficit → carii dentare.

Exces → fluoroză (leziuni ale smalţului dentar cu marmorarea dinţilor).

OLIGOELEMENTELE – Seleniul

Roluri:

 în structura membranelor celulare, mitocondriilor, microsomilor şi lisosomilor,

 stimulează creşterea,

 favorizează sinteza IgM,

 absorbţia vitaminei E,

 în ciclul Krebs,

 în catabolismul hemului.

Surse: carne, rinichi, peşte oceanic, lapte, cereale şi ciuperci.

Deficit:
  hemoliză,

 cardiomiopatie,

 ↑ incidenţa cancerului la sân şi al tubului digestiv.

Excesul cronic:

 fotodermatoze,

 alopecie,

 tulburări trofice ale unghiilor,

 tulburări respiratorii, hepatice cronice,

 creşterea porfirinuriei.

VITAMINELE

 cofactori esenţiali într-o varietate de căi metabolice

Clasificare:

 liposolubile,

 hidrosolubile.

Necesarul variază cu vârsta şi/sau cu existenţa unor boli.

Suplimentare obligatorie:

 vitamina D în primii ani de viaţă;

 vitamina K (K1) la nou-născut, 1 mg i.m..

Surse alimentare de vitamine liposolubile

 Vit. A (retinol): lapte fortifiat, ouă, ficat, unt, morcovi, varză

 Vit. D: lapte fortifiat, peşte, gălbenuş de ou

 Vit. E: ulei de seminţe/cereale, nuci, fasole boabe, soia, legume cu frunze verzi

 Vit. K: lapte de vacă, legume cu frunze verzi, ficat, uleiuri vegetale

Surse alimentare de vitamine hidrosolubile:

 Vit. B1 (tiamina): lapte, carne, cereale integrale, legume

  Vit. B2 (riboflavina): lapte, carne, ouă, legume verzi, cereale

 Vit. B3 (niacina, nicotinamida, PP): carne, peşte, lapte, legume verzi, cereale integrale

 Vit. B5 (acidul pantotenic): carne, lapte, ouă, legume, cereale integrale

Surse alimentare de vitamine hidrosolubile:

 Vit. B6 (piridoxina): carne, ficat, lapte, cereale integrale, soia

 Vit. B8 (biotina): ficat, gălbenuş de ou, alune

 Vit. B9 (acidul folic/folatul): legume cu frunze verzi, cereale, ficat, nuci

 Vit. B12 (cobalamina): lapte, carne , ouă

 Vit. C (acidul ascorbic): citrice, tomate, varză

Vitamina D

Surse:

 exogenă, alimentară, de origine:

 animală (vit. D3 - colecalciferol),

 vegetală (vit. D2 - ergocalciferol);

 endogenă: precursorul cutanat al vitaminei D (7-dehidrocolesterol) + razele UV → colecalciferol

(vit. D3), metabolizat în ficat.

În primii doi ani de viaţă se impune administrarea zilnică de vitamina D = profilaxia rahitismului.

Principalele cauze ale prevalenţei crescute a rahitismului carenţial:

 aplicarea incorectă sau incompletă a profilaxiei cu vitamina D;

 renunţarea la profilaxia cu vitamina D după vârsta de 1an;

 însorire insuficientă;

 grad crescut de poluare;

 regimuri alimentare neechilibrate, cu precădere exces de făinoase;

Principalele cauze ale prevalenţei crescute a rahitismului carenţial:

 eficacitatea mai redusă a stoss-profilaxiei faţă de cea administrată zilnic;

 variaţii individuale ale nevoilor de vitamina D şi neadaptarea dozei la acestea;

  menţinerea dozelor profilactice de vitamina D, fără trecere la doze terapeutice după apariţia
primelor semne clinice de rahitism.

Profilaxia rahitismului

Profilaxia prenatală - în ultimul trimestru de sarcină:

 vitamina D:

 1000 - 2000 UI zilnic per os sau

 4 000 - 5 000 UI pe săptămână per os sau

 200 000 UI per os la începutul lunii a VII-a de sarcină.

 calciu 1-2 g/zi, 10 zile/ lună, per os.

Este contraindicată administrarea parenterală a vit. D (poate determina stenoză aortică la făt).

Profilaxia postnatală (fracţionată, fiziologică, modernă) din a 7a –a 10a zi de viaţă până la 18 - 24 luni

 vitamina D zilnic, 400 - 800 UI/zi (~500 UI/zi) per os.

După vârsta de 2 ani - din septembrie până la sfârşitul lunii aprilie:

 vitamina D - 500 UI/zi, zilnic sau

 Vit.A+D2 - 4 000 - 5 000 UI, per os, la 7-10 zile.

Numai administrarea fracţionată de vitamină D este fiziologică deoarece:

 se asigură o absorbţie bună, mai ales dacă se administrează în timpul unei mese;

 nu este solicitat sistemul de transport şi nici cel de activare a vit. D;

 organele ţintă nu sunt supuse salturilor de adaptare;

 nu există pericolul intoxicaţiei.

Doze mai mari de vitamina D (2 000 UI/zi):

 copii cu greutate mică la naştere/prematuri,

 copii cu piele pigmentată,

 copii în tratament cronic anticonvulsivant / cu corticoizi.

Nu este necesară administrarea de calciu dacă alimentaţia copilului conţine minimum 500 ml lapte / zi.
Suplimentarea cu calciu a raţiei alimentare:

 gravide în ultimul trimestru de sarcină,

 prematuri,

 copiii care primesc < 500 ml lapte/zi.

Doza: 50mg/kg/zi calciu elemental.

Necesităţi dietetice recomandate pentru vitamine

VITAMINE Sugar Copil mic

Vitamina A 1000 UI/zi 2000 UI/zi

Vitamina D 400-800 UI/zi 400-500 UI/zi

Vitamina E 3-5 mg/zi 5-10 mg/zi

Vitamina K 5 µg/zi 5-65 µg/zi

Vitamina B 0.30-0,50 mg/zi 1-2 mg/zi

1

Vitamina B 0,40-0,60 mg/zi 1 mg/zi

2

Vitamina B 6-8 mg/zi 10-20 mg/zi

3

Necesităţi dietetice recomandate pentru vitamine

VITAMINE Sugar Copil mic

Vitamina B 2-3 mg/zi 5-7 mg/zi
5

Vitamina B 0,30-0,50 mg/zi 1-2 mg/zi

6

Vitamina B 1 mg/zi 2 mg/zi

8

Vitamina B 20-50 µg/zi 75-200 µg/zi

9

Vitamina B 0,50-2 µg/zi 2 µg/zi

12

Vitamina C 30-50 mg/zi 50-60 mg/zi