Demeter Csaba

Interpretare muzicală – pian

Master II semestrul II
Frederic Chopin
Ballada nr. 1

Genul baladei provine din literatură și prima dată a apărut în muzică în cele 4 ballade compuse
de Frederic Chopin. Compunerea baladei în sol minor a fost terminat în 1835 și publicat în 1836. Ca și
celelalte piese și aceasta a fost inspirat de un poem a lui Adam Mickiewicz (Konrad von Wallenrode).
Consider că este foarte important să cunoaștem area istorică în care a fost compus și originea inspirației
dacă vream să învățăm sau să predăm corect o piesă muzicală. Balada în sol minor nu se poate învăța
cu o tehnică pianistică necorespunzătoare și o intelegență muzicală scăzută.
Piesa începe cu o introducere de 7 măsuri care are rolul de a mări curiozitatea ascultătorului.
Oprind pe un cvart-sext acord poate să se ducă în orice direcție, astfel apariția temei devine o surpriză
cu un caracter misterios. Fără o inteligență înaltă elevul nu este capabil de a înțelege și de a crea
atmosfera necesară pentru această piesă. Primul lucru la o lucrare atât de amplă și lungă este
despărțirea pe secțiuni mai mici după care putem începe învățarea.
Prima secțiune constă în măsurile 8-35. Pornirea învățării începe cu citirea, trebuie să fim foarte
atenți pentru că deja la cântarea inițială elevul construiește primul pas spre părerea și gândirea lui
despre piesă. Este necesar independența mâinilor și degetelor pentru a evidenția diferența între linia
melodică și cea armonică. O problemă generală la măsuri ternare este că elevii sunt dispuși să cânte cu
caracter de vals care în acest caz distruge caracterul misterios, caracterul baladei. Din punct de vedere a
tempoului avem o libertate pentru a evita această problemă. În măsura 25 avem un tril la bas unde
greutatea ușoară a brațului trebuie aplicat, dacă nu vrem să oprim cursivitatea liniei melodice. Cântarea
pasajului rapid în măsura 33 cere exersarea pe note pentru un rezultat sonor acceptabil și cursiv fără să
dăm o importanță mai mare decât merită.
A doua secțiune (măsurile 36-64) conține a tehnică pianistică de înalt nivel. Săriturile la mâna
stângă trebuie studiate separat de linia melodică. Astfel de salturi într-un tempo rapid se face prin
memorarea distanței efectuate de braț. Reflexul ochii nu este destul de rapid pentru această tehnică. Un
alt punct important este timpul 2 și 5 care ne dă senzația unei sincope unde accentul este evident și nu
trebuie forțat. În această secțiune cu ajutorul pedalei trebuie evidențiat structura armonică. De la
măsura 48 problema tehnică constă în dublele la mâna dreaptă, pentru a cânta cele două note deodată
care apar când în când trebuie să ridicăm degetele la aceeași înălțime în timpul exersării și într-un
tempo mai așezat.
A treia secțiune ( măsurile 65-93) conține tema a doua care este un contrast față de prima
temă. Aici trebuie să avem grijă la frazare. Măsura de 6/4 în majoritate este divizat în două, în această
secțiune, dar apar măsuri divizate în 3. Trebuie respectat pedala pentru a câștiga armoniile perfecte
construite la linia basului. De la măsura 82 arpegiile de la mâna stângă sunt continuate de linia
melodică de la dreapta. Schimbarea liniei între stânga și dreapta nu poate fi întrerupt, altfel devine
sacadat.
A patra secțiune (măsurile 94-125) readuce caracterul primei teme care printr-un crescendo
readuce a doua temă în forte construind punctul culminant a piesei. O problemă deosebită la această
parte constă în cântarea sacadată a temei. Cursivitatea temei nu poate fi întrerupt din cauza
acompaniamentului. Mâna stângă trebuie studiat pe măsuri ca să primim o interpretare liberă a liniei
melodice de la mâna dreaptă. Ultimele două măsuri readuce tehnica dublelor din a doua secțiune.
O tehnică de înalt nivel este necesar pentru a cânta și a susține a cincea secțiune (măsurile 126-
165) care este construit pe motive precedente. Mișcarea rapidă de la mâna dreaptă trebuie studiat pe
note, apoi pe poziții. Măsura 138 amplifică motivul din a doua secțiune. Vocile ascunse trebuie
evidențiate în măsurile 150-154. Aici ținutul notelor ne ajută asigurarea liniei ascunse.
A șasea secțiune (măsurile 166-207) este considerat ca o repriză unde readuce ambele teme.
Începe cu a doua temă cu un acompaniament arpegiat. Fiind compus pe părți mari a claviaturii trebuie
studiate rar, mișcarea corespunzătoare a brațului ne ajută foarte mult la acoperirea distanțelor. Măsurile
170, 171 și 172 conțin formule ritmice dificile (5 cu 6) care nu se poate cânta fără independența mâinii.
Sfârșitul secțiunii readuce prima temă cu o dinamică mai largă și pregătește coda.
Cea mai dificilă parte a acestei balade este ultima secțiune (măsurile 208-261). Pasaje rapide
conținând acorduri la dreapta și salturi mari la stânga. Secretul exersării la mâna dreaptă este că într-un
tempo așezat trebuie să avem curajul să ridicăm mâna. Nu putem cânta acordurile dacă avem mâini
lipite la clape. De la măsura 216 avem o linie ascunsă care este evidențiat dacă respectăm pătrimile
între oprtimi. În măsura 242 începe cromatismul și pasajele care trebuie cântate dintr-un singur elan.
Trebuie studiate pe note, degeaba luăm elanul dacă nu știm mișcarea brațului în tempo rar. La sfârțitul
piesei, la octave este scris fff, trebuie să realizăm un sunet larg și să nu batem fiecare notă brusc ca
începătorii.
Este o piesă foarte amplă și tehnic și din punct de vedere muzical. Secretul pentru a cânta
perfect balada este să învățăm cât mai bine când ajungem la nivelul potrivit după care trebuie s-o lăsăm
aproximativ 10 ani, astfel câștigăm maturitatea suficientă a interpretării. În cazul în care observăm că
tehnica pianistică a elevului este scăzută atunci amplificarea se face prin studii, exerciții și nu prin
pasasjele din piesă. Nu putem învăța nici dacă nu avem o inteligență muzicală destul de înaltă. Este
foarte esențial ca experiența elevului să fie suficient de amplu pentru a studia această lucrare. Armonia,
contrapunctul care se află în baladele de Frederic Chopin sunt la nivel universitar, în lumina acestui
fapt elevul liceal trebuie să aibă cunoștințe istorice și teoretice foarte bune ca să înțelege structura și
importanța piesei ca să aibă o interpretare originală.