5.

ROLUL AMENAJĂRII SPAȚIULUI EDUCAȚIONAL ÎN DEZVOLTAREA

COPILULUI MIC ȘI PREȘCOLAR

Copilul, în general, dar cu atât mai mult copilul cu de vârstă mică (0-3 ani), învață cu
preponderență din contactul său cu mediul fizic si social. Relația pe care acesta o are cu
mediul, răspunsul pe care îl primeste la interacțiunile pe care le inițiază/stabileste în demersul
său de explorare si experimentare sunt definitorii pentru dezvoltarea sa integrată. În relație cu
mediul si personajele acestuia, copilul
dobândeste noțiuni despre sine, se poate repera ca identitate, ca aparținând unui grup cultural
său social, îsi poate cunoaste si recunoaste competențele si abilitățile, deprinde reguli si
începe să îsi asume responsabilități, devine independent si activ în propria-i viață.
Spațiul fizic, la fel ca și cel social, constituie contextul (material) în care se desfășoară
creșterea dezvoltarea și educarea copilului mic.Spațiul fizic trimite permanent mesaje
acestuia, prin elementele care îl compun și prin semnificația acestora.Cele mai multe din
aceste mesaje constituie forme de comunicare cu mediul material, sunt esențiale pentru
formarea copilului și constituie elemente de bază în experiența sa de viață.
Maria Montessori consideră ca mediul cel mai propice dezvoltării copilului mic este
cel pregătit, care încurajează independența și respectul de sine.Acesta este caracterizat de
două dimensiuni:
Oferă materiale educative care corespund nevoilor de dezvoltare ale copiilor.
Dă posibilitatea fiecărui copil să-și exercite libertatea de a explora și de a se dezvolta
în ritmul său natural și propriu.
Spațiul în care copiii sunt primiți, se mișcă și se joacă trebuie să fie bine gândit și
amenajat, astfel încât acesta să fie o sursă din care copiii să se inspire și învață, un loc plăcut,
frumos, în care se simt bine, în siguranță.Spațiul de învățare se construiește și se schimbă
împreună cu copiii și părinții acestora.Pentru ca mediul să își atingă scopul de susținător al
dezvoltării copilului, el trebuie să fie:
 Gândit în funcție de abilitățile fiecărui copil.
 Aranjat într-un mod cât mai accesibil.
 Cu materiale adecvate gradului său de maturitate , pentru a-l ajuta să exploreze
 Cu prezența suficientă a adultului care să îl susțină spre achiziție și independeță
 Să îl valorizeze neîncetat.
 Să reflecte specificul cultural al familiei din care provine.

Diane Dodge Trister denumește mediul adecvat educării copiilor preșcolari ca fiind
creativ, prin oferta sa de joc liber ales și prin stimularea imaginației și creației prin toate
elementele sale componente.În contextul educației timpurii, mediul fizic nu se reduce la cel de
creșă/grădiniță, când copilul intră într-un program formal de educație, ci este înțeles ca
purtător de valoare formativă încă din familie.De aici apare și nevoia idenificată, de a sprijini
părinții să organizeze spațiul de viață al copilului, în așa fel încât să ofere acestuia prilej de
experimentare și de satisfacție.

În creșă/grădiniță , spațiul este special amenajat pentru copii astfel încât să poarte
mesaje educative către aceștia.Este important ca educatoarea să cunoască și să amenajeze
spațiul în așa fel încât acesta să trimită copilului exact acele mesaje care să îi sprijine și să i
stimuleze dezvoltarea.Un lucru bine știut este acela că toți copiii învață prin joc, iar învățarea
eficientă este în dependență de mediul învățării.Un mediu eficient pentru învățare la vârstele
mici este un mediu care favorizează jocul liber ales în direcția dezvoltării globale a
personalității copilului.Mediul educativ din sala grupei trebuie să fie un cadrul adecvat
experienței și situațiilor de învățare.Una din responsabilitățile educatoarei este de a
ajuta/sprijini copiii să învețe din propria experiență.Folosind situațiile de învățare ivite în
contextul jocurilor copiilor, educatoarea poate să furnizeze permanent ocaziile de acțiune și
responsailizarea a acestora.

Dacă mediul va fi structurat adecvat, cu materiale suficiente și bine precizare ca scop

educativ, copilul va fi stimulat să aleagă jocul cel mai potrivit învățării și dezvoltării sale.El
își va forma cunoștinețele, aptitudinile și atitudinile necesare adaptării eficiente socio-
individuale și stăpânirii mediului înconjurător.Mediul este confortabil,primitor, securizant și
stimulativ dacp copiii găsesc în el materiale care să îi provoace la acțiuni care îi
interesează.Spațiul educațional oferă siguranță emoțională și afectivă atunci când educatoarea
își cunoaște bine copiii grupei și organizarea și amenajarea ambientului astfel încât aceștia să
găsească în el prilej de activități potrivite dezvoltării individuale.Pentru aceasta este nevoie de
sprijin pozitiv și adecvat.Când copiii greșesc, ei nu trebuie întrerupți din activități, din joc și
nici sancțional verbal.Dimpotrivă, cu tact și răbdare, educatoarea care vede și observă ceea ce
se petrece, trebuie să îi îndrume să reia activitatea și să reușească.De ex. Când Petrică
construiește un turn din cuburile mari, el pune în vârf cel mai mare cub.Construcția se
prăbușește și băiatul privește speriat câtre educatoare.Cum va răspunde aceasta privirii
speriate a copilului?Ea nu îl va certa sau apostrofa ci zâmbind, îl poate întreba-Oare nu a fost
prea mare cubul din vârf?Dacâ ai încerca cu unul mai mic?-.Nu e necesar să întindă mâna și
să facă gestul de a repara construcția, ci să îl lase pe el să experimenteze, îndrumând indirect
acțiunea.

Se mai ridică o altă problemă: cum și de ce se murdăresc copiii la jocuri.Dacă vom

gândi eficient spațiul, vom înțelege că în locurile în care se pictează sau în cele în care se
folosește apa, culoarea, făina, alte lichide sau solide care pot murdări, pardoseala trebuie
acoperită cu plastic sau linoleum.În timpul jocului pe un covor elegant, să nu certăm copiii
care varsă castronul cu apă.Vina este a spațiului care nu este pregătit pentru activitate.

La grădinița, pe panou trebuie expuse toate lucrările copiilor complete sau nu.Ele
reprezintă efortul copiilor.Judecarea copiilor și aprecierea este bine să se facă în special în
raport cu ei înșiși, nu în concurență.Ideea celui mai bun va veni cu timpul.Acum este
important să dăm fiecăruia șansa de valorizare.Să nu uităm că fiecare copil are calități, iar la
vârstele mici când se formează imaginea de sine și începe procesul de construire a
caracterului și a respectulu de sine, educatoarea trebuie să îi valorizeze pe toți, stimulându-i în
același timp individual.

Dacă spațiul educativ din grădiniță îndeplinește aceste cerințe, el devine un spațiu
eficient învățării și dezvoltării copiilor.Să nu uităm că întreaga creșă/grădiniță este amenajată
pentru copii și deci toate spațiile îndeplinesc rolurile menționate.În toate aceste organizări,
rolul adultului, fie el de educatoare, de personal auxiliar sau orice alt intervenant din unitate,
este foarte important.Spațiul împodobit cu lucrările copiilor , cu obiecte practice și eficiente
educațional se traduce în grija față de muncă și individualitatea copiilor.