CURSUL NR.

17

ODONTOMETRIA
(Determinarea lungimii de lucru a canalelor radiculare)

Lungimea de lucru a canalului radicular se stabileşte, cu diferite metode, până la nivelul

joncţiunii cementodentinare în vederea preparării canalului, prevenirii traumatizării parodonţiului
apical în timpul preparării canalului şi obturării canalelor până la constricţia apicală.
Metodele de măsurare a canalului sunt:
- metoda clinică;
- metoda clinlco-radiologică;
- metode electronice.

Metoda clinică. Este cea mai veche şi inexacti metodă tactili ce se traduce prin senzaţia de
strâmtorare a canalului, în timpul permeabilizării canalului, prin atingerea zonei de constricţie
apicală (joncţiunea cemento-dentinară).
Această metodă se practică pătrunzând în canal cu un ac Kerr nr. 10, 15, 20, ales după volumul
canalului. Se avansează cu acest ac în canal, uşor, cu atenţie, fără mişcări de presiune, până simţim în
vârful acului o rezistenţă datorită constricţiei apicale. Se stabileşte pe ac un punct de reper pe
suprafaţa ocluzală la pluriradlcularl şi la muchia incizală la frontali. Fleperul se fixează fie cu rondele
de stopuri ocluzale ataşate acului, fie cu pensa dentară cu care se scoate acul din canal.
Acul se scoate din canal şi se compară cu lungimea fixată pe imaginea radiologică şi cu
lungimea medie cunoscută a canalului. Dacã aceste date corespund înseamnă că s-a stabilit corect
lungimea canalului şi se notează pe fişă, fie printr-o linie dreaptă intersectată la ambele capete, fie în
mm după măsurarea cu rigla.
La pluriradiculari se consemnează lungimea canalului separat pentru fiecare rădăcină în parte.

Metoda clinico-radiologică. Pentru că reperarea joncţiunii cemento-dentinare este un act de

mare fineţe şi precizie, metoda clinică având doar un caracter orientativ, s-a recurs la determinarea
precisă a acestei zone prin efectuarea unei radiografii cu un ac pe canal (Yngle).
Tehnica constă din efectuarea unei radiografii dentare cu acul introdus în canal, până în zona
de constricţie apicală. Stoperul care este ataşat acului fixează reperul coronar al acuiui.
Pentru a obţine lungimea corectă a canalului se scade din lungimea măsurată pe radiografie a
acului din canal 1 mm, distanţă ce corespunde erorii prin modul de expunere al filmului.
Se fixează stoperul la lungimea astfel stabilită şi se efectuează o nouă radiografie, ce ne va
arăta cu exactitate zona de constrlcţie apicală. Aceastã lungime măsurată este lungimea de lucru în
pulpite şi în gangrena simplă, unde trebuie să se păstreze bontul apical şi să se evite lezarea lui în
parodontitele apicale cronice cu rezorbţii patologice ale procesului apical, cu desfiinţarea constricţiei
apicale (sediul junctiunii cemento-dentinare) vârful acului depăşeşte această zonă. De aceea se
stabileşte lungimea acului în raport cu "apexul radiologie" de pe radiografia pe gol. Se introduce acul
din nou în canal, se realizează o nouă radiografie care ne aratã sediul real al zonei apicale.
Aceste metode au dezavantaiul că necesită timp mult de lucru, fapt ce a dus la folosirea altor
metode ce reduc timpul de lucru şi numărul radiografiilor.

Metoda Dick, care utilizează o singură radiografie şi o formulă după tipul

D = % din care:
D = lungimea reală a dintelui
A = lungimea acului introdus în canal
d = lungimea dintelui pe radiografie
a = lungimea acului pe radiografie
 Radiografla cu sondă bimetalică se face prin introducerea în canal a acelor sondă bimetalice
Kuralt.
Ele se compun dintr-un ac cu mici, inele dintr-un alt metal, dispuse la distanţe de 1 mm. Se
efectuează radiografia şi se citeşte numărul segmentelor de opacitate diferite de la porţiunea apicală
până la coroană.
Adunând milimetrli de opacitate diferită, ce reprezintă fiecare segment, se stabileşte lungimea
canalului.

Metode electronice. Metodele de măsură electronică în detenninarea lungimii canalului sunt

frecvent utilizate datorită preciziei lor, care se ridică la un procent foarte mare (95-98%).
Metoda se bazează pe corelaţia dintre valoarea rezistenţei electrice între un instrument introdus
în canalul radicular şi un electrod aplicat pe mucoasa orală (Suzuki).
Valoarea rezistenţei este constantă, de 6500 ohmi şi este folosită pentru determinarea lungimii
canalului radicular (Sunada). Prin aparatul Sono-Explorer realizat pe acest principiu, s-a reuşit
determinarea audiometrică a lungimii canalului radicular.
Acurateţea determinării este influenţată negativ de prezenţa unei soluţii de sterilizat canalul,
cum ar fi hipocloritul de sodiu, existenţa unui apex deschis, utilizarea unor ace Kerr sub diametrul
0,15, motiv pentru care se impun, la utilizarea acestor aparate, câteva măsuri ca:
- uscarea canalului;
- acul introdus în canal să nu vină în contact cu un material metalic de restaurare coronară;
- acul să aibă un diametru corespunzător.
Aparatele de măsură electronică, existente pentru uzul stomatologic, pot fi clasificate astfel:
- Aparate analogice (Endometer, Dentometer).
- Aparate audiometrice (Sono-Explorer, Neosono M.) care emit semnal sonor când acul atinge
zona apicală.
- Aparate digitale (Neosono D.) care au sistem digital de citire.
- Aparate de înaltă frecvenţă (ultrasonice), care necesită sonde speciale
endocanaliculare (Endocater).
- Aparat de vizualizarea endodonţiului (Radio-viziograful). Oferă posibilitatea de a genera
imagini ale endodonţiului, prin captarea, analizarea şi crearea de imagini. Cu Radio-viziograful se
obţin: vizualizarea endodonţiului (controlul direct al tratamentului endocanalicular), localizarea
precisă a apexului.

Bibliografie obligatorie
1. Cristescu R.C. Principiile tratamentului endodontic ortograd. In: Iliescu A, (ed), Tratat de
endodonţie – vol. I, Ed.Medicală, Bucureşti, 2014, 441-449
2. Nicola S.G. Lărgirea rotativă a canalelor radiculare. In: Iliescu A, (ed), Tratat de endodonţie – vol.
II, Ed.Medicală, Bucureşti, 2014, 505-513
3. Perlea P. Lărgirea manuală a canalelor radiculare. In: Iliescu A, (ed), Tratat de endodonţie – vol.
II, Ed.Medicală, Bucureşti, 2014, 481-493
4. Scărlătescu S.A. Diga. In: Iliescu A, (ed), Tratat de endodonţie – vol. I, Ed.Medicală, Bucureşti,
2014, 337-347
5. Scărlătescu S.A. Crearea accesului endodontic. In: Iliescu A, (ed), Tratat de endodonţie – vol. I,
Ed.Medicală, Bucureşti, 2014, 450-469
Bibliografie facultativă
1. Glickman G.N., Vogt M.W. Preparation for treatment. In: Hargreaves KM, Cohen S (eds),
Cohen’s pathways of the pulp, 10th ed, Mosby Elsevier, St.Louis, 2011, 88-123
2. Koçkapan C, Ebeleseder KA, Filippi A, Jung M, Kaiser T, Pohl Y. Bestimmung der Arbeitslänge.
In: Koçkapan C (editor), Curriculum Endodontie, Quintessenz-Verlags-GmbH, Berlin, 2003, 263-
284
3. Koçkapan C, Ebeleseder KA, Filippi A, Jung M, Kaiser T, Pohl Y. Aufbereitung der
Wurzelkanäle. In: Koçkapan C (editor), Curriculum Endodontie, Quintessenz-Verlags-GmbH,
Berlin, 2003, 285-348
4. Krell K.V. Endodontic instruments. In: Walton RE, Torabinejad M (eds), Principles and practice
of endodontics, 3rd ed, W.B.Saunders, Philadelphia; 2002, 151-165
5. Lloyd A., Ingle J.I.Electronic apex locators. In: Ingle JI, Bakland LK, Baumgartner JG (eds),
Ingle’s endodontics 6, 6th ed, BC Decker Inc, Hamilton, 2008, 848-856
6. Peters O.A, Koka R.S. Preparation of coronal and radicular space. In: Ingle JI, Bakland LK,
Baumgartner JG (eds), Ingle’s endodontics 6, 6th ed, BC Decker Inc, Hamilton, 2008, 877-991
7. Peters O.A., Peters C.I. Cleaning and shaping the root canal system. In: Hargreaves KM, Cohen S
(eds), Cohen’s pathways of the pulp, 10th ed, Mosby Elsevier, St.Louis, 2011, 283-348
8. Ruddle C.J. Cleaning and shaping the root canal system. In: Cohen S, Burns RC (eds), Pathways
of the pulp, 8 th ed, Mosby, St.Louis, 2002, 231-292
9. Vertucci F.J., Haddix J.E. Tooth morphologythand access cavity peparation. In: Hargreaves KM,
Cohen S (eds), Cohen’s pathways of the pulp, 10 ed, Mosby Elsevier, St.Louis, 2011, 136-222
10. Walton R.E. Access preparation and rdlength determination. In: Walton RE, Torabinejad M (eds),
Principles and practice of endodontics, 3 ed, W.B.Saunders, Philadelphia; 2002, 182-205
11. Walton R.E., Rivera E.M. rd Cleaning and shaping. In: Walton RE, Torabinejad M (eds), Principles
and practice of endodontics, 3 ed, W.B.Saunders, Philadelphia; 2002, 206-238