Impresionism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Impresionismul este o mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în muzică, mai ales în Franța , și care
marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între
1867 și 1886 , caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect, asupra mobilității
fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil și conceptual al lucrurilor, preferând pictura în aer liber și folosind o
cromatică pură și tușeuri fine de penel pentru a simula lumina reală.

Cuprins
Reprezentanți
Impresionismul în pictură
Impresionismul în muzică
Impresionismul în literatură
Galerie
Note
Bibliografie
Legături externe

Reprezentanți
Figurile centrale ale dezvoltării impresionismului în Franța,[1][2] au fost:

Frédéric Bazille (care a participat doar postum la expozițiile

impresioniste) (1841-1870)
Gustave Caillebotte (care, mai tânăr decât ceilalți, și-a unit forțele cu
ei la mijlocul anilor 1870) (1848-1894)
Mary Cassatt (născută în America, a trait la Paris și a participat la
patru expoziții impresioniste) (1844-1926)
Claude Monet (cel mai prolific dintre impresioniști și cel care Berthe Morisot, Portul din Lorient,
întruchipează cel mai evident estetica lor) [39] (1840-1926)
1869, Galeria Națională de Artă,
Pierre-Auguste Renoir (care a participat la expozițiile impresioniste
Washington, D.C.
în 1874, 1876, 1877 și 1882) (1841-1919)
Francesco Filippini, precursor, fondator al impresioniștilor italieni,
(1841-1870)
Édouard Manet (care nu au participat la nici una dintre expozițiile impresioniste) (1832-1883)[3]
Paul Cézanne, fondator și membru istoric al Grupului Impresionist, (deși mai târziu s-a despărțit de impresioniști)
(1839-1906)
Edgar Degas, fondator și membru istoric al Grupului Impresionist, (care disprețuia termenul de impresionist)
(1834-1917)
Berthe Morisot,(cea care a participat la toate expozițiile impresioniste, cu excepția anului 1879) (1841-1895)
Alfred Sisley (1839–1899)
Camille Pissarro (1830–1903)
Armand Guillaumin (1841–1927)
Impresionismul în pictură
Precursori ai impresionismului au fost pictorii spanioli Diego Velázquez și Francisco Goya , pictura engleză cu William Turner și
John Constable, precum și francezii Jean-Baptiste Camille Corot, Charles-François Daubigny și reprezentanții Școlii de la
Barbizon.

În 1863, Édouard Manet pictează tabloul intitulat Olympia, care a provocat

un scandal enorm, reprezentând-o pe zeița Venus în chip de curtezană. Nu se
vorbește încă de impresionism, dar se pot deja întrevedea caracteristicile
principale ale acestei mișcări, care îl vor duce în aer liber să picteze
faimoasele sale peisaje. Respinse de juriul Salonului Oficial, Manet își va
expune picturile, printre care celebra Le Déjeuner sur l'herbe, împreună cu
Pissarro, Jongkind, Fantin-Latour și alții în "Salonul refuzaților" (Le Salon
des Refusés), spre stupefacția publicului conservator și entuziasmul tinerilor
pictori, care se vedeau confruntați cu problemele ce-i frământau.
Edouard Manet - Olympia (1863) -
Musée d'Orsay, Paris
Salonul din [1866] acceptă lucrările unora din pictorii aparținând noii
orientări, ca Edgar Degas, Frédéric Bazille, Berthe Morisot, Claude Monet,
Camille Pissarro, respinge însă pe Cézanne, Renoir și din nou pe Manet, ceea ce provoacă reacția scriitorului Émile Zola într-o
diatribă violentă la adresa oficialităților, publicată în gazeta L'Évènement.

Războiul franco-german din 1870 îi risipește, Cézanne se retrage în provincie, Pissarro,

Monet și Sisley se duc la Londra, ceea ce va marca o etapă importantă în dezvoltarea
impresionismului, descoperind acolo pictura lui William Turner, care va exercita o
puternică influență asupra picturii lor ulterioare.

În anul 1874, din nou reuniți sub numele Société anonyme des peintres, des sculpteurs et
des graveurs ("Societatea anonimă a pictorilor, sculptorilor și graficienilor"), compusă
din Pissarro, Monet, Sisley, Degas, Renoir, Cézanne și Berthe Morisot, organizează o
expoziție colectivă în saloanele fotografului Felix Nadar. Monet adusese, printre altele,
o pictură reprezentând un peisaj marin din Le Havre. Întrebat asupra titlului tabloului
pentru alcătuirea catalogului, răspunse: "Mettez, Impression: Soleil levant" ("Puneți,
Impresie: Răsărit de soare").
Auguste Renoir - Sur la
terasse (1881) - Art Institute of În ziua următoare, în revista Charivari apare articolul cronicarului de artă Louis Leroy,
Chicago intitulat Exposition des Impressionnistes ("Expoziția Impresioniștilor"). Un cuvânt
destinat să facă carieră. Totuși dificultățile făcute de reprezentanții oficiali ai artei nu au
încetat. Când însă în 1903 , Camille Pissarro, patriarhul impresionismului, încetează din viață, toată lumea era conștientă că
această mișcare a reprezentat revoluția artistică cea mai importantă a secolului al XIX-lea și că pictorii ce i-au aparținut se
numără printre cei mai mari creatori din istoria artelor plastice.

Impresionismul a fost punctul de plecare pentru Georges Seurat și Paul Signac, maeștri ai neoimpresionismului, pentru Paul
Gauguin, Henri de Toulouse-Lautrec, Vincent van Gogh și pentru mulți alți "postimpresioniști" din Franța și alte țări.

În Germania, reprezentanți ai impresionismului au fost Lovis Corinth și Max Liebermann, în Italia, Giorgio Boldini, Simone Lega
și alții, grupați sub denumirea Macchiaioli ("Măzgălitorii" !), în Danemarca, Peter Krojer, în Suedia , Anders Zorn.

Impresionismul în muzică
 În muzică impresionismul a fost impus de Claude Achille Debussy din
dorința de purificare a muzicii franceze și realizarea unei muzici naționale.
Este compozitorul care a creat impresionismul cu un etos francez.
Cunoscând muzica extern orientală, modalismul, musorgschian și stilul
Wagnerian, Debussy a furnizat elemente preluate selectiv și a creat un nou
stil cu particularități de limbaj și estetică proprie.

Debussy a pus accentul pe exprimarea stării sufletești și a atmosferei prin

culoarea pură a tonului în locul tradiționalei melodii sau armonii. Efectul
general al muzicii impresioniste este forma vagă, deși armoniile urmează o
formă strictă, ca aceea de sonată. Cu toate că Debussy respingea calificativul
Camille Pissarro - Le verger - (1872) -
National Gallery of Art, Washington de „impresionist”, el rămâne singurul compozitor căruia i se poate aplica cu
strictețe acest termen. Cu toate acestea, stilul său a avut o mare influență
asupra altor compozitori, în special asupra lui Maurice Ravel și, într-o mai
mică măsură, asupra lui Paul Dukas și Albert Roussel în Franța, Frederick Delius și Cyril Scott în Anglia, Manuel de Falla în
Spania, Ottorino Respighi în Italia, Charles Loeffler și Charles Griffes în Statele Unite ale Americii. Probabil că cea mai
importantă contribuție a impresionismului a constat în folosirea de noi armonii și game, ceea ce a deschis calea spre noi
posibilități tonale pentru compozitorii care le-au urmat.[4]

Impresionismul în literatură
Impresionismul literar a apărut în literatura de limbă germană ca reacție împotriva naturalismului, considerat exagerat și
neartistic. Formele preferate sunt poezia lirică, proza scurtă, piese dramatice într-un act, toate slujind modului de exprimare
subiectiv. Printre reprezentanții cei mai importanți se numără Arthur Schnitzler, Hugo von Hofmannsthal, Rainer Maria Rilke. În
Franța corespondentul impresionismului în literatură este de fapt simbolismul.

Galerie
Frédéric Bazille, Paysage au Alfred Sisley, Podul de la Berthe Morisot, The Cradle,
bord du Lez, 1870, Institutul de Villeneuve-la-Garenne, 1872, 1872, Musée d'Orsay
Artă din Minneapolis Metropolitan Museum of Art

Armand Guillaumin, Apus de Édouard Manet, Boating, 1874, Alfred Sisley, La Seine au Point
soare la Ivry (Soleil couchant à Muzeul Metropolitan de Artă du jour, 1877, Muzeul de artă
Ivry), 1873, Musée d'Orsay modernă André Malraux -
MuMa, Le Havre

Édouard Manet, Pruna, 1878, Édouard Manet, Un bar la Edgar Degas, După baie,
National Gallery of Art, Folies-Bergère (Un Bar aux femeia care se usucă, c. 1884–
Washington, D.C., Washington, Folies-Bergère), 1882, Institutul 1886 (redeschis între 1890 și
D.C. de Artă Courtauld 1900), MuMa, Le Havre
Edgar Degas, L'Absinthe, 1876, Edgar Degas, Dansatoarea cu Edgar Degas, Femeia în baie,
Musée d'Orsay, Paris un buchet de flori (Steaua 1886, Hill–Stead Museum,
baletului), 1878 Farmington, Connecticut

Edgar Degas, Dansatori la bară, Gustave Caillebotte, Stradă în Pierre-Auguste Renoir, Portretul
1888, muzeul The Phillips Paris; Zi ploioasă, 1877, Art Mademoiselle Irène Cahen
Collection, Washington, D.C. Institute of Chicago d'Anvers (La Petite Irène), 1880,
Fundația E.G. Bührle, Zürich
 Pierre-Auguste Renoir, Pe Pierre-Auguste Renoir, Fata cu Claude Monet, Cliff la Étretat
Terasă, 1881, Art Institute of un cerc, 1885 după furtună, 1885, Institutul de
Chicago Artă Clark, Williamstown,
Massachusetts

Mary Cassatt, Baia Copilului Berthe Morisot, Portretul Marele Canal - Claude Monet
(Baia), 1893, ulei pe pânză, Art doamnei Boursier și fiica ei, c.
Institute of Chicago 1873, Muzeul din Brooklyn

Note
1. ^ Exposition du boulevard des Capucines (French) (https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k733402z/f3.item.zoom)
2. ^ Les expositions impressionnistes, Larousse (French) (http://www.larousse.fr/encyclopedie/divers/les_exposition
s_impressionnistes/187080#10938875)
3. ^ Cole, Bruce (1991). Art of the Western World: From Ancient Greece to Post Modernism. Simon and Schuster.
p. 242. ISBN: 0671747282
4. ^ Christine Ammer, The Facts on File Dictionary of Music, Infobase Publishing, 2004 - 513 pagini

Bibliografie
Victor Ieronim Stoichiță, Vezi?, Editura Humanitas, 2009

Legături externe
en impresionism (http://www.impressionism.org)
en Impresionism la "Art Industri website" (http://www.artmovements.co.uk/impressionism.htm)
 en Bohème Magazine "The Great Pictorial Movements: Impressionism" (http://www.boheme-magazine.net/php/
modules.php?name=News&file=article&sid=66)
en Detailed Impressionists Chronology (http://www.hlla.com/reference/1830-69.html)
en Museumsportal Schleswig-Holstein (http://www.museen-sh.de/ml/digicult.php?digiID=601.9&s=2)
fr Impressionisme (http://www.photosmarval.org/peintres/impressionnisme/)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Impresionism&oldid=12738046

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 aprilie 2019, ora 07:28.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.