9.

PARTENERIATUL ÎN ACȚIUNEA EDUCATIVĂ

În contextul educației timpurii, un rol important îl joacă instituirea și

punerea în acțiune a parteneriatului educațional.Desigur că la intrarea în creșă și
mai apoi în grădiniță, familia este profund implicată și colaborează cu
educatorii, este prezentă și dornică de a afla informații și de a sprijini efectiv
integrarea copilului.Parteneriatul educațional se poate manifesta ca un tip de
relații eficiente pentru îndeplinirea obiectivelor educaționale, la nivelul tuturor
acestor relații.

Parteneriatul educațional este unul dintre cuvintele cheie ale pedagogiei

actuale.El este un concept care definește un anumit tip de relații, dar și o
atitudine necesară în câmpul educației.

Parteneriatul educațional se realizează între:

Agenții educaționali: copil, părinți, educatori, specialisti în rezolvarea
unor probleme educaționale (psihologi, consilieri
psihopedagogi,Terapeuți etc.);
instituțiile educației: familie, cresă/centre de zi si comunitate;
membrii ai comunității cu influență asupra cresterii, educării si dezvoltării
copilului (medici, factori de decizie, reprezentanții bisericii, ai poliției
etc.);
programele de crestere, îngrijire si educare a copilului.

Intervenția educativă pentru vârsta mică a copilului are câteva particularități

în raport cu intervenția educativă instituționalizată de tip grădiniță/școală. Ne
referim la diferitele tipuri de servicii care vin să susțină familia în îngrijirea,
cresterea si educarea copilului, servicii care pe care le regăsim sub diverse forme
instituționale:
• serviciile de tip „Scoala Părinților”, care derulează activități de informare,
formare si consiliere pentru părinți si copii, în vederea cresterii abilităților
parentale;
• serviciile de tip „Centru de Consiliere”, care sunt investite ca spații terapeutice
de fluidizare, (re)construcție a relației dintre părinte si copil;
• serviciile de tip „Club pentru părinți si copii”, spații cu destinație ludică, de
învățare timpurie pentru copii, de facilitare a separării treptate în vederea
înscrierii la cresă a copilului.
• Serviciile de zi, de tipul „Centrelor de zi” sau „Cresă”, care acompaniază
copilul aflat în separare de părinții săi pe durata zilei.
 Parteneriatul poate fi reprezentat ca o masă rotundă, la care fiecare
participant este pozitionat la acelasi nivel, are un cuvânt de spus și este
ascultat.În imaginea de mai jos este reprezentat parteneriatul educațional valabil
la toate vârste copilului , unde acesta este la același nivel cu familia, cu instituția
educațională și cu comunitatea din care face parte.

COPILUL
FAMILIE

CREȘĂ/
COMUNITATE
GRĂDINIȚA

Actualmente, conceptul de parteneriat pune în valoare un alt tip de relație

cu copilul, care este considerat și valorizat ca parte în deciziile educative, după
posibilitățile și dimensiunile alegerilor sale.Educația are în sarcinile ei, de la
vârstele cele mai mici, educarea implicării participării, responsabilizării sociale
și asumarea deciziilor.

Numeroase studii încercă sa identifice dimensiunile parteneriatului

educațional dintre școală-familie-comunitate și copil/elev, și să îi precizeze
elementele cele mai relevante.Cea mai profundă analiză este cea care încearcă să
definească relația dintre părinți și educatori/profesori, ca relație socială
programată, proiectată și construita cu obiective clare sp vizeze
performanțele/achizițiile copilului în dezvoltarea sa individuală și socială.

Termenul de parteneriat presupune realizarea unei alianţe pentru

atingerea unor obiective comune. Pentru ca parteneriatul să funcţioneze este
nevoie de respect, încredere reciprocă, consens cu privire la scopurile acţiunii şi
strategiilor de atingere a acestora şi de asumarea în comun a drepturilor şi
responsabilităţilor.