ETAPE CAZ

Exordiul (introducerea) – dispune în favoarea cauzei sau a oratorului

Disputatio (expunerea, dezvoltarea temei) - adresează logicii auditoriului
Peroraţia (concluzia) – recapitulare sintetică, se adresează emotivităţii auditoriului

Exordiul simplu: aprecieri aduse auditoriului sau poziţiei acestora (1); evitarea arătării
unei încrederi în sine prea mare; teama de a nu părea arogant (2) (Quntilian).

Exordiul prin insinuare: povestioare, analogii cu trimitere directă la tema dezvoltată

(atragerea atenţiei)

Exordiul ex abrupto: formulă energică, scurte aforisme ce dau tonul expunerii, jocuri de
cuvinte.

Peroraţia se compune din patru elemente (după Aristotel): a dispune auditoriul în

favoarea sa şi a-l pune împotriva adversarului (1); a reaminti faptele (2); a înălţa sau a
coborî (a vorbi despre importanţa faptelor), provocând emoţia auditoriului (3); încheiere -
o vorbire fără conjuncţii şi fără divagaţii (4) (ex: Am spus, aţi auzit, cunoaşteţi cauza,
pronunţaţi-vă).

Va trebui să vă pronunţaţi să alegeţi între cei care sunt gata să condamne chiar dacă
probele lor sunt firave şi insuficiente şi cei care sunt gata să ofere oamenilor, indiferent
de natura orientării lor sexuale, o şansă pentru o viaţă mai bună, o şansă pentru o viaţă
încununată de bucuria creşterii unui copil.

Pe parcursul acestui meci v-am demonstrat (echipa adversă fiind de acord cu noi), că
homosexualitatea nu este o boală şi nu este nici tulburare psihică, că în afara specificităţii
lor în plan sexual, sunt oameni ca toţi dintre noi.

Aşa că aveţi de ales! În astfel de situaţii cel mai uşor este să condamni pe cei diferiţi. Aşa
au făcut-o şi naziştii când propovăduiau rasa Ariană pură. Aşa au făcut-o şi susţinătorii
votului cenzitar, când afirmau că numai oamenii cu bani ar trebui să voteze. De parcă ar
exista două clase de cetăţeni!...Şi am învăţat din toate aceste lucruri că nu este bine să
facem discriminări. Ne-am însuşit că este înţelept să învăţăm din greşeli. E timpul să
demonstrăm acest lucru.