ARTA DE A COMUNICA M E T O D E , F O R M E Ș I P S I H O LO G I A S I T U AȚ I I LO R D E C O M U N I C A R E

“ O R I C E C U V Â N T E S T E O T E N TA T I V Ă D E I N F L U E N Ţ A R E A C E L U I L A L T . ”

- ALEX MUCCHIELLI
Introducere
Lucrarea “Arta de a comunica” scrisă de Alex Mucchielli încearcă să pună laolaltă datele
fundamentale obţinute după un secol de investigaţii psihologice (din 1880-Freud până în 1980-
Şcoala de la Palo Alto) centrate pe fenomenele subiective ce au loc în situaţiile în care oamenii se
găsesc faţă în faţă. Deci, la baza acestei cărţi stă ştiinţa numită psihologie, ce se află în centrul
multor problematici legate de comunicare, comunicarea fiind o activitate umană fundamentală pe
care o experimentăm cu toţii zi de zi şi pe care o cunoaştem intuitiv în multiplele sale aspecte:
comunicarea amicală, fraternă, comunicarea cu părinţii, cu profesorii, medicul, angajatorul, etc.
Cartea conţine 3 părţi: Paradigmele de referință și metodele de studiere a comunicării,
Formele comunicării interpersonale si Psihologia situațiilor de comunicare şi dezvoltă concepte
centrate pe problemele existențiale ale comunicării, comunicarea implicită, comunicarea cu
sugestii, comunicarea defensivă și comunicarea proiectivă.
Comunicologie:
“Cuprinde toate științele de comunicare aplicate în
managementul cercetării, predării și comunicării în mai multe
dimensiuni simbolice, discursive, retorice, antropologice,
psihologice, sociologice, politice și culturale ale tuturor
organizațiilor - fie ele publice, private sau comunitare - dintr-o
abordare interpersonală, instituțională, comunitară sau
colectivă.”
Analiza fenomenologică: care se
ocupă cu descrierea și interpretarea
experiențelor trăite de subiecții care
doresc să pătrundă in conținutul și
semnificațiile conștiinței lor.
Metoda de înțelegere: care se referă
la studiul sensului subiectiv și
intersubiectiv într-o activitate dată, pe
baza experienței noastre.
Analiza etnometodologică: care
este studiul metodelor utilizate de
oameni pentru a dezvolta o viață
socială explicabilă;
CE ESTE COMUNICAREA?
PSIHOLOGIA SOCIALĂ
 SOCIOLOGIA
FENOMENOLOGICĂ
 PARADIGMELE FUNDAMENTALE DE
REFERINȚĂ

Paradigma este un ansamblu de elemente epistemologice, teoretice și conceptuale,

coerente, care servesc drept cadru de referință comunității cercetătorilor dintr-o
ramură științifică sau alta.

1. Paradigma structural-expresivă
2. Paradigma formal-tranzacțională
3. Paradigma relațional-sistemică
4. Paradigma fenomenologică și praxeologică
 Paradigma structural-expresivă

- dezvăluie dorințele, motivațiile și nevoile indivizilor, precum și structura personalității,

care stă la baza discursului comunicativ;
- folosește analiza conținutului ca metodologie;
- scopul său este căutarea explicării fenomenelor,
a verbalizărilor în conflictele pulsionale și structurale
ale personalității;
- plasează sexualitatea în centrul său configurativ.
 Paradigma formal-
tranzacțională
- este constituită pe teoria analizei tranzacţionale, influențată și de psihanaliză,
ce presupune perceperea a trei tipuri de „realităţi”;
P (părintele) este conceput ca o stare normativă morală, unde se găsesc
atitudini și paralele mai degrabă neutre, care iau forme tradiționale, cum ar fi
sfatul sau ordinele morale;
A (adultul) este descris ca fiind atitudinile care definesc o comunicare logică și
matură, în care apar atitudinile și limbajele paralele originate de controlul
sentimentelor, dar care, în acest caz, însoțesc comunicările logice și raționale.
C (copilul) se manifestă prin sentimente și stări fiziologice, în care apar atitudini
paralele care însoțesc expresiile spontane ale unui copil.
A: “Cum știi, colegii țin mult la tine...
-Tranzacție oarecum paternalistă ce
are ca origine părintele din A și se
adresează copilului din B (săgeata 1).
...și trebuie să depășești această
dificultate arătându-ți hotărârea de a
rămâne în cadrul regulamentului.” -
Sfat rațional al lui A, adresat instanței
adulte a lui B (săgeata 2).
B: “Îți mulțumesc pentru sprijin.” –
Răspuns ce insistă pe latura afectivă și
se adresează instanței raționale a lui A
(săgeata 3).
 Paradigma relațional-
sistemică
- Se bazează pe ideea că relațiile dintre indivizi constituie fenomenul psihologic
fundamental care trebuie studiat;
- Individul poate comunica folosind două mari categorii de semnale:
1. Semnale digitale (cuvinte care pot fi înțelese pe baza unui cod precis);
2. Semnale analogice (gesturi, atitudini
corporale, paralimbaj verbal sau gestual,
care nu trimit la coduri precise).
Paradigma fenomenologică și
praxeologică

- vizează în principal explicitarea semnificaţiilor

exprimate de către subiecţii bolnavi, explicaţii care
se traduc în viziuni despre lume şi care, împărtăşite,
conturează un fond comun împărtăşit;
- necesită empatia cu experiența trăită a bolnavului
și punerea între paranteze a atitudinilor tradiționale;
BIBLIOGRAFIE:
1. Mucchielli Alex. Arta de a comunica: Metode, forme și psihologia situațiilor de
comunicare. Ed. Polirom, 2015.

Streaja Corina
Savu Laura Georgiana
Fulgeanu Roxana Elena