POLARIZAREA LUMINII.

LEGEA LUI MALUS

1. Scopul lucrării
Studiul polarizării luminii şi verificarea pe cale grafică a legii lui Malus.

2. Principiul lucrării:
Fenomenul de polarizare a luminii este un fenomen fizic care poate fi explicat
apelând la natura ondulatorie a luminii. Lumina fiind constituită din unde
electromagnetice, se consideră că senzaţia de 
lumină este data de câmpul electric, caracterizat prin vectorul E , numit şi
vector luminos. Fenomenele de polarizare a luminii arată că vibraţiile sunt
transversale, adică se efectuează perpendicular pe direcţia de propagare.
Când direcţiile de vibraţie au o simetrie
de revoluţie in jurul direcţiei de propagare, adică
se găsesc în orice plan care conţine această
direcţie se spune că lumina este naturală.
Astfel, la trecerea atomului dintr-o stare
energetică in alta, emisia luminii are loc sub
forma unui tren de unde, fiecare undă este
polarizată, adică oscilaţiile vectorului electric se
fac într-un singur plan în timpul propagării. Dar
direcţiile de propagare a diferitelor unde
elementare sunt oarecare si independente între
ele. Ca urmare, unda electromagnetică nu are un
anume plan de vibraţie, fiind posibile vibraţii
perpendiculare pe direcţia de propagare, în toate direcţiile (Fig. 1.). prin urmare
neexistând o direcţie privilegiată spunem ca lumina naturală nu este polarizată.
Dacă se considera două axe rectangulare oarecare Ox, Oy aflate într-un plan
perpendicular pe direcţia de propagare, se poate scrie:
1t 2 1t 2
I  lim  a (t ) d t  lim   a1 (t )  a22 (t )  d t 
t  t t  t
0 0
(1)
1t 2 1t 2
 lim  a1 (t ) d t  lim  a2 (t ) d t
t  t t  t
0 0
Din motive de simetrie, cele două integrale din membrul doi sunt egale si
obţinem:
 
I  A12  A22 | A1 |2  | A2 |2 (2)
 
unde A1 , si A2 sunt doi vectori de acelaşi modul, orientaţi după Ox si Oy.
Acest fapt permite să se reprezinte lumina naturală prin doi vectori
perpendiculari intre ei, de acelaşi modul, situaţi intr-un plan transversal la direcţia de
propagare.
Dacă oscilaţiile vectorului electric al unei unde luminoase se fac într-un singur
plan se spune că unda este polarizată liniar. Planul în care oscilează vectorul electric se
numeşte plan de oscilaţie, iar planul de oscilaţie se numeşte plan de polarizare. Este
posibil ca la o rază de lumină, oscilaţiile vectorului electric să se facă de preferinţă
intr-un plan, fiind însă posibile si oscilaţiile în alte plane. În acest caz se spune ca
există o polarizare parţială.
Intuitiv o undă nepolarizată, polarizată parţial sau polarizată liniar se reprezintă
ca in figurile 2 a), b), c).

Lumină naturală Lumină parţial Lumină total

polarizată polarizată
Fig. 2

În cele ce urmează se va face studiul luminii polarizate liniar.

Anumite medii nu lasă să treacă lumina prin ele decât o componentă
determinantă a undei incidente.

Un dispozitiv care permite transformarea luminii naturale (nepolarizată) în

lumină polarizată (liniar, eliptic sau circular) se numeşte polarizor. Un asemenea
dispozitiv lasă să treacă numai vibraţiile care se efectuează intr-o singură direcţie (PP')
(fig. 3a), în cazul polarizării liniare.

Pentru a analiza lumina polarizată liniar se foloseşte un al doilea dispozitiv de

polarizare, numit analizator, care lasă să treacă oscilaţiile numai într-o direcţie AA' ce
face un unghi  cu PP'. Notând cu a0 amplitudinea oscilaţiilor electrice care ies din
polarizator, analizatorul va lasă să treacă oscilaţiile numai in direcţia AA', de
amplitudine:
a  a0 cos() (3)
Deoarece intensitatea unei unde luminoase este proporţională cu pătratul
amplitudinii sale, din relaţia anterioara, rezultă:
I  I 0 cos 2 ( ) (4)
Această relaţie este denumită legea lui Malus. Ea arată că intensitatea undei
polarizate liniar, transmise prin analizor, este funcţie de unghi  dintre polarizor şi
analizor. La o rotire a analizorului cu 360°, intensitatea undei transmise trece de două
ori prin maxim şi de două ori prin minim (Fig.3b). Maximul se obţine când analizorul
si polarizorul sunt paralele, în timp ce minime se obţin dacă polarizorul şi analizorul
sunt la extincţie.

3. Schema instalaţiei:

4. Mod de lucru
1. Se modifică poziţia polarizatorului din 5 in 5 grade (  ) până la 180 și se
citeşte ce ajutorul instrumentului de măsura fiecare valoare a intensităţii curentului
furnizat de celula fotovoltaică (mărime proporțională cu intensitatea luminii).
2. Din plaja de valori găsite se va căuta maximul si minimul. Valoarea maximă
corespunde cazului când polarizatorul şi analizatorul au direcţii de polarizare paralele (
  0 ), iar valoarea minima pentru (   90 ).
Datele se trec în următorul tabel:
 Nr. I   I min
 (grade) I  (div)  (grade) I  (u.a.) y x  cos 2 ()
Crt. I max  I min
0 0
1 5
2 10
… …
… …
… …
… …
… …
34 170
35 175
36 180

3. Se reprezintă grafic yi  f ( xi ) , unde i  1,36 , prin care se verifică legea lui

Malus.
Observație
Având în vedere
I   I min  ( I max  I min )  cos 2 ( ) (5)
unde scădere lui I min este necesară deoarece intensitatea la un unghi de 90o nu se
anulează datorită imperfecţiunii polarizatorului şi analizatorului şi notațiile pentru x şi
y
I I
y   min , x  cos 2 () (6)
I max  I min
se obține relația teoretică
y  x. (7)
Din relaţia de mai sus rezultă că graficul ar trebui să fie chiar prima bisectoare
pe domeniul de definiţie x  [0,1] deoarece 0  cos 2 ( x)  1 . Astfel dacă punctele
obținute prin reprezentarea datelor experimentale sunt așezate de a lungul acestei
bisectoare se obține legea lui Malus.