Invatatorul – un model pentru elevii sai

Sunt oameni care ne influenţează viaţa într-un mod atât de subtil încât abia după mulţi ani
ne putem da seama de aportul unei asemenea bune întâlniri. În cazul meu, au trecut mulţi ani pentru
ca o asemenea întâlnire să mi aşeze în suflet dintr-un motiv foarte simplu. Adolescenţa a constituit
pentru mine o perioadă în care m-am definit prin opoziţie faţă de orice. Faţă de liceu, unde am avut
greutati pentru că eram multe fete în clasă la filologie, a fost mult mai uşor sa trec peste toate.
Desigur un mare sprijin sunt acei dascali care incearcă sa te inţeleagă şi sa tea jute cum pot ei mai
bine.
Modelul meu este o doamna învăţătoare şi profesoară care imi este acum colegă şi mă
ajută să îmi urmez calea pe care mi-o doresc. Cu o experienţă profesională foarte vastă :încă din
01.2011- până în prezent profesor cu gradul I, 01.09.1977- până în prezent învăţător/ insitutor
titular la secţia germană/ clase cu predare în limba germană şi o educaţie desăvarşită :Universitatea
„ Babeş- Bolyai” din Cluj- Napoca/ Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei-Profilul –
Sociopsihopedagogie, Specializare Institutori- Învăţământ Preşcolar- Institutori- Învăţământ
primar-Diploma din 06.10.2004,Universitatea de Vest din Timişoara/ Facultatea de Litere, Istorie
şi Teologie- Licenţiat în Filologie, specializarea Limba şi Literatura Germană- Limba şi Literatura
Latină, Certificat De Absolvire FORMATOR DE FORMATORI, Liceul Pedagogic Sibiu - Gradul
Didactic definitiv 1980 , Liceul Pedagogic Sibiu - Gradul Didactic II 1986, Şcoala Normală
„Andrei Şaguna” Sibiu- Gradul Didactic I – 1994, Centrul pentru Formarea Continuă în Limba
Germană- „Învăţarea prin descoperire”, ISJ Hunedoara - cadru didactic metodist pentru
învăţământul primar cu predare în limba germană din 1997 până în prezent- adeverinţele, şi multe
alte formări in cadrul secţiei de germană.
Nu îmi pot dori mai mult decat să îi urmez exemplul şi să dobandesc pe parcurs tot o astfel
de pregătire profesională ca si ea. Crezand în propriile mele puteri, aşa cum mereu imi spune să
fac, voi incerca din răsputeri să nu o dezamăgesc şi să îmi depăşesc şi temerile ca să reuşesc.
In fiecare zi, corectandu-mă acolo unde greşesc şi ajutandu-mă sa imi îmbunătăţesc
limbajul şi să fie mai elevat îmi dă un imbold în a-mi perfecţiona toate aptitudinile. A scris şi foarte
multe cărţi printre care următoarele publicaţii: „Posibilităţile muncii independente la disciplina
limba germană”. Editura C.C.D. Deva 2007,„Culegere de probleme de matematică pentru ciclul
primar” (în limba germană). Editura C.C.D. Deva 2007, „Să învăţăm limba germană rezolvând
rebusuri”Editura C.C.D. Deva 2009, „Poveşti franţuzeşti şi slovene”2006 Editura Corvin SRL
Deva, Colaborator „Manual pentru învăţarea limbii germane”.2007 Editura Corvin SRL
Deva,Colaborator``Timpul şi sărbătorile ţăranului român``2009 Editura Corvin,``Oameni, locuri
şi tradiţii``,precum şi Articole în presa locală şi în revista „Noduri şi semne” din cadrul Colegiului
Naţional „Decebal” Deva legate de activitatea şcolară şi cea desfăşurată în calitate de preşedinte
al F.D.G. din Deva ,Referent stiinţific la manualul EDUCAŢIE CIVICĂ clasa a III-a, aprobat de
M.E.C. 2006,Referent stiinţific la manualul EDUCAŢIE CIVICĂ clasa a IV-a,aprobat de M.E.C.
2007. Nenumarate participări la olimpiade cu elevii si pregătiri pentru concursuri, Aptitudini de
comunicare dobândite în calitate de învăţător, profesor, metodist, membru al Consiliului
Consultativ al F.D.G din Deva pe probleme şcolare,apoi incurajează munca în echipă:
- la nivelul grupelor şi colectivelor de elevi pe care i-am pregătit
- la nivelul comisiei metodice, catedrelor de specialitate şi al cercurilor pedagogice
- în unitatea de învăţământ
- în relaţiile cu unităţile şcolare similare din ţară
- în relaţiile cu autorităţile locale, judeţene, Prefectura
- în relaţiile cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Hunedoara şi Comisia Şcolară din cadrul Forumului
Democrat al Germanilor din Transilvania
- în relaţiile cu sponsorii, consiliile elevilor si comitetele de părinţi.

Proiecte:
„Vreau să cresc mare şi frumos, mâncând sănătos”- proiect educaţional desfăşurat la nivel judeţean
în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al judeţului Hunedoara, Casa Corpului Didactic şi Centrul
Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Deva- Hunedoara
„Raluca trebuie să trăiască” -proiect umanitar
„Hrăneşte-te sănătos, mănâncă inteligent!”- Proiect desfăşurat la nivel naţional, iniţiat de Şcoala
din Galaţi
Programul de „Acţiune Comunitară”
„Cine eşti tu, domnule învăţător?”- proiect tematic interjudeţean Timiş- Hunedoara

Îmi este oarecum greu parcă să mă ridic la o asemenea înălţime dar avand-o ca model pe
această minunata doamnă învăţătoare şi profesoară sper din tot sufletul candva să pot fi şi eu la
randul meu un model pentru alţii.
Gradinita, scoala primara, scoala generala, liceu sau scoala profesionala , facultate sau
colegiu, studii post-universitare - aproape un sfert din viata fiecaruia inseamna scoala, educatie,
invatare. Iar in toate aceste etape ale vietii exista niste oameni care ii stau alaturi copilului, apoi
adolescentului si mai apoi tanarului care incepe sa te maturizeze: profesorii. Fie ca se numesc
educatori, invatatori, profesori, lectori, asistenti, preparatori sau profesori universitari , acesti
oameni ce poarta generic numele de cadre didactice sunt cei care lasa, fiecare in parte, cate o
amprenta in formarea tinerilor ce le trec prin maini.
Dacă aruncăm o scurtă privire în literatură vom găsi dovezi neclintite de iubire și
recunoștință pentru dascălii școlii. Să ne amintim câteva dintre aceste icoane de lumină și
frumusețe: Aron Pumnul pe care Mihai Eminescu îl numește luceafăr și dalbă stea. Apoi, cine
poate uita pe Domnul Trandafir, celebrul învățător a lui Mihail Sadoveanu? Romancierul, cu
arhicunoscuta-i măiestrie, i-a creionat un memorabil tablou prin cuvinte alese: „…ca domnul
învățător au fost poate mulți. Și toți, dragă prietene, când te gândești bine, au fost niște apostoli,
care au îndurat sărăcie și batjocură, care au trecut printr-un vifor de nemulțămiri și vorbe grele,
și care totuși au izbutit să-și împlinească cu bine menirea. Domnul nostru ne-a învățat rugăciuni,
ne-a învățat cântece așa de frumoase pentru copilăria și sufletele noastre; ne-a învățat să credem
în trecutul și vrednicia noastră; ne-a învățat multe lucruri de care aminte nu ne mai aducem, dar
care au rămas în fundul sufletului nostru ca semințe ce au înflorit bogat mai târziu.”
De asemenea, în poezia Dascălul, Octavian Goga, aduce învățătorului un sublim
omagiu căci, „prin potopul veacurilor negre/ ne-a luminat cărările pribege”. La fel, Ion Creangă,
în memorabilele Amintiri, face pomenire cu emoție de primul săuînvățător, bădița Vasile, „un
holtei zdravăn, frumos și voinic”. Poate că de aceea, mai târziu, ilustru povestitor, la răscruce de
drumuri, va alege să slujească nu doar la altarul Bisericii, ci și la cel al școlii, devenind el însuși
un iscusit învățător.
 Profesorul - profesiune de mentor

“Nici o profesiune nu cere posesorului ei atata competenta, daruire si umanism ca cea de educator
pentru ca in nici una nu se lucreaza cu un material mai pretios, mai complicat si mai sensibil decat
este omul in devenire... ancorat in prezent, intrezarind viitorul si sondand dimensiunile posibile
ale personalitatii, educatorul instruieste, educa, indeamna, dirijeaza, cultiva si organizeaza,
corecteaza, perfectioneaza si evalueaza neincetat procesul formarii si desavarsirii calitatilor
necesare omului de maine”, spunea un intelept despre meseria de profesor.
Profesorul, asa cum este cunoscuta aceasta meserie pentru societate, este una dintre cele
mai vechi ocupatii din lume. Fie ca se numeau maestri, invatatori, mentori sau intelepti, profesorii
au avut intotdeauna un statut aparte in societate. Pe vremuri, la sate si in micile orase, invatatorul,
preotul si doctorul erau personajele cele mai respectate in comunitate, oamenii de care toata lumea
asculta si se rusina, iar tanarul care era luat novice de catre unul dintre acestia era norocosul care
va reusi in viata.

Statutul de profesor se dobandeste destul de usor, ar spune unii. Adolescentul care isi
doreste sa devina profesor poate apela la mai multe cai: poate urma un liceu pedagogic, care dupa
absolvire ii aduce statutul de educator incepator si poate profesa in gradinite, sau poate merge la
liceu si alege apoi o facultate de Stiinte (Matematica, Fizica, Biologie etc), Litere (pentru a putea
preda Romana), Limbi straine (Engleza, Franceza, Germana etc.), care dupa absolvire ii poate
deschide usile unei institutii de invatamant preuniversitar . Pentru a preda este necesara insa si
absolvirea unui curs de psiho- pedagogie , care se preda in timpul facultatii si care ii invata pe cei
ce doresc sa isi faca o cariera din activitatea la catedra cum sa ii inteleaga pe copii, cum sa abordeze
diverse situatii, cum sa abordeze situatiile dificile – in cateva cuvinte, ii invata cum sa ii invete pe
altii.

Si profesorul invata

Urmeaza apoi treptele pe care tanarul trebuie sa le parcurga pana la a ajunge la stutul de
profesor gradul I : titulariat, stagiatura, definitivat, apoi examenele de grad. “Pana sa ajungi
profesor plin trebuie sa inveti mereu, sa tot dai examene, sa tot fii inspectat. Nu ca dupa ce iti iei
si gradul I nu inveti. Profesorul care se respecta invata toata viata, este obligat sa fie la curent cu
tot ce misca in domeniul lui, ca sa poata sta drept si neincurcat in fata elevilor sai, mai ales in
perioada asta de schimbari”, spune Maria Cotescu, profesor de geografie la un liceu din Bacau.
Pentru a deveni profesor universitar trebuie de asemenea urmate mai multe grade si
examene: preparator, asistent, lector; este necesara apoi activitate de cercetare si, pentru a putea
obtine aceste titluri universitare, este necesar ca respectivul cadru universitar sa publice carti care
sa fie rezultatele propriilor cercetari. “Tot acest proces in care te formezi tu insuti si ii formezi si
pe altii, respectiv pe studentii carora le predai, te duce la statutul de profesor universitar deja tarziu,
atunci cand deja ai imbatranit. De aceea noi mai glumim si spunem ca nu o sa mai apucam sa
mancam painea de profesor universitar”, marturiseste Radu, asistent universitar in cadrul Facultatii
de Fizica.
 Profesorul, om cu dorinte si dificultati

Toate aceste eforturi pe care cadrele didactice trebuie sa le depuna, nu doar cu cei pe care
ii invata, cat si pentru a capata un statut si mai bun, ii fac sa doreasca sa le fie recunoscute meritele,
inclusiv financiar. In ultimii ani cadrele didactice au tinut capul de afis al stirilor datorita grevelor
si disputelor pe care le-au avut cu reprezentantii statului, pe tema salarizarii.
Care sunt cele mai importante calitati pe care trebuie sa le aiba un om pentru a fi dascal?
“In primul rand să iubeasca copii, să fie un bun comunicator, să fie inţelegător, sociabil, să vrea sa
invete mereu si sa impartaseasca din ce are, sa nu puna partea financiara pe primul loc, sa vrea
mereu sa se redescopere ca sa nu se plafoneze”.
Așadar, să ne amintim de cei care ne-au sădit sămânța cunoașterii în suflete. Să le batem la
ușa sufletului cu o floare a recunoștinței, iar dacă s-au mutat în Cereștile locașuri să le aprindem o
lumânare care, cred că imită cel mai bine viața și misiunea unui dascăl: arde ca să facă lumină în
jur.
Celor care slujesc aceste „jertfelnice” ale culturii și educației românești le așez lângă inimă
cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „nu există artă mai frumoasă decât arta educației. Pictorul
sau sculptorul fac figuri, fără viață, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură
și oamenii, se bucură și Dumnezeu” și le doresc să aducă cât mai multe bucurii lui Dumnezeu și
oamenilor prin chipurile pline de viață și scânteietoare pe care le modelează în sufletele
școlarilor.