ESEU – Legătura dintre jocurile copilăriei şi profesia

aleasă la maturitate

Copilaria este, fara doar si poate, cea mai frumoasa perioada din viata unui om.
Desi, foarte multi dintre noi avem tendinta sa o minimalizam, ea ne poate aduce
chiar profesia vietii noastre.

Cui nu ii este dor de anii copilariei? Cine nu isi aduce aminte de primii ani de viata
petrecuti alaturi de familie, rude, prieteni, cunostinte, o lume desprinsa din basme
cu zane si feti-frumosi, cu locuri si jocuri magice, incarcate de armonie, veselie si
fericire?

De gingasia, naivitatea, imaginatia si creativitatea copilului care lua soarele de pe

cer si il muta unde vroia el? Pentru ca, nu-i asa, fara naivitate, nu exista adevar si
frumusete.

Specialistii in domeniu, printre care si Victor Frankl, spun ca in determinarea

profesiei trebuie sa se tina seama de dorintele copilului, de sentimente, de talentul
acestuia, dar cel mai important lucru este descoperirea jocului preferat sau ceea ce
face repetat si cu foarte multa placere, in primii doisprezece ani din viata.

Pe de o parte, dorintele copilului privitoare la profesia pe care o va exercita cand

va fi adult sunt foarte importante si de acestea va trebui sa tina cont parintii. E
adevarat ca sunt persoane predestinate pentru o anumita profesie. Spre exemplu,
numerosi actori celebri au declarat ca aceasta este meseria pe care au visat-o
intotdeauna, asa cum multi doctori de cariera povestesc cumsacrificau jucariile
deplus sau animalutele micute pe altarul viitoarei profesii.

Pe de alta parte, nu trebuie neglijat nici talentul pe care il poseda anumiti copii. Fie
ca este vorba despre aptitudini ce tin de zona sportiva, artistica, sociala, toate
acestea pot fi diagnosticate atat de catre parinti (nu-i greu sa constati ca un copil
picteaza infinit mai precis decat un altul sau ca alearga mai repede, recita poeziile
intr-un fel care emotioneaza pana la lacrimi sau canta mult mai corect si frumos ca
altii de varsta lui), cat si de un profesionist in domeniul respectiv.

Apoi, foarte important este sa tinem cont de jocul preferat de copil sau de ceea ce
face el cu cea mai mare placere in primii doisprezece ani de viata. Spre exemplu,
daca unei fetite ii place foarte mult sa decupeze cu foarfeca este foarte probabil ca
aceasta va deveni un faimos creator de moda.

In viata de zi cu zi, foarte multi oameni au dat gres cu meseria pe care o aveau, iar
psihologii i-au trimis inapoi in copilarie sa descopere ceea ce iubeau ei cel mai
mult si faceau cu pasiune. Astfel, au putut ajunge, desi cam tarziu, la adevarata
profesie care pare un simplu joc.

In consecinta, daca profesia ta nu este o corvada si pare un simplu joc, atunci

inseamna ca aceasta este menirea ta in aceasta lume. Exista mai multe posibilitati
de a descoperi acest lucru, pentru ca, oricat ar fi de mare efortul, merita deoarece
profesia, pana la urma, este o parte importanta a vietii noastre de adulti care ne
ajuta sa gasim si sensul vietii noastre.

Iar ceea ce este si mai important - sa nu uitam sa fim copii.

GRECEAN BIANCA

PIPP III