MODUL 9

CONDUCTOARELE LINIILOR AERIENE

Conductoarele liniilor aeriene sunt firele sau funiile metalice neizolate
întinse liber între suporţii liniei (stâlpi) şi fixaţi de aceştia prin intermediul
izolatoarelor

Active care asigură circulaţia

energiei electrice
Conductoarele
pot fi:
De protecţie care au rolul de
a proteja linia împotriva
descărcărilor atmosferice

Conductoarele electrice pot fi construite dintr-un singur metal sau din două
metale diferite.Materialele cele mai folosite sunt: cuprul, aluminiul şi aliajele lor

Conductoarele neizolate pentru liniile electrice aeriene se execută pe două

principii constructive: conductoare unifilare şi conductoare multifilare.

Conductoarele unifilare sunt constituite dintr-un singur fir.

STÂLPI

Stâlpii sunt elemente care susţin conductoarele active şi de protecţie,

la distanţe prescrise atât între ele, cât şi deasupra solului ori de alte
construcţii sau obstacole de pe traseu.

CLASIFICARE

 după destinaţie :
- stâlpi de susţinere (4)
- stâlpi de întindere (6)
- stâlpi de colţ (5)
- stâlpi terminali sau de capăt (3)
- stâlpi de traversare
- stâlpi de derivaţie
- stâlpi de rotire a fazelor

 după materialul din care sunt făcuţi :

- stâlpi de lemn;
- stâlpi de beton armat;
- stâlpi metalici.
 Stalpii liniilor electrice aeriene

Stalpii sustin conductoarele active si de protectie la distantele prescrise intre ele, precum si
fata de sol sau alte obstacole de pe traseu.

Stalpii sunt elemente care sustin concuctoarele active si de protectie, la distantele

prescrise atit intre ele, cat si deasupra solului ori de alte constructii sau obstacole de pe
traseu, asisgurindu-se astfel stabilitatea liniei din punct de vedere mecanic, izolatia si
gabaritele prevazute.

Principalele elemente componente ale stalpilor sunt:

coronamentul

corpul stalpului

partea subterana (in fundatie)

partea de sprijin pe fundatie (la stalpii articulate).

Clasificarea stalpilor se face dupa mai multe criterii, dintre care amintesc :

destinatia lor in linie

materialul din care sunt realizati

tipul coronamentului

modul de fixare al bazei

a) Dupa destinatia lor in linie

Dupa destinatie stalpii se impart in stalpi terminali, de sustinere, de intindere, de colt, de

traversare, de transpunere a fazelor si de derivatie.

Stalpii terminali ai unei linii, in numar de doi, sunt amplasati la capetele acesteia (A), imediat
dupa iesirea din statiile de transformare ST. Ei sunt solicitati permanent unidirectional de fortele
FA de intindere ale conductoarelor pe directia liniei.
 Stalpii de sustinere (B) au rolul sa preia eforturile determinate de fortele verticale ( greutatea
conductoarelor, a izolatoarelor, chiciura ) si de fortele orizontale, datorate actiunii vantului.

 stalpi de sustinere, servesc la sustinerea conductoarelor active si de protectie si pot

fi folositi numai pe portiunile drepte ale traseului liniilor. Fiecare stalp de sustinere suporta
greutatea conductoarelor corespunzatoare la cate o jumatate din deschiderile adiacente.

Stalpii de sustinere formeaza cea mai mare parte, in mod curent 80% din stalpii L.E.A..
Ei au greutatea unitara cea mai redusa fata de celelalte categorii din aceeasi li ni e.

Stalpii de intindere (C) se monteaza pe aliniamentele liniei la distante cuprinse in general

intre 2 km si 10 km. Portiunea de linie dintre doi stalpi de intindere se numeste panou de
intindere.

Stalpii de colt (D) sunt amplasati in punctele in care aliniamentul liniei se schimba, formand
un unghi. Ei sunt solicitati permanent de forta (FD), care este rezultanta fortelor cu care sunt
intinse conductoa-

rele in cele doua aliniamente.

Stalpii de traversare (E) sunt utilizati in panourile in care linia traverseaza cai ferate, sosele,
canale, rauri, linii de telecomunicatii.

Stalpii de transpunere a fazelor se folosesc pentru rotirea conductoa-

relor de faza, in scopul uniformizarii inductivitatii si capacitatii LEA trifazate. In acest fel, pe tot
parcursul liniei, un conductor activ va ocupa aceeasi pozitie medie fata de pamant si fata de
celelalte conductoare ative.

Stalpii de derivatie servesc pentru a permite efectuarea unei derivatii din linie dupa o directie
data.
b) Dupa materialul din care sunt realizati

Se deosebesc : stalpi de lemn, stalpi de beton si stalpi metalici.

Stalpii din lemn au fost utilizati in tara noastra, in constructia LEA de joasa, medie si inalta
tensiune, indeosebi, in perioada 1950-1960. In prezent, utilizarea lor s-a redus foarte mult
datorita valorificarii superioare a lemnului in alte ramuri ale economiei nationale.

Stalpii din beton armat sunt utilizati in tara noastra la majoritatea liniilor electrice aeriene, de
joasa si medie tensiune. Folosirea lor a fost determinata de urmatoarele avantaje tehnico-
economice :

 economie de lemn si profile laminate

 cost relativ redus

 durata lunga de serviciu

 fabricare industriala

 cheltuieli de intretinere nule

 rezistenta mecanica buna

Dezavantajul lor principal este determinat de fragilitatea si greutatea mare, ceea ce impune
masuri speciale de transport si montaj.
 Din punct de vedere al tehnologiei de fabricatie stalpii de beton pot fi:

 stalpii din beton armat centrifugat – au cea mai larga raspan-

dire in tara noastra. Ei au, in general, o sectiune circulara, alcatuind cilindri sau
trunchiuri de con goale in interior, cu conicitate mica.

 stalpii din beton armat vibrat – necesita conditii mai usoare de fabricatie, insa
calitativ sunt inferiori celor centrifugati.

 stalpii din beton armat precomprimat (centrifugat sau vibrat), numiti si stalpi cu
armatura pretensionata , constituie tipul modern de stalp din beton armat, oferind
avantaje tehnico-economice fata de celelalte doua tipuri.

Stalpii metalici se folosesc la constructia LEA de inalta si foarte inalta tensiune. Ei prezinta o
serie de avantaje importante, cum ar fi:

 pot fi realizati din piese separate, ceea ce ofera posibilitatea industrializarii si

usureaza transportul

 la deschideri mari, ofera singura solutie acceptabila din punct de vedere socio-
economic

 permit montarea a doua sau mai multor circuite trifazate pe acelasi stalp

 sunt construiti cu zabrele si permit urcarea usoara a personalului de intretinere

 asigura o buna legatura la pamant, prin corpul stalpului

 au o durata de exploatare mare

Dezavantajele utilizarii stalpilor metalici constau in consumul ridicat de otel laminat, precum
si in faptul ca necesita o intretinere costisitoare.

Stalpii metalici au urmatoarele parti componente:

 coronamentul – este constituit din ansamblul de console, traverse si varfare

montate la partea superioara a corpului stalpului, de care sunt suspendate
conductoarele active si de protectie.
  corpul stalpului – este o grinda cu zabrele de sectiune patrata ( mai rar
dreptunghiulara ) executata din tronsoane

 baza sau fundatia – poate fi intalnita in doua variante: baza ingusta sau fundatie
bloc si baza larga in care picioarele stalpului sunt betonate in patru fundatii
separate.

Clasificarea stalpilor metalici:

 stalpi metalici in forma de turn

 stalpi metalici avand coronamentul in evantai

 stalpi metalici portali

Diagonalele stalpilor metalici

a- stalpi cu diagonale simple

b- stalpi cu diagonale duble

c- stalpi cu diagonale in forma de K

d- stalpi cu diagonale multiple

c) Din punctul de vedere al coronamentului

Stalpii se impart in doua categorii: cu coronament simplu circuit si cu coronament dublu

circuit.

La stalpii liniilor simplu circuit conductoarele active pot fi dispuse in varfurile unui triunghi
sau in acelasi plan orizontal.

La stalpii liniilor dublu circuit conductoarele active sunt dispuse in trei planuri orizontale (
coronamente de tip hexagonal, brad drept, brad intors), doua planuri orizontale ( cu doua
conductoare sus si patru joss au invers) si cu toate conductoarele in acelasi plan orizontal.

Coronamente ale stalpilor cu simplu circuit

a -conductor fixat dupa varfurile unui triunghi

b – tip Y

c - portal
Coronamente ale stalpilor cu dublu circuit

a – hexagonal

b – brad drept

c – brad intors

d) Dupa modul de fixare

Se deosebesc stalpi cu baza incastrata in fundatie si stalpi cu baza articulate care se ancoreaza
.

Fundatiile stalpilor metalici sunt monobloc pentru stalpii cu baza ingusta sau separat cate o
fundatie pentru fiecare montant pentru stalpii cu baza larga.

Fundatiile stalpilor din beton armat sunt realizate de asemenea din beton, fiind fie turnate la
fiecare stalp, fie sub forma fundatiilor prefabricate din placi si socluri in care patrund stalpii.

 Stalpii, trebuie sa indeplineasca anumite functiuni mecanice si electrice pe care le

impune traseul ales.
  stalpii de intindere, formeaza punctele de rezistenta in lungul l i n i e i si servesc
pentru preluarea tractiunii in conductoare, in anumite locuri determinate de conditiile
de functionare si montare a liniei, precum si in cazurile precizate de prescriptii. Stalpii
de intindere formeaza puncte de separare a conductoarelor intre panouri si la traversari,
 astfel incat in cazul avariilor grave (ruperi de conductoare, caderi de stalpi de
sustinere), limiteaza defectul la panoul sau traversarea respective.
  stalpi de colt, sunt destinati a prelua tractiunea in conductoare, in punctele in care
aliniamenrul liniei se schimba, formand un unghi. La unghiuri mici de intersectie a
aliniamentelor se pot folosi ca stalpi de colt si stalpi de sustinere, de obicei intariti, in
timp ce la unghiuri mari, se folosesc stalpi de intindere, in care caz acestia, preluand si
tractiunea conductoarelor, sunt denumiti stalpi de colt si de intindere.
  stalpi terminali, se utilizeaza la capetele liniilor, preiau intrega tractiune a
conductoarelor dintr-o singura parte.
  stalpi de traversare, se folosesc la incrucisarea cu alte constructii sau obstacole
(drumuri, cai ferate, linii de telecomunicatii, rauri. canale etc.) pot fi de sustinere sau
intindere si trebuie sa asigure in deschiderea de traversare, inaltimea corespunzatoare
prevederilor din prescriptii.
  stalpi de derivatie, servesc pentru a permite luarea unei derivapi din linie, intr-o
alta directie.
  stalpi de rotire a fazelor, servesc pentru rotirea conductoarelor de faza ale liniei,
sunt dimensionati si construiti special pentru a face posibila aceasta operatie. Rotirea
fazelor are drept scop micsorarea efectelor pertubatoare ale liniilor de energie ( de
transport ) asupra liniilor de telecomunicatii invecinate, prin realizarea unei simetrii
cat mai bune a parametrilor electrici ai liniilor de transport.
 Principalele elemente componente ale stalpilor sunt:
 # partea subterana (in fundatie) a stalpului, sau elementul de sprijinire pe findatie in
cazul stalpilor articulati;
 # corpul stalpului;
 # coronamentul stalpului.
 La stalpii metalici si de beton armat, partea subterana este in general incastrata in
fundatia de beton odata cu stalpu!, la cei de beton armat si separat ( picioare de
fundatii ) la cei metalici.
 Corpul stalpului este elementul principal ai stalpului, ca volum si ca greutate. El preia
eforturile mecanice aplicate asupra liniei, pe care le transmite fundatiei si asigura
gabaritele conductoarelor fata de sol si alte constructii sau obstacole de pe traseu.
 Coronamentul stalpului este format d i n traverse, console, varfare etc. montate la
partea superioara a corpui stalpului de care sunt suspendate conductoarele active si de
protectie.
 Stalpii metalici, ocupa un loc principal, in special in domeniul tensiunilor foarte
inalte. Stalpii de metal, prin calitatile lor deosebite, raman totusi si pentru viitor, un
element de baza in constructia liniilor de tensiuni inalte si foarte inalte.
 Avantajele pe care le prezinta stalpii metalici sunt :
  asigura o durata lunga de exploatare ;
  pot fi calculati si executati in solutii economice pentru gabaritele si sarcinile
maxime care intervin in constructia liniilor ;
  pot fi executati in conditii industriale, in fabrici si ateliere ;
  pot fi asamblati cu usurinta pe traseul liniei, necesitand numai operatii simple,
in general de imbulonare;
  fiind relativ usori si rezistenti la transport si manipulare, sunt indicati pentru
orice linii si in mod special pentru cele din terenuri accidentate si greu accesibile;
  greutatea lor redusa usureaza si simplifica montajul si in special operatiile de
ridicar;
  nu sunt combustibili si nu sunt deteriorati de descarcari electrice;
  asigura o buna legatura electrica la pamant pentru conductorul de protectie,
chiar prin corpul stalpului ;
  permit relativ usor: modificari, consolidari sau chiar schimbari ulterioare,
daca apare eventual necesitatea transformarii liniei;
  pot fi inlocuiti mai usor in caz de avarii.
 Stalpii metalici pot fi impartitii dupa felul constructiei lor, in trei categorii:
  stalpi metalici tubulari, monomontanti ;
  stalpi metalici din otel profilat, monomontanti;
  stalpi metalici cu zabrele ;
-
 IZOLATOARE

Izolatoarele servesc la fixarea pe stâlpi a conductoarelor L.E.A., precum şi la

izolarea acestora faţă de pământ şi faţă de părţile mai apropiate ale stâlpilor.

Mărimile care caracterizează izolatoarele: tensiunea de ţinere, tensiunea de conturnare,

tensiunea de străpungere.

CLASIFICAREA IZOLATOARELOR:

- în funcţie de solicitările mecanice la care sunt supuse: izolatoare de

susţinere, izolatoare de tracţiune;
- în funcţie de rezistenţa la solicitările electrice: izolatoare
nestrăpungibile, izolatoare străpungibile;
- în funcţie de tensiune: izolatoare pentru linii electrice aeriene de
joasă tensiune, izolatoare pentru ancore, izolatoare rolă pentru
iluminatul public, izolatoare pentru linii de medie (izolatoare suport),
înaltă şi foarte înaltă tensiune.
 MODUL 10
CORPURI DE ILUMINAT

CLASIFICAREA CORPURILOR DE ILUMINAT

Energia electrică se transformă în energie luminoasă prin:
- aducerea unui corp la incandescenţă. Astfel de surse se numesc surse
incandescente;
- realizarea unei descărcări electrice într-un mediu gazos sau cu vapori metalici.
Astfel de surse se numesc surse cu descărcări în gaze (sau vapori metalici);
- folosirea proprietăţii de fluorescenţă a unor corpuri. Aceste surse se numesc surse
fluorescente.
Prin sursă de lumină se înţelege dispozitivul care, legat la reţeaua electrică (direct sau
prin intermediul unor elemente auxiliare), produce radiaţii luminoase. Aceste surse de lumină
sunt cunoscute sub denumirea de lămpi electrice sau tuburi luminoase. Sursele de lumină nu se
folosesc ca atare deoarece au fluxul luminos dirijat în toate direcţiile, nu au rezistenţă la lovituri,
nu sunt izolate electric, şi atinse, pot provoca accidente. Ele sunt utilizate montate în corpuri de
iluminat. Acestea sunt aparate ce au rolul:
- de a susţine sursa de lumină şi de a-i oferi protecţie la lovituri;
- de a asigura sursei o distribuţie convenabilă a fluxului luminos;
- de a asigura alimentarea cu energie electrică a sursei şi de a realiza izolarea
electrică a acesteia faţă de mediu.

 Corpurile de iluminat de orice tip se vor alimenta numai între fază şi nul.
 Corpurile de iluminat se vor lega la circuitul de alimentare prin cleme de legătură sau
prin fişe pentru prize.
 Corpurile de iluminat cu tuburi fluorescente se vor monta cu dispozitive pentru
îmbunătăţirea factorului de putere.
 Se interzice montarea directă a corpurilor de iluminat incandescente pe materiale
combustibile.
 Tipul corpurilor de iluminat se alege în funcţie de destinaţia încăperii ;
 Numărul şi poziţia corpurilor de iluminat se alege în funcţie de formă şi
dimensiunile încăperilor.
 PENDULUL – este un corp de iluminat suspendat. Cel mai utilizat este pendulul
cu glob opal în care se pot monta lămpi cu puteri de până la 200 W. Corpul se
prinde de plafon printr-un cârlig, tija de suspendare fiind totodată şi tub de
protecţie pentru conductoare. În această categorie de corpuri sunt incluse lustrele,
cu unul sau mai multe braţe.
 Fig. 2.1

Fig.2.2
Fig. 2.3

Fig. 2.4
 PLAFONIERA – este un corp de iluminat care se fixează direct pe plafon; sunt
metalice, din porţelan sau aminoplast; nu permit montarea lămpilor de puteri mai
mari (până la 60 – 100 W), deoarece protejarea în incinte închise îngreunează
degajarea căldurii din interior.
 APLICELE – sunt corpuri de iluminat ce se fixează pe perete; de obicei se
folosesc becuri de 25 – 60 W, fiind mai mult lămpi ornamentale.
 Corpurile de iluminat pentru lămpi fluorescente se execută într-o gamă largă de
sortimente. Acestea sunt indicate prin simboluri impuse din litere, fiecare cu semnificatia ei:
F - corp de iluminat fluorescent;
I - pentru interior;
R - cu reflector (din tablă);
D - cu dispersor (din material plastic);
G - cu grătar difuzant;
A - pentru montaj aparent;
I (al doilea) - pentru montaj îngropat;
S – pentru montaj suspendat.
Simbolurile sunt însoţite de două numere: primul număr indică varianta de fabricaţie (01,
02, etc.) în timp ce al doilea număr, format din trei cifre, indică:
- prima cifră – numărul de lămpi din corpul de iluminat;
- celelalte două cifre – puterea nominală a unei lampi.
EXEMPLU: FIA – 01 – 240 => corp fluorescent pentru interior, montaj aparent, varianta de
fabricaţie 1, echipat cu două tuburi fluorescente de 40W.
Se mai utilizează următoarele montaje de legare la reţea:
- montajul duo, unde balastul B1 este o reactanţă inductivă, iar balastul B2 este o
reactanţă capacitivă. În acest fel factorul de putere al montajului este aproximativ 1;
- montajul tandem, pentru două lămpi de 20 W (T1 şi T2) care utilizează în comun
un balast (B) de 40 W;
montajul fără starter, utilizat pentru lămpile de 40 W montate în corpurile etanşe FIPA şi
FIPRA.
MONTAJ “NORMAL” – dacă sunt mai multe lămpi într-un corp, fiecare dintre ele se
va lega la reţea printr-un balast şi starter separat;

Fig.2. 5
MONTAJ “DUO” – balastul B1 este o reactantă inductivă, iar balastul B2 este o reactantă
capacitivă;
 Fig. 2.6
MONTAJ “TANDEM” – cele două lămpi utilizează în comun un balast.

Fig. 2.7

MONTAJ “FĂRĂ STARTER” – utilizat pentru lămpi de 40W, montate în corpurile etanşe
FIPA.
Aceste corpuri de ilumiat se execută într-o gamă largă de sortimente şi încep să fie mult
utilizate în prezent datorită avantajelor mari pe care le au lămpile fluorescente, în comparaţie cu
cele cu incandescenţă. Corpurile fluorescente sunt indicate prin simboluri compuse din litere,
fiecare cu semnificaţia ei: F – corp de iluminat fluorescent, I – pentru interior, R – cu reflector
(din tablă), D – cu dispersor (din material plastic - stiplex), G – cu grătar difuzant, A – pentru
montaj aparent, I – pentru montaj îngropat (un al doilea I), S – pentru montaj suspendat, SI –
pentru montaj semiîngropat, P – protejat contra umidităţii şi prafului.
Simbolurile sunt însoţite şi de două numere: primul număr indică varianta de fabricaţie
(01, 02 etc.) şi al doilea număr, format din trei cifre, indică:
- prin prima cifră numărul de lămpi din corpul de iluminat;
- prin celelate două puterea nominală a unei lămpi.
În cazul în care într-un corp se află mai multe lămpi fluorescente, fiecare dintre acestea se
va lega la reţea, fiecărei lămpi corespunzându-i un balast şi un starter.

Tablouri de distribuţie

Tablourile electrice sunt părţi ale instalaţiei electrice cu rol în distribuţia energiei către
receptoare şi în care se găsesc montate aparatele de acţionare şi protecţie a circuitelor şi
receptoarelor electrice.
Tablourile electrice de distribuţie au următoarele funcţii:
-să fixeze şi să protejeze aparatele de manevră, de măsurat şi de protecţie necesare
distribuţiei energiei electrice;
-să permită localizarea defectelor produse prin supraîncărcări sau scurtcircuite precum şi
înlocuirea siguranţelor care sau topit;
-să distribuie energia electrică la mai multe circuite, pentru ca în cazul arderii unei
siguranţe să nu se întrerupă funcţionarea tuturor consumatorilor.

Clasificarea tablourilor electrice este următoarea;

1) după rolul în distribuţia energiei electrice, tablourile electrice pot fi:
-cofrete locul în care se face legătura electrică dintre reţeaua de distribuţie principală
a furnizorului şi consumatori;
-tablouri generale - primesc energie electrică, la o tensiune sub 1.000 V, de la reţea
şi asigură distribuţia energiei către un număr de tablouri principale;
-tablouri principale asigură distribuţia energiei electrice la tablourile secundare;
-tablouri secundare asigură distribuţia energiei electrice la unul sau mai multe
receptoare.
2) după natura receptoarelor alimentate, tablourile electrice pot fi:
-de lumină şi prize;
-de forţă;
-de lumină şi forţă;
-de curenţi slabi;
3) după felul reţelei, tablourile electrice pot fi:
-de curent alternativ;
-de curent continuu;
4) după protecţia faţă de mediu, tablourile electrice pot fi:
-închise (protejate numai la lovituri mecanice);
-capsulate (protejate suplimentar la praf şi acţiunea picăturilor de ploaie);
5) după materialul utilizat, tablourile electrice pot fi:
-pe marmură;
-pe stelaj metalic.
Tablourile de distribuţie au următoarele elemente componente :
- suport ;
- siguranţe unipolare cu filet la care se pot monta şi siguranţe automate
cu filet;
- capac de bachelită;
- sonerie cu transformator înglobat şi întreruptor.
.