O pledoarie pentru Civilizația Vieții

Duminică, 19 August 2018, am primit un mesaj electronic din partea domnului președinte fondator
al Asociației pentru Civilizația Ortodoxă, Ioan Nicolae Mușat. Am fost foarte încântat să aflu că
eram invitat să scriu un articol pentru Antologia 2018 care, așa cum se exprimă direct domnia sa,
să fie „o pledoarie pentru Civilizația Vieții, o pledoarie pe care orice creștin, indiferent de
orientare și înțelegerea nuanțată a unor texte din Sfânta Scriptură, o vrea, o simte, o trăiește
zilnic.” Și pentru că o invitație din partea unei personalități de talia d-lui Ioan Nicolae Mușat nu
este deloc de refuzat, chiar înainte de a sfârși de citit mesajul până la capăt, mă pregăteam deja să
accept cu bucurie solicitarea.
Surpriza plăcută însă era, încă, pe drum. Astfel că, ajuns la capătul citirii mesajului în care îmi
lămurea și profilul pledoariei prin aceea că trebuie să evidențieze „necesitatea unei civilizații în
care, peste tot, să se respecte Legea Domnului”, mi-am frecat palmele cu încântare și m-am decis
imediat să o primesc cu mare plăcere.
Veți afla în felul acesta, dragi cititori, că necesitatea unei civilizații în care, peste tot, să se respecte
Legea Domnului, va constitui tematica articolului de față. Pornind chiar de la punctul acesta, am
să încep prin a ne familiariza cu conceptul ideii în sine, în vederea înțelegerii mai clare a mesajului
care urmează pe această temă.
 Explicarea termenilor
Ce este civilizație? DEX-ul explică acest cuvânt prin înțelesul de nivel de dezvoltare materială și
spirituală a societății.... Nu știu câți dintre noi se gândesc și la elementul spiritualitate conținut în
această definiţie a civilizației. Adevărul este, însă, că civilizația presupune cel puțin tot atâta interes
pentru dezvoltarea spirituală, decât pentru cea materială, dacă nu chiar mai mult (o să vedem
imediat, de ce mai mult).
Și ce lege recomandă d-l Nicolae Mușat la baza acestei dezvoltări spirituale a societății? Este
Legea Domnului. Ce este aceea lege? Legea este regulă imperativă stabilită de o autoritate
supremă. Și zicând a Domnului, se înțelege de la sine că este vorba despre Domnul Dumnezeu,
Acela care prin definiție este autoritatea supremă a Universului creat de El.
Folosindu-ne acum de înțelesurile lărgite pe care le-am căpătat asupra termenilor vrem să
prezentăm o schiță a acestei civilizații în care PESTE TOT să se respecte LEGEA DOMNULUI.
Și o putem astfel prezenta ca pe o societate de oameni care, în primul rând și mai presus de toate,
arată cu mult mai mult interes pentru lucrurile spirituale, decât pentru cele materiale. Și dacă am
zis cu mult mai mult, am în vedere că este vorba despre ființa umană pe care o putem defini ca pe
o entitate spirituală învăluită într-un boț de carne. Boul, care nu are nimic comun cu spiritul, este
„fericit” dacă are o mână de fân proaspăt în iesle și o găleată cu apă. Omului, poți să-i dai și luna
de pe cer. Dacă spiritul lui nu este conectat cu elementul de „dincolo” prin care își primește
„oxigenul” fericirii (aluzie la furtunul scafandrilor care are un capăt legat la mască iar celălalt capăt
este sus pe vapor, de unde primeşte aer), omul nu cunoaște fericirea.
 Civilizația = Împărăția (Ta); Legea Domnului = facă-se voia Ta

1
În ceea ce mă privește, conceptul acestui gen de civilizație în care peste tot să se respecte Legea
omnului este singurul motiv pentru care, vorba românului, fac eu umbră pământului. Ceea ce vreau
și-mi place mie cel mai mult în viață este să învăț tot ce se poate cunoaște în legătură cu acest gen
de civilizație, să o cultiv în propria mea viață și să vorbesc despre ea.
Termenii civilizație și respectarea Legii Domnului reprezintă un tablou a ceea ce cerem zilnic lui
Dumnezeu prin cuvintele „Vie Împărăția Ta” și „facă-se voia Ta”. Civilizație înseamnă un
domeniu: Împărăția (Ta); Legea Domnului înseamnă o rânduială: Voia (Ta). Oamenii au născocit
socoteala aceea numită „New Age Movement” (o mișcare nouă). Însă aceea este o chestie alcătuită
din lucruri care sunt deja în existență, lucruri vechi, antice și de demult, nimic mai mult decât o
reașezare a vechiturilor care, după 2 Corinteni 5:17, deja s-au dus.
Dar Împărăția Ta este Împărăție de Sus, a lui Dumnezeu din cer, care așteaptă să fie instalată aici,
jos, pe Pământul blestemat și aflat sub stăpânirea Satanei (Ioan 12:31), o Împărăție în care, deși
aflată pe Pământ, se face voia lui Dumnezeu din cer! Această Împărăția Ta, cerută în fiecare zi de
la Dumnezeu (civilizația despre care vorbim), în care cerem să se facă Voia Sa (adică în care să se
respecte peste tot Legea Domnului), este un Univers nou, o creație nou-nouță în care „cele vechi
au trecut, iată, TOATE S-AU FĂCUT NOI” (2 Corinteni 5:17). Aceasta este cu adevărat civilizația
în care peste tot se respectă Legea Domnului, per preceptele d-lui Ioan Nicolae Mușat.
Am arătat până aici natura civilizației în care peste tot să se respecte Legea Domnului. Urmează
acum să fac o „descoperire” extraordinar de provocatoare pentru noi, și anume:
Eu, cel care scriu aceste rânduri, d-ta, cel care le citești, și toți aceia care se numesc
ortodocși (deopotrivă cu cei care SUNT ortodocși prin trăirea lor, chiar dacă nu se
și numesc ca atare), noi suntem aceia de pe Pământ în ale căror inimi urmărește
Dumnezeu să vină Împărăția Lui din cer - vezi Luca 17:21. Și aceasta este exact ceea
ce numește președintele Nicolae Mușat drept civilizația în care PESTE TOT să se
respecte LEGEA DOMNULUI.
Iată acum, în detaliu, despre ce este vorba. Ori de câte ori spui cuvintele Vie Împărăția Ta, fie că-
ți dai seama ce spui, fie că nu vrei nici măcar să cugeți la cele ce spui, tu îi ceri lui Dumnezeu să
vină Împărăția Sa din cer, aici, jos, pe Pământ, în inima ta (Luca 17:21). Prin cuvintele facă-se
voia Ta îi ceri împlinirea Legii Domnului în cadrul acelei Împărății a Lui, aici pe Pământ, adică în
inima și viața ta. Iar prin cuvintele precum în cer așa și pe Pământ îi ceri ca Legea asta a Domnului
să se facă în inima ta de-aici de pe Pământ, la fel cum se face și în cer, sus.
Putem acum să înțelegem pe ce temei mi-am sprijinit asocierea dintre o civilizație în care peste tot
să se respecte Legea Domnului cu cererea din rugăciunea Tatăl Nostru. Este așa deoarece
Împărăție înseamnă un domeniu în care stăpânește un Împărat cu puteri nelimitate. Domeniul
acesta în care cerem coborârea Împărăției lui Dumnezeu este inima noastră (Luca 17:21). Iar
Împăratul este El, Dumnezeu. Prin cererea facă-se voia Ta eu încetez să mai fac ce-mi place mie
și ce cred eu bun, pentru ca în viața mea să se poată face de acum încolo voia Sa, a lui Dumnezeu.
Iar prin cuvintele precum în cer așa și pe pământ, eu mă angajez să împlinesc voia lui Dumnezeu
în viața mea aici pe Pământ, așa cum se face și sus la El, în cer.
 Cum se face voia Lui în cer, ca să știu cum să o fac și eu pe pământ
2
În cadrul unui dialog prin e-mail cu un domn distins, l-am întrebat asupra sursei din care tocmai
se pregătea să-mi ofere o învățătură creștină foarte prețioasă. A zis, ca răspuns, „dacă nu-ți voi
răspunde din Sfânta Scriptură și din Părinți zadarnică este zicerea mea și îți pierzi timpul cu un
flecar.” Cu atât mai mult trebuie să ne uităm în Sfânta Scriptură când este vorba despre aflarea
felului în care se face voia Lui în cer. Și iată ce găsim în Scriptură.
Iisus care este „chipul ființei lui Dumnezeu” (Evrei 1:3) este singura și cea mai sigură sursă din
care putem învăța cum putem să facem voia lui Dumnezeu din cer, în timp ce trăim ca oameni pe
Pământ. Ca Dumnezeu din Dumnezeu, adevărat El ne descoperă cum se face voia perfectă a lui
Dumnezeu în cer; iar ca om din om adevărat (dar fără păcat), ne arată cum trebuie să facem noi
această voie a lui Dumnezeu din cer, aici jos pe Pământ.
Cum făcea Omul Iisus voia Dumnezeului din cer când era aici, jos pe Pământ? Citim că El făcea
numai ceea ce vedea pe Tatăl făcând (Ioan 5:19 și 30). Iar El făcea asta din liberă alegere (Ioan
10:18). Bine, dar El era pe Pământ iar Tatăl era în cer. Cum vedea El pe Tatăl făcând?
Aici este toată cheia vieții Lui: El rămânea strict la „este scris”! Când a fost ispitit în pustie de trei
ori la rând, a biruit de fiecare dată prin „este scris” (Matei 4)! Zicând aceasta El avea în vedere
Sfânta Scriptură scrisă de la Deuteronomul 8:3, 6:16 și Exod 34:14. Iar Gheronda Sofronie ne
învață și el următoarele:
„În pustie, Domnul a fost ispitit de diavolul. Nici măcar pentru o clipă El nu a vrut să se gândească
la sugestiile lui, ci le-a respins îndată pe toate. El este Domnul nostru, Învățătorul și Dumnezeul
nostru. Este Modelul vieții noastre. iată, așadar, cum ne zidim viața, mântuirea noastră. Orice nu
este conform cu Modelul oferit de Hristos respingem și tot ceea ce este conform acceptăm, și acest
mod de a acționa devine viața noastră.”1
Asta înseamnă că eu care doresc aici pe Pământ o civilizație în care să se respecte Legea Domnului,
exact asta am să fac și eu, adică am să trăiesc după Legea asta a Domnului Iisus, adică să rămân
neabătut la ceea ce „este scris” – în Scriptură! Acest model de trăire este numit de către
ieromonahul grec Romeos hristocentrism2: centrul vieții mele ca ortodox nu mai sunt eu, nici alții,
ci este Hristos).
Ceea ce ni se cere să reținem este că ideea de civilizație privește dezvoltarea interesului pentru
lucrurile spirituale. Dar trebuie, în vederea aceasta, să ne facem bine socoteala dacă vrem din toată
inima, sau nu vrem, să avem de-a face cu Iisus, căci numai El ne arată cum să putem face voia lui
Dumnezeu din cer, aici, jos pe Pământ. Așa ne învață la Luca 9:23 unde, primele cuvinte pe care
ni le adresează sunt „DACĂ voiește cineva...”. Este acest mare DACĂ vrea sau nu vrea.
Dar asta nu este, încă, destul. Căci cel care vrea să arate interes pentru cele spirituale, și care după
aceea și-a făcut bine socotelile și s-a hotărât să-L urmeze pe Iisus trebuie să treacă la pasul următor,
să se lepede de sine, așa cum spune tot aici la Luca 9:23, ca să poată face voia lui Dumnezeu. Căci
nu s-a născut încă omul care să poată face în același timp și voia lui Dumnezeu, și pe a Satanei.
Deci, să zicem, avem aici pe cineva care vrea o civilizație în care peste tot să se respecte Legea
Domnului; acest cineva care vrea, s-a hotărât și să-L urmeze pe Iisus de la care să învețe cum se
face voia lui Dumnezeu din cer, aici pe Pământ; și a făcut și lepădarea de sine. Ce mai trebuie?

1
Gheronda Sofronie, apud Ieromonahul Antonie Romeos, Ucenicia în fața Crucii, Editura Egumenița, Galați, 2017, p. 95.
2
Ieromonahul Antonie Romeos, Ucenicia în fața Crucii, Editura Egumenița, Galați, 2017, p. 146.
3
Pasul următor este să cunoaștem că „Fără credință, nu este cu putință să fim plăcuți lui
Dumnezeu...” (Evrei 11:6). Credința este o trecere a omului într-o altă ordine de existență.3 Căci,
pentru că noi ne naștem „din fire ca fii ai mâniei” (Efeseni 2:3) trebuie să fim trecuți la o altă
ordine de existență, adică la cea duhovnicească, deoarece lucrurile spirituale „se judecă
duhovnicește” (1 Corinteni 2:14).
Felul cum arată un om spiritual trecut într-o altă ordine de existență este arătat la Marcu 5:15.
Omul acela demonizat era înspăimântător de torturat de demoni, el însuși tortura pe alții, dormea
prin morminte și nimeni nu-l putea domoli. Dar după întâlnirea cu Iisus a fost trecut într-o altă
ordine de existență. Iar această nouă stare se arăta prin faptul că era găsit acum „șezând jos (lângă
Iisus), îmbrăcat și întreg la minte”.
Așadar, cele câteva condiții care trebuie să califice pe membrii fondatori ai acelei civilizații în care
peste tot să se respecte Legea Domnului sunt: interes pentru lucrurile spirituale; hotărâre
nestrămutată de a-L urma pe Acela care este modelul desăvârșit al felului cum se face voia lui
Dumnezeu în cer; aceeași hotărâre nestrămutată de a respecta Legea Domnului peste tot în
contextul noii civilizații, potrivit Modelului Iisus; și ultima condiție este trecerea persoanei într-o
altă ordine de existență, prin credință, având ca rezultat o trăire în condiția descrisă prin „șezând
jos (lângă Iisus), îmbrăcat și întreg la minte”. Zicând șezând jos lângă Iisus înseamnă să umbli în
condiții în care ești sigur că e și Iisus cu tine; zicând îmbrăcați înseamnă îmbrăcați în Domnul Iisus
Hristos (Romani 13:14); iar zicând întreg la minte – cugeți la cele de sus (Coloseni 3:2) și orice
gând îl faci rob ascultării de Hristos (2 Corinteni 10:5).
 Partea practică
Prea Fericitul Părinte Teoctist a spus că „Cine nu cunoaște Sfânta Scriptură nu cunoaște pe
Dumnezeu”.4 Cât timp afectez eu, în propria mea trăire zilnică, singurului Îndreptar, adică Sfintei
Scripturi, din care-L pot cunoaște pe Dumnezeu a cărui Împărăție vreau să fie coborâtă și aici, jos
pe Pământ?
Iată ce ne învață în privința aceasta Înalt Prea Sfințitul Teofan, Arhiepiscop al Iașilor, Mitropolit
al Moldovei și Bucovinei:
„A sta în Evanghelie înseamnă ca atunci când vrei să faci ceva, să decizi ceva, să te întrebi: ce
spune Evanghelia despre aceasta? Gândul meu, cuvântul meu, semnătura mea, decizia pe care o
iau, în familie, în biserică, în societate, toate acestea, sunt admise de Evanghelie? Sau sunt
contrare Evangheliei? Aceasta înseamnă a sta în Evanghelie.” 5
De 5 ori pe parcursul a numai 3 rânduri și jumătate, ÎPS Teofan se referă aici la Evanghelie. Cât
loc îi fac eu Evangheliei în viața mea?
Iar ieromonahul Antonie Romeos, preot și scriitor din Grecia, ne învață ce să NU facem în legătură
cu Evanghelia. Referindu-se la mustrarea Domnului făcută lui Petru cu prilejul intervenției
apostolului când s-a lăsat mânat de gândurile lui omenești (Matei 16:21-24), preotul spune:
„Această îndrăzneală zadarnică și pervertitoare a ucenicului i-a adus din partea Învățătorului lui
3
Ion Bria, Dicționarul de teologie ortodoxă, Editura IBM al BOR, București, 1994, pp. 105-106.
4
BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ TIPĂRITĂ SUB ÎNDRUMAREA ȘI CU PURTAREA DE GRIJĂ A PF PĂRINTE TEOCTIST
PATRIARHUL B.O.R. CU APROBAREA SFÂNTULUI SINOD, site-ul http://www.biblia-ortodoxa.ro/main/, accesat Ianuarie, 2017.
5
https://www.youtube.com/watch?v=ULbyRQ_3aFw, accesat în August, 2018.
4
definirea cumplită de satană și sminteală... De asemenea, aceasta se întâmplă și de fiecare dată
când ...nu gândesc cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor (sublinierea îmi aparține, n.t).”6
Dacă vrem, deci, să nu auzim și noi cuvintele Domnului de Mergi înapoia Mea, Satano! Sminteală
Îmi ești, să facem bine și să rămânem mereu în „este scris”, după modelul Domnului Iisus.
Cât despre a respecta peste tot Legea Domnului, fac precizarea că scrierea substantivului comun
legea cu majusculă aparține domnului Ioan Nicolae Mușat. Asta ne conduce indiscutabil la
înțelegerea că prin Legea Domnului nu a avut în vedere o anumită lege, ci Legea; și nu a oricui, ci
a Domnului, adică Evanghelia la care am fost deja îndrumați mai sus.
Cu privire la respectarea acestei Legi a Domnului, adică a Evangheliei, citându-l mai departe pe
ÎPS Teofan, învățăm că „și românilor, și oamenilor, creștinilor, le-a fost bine cu toate greutățile
vieții atâta timp cât au avut legătură cu Evanghelia. Dar în momentul în care au luat decizii după
gândul lor și s-au referit la alte principii decât cele din dumnezeiasca Scriptură, oamenii au
început să rătăcească, să decidă greșit și consecințele se văd adesea în viața noastră.”
Iar ceea ce este atât de minunat și de-a dreptul ceresc în legătură cu respectarea acestei Legi a
Domnului vine din aceea că se face dintr-o stare de libertate desăvârșită, în deplinătatea tuturor
facultăților mintale ale omului, conștientizând cu toată claritatea alegerea liberă a deciziei de
respectare, după modelul Domnului Hristos arătat la Ioan 10:17-18.
 O cugetare pe marginea ideii de libertate
Libertate înseamnă că pot să aleg să fac ce-mi place mie, în condiția în care (și atunci când) ceea
ce-mi place mie să fac este, de fapt, ceea ce se cade și este potrivit să fac. Adevărata transformare
a inimii este a ajunge la stadiul în care, ceea ce ne place să facem este exact ceea ce se cade să fie
făcut; iar asta, fără să aducem nici măcar cel mai mic prejudiciu lui Dumnezeu, nouă și celor din
jurul nostru, fie din aproape sau de departe.
Oamenii cu cel mai înalt grad de libertate din Univers sunt aceia care fac absolut tot ceeea ce le
place să facă fără teama de a ajunge în iad pentru asta ci, dimpotrivă, să facă cu desăvârșire tot
ceea ce le place cu nădejdea deplină în învierea împreună cu Iisus la o stare de veșnică bucurie și
plăcere.
Ernest Herman

6
Ieromonahul Antonie Romeos, Ucenicia în fața Crucii, Editura Egumenița, Galați, 2017, pp. 39-42.