Rezolvări didactice ale şocului intercultural –rezumat

Profesor învăţământul preşcolar Milă Paula-Mădălina

Şocul cultural a fost definit pentru prima dată in 1960 de către Dr. Kalervo Oberg, un
antropologist care a afirmat că şocul cultural este declansat de « anxietatea generata din pierderea
reperelor familiare şi a simbolurilor contactelor sociale » .
Educaţia interculturală este cea care susţine integrarea socială a grupurilor minoritare în
mod „paşnic” fără ca acestea să fie nevoite să renunţe la propria identitate. În cadrul culturilor
mozaicate de astăzi trebuie să acceptăm ideea că orice grup socio-cultural poate contribui la
îmbogăţirea vieţii comunitare prin schimbul de elemente identitare, prin dialog şi implicare a
tuturor membrilor comunităţii multiculturale.
Formele de realizare a educaţiei interculturale rămân cele generale, în care se face orice tip
de educaţie: lecţiile obişnuite, activităţile nonformale din şcoală sau influenţele informale
exercitate înafara perimetrului şcolar.
Un rol deosebit în sporirea sensibilităţii faţă de alteritate îl joacă mass media iar un cadru
prielnic de realizare a educaţiei interculturale îl constituie sportul. Sportul nu este numai o
practică fizică, este şi una culturală. Fiecare disciplină sportivă îngăduie mai multe grade de
universalitate.
Gama de activităţi în şcoală se va lărgi, prin îmbinarea diferitelor forme de organizare cu
noi mijloace de învăţământ şi împrumutarea unor practici sau strategii specifice manifestărilor
culturale de nivel comunitar sau global. Iată posibile tipuri de activităţi ce se pot contura (Rey,
1999, pp. 189-193):